Preclasicismul muzical

Denumirea universala a acestei perioade, cuprinsa intre inceputul secolului al XVII-lea si mijlocul celui de-al XVIII-lea, este de Baroc. Dar, pentru ca din punct de vedere muzical acesta este perioada care pregateste era clasicismului, barocul mai este cunoscut si sub numele de preclasicism. In ceea ce priveste conceptiile componistice, teoriile muzicale si estetice, se considera ca preclasicismul debuteaza odata cu sfarsitul erei Palestriniene si se termina in momentul mortii marelui Johann Sebastian Bach. Ca intelesuri, cuvantul baroc este unul controversat, insemnand fie bizar sau ciudat, fie denumind o perla sau o scoica de mari dimensiuni, care are o ornamentatie bogata dar asimetrica, diferita de tiparul clasic. Arta baroca este somptuoasa, maiestoasa si bogat ornamentata. Ea a fost considerata ca apartinand, in general, marii aristocratii care, mergand pe drumul laicizarii, a umanismului, dorea sa exprime prin arta rangul social dar si mediul opulent in care traia. Este epoca in care frumosul nu mai poate fi supus unor norme. Arta este superioara naturii pentru ca o recreaza, iar pentru a produce placere, partile unei opere trebuie asamblate astfel incat sa fie consonante. In consecinta, arta devine figurativ-simbolica, manerista. Din acest motiv, in muzica patrund onomatopeele melodicotimbrale si elementele de preprogramatism, melodra-mele si misterul. Ca modalitate de exprimare, barocul are o predilectie pentru muzica instrumentala, iar ornamentele melodico-ritmice sunt prezente ca elemete de virtuozitate tehnica, dar si cu rol ritmic. Alaturi de opera, oratoriul, canatata, misa si recviemul au un aparat vocal-coralorchestral foarte mare, pentru a exprima maretia si grandoarea, etaland arii, recitative si coruri de mare virtuozitate tehnica. Genurile instrumentale specifice sunt sonata a tre, suita si piesele de constructie polifonica sau omofona: ricercar, passacaglia, toccata, fuga, concerto grosso. Apare clavecinul bine temperat piano-forte, de fapt pianul din zilele noastre, special construit pentru a sevi noul concept armonicopolifonic. Totodata, materialul sonor se organizeaza in sisteme temperate care au la baza gamele de mod minor si major, iar ritmul devine masurat, luanad ca unitate de referinta patrimea si diviziunile ei binare. In ceea ce priveste periodizarea barocului, exista o teorie care precizeaza trei faze distincte. Prima dintre acestea incepe in Renastere si se distinge prin reliefarea unei singure linii melodice, care face posibila aparitia operei si a unor genuri vocal-simfonice, precum oratori-ul si cantata. Toate lucrarile simfonice au un libret, ceea ce indica primele forme de muzica programatica (cu program). Reprezentantii prinicpali ai acestei perioade sunt Heinrich Scultz, Georg Philipp Teleman si Georg Friederich Handel. In faza a doua are

loc dezvoltarea operei, a operei-balet, a baletului de curte, dar si a muzicii instrumentale. Aritizani principali ai acestui gen de muzica sunt Jean-Baptiste Lully, Francois Couprin, Jean Philipe Rameau, Henry Purcell, Johann Kuhnau, Antonio Vivaldi, Domenico Scarlatti si Arcangelo Corelli. Totusi, formele muzicale nu au inca un numar fix de parti, iar denumirile genurilor sunt uneori confuze. A treia faza este una de sinteza, reprezentantii sai de seama find Handel si Johann Sebastian Bach. Tratatele lui Rameau (Tratat de armonie - 1722) si lui J.J.Fux (Grandus ad Parnas-sum), dar si lucrarile de demon-stratie practica care ii apartin lui J.S. Bach (Clavecinul bine temperat) fixeaza conceptul de tonalitate prin cele doua modele de gama (major si minor), prin polifonia bazata pe functionali-tate armonica, prin orchestratia tratata ca un instrument colectiv de sine statator si prin aparitia unor genuri si forme muzicale mai clare ca organizare si denumire.

Suita este o lucrare muzical instrumental alctuit din mai multe pr i scrise n aceeai tonalitate, dar contrastante prin caracter i prin micare. Practic, este o compoziie muzical, constnd dintr-o serie de piese instrumentale, unite ntr-o oper de propor ii mai mari. Nici un termen nu poate desemna mai bine genul muzical la care se raporteaza. Un numar impresionant de lucrari scrise pentru un singur instrument, pentru formatii de camera sau orchestrale poarta denumirea de suita. Prin suita se intelege un gen muzical alcatuita din mai multe lucrari contrastante ca expresie si dinamica. Procesul de formare a suitei cunoaste doua etape ale caror rezultate au dus la desavarsirea genului atat pe linia continutului cat si pe linia formei. De aici au rezultat cele doua tipuri de baza denumite in mod simbolic: suita preclasica a carei perioada de inflorire se situeaza in sec. al XII lea si o buna parte a secolului urmator si suita moderna care are ca perioada de inflorire sec.XIX si continua si in sec XX.

Suita preclasic
Suita preclasica, in forma ei reprezentativa, constitue un ciclu de dansuri legate atat pe baza unui principiu de unitate cat si prin altul de contrast. Este cunoscut faptul ca muzica instrumentala a aparut intai sub forma de acompaniament al muzicii vocale si ulterior s-a constituit in gen de sine statator,prin transcrierea partii vocale pentru diferite instrumente soliste. Desprinzandu-se de muzica vocala,muzica instrumentala evolueaza independent, capatand aspecte deosebite decele ale stilului vocaldeterminate de caracteristicele si perfectionarii instrumentelor existente cat si de aparitia altora. Un rol deosebit in cristalizarea suitei l-a avut practica dansurilor de Curte. In acest context se compun nenumarate suite instrumentale care incearca sa raspunda cerintelor vremurilor.Sursa acestor dansuri a fost jocul popular.Embrionul suitei il constitue alaturarea a doua dansuri contrastante ca factura si ca tempo: unul rar in masura binara-pavana, altul repede, in masura ternara-gagliarda. Uneori in locul gagliardei apare un alt dans asemanator-saltarello.

Pavana(paduana) dupa numele orasului italian Padua,presupus a fi locul de origine al acestui dans,este cunoscuta inca din sec.XVI, atat in Italia cat si in Spania. Caracterul dansului era solemn,majestuos,intr-o miscare lenta,iar masura in care se scria era de 2\4. Ea deschide deobicei balurile in sec. al XVI lea. Gagliarda(gaillarde) este cunoscuta tot in aceeasi perioada ca si pavana ,caracterul fiind insa diferit. Gagliarda este un dans vioi, plin de forta si de temperament, caracterizat si prin sariturile pe care le executau dansatorii. Masura in care se scria dansul era de 3\4. Saltarello, un dans asemanator cu precedentul atat prin caracter, metrica, cat si prin miscare, isi trage denumirea de la cuvantul saltare(in italiana inseamna a sari). Dansul saltarello era scris in masura de 3\4 sau 6\8. Prezentand primele dansuri care au constituit embrionul propriu-zis al suitei, se impune o precizare; in ce masura elementele prezentate mai sus pot fi socotite ca puncte de plecare specifice suitei? 1.Origine dansurilor este in linii mari populara. 2.Un dans rar este urmat de unul miscat, unul in masura de 2\4 este urmat de altul in masura de 3\4 etc. 3.Respectiva succesiune aduce un real contrast de miscare si nuanta expresiva, forma bipartita fiind predominanta. Dansurile sunt prezentateintr-o singura tonalitate,acest principiu-al unitatii tonale-devenind criteriul indiscutabil al suitei.

Evoluie
La evolutia suitei, in forma pe care o cunoastem in special in epoca ei de apogeu (Bach, Handel), au concurat mai multi factori. Intrucat numarul si ordinea in suita nu capatasera inca o precizare, apar unele suite care contin intre 4 si 23 ba chiar si de 27 dansuri. O asemenea aglomerare punea pe instrumentisti in situatia de a alege o parte din piesele suitei pe care urmau apoi sa le interpreteze. La inceputul sec.XVIII, in creatiile lui Johann Sebastian Bach(1685-1750)suita capata fundamentarea ei clasica.In primul rand observam ca patru dansuri; allemanda, curanta, sarabanda si giga se constitue in prototipul de baza a suitei. Ca orice dans in plus se introduce dupa sarabanda, adica intre sarabanda si giga. Acestea sunt deobicei; menuetul, bourree, gavota, loure, passepied, rigauden, siciliana etc. In plus, Bach aduce ca o introducere ce urmareste fixareade la inceput a tonalitatii unice a suitei, termenul de preludiu pentru suite instrumentale (uneori intrada) iar pentru cele orchestrale denumirea de uvertura. Mai putem intalni o miscare ce nu intra in categoria dansurilor populare, pe numele de arie. Ea este introdusa pentru obtinerea unui contrast mai puternic intre piesele componente.

Caracteristici
Caracteristicile specifice suitei preclasice: 1.Unitatea tonala determina unitatea intregului ciclu.In unele suite mai ample se pot intalni unul sau doua dansuri scrise in omonima tonalitatii initiale.Acest lucru nu incalca principiul unitatii tonale,deoarece este cunoscut faptul catrecerea de la major la minor,sau invers,nu constitue o modulatie,intrucat tonica ramane neschimbata.

2.O anumita ordine a dansurilorurmareste totodata realizareacontrastului intre ele,fie prin caracter,fie prin tempo;allemanda-moderato,curanta-vivace,sarabanda-andante si giga-presto,fie prin masura;alternarea de masuri binare cu ternare,simple si compuse. 3.Din punct de vedere al formei muzicale,in suita predomina structura bipartita,corespunzatoare cu doua ideei muzicale ansamblate in sectiuni (A-B).Din punct de vedere tematic,ideea muzicala din B este de regula prelucrarea ideii din A.Consideram sectiunea din B o noua idee muzicala pentru faptul ca tonalitatea in care este expusa este diferita celei din A. Suita este de fapt primul gen muzical(instrumental sau orchestral),in sens de ciclu,pe care il cunoaste istoria muzicii culte.Prin continutul expresiv,prin semnificatia dramaturgiei si structurii sale,suita a influentat aparitia altor forme si genuri muzicale.

Suita modern
Suita moderna va cunoaste odata cu reaparitia ei in sec.XIX ,o diversificare pe trei planuri: 1.Suita din dansuri populare; 2.Suita simfonica; 3.Suita din lucrari scenice. Suita preclasica,influentand la vremea ei aparitia altor forme si genuri muzicale,isi epuizeaza ratiunea de a fi pentru a reaparea ulterior cu un profil nou,profil in care influentele genurilor si formelor la a caror nastere tocmai a contribuit se resimt cu putere.Va fi vizibilz diversificarea tonala in interiorul suitei,unitatea fiind realizata prin prezentarea primei si ultimei miscari in aceeasi tonalitate.Varietatea formelor este sensibila pentru fiecare parte,pornind de la multiple structuri de lied pana la rondosi chiar sonata.Dansurile specifice din vechea sonata dispar si apar noi dansuri,in functie in primul rand de originea nationala a compozitorului(sa amintim scolile nationale rusa,ceha norvegiana si spaniola),de profilul si culoarea nationala pe care autorul doreste sa o evidentieze.

Suita de dansuri
Se poate spune ca ea este urmasa directa a suitei preclasice.Acest tip de suita se dezvolta mult in perioada de afirmare a scolilor nationale. n Romnia, suita apare ca o forma de manifestare a unui gen muzical larg accesibil.Folclorul romanesc s-a afirmat drept o sursa de baza pentru cristalizarea unui gen muzical pe plan cult,astfel au fost introduse si prelucrate le un nivel de maiestrie multe dansuri si cantece raoanesti ca:Sarba,Hora,Chindia,Colindul,Braul,Trei pazeste,Hategana,Calusul,Barbuncul,Mandrele etc.

Suita simfonica
O etapa superioara in folosirea creatiei populare in forme mai ample o constitue formarea celui de al doilea prototip si anume suita simfonica,de fapt un stadiu superior de integrare si afirmare a elementelor populare.In suita simfonica formele ample,bogatia relatiilor tonale,limbajul polifon,culoarea variata a orchestratiei sunt mijloace de expresie prin care se favorizeaza elementul popular pentru a ajunge si a fi predominant,esentializat spiritual in continut si in forma.

Suita din lucrari scenice

Sub acestgeneric avem in vedere suitele extrase din muzica scrisa initial pentru balet,film sau spectacole teatrale.Desigur,cel mai mare succes in salile de concert,la radio sau la televiziune il

au suitele de balet,desi exista si exemple care ne arata ca suitele extrase din muzica de scena sau din muzica de film se bucura de asemeni de interes. Principiile care stau la baza realizarii acestor suite sunt; 1.Alegerea celor mai importante si pregnante teme care se succed,urmarind fie o crestere gradata a tensiunii,a dinamicii,fie realizarea unui puternic contrast intre ele.Nu este obligatoriu ca ordinea aparitiei temelor din suita sa fie identica cu cea din balet. 2.Temele pot fi expuse in forma lor autentica de prezentare,ori pot fi amplificate. 3.Unitatea tonala se realizeaza,la toate suitele,intre inceputul si sfarsitul suitei. 4.Suita nu poate avea forma precisa,determinata,luata in intregime,dar sectiunile ei pot avea structuri fixe de lied,rondo,etc.

Auditie:Aria din Suita nr.3 de Johann Sebastian Bach.

Bibliografie
Dumitru Bughici-Suita si sonata,Editura Muzicala a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialista Romana,1965 Dumitru Bughici-Dictionar de forme si genuri muzicale,Editura Muzicala a Uniunii Compozitorilor,1974,Bucuresti Gh. Merisescu-Curs de istoria muzicii universale,Editura Didactica si Pedagogica,Bucuresti,1964 Gerard Denizeau-Sa intelegem si sa identificam genurile muzicale,Editura Meridiane.

SUT s. f. (muz.) compoziie instrumental din mai multe pri scrise n aceeai tonalitate, dar contrastante prin caracter i micare. Fragmente selective dintr-o lucrare mai ampl (oper, balet etc.).

Muzica n perioada Barocului (1600-1760)

Barocul muzical are 3 perioade: -incipient -median -trziu Caracteristici: nlocuirea muzicii vocale cu cea instrumental; Grija de a crea sunete mai perfecionate; n domeniul instrumentaiei apar noi instrumente muzicale cum ar fi cele de percu ie,noi instrumente de suflat,etc. Suita baroc este caracterizat prin contrast tematic i unitate tonal.Ea este format din dansuri:saraband,allemand,gig,courant,rondeau,bouree,polonez.

Concertul din aceast perioad se numete grosso i are dou grupe de instrumente:soli i tutti. Sonata este de dou feluri: da chiesa (religioas) da camera (laic)

Preludiul are plan tonal inconstant Fuga este monotematic iar ca structur se mparte in dou sau trei sec iuni: expoziie, divertisment i eventual repriz sau ncheiere. Se compun, de asemenea opere, oratorii, pasiuni. Compozitorii acestei perioade sunt binecunoscuii Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Hndel,Antonio Vivaldi, Arcangelo Corelli .a.