Marin Sorescu-Poveste Sufletul tau fuctioneaza cu lemne, Iar al meu cu electricitate.

Dragostea ta umple cerul de fum, A mea e din flacari curate. Totusi vom mai merge impreuna O buna bucata de pamint, O buna bucata de cer, O buna bucata de luna. Vom fi fericiti pentru iarba Si pentru lac, Vom ride pentru copac, Vom slavi drumul drept cu cite-o gura. Si vom tine un moment de reculegere Pentru fiecare cotitura. Ne vom lua dupa umbra mea Care merge inainte, Ne vom lua dupa primul gind, Ne vom lua dupa doua-trei cuvinte. Pina cind ne va iesi in cale Sfinta Vineri Sa ne spuna printre altele Ca nu mai sintem tineri. Si ca ea n-o sa ne mai dea de-acum Nici electricitate pentru flacara, Nici lemne pentru fum.

Te atept la fr zece S m sorbi pe-ndelete Pn la degetul cel mic Spnzurat de-un perete S-mi sugi fiina prin buric. S-mi lipeti cu palma-i dulce Aerul de cte-o buc

Eu s-mi fac cu limba cruce Oi fi zeu? Oi fi nluc? De la st romantic joc Numa mtza ce ne-ntoarce Din pat strns ghemotoc s urlm ncet c toarce.