Prof, em. Dr, med. KARL LEONHARD AKZENTUIERTE PERSUNLICHKEITEN arbeitete Auflage Ik und Gesundheit Rerlin 1976 Proj. dr, KARL LEONHARD Directoral clinici de psihiatrie si _neurolosie a Universititii Humboldt din Bertin PERSONALITATI ACCENTUATE iN VIATA SI IN LITERATURA Editia a Tha revizuita si imbogiifita ‘Traducere de Dr. VIRGIL SORIN $i MARIANA ZOLTAN Prefata edifiei I de Acad. ARTHUR KREINDLER Prefafa editiei a I-a de Prof. dr. doc. VASILE PREDESCU {IAI = ® EDITURA STIIN‘IFICA’ $1_ENCICLOPEDICA Bucuresti, 179‘ t 5 Note, indici, glosar, fist Bq seriitori si personaje “pa citate: De. VIRGIL SORIN. LL 226/5 > HBLIOTECA DB LeviGCRi..clts LOB Me. | Coperta: VASILE SOCOLIUC ee Prefafad la edifia a Il-a Reprezentind dovada continuitifii si multilateralitayit gin- dirii binecunoscutului psihiatru german Karl Leonkard, ,,Per- sonalitafi accentuate in viafai $i literatura a devenit. prin traducerea editiet anterioare de ciitre Dr. Virgit Sorin Mariana Zoltan (1972), una dintre ctirfile apreciate atit ae specialistit psihiatri si neurologi si fn general de medici si psihologi cit si de un numdr mare de oameni de culturd si arti din jara noastrd. Aceastt traducere a izbutit si redea, cu competentii si intr-o frumoast expresie literard, textul ger- man in toate nuantele si subtilitapile sale. Epuizatdi in prima lund de la aparitie, Iuerarea profesorului Leonhard a fost elogios apreciatii in cotidiene si in reviste de specialitate, Accasti a Il-a edifie, cu un plus de peste 200 pagini fatii de prima redactare, imbogiteste considerabil ilustrarea tipu- rilor de fersonalitate din viaja si din literatura, Cuprinzind ultimele achizitii din domeniul psihiatriei si psihologiet_mo- derne, se obfine astfel 0 mai bunit delimitare a tipurilor de personalitate normald si patologica. Autorul a amplificat in special bibliografia beletristicd si a inclus numeroase noi texte literare ain 19 seriitori clasici printre care Aristojan, Byron, Eschil, Euripide, Goldoni, Hugo, Heinrich Mann, Plaut, Sien- Kiewicz, Sofecle si Voltaire. In acest mod, cartea a cistigat considerabil in‘consistenta si in precizie. Diferité de linia de gindire clinico-nozologiea locatizatio- nist Gunoscuti sub denumirea de scoala Kleist-Leonhard, vIncrarea este aparent mai apropiaté de fenomenologia clinica dominant descriptivd a lui Jaspers, Gruhle, Kronfeld, Mayer Gross, Kurt Schneider. . ‘Aceasta carte isi propune sd desluseascd tipuri de oameni cole caror trisaturé diferd in sfera aspirafitlor si predispozijiitor, in slera ajectiv-volifionald si asociativ-verbald, avind note jamai acute decit cele intilnite in medie in populatie. Preocupindu-se de evidentierea trésiturilor firii omenesti, Karl Leonhard aminteste o serie de autori germani — Kretsch- mer, Ewald, K, Schneider — pentru contribujiile lor in Giugnosticul personalitafii, dar avertizeazi ea prin metodica corcetarii si orientarea chestionarelor utilizate conceptia sa poate fi grew comparata cu a predecesorilor sat. Desi K. Leonhard enunjii hotdrirea de a evita confrunta- rea conceptiilor sale despre personalitate cu cele ale ultor aautori, prin descricrile bogat expresive ale subiecfilor anali- zaji personal sau prin analiza deosebit de ilustrativa a per- sonajelor din literatura puncteazd si evidentiazi cu si mai mare pregnan{a criteriile de diferentiere intre variafiile per- sonatitafii din cadrul normatului, tipurile de personatitate accentuatd si personalitéfile psihopatice propriu-zise, criterit in bund parte enunjate de o serie de psihiatri germani citati chiar de autor, ‘Trasdturile de personalitate din cadrul normalului ne oferd tun numdr infinit mai mare de variabite decit in zona de tre core spre patologic, intdérindu-ne astfel convingerea in absenga smc identitafi totale intre personalitdfi. Daca in puzderia de Jrunze ale aceluiasi copac nu vom gisi poate niciodaté dowit core sit fie absolut identice, cu atit mai mult o asemenca identitate este exclusé atunci cind ne referim la oameni. I funetie de condifiile social-istorice generale si de microclima- tul in care tréiesc, oamenit exprimd in mod original, indi- vidual yi irepetibil nuanfe ale intelectului, comportamentului, caracterului si temperamentului care constituie acel ,ceva® co-i deosebeste intre ei. Prin acest complex ,ceva® ei siut ceea ce sint iar, in functie de aceste trasdturi particwlare, noi ne definim pozitia fala de ei, le apreciem calitayile si defec- VI tele, i iubim sii respectam, ti urim sau fi dezavuim, ne comportim. concordant cu rolul pe care ei il joacd in colec- tivitate si le acorddm dreptul la statutul social corespunzétor. i firea_omu: ecea ce face ca oamenii ste deosebeasca in:re ci T_giseste sorgintea in -mesagU genetic implicit in multiple tendin'e reflexiv inconstiente care, @Semenca unui ascensor care se detaseaza lin din profunzimile normalului, se transpun “la nivelul sferei aspiratii-tnelinajii si tsi gdisesc expresia dif renfiaté in reacfitle individuale afectiv-volifionale si asnciativ- intelectuale. Dupa autor, sentimentele asociative isi au origi- nea in interesul pentru nou, dar riimin ancorate ca origine si prezenfii in special in simful ordinei ca tréstitura Junca- tnentala si, dup autor, inndscuté a personalitatilor normale. Acest mod de abordare a personalittitii si structurii et patologice completeazi principiul intensitifit inseris de Gan- nuskin alituri de cel al totalitatii, constantei si dinamicii, principii care definese in mod convingiitor cel putin cadrul psihopatiilor de nucleu. Am evidentiat in special principiut intensitipit pentru e& prin el se demonstreazt locul persona- Lstatilor psihopatice in zona care acoperd aria trecerii dinspre normal spre patologic dincolo de marginile cireia se situeazd intensitatea psthotiet a patologiei psihice. — - Desi in editia aparuta la noi in 1972 nu utilizeard mij- loacele de investigatie de care dispune psihologia moderna, totusi, pe baza observatiei directe si pornind de la manifesta- rile comportamentale in functie de firea omului asa cum se precinat el tm societate, autorul diferen{iaed trisiturite ex- treme ale firii- normale de acele ale personalitatilor accen- tuate. Exemplifictrile unor cazuri limita ale normalutui se concretizeazti in tipuri de personalitati cu trastituri hiperperse- verente, hipereracte, hipertimice etc. Acestea reprezinta doar variabile care exprimi devierea personalititii de la norma medie fara a da nastere la 0 accentuare care si 0 proiecteze dincolo de limitele largi ale normalului. vuDupé o evidenfiere relativ convingdtoare a limitelor in wzig-zag* ale normalului, autorul sesizeazit adevirul de ne- contestat conform caruia variabilele scad ca numar de la zona normalului ciitre patologic. Insesi tristiturile accentuante ale firit sint mult mai pufin numeroase decit variafiile intitnite ‘in zona normalului. Karl Leonhard infelege prin_,tritturl_sezentuante™ oh firfi: omului insusirile personaTitafit_care—detaseazdpersoana de iimitele_normaliilit si 0 sitweazd—in_zona-de~treeerecatre ‘maladaptare_mai-alesin-conditit defavorabile de_viatii, forte a fi vorba de personalittfiabnorme. In fapt, aici am intilni zona de interjerenfé a unor trasiituri mai intense care pot favoriza dezvoltdri de intensitate nevroticd si psihopaticd. In ultimul caz, disabilitéfile de adaptare armonicd si supld ta condijiile mediului social (familial, 1a locul de muncii) nu au aspectul de continuitate intilnit in psihopatii (principiut con- tinuitifit al Ini Gannuskin, radicalit lui Binder, psihopatia de anuclen descrisit de Kurt Schneider). Kurt Schneider diferenfiazd personalitayile normale de cele anormale prin accea ea personalitijile anormale sint repre~ zontate de variatiile si divergentele situate deasupra sau sub zona mijlocie si, ca atare, et extinde zona anormalului atit ‘supra personalitéjilor caracterizate pozitiv cit si a acelora caracterizate negativ, Fara a minimaliza gradul de relativitate a acestor tipuri existentiale, apreciem eforturite, erudijia clinict, capacitatea de penetratie a intregului colectiv care a cooperat la strin- gerea datetor de observatie menite si fundamentese diferon fierile in cadrul unui continuum, situat intre normalitate (medic) — si variafiile extreme ale normalitatii (zig-zag al zonelor de trecere in sens pozitiv si negativ). Zona persona- litatilor accentuate apare deci situatt in vecinitatea intensi tafii patologice nevrotice (de dezvoltare) sit psikopatice. Aceastit trecere cursivd, cum 0 considerau Sutter si Pascalis, de la normal spre patologic, reprezinta (zicem noi) piatra de incer- care a psihologilor, psihiatrilor consacrafi, care vor sii-si in- cerce finefea, capacitatea gi aria orizontului de cuprindere Vu date de gradul instruirii si erudifiet, Pentru aceasta apreciem drumul croit cu dalti de maestru de cdtre Karl Leonhard. Cunoscind duritatea drumului, ma intore cu fascinafia impusit de variafiile extreme ale personalitatii umane la cercetiirile preponderent explicative ale lui Wernicke, care se orienteazd dupi structura anatomico-subiacentit, adicd dupa gruparea st suecesiunea natural a modifictrilor psihologice si, in sfirsit, la cele trei aspecte functionale ale arcului siu reflex, si anume: senzoriu, asociatie interneuronala si motricitate, Ma refer aci prin comparatie cu conceptia prezentaté de scoala lui Kleist si Leonhard care a incercat la vremea res- pectivé si aprofundeze sistematica Kraepeliniand in functie de principiile fundamentale ale lui Wernicke. Din torentul orientarii clinico-nozologice localizationiste gi original reflexo- logice réimine in discufia prezenta descrierea psihologica a fil- ‘mului existential al personalititilor accentuate in diferenfierea Jatii de personatitiiile psihopatice cu decompensiri uneori psi- hotice cit si cu dezvoltirile psihotice ale unor astfel de de- compenséiri, Stratiitind rindurile dense ale cirtii de pe pozitia psihia- trului, recunose inalta competent profesionald care abordeazé cu onestitate normalul declarind ferm ca nu doreste si se conjrunte cu cei care Lau abordat deja si nici cu cei care sivau propus sd stabileascd bariere intre acesta si limantl zbuciumat al psihopatologici de intensitate nevrotic’, psiho- paticti saw. psihoticd. Avind in vedere conjinutul lucrdrii, de valoare incon- testabilé, “putem susfine ei ea rezolva pe deplin problema delimitarié variabilelor posibile de trecere de la normal céitre patologic? Desigur ci nu! Dar trebuie si recunoastem cn condescendenfa ca prin confinutul ei calitativ aceastti oper’ pune prcbleme, ofera metodologii si deschide drumuri catre acest unlvers pe-cit de complex, pe atit de dificil de abordat. In azest sens recunoastem cti personalititile accentuate sint predispuse la manifestiiri patologice in condifii defavora- bile de via. In diferentierea personalitifilor accentuate de personalitijfile psihopatice, autorul apeleazd la criteriut conti- Ixnuitatit si la cel al deficitului de adaptare la psihopati, desi structura psiopaticd tnsisi este dependenta de -condifjiile de mediu care favorizeazi sau diminueazi radicaliit psikopatis Cum este lesne de infeles, autorul, fiind pus in fafa lipsei ( unor tinii rigide de demarcatie, admite contipuumul dintre trasdturile accentuante de personalitate dupé comportament Uirile domonstrativd, hiperexactii, hiperperseverenta, nestiipt- nita) pure sau combinate cu diverse trdsituri accentuante de temperament si de dispozitie afectiva (firile hipertimicd, disti- mica, labild, exaltata, anzioas, emotiva), la care adaugit firile cxtravertité. si introvertita cu interferenjele lor posibile. Desi nu o declari, autorul last cititorului posibilitatea st gaseasca legdtura dintre trasdturile accentuante ale personali- ta4ii_ si aiferitele spurte peemate propia (seni * isterice, instabile, epilepidlde, schizoide, pShasteniee. anan- ‘caste, impulsive, paranoiace, perverse ete,). Asemanetor—unui con cu baza situati tr zona normalului, variabilele personali- tatilor umane se ingusteazi in zona personalitafilor accen- tuate, eapité limite si mai restrinse in zona psihopatici si se apropie de vir{ in zonele seismice ale decompensirilor sar structurdrilor psihotice ale unor structuri psihopatice. In baza analizei unui bogat evantai de subiecti,autorwl ace o interesantéparaleld tntre di uri_de, persona- TAT accentuate si psihopaliite_care le-ar corespunder WFR{el, Alpes toronsraed et dornga sv e-0 He ala tn central C “Ghentici, cu strangularea sentimentelor si trdirea excesiv’ « prezentului — reprezinté miniatura psthopatiei isterice. Firea hiperexacté poate fi asemdnata cu variantele de personalitate psihopatica-paranoiact, hipocondrict si anancastdé. Firea hiper- perseverenta — ctt sentimente de supraevaluare, egocentrismi, rigiditate, suspiciune in cazul personalitatilor accentuate — reprezintd tristiturile care amintese psthopatia de tip para- noiae expansiv (mai ales atunci cind afectele ocupa primul plan al seenei psihopatologiei), Firea nestapinita — dominata {de imputsuri, tu sens tngust — este modelul personaliayitor psihopatice epileptolde, impulsive, mitomanice, perverse etc SY x Mustrate dominant dupa temperament sint: firea hiper- timica (timopatia hiper- si hipomaniacala), apoi firea distimica (timopetia depresivai cu temperamentul subdepresiv), firea ta bili sau ‘fivea ciclotimicd care ar constitui trdstiturile unor personalitafi cu inclinajie spre psihoza maniaco-depresiva sau ‘structuarea psihopatiilor de tip instabil isterie sau anancast din sistematica lui K. Schneider. Tot astfel elementele consti- tutive ale firii exaltate, anxioase, emotive pot corespunde unor trasitwi paranoiace anancaste, isterice, depresiv-melanco- lice etc.'In firile extravertite (orientate mai curind spre Iumea percepjiei decit spre cea a imaginafiei) si in cele ena (orientate ‘preponderent spre imaginatie) se reflecté triisaturi ale gixdirii si comportamentului care pot constitui nucleul uunor personalitafi psihopatice (primele : isterice, timopatice expansive, paranoiace, iar cele din urmit: astenice, schizoide, depresive etc). Recunoseind eforturile autorulut, sintem obligafi sit sem- nalim variabilitatea mare a trisdturilor accentuante, multitu- dinea de posibilitati de combinare, cu polimorfismul consecu- tiv care Jace aproape imposibild o sistematizare certa. Acest aspect nu seade valoarea tuerarii, dar reclama mijloace mai Jine de investigatie pe care le oferd psihologia moderna cit gi noi eforturi in stabilirea unor jaloane de diferentiere intre cea ce aparfine normalului si ceea ce apartine zonei care ne duce alunecind usor spre comportamentul aberant at personalititilor abnorme. Aceste neimpliniri ale edifiei din 1972 vin a fi satisfacute intr-o bund masurd in edifia a II-a, revi- zuitd si completatd. Personal, tutnd in consideratie analiza tipurilor de perso- nalitate pe care le ofera personajele capodoperelor de artit si literatura, nu pot sd nu-mi exprim admirafia faté de inte- resul, capacitatea de analizi psihopatologict si psihologica ale autortiui. Parcurgind aceasté deosebit de elevata si instruc- tivd parte a ciirfit, tmbogajita in ultima editie, apreciem efor- tul de a pune in valoare si la indemina cititorului modcle de fir pe care le-a creat geniul uman prin Shakespeare (frumos analizat de Alexandru Olarw in ,Psihiatria dramatici), Dosto~ievski si Gotthelf, Gogol, Alfred de Vigny si Gottfried Keller, Goethe, Tolstoi, Flaubert, Euripide, Sienkiewicz si Strindberg. Autorul ne oferd punfi peste genune intre Alceste al lub Mo- igre, Othello din tragedia lui Shakespeare, Raskolnikov din Dostoievski, Crespo din ,,Aleadele de Zalameed al lui Calde- ron. Acestea sint doar citeva din multitudinea de exemple de tipuri accentuate din literatura analizati de autor cu abilitate si erudific Atit edigia din 1972 cit mai ales cea prezentd, mult imbo- gafita, constituie un model si o reali contribufie a lui Karl Leonhard in domeniul psihologiei artei. Facind aceste citeva reflectii asupra continutului si cali- tafit acestei ciirti, ne exprimam convingerea ca ea va trezt un vin interes publicului larg din fara noastra si va constitui un stimulent in plus in mobilizarea specialistilor spre aber- darea largii a acestui vast domeniu de care se leagti valoarea indivizibila si irepetabila care std la temelia existenfei, fiect- ruia dintre noi. Profesor doctor docent VASILE PREDESCU ‘Bucuresti, aprilie 1978 Prefafd la edifia intii Am citit cu o atensie sustinutd si cu o reala plicere cartea de fafa. Socotese ct tuerarea prof. L interesanta prin aceea cit aduce in di nalitifii umane punctul de vedere original al unui psihiatra care a acumulat o mare experienti ca medic si director al Clinicit de psihiatrie si neurologie a Universitatii Humbotat din Berlin. Omul ca individ se deosebeste de tofi ceilalti, 0 persona- litate nu este la jel cu cealaltd, Unii indivizi au insd caracte- ristici care ies din comun. Bi reprezinta ceea ce prof. Leonhard numeste ,personalitati accentuate*, Prima parte a carfii cuprinde o clasificare a ,,triisiturilor accentuate* ale personalita{ii omenesti. Autorul deserie pe rind cele tristituri caracteristice ale individului care, cind sint mai prominfate, il situeazi pe individ deasupra mediei obis- nuite, Desigur, aceastit clasificare nu are nici in intentia auto~ rului carceterul unei scheme rigide, absolute, menitit si epui- zeze marea varietate a personalitdfilor umane. In aceasta primi parte a lueririé sale, autorul utilizeazt pentru studiul personalitafit un material propriu, EL nw pre- zint& decit cazuri examinate de el si de colaboratorit siti, ple- cind de Ia criteriul cf, pentru ca acest studiu sit fie conclu- dent, trebuie considerat omul asa cum se comportii in viata de toate zlele, in mod concret, XIIntr-adeviir, pe misurdi ce parcurgem paginile eirtii, inain- tea noastra se perindé o lume pestrifa, tot felut de oameni eu particularitajile si bizareriile lor, cu triirile si destinele lor, oameni pe care-i intilnim zilnic, ctt care conviefuim, care jac in bunt méasurd parte din lumea ce ne imconjoard. Unit — exemplare umane cu totul normale, dar cu anumite parti- cularitdti de comportament care ies din comun; alfii, cu tul- buraré de comportament atit de insemnate incit cer interventia unui psihiatre. Cu un simf fin de analizd clinicd, profesorul Leonhard ne infatiseazd, prin exemple concrete, zeci si zeci de astfel de personalitiyi, creionindu-le in mod plastic, uneori numai in putine rinduri, etichetindu-le pe fiecare si asezindu-le in raftul colecfionarului de tipuri si specimene umane. Cartea ne infaifiseazd 0 gamé larga de asemenea tipuri, care merge de la omul obisnuit, ce nu se distinge prin ceva joarte caracteristic, la cet cu ,accentudiri® mai mult sa mai putin importante — insti perfect compatibile cu o rodnicd viafit sociala — si se termina cw psihopatul caracterizat prin incapacitatea tui de a se Incadra in societatea én care tritieste ‘Trecerea de la normal la patologic se face pe nesimfite, nu exista aici o Limit neti, Intrucit 2xemplele patologice sint mai pregnante, profesorul Leonhard le foloseste ca puncte de reper, in special in partea I. Adeseort, vorbind despre perso- naliti{i absolut normale, hiperperseverente sau demonstra- tive etc, antortl recurge, pentru o mai mare reliefare, la ter- monul echivalent psihiatric folosit in cazurile de exceptionalil cocentuare @ tristiturii respective: ,,paranoid%, respectiv ,is- toric ote. Aveasta, se intelege, nu arunci 0 lumind negativa supra individualitatilor descrise. Am finut totusi si atragem atentia cititorului pentru ca acesta, in cunostinfé de cauzi, si poatt evita interpretiiri gresite ale acestor termeni. Un interes exceptional prezint partea a Il-a a cdirtii, care se ocupa cu Personalititile accentuate in literatura. In loc sa wtilizeze pentru monografia sa numai date ale psihiatrilor si psihologilor, prof. Leonhard a recurs la un mate- riql mult mai grditor si mai interesant : Ia documente ome- XIV nesti asa cum apar ele in bogatul tezaur al liferaturii univer- sale, Marit scriitori si marit poeti sint si mari psihologi, iar ‘operele lor constituie un imens material care poate fi consultat cu folos pentru a defini si studia personalitatea umand, cu variatele ei aspecte si manifestdri. Exemplifiedrile sint lucte din aproape 40 de autori, mergind de la Cervantes pind la Kafka si de la Racine pind la Strindberg. Lectura acestei parfi este captivanti si instructiva. Ea con- stituée o contribujie originalé a unui psihiatru la interpretarea literaturii. Cu mult discerniimint si cu un remarcabil simf de ana- liza, profesorul Leonhard alege din galeria de tipuri a litera- turii mondiale 0 mare varietate de personalitafi ,accentnate*, toate deosebit de interesante, de la Iago al lui Shakespeare pind la prinjul Miskin al tui Dostoievski si la Madame Bovary a lui Flaubert. Shakespeare, de pilda, este un neobisnuit cunoscdtor al oameniior si al tuturor celor omenesti. In opera lui gisim tot felul de personalitati mai mult sau mai pufin accentuate, asa cum. se comporta ele in multiplele imprejuriiri ale viefii si in cele mai diferite aspecte ale interrelajiilor omenesti. In acelasi timp Shakespeare este 0 incomparabilé cdlauzd in lume si in viafd. Desigur, pe autorul lucrarii prefatate, ca neuropsihiatru, nu-l intereseaztt atit latura esteticd sau cea eticd a operelor literare folosite, ci in primul rind tipul de personalitate pe care-l ilustreazd cutare sau cutare personaj literar. Noi, citi- torii, si chiar eu insumi — un specialist — nu ne putem ab- tine de a folosi prilejul pe care ni-l ofera K. Leonhard pentru @ ne bucura de intreaga bogajie yi multilateralitate a operci titanulai de la Stratford-on-Avon. Anatole France a spus cindva despre Hamlet ct este omul in toati complezitatea lui, Hamlet este un nesecat izvor de ginduri care traduc semnificafiile wnei profunde umanitati. Desigur, Hamlet ne apare ca o personalitate ,accentuatii“, dar el este in acelasi timp purtatorul unui mesaj de excepfionaldt valoare etici. xvIn jelul acesta, zugréivindu-ne cu 0 incomparabildi maies- trie anumite personalitaqi accentuate", cu tristituri de multe ori bizare, uneori chiar anormale sau caricaturale, Shakespeare ne sugereazd totodata valori filozofice si etice etern valabile. Uneori insti, cuvintul ia la Shakespeare aspectul unei go- iciuni infiordtoare, care ne uimeste, ba chiar ne inspitimin: Ce-i drept, numai in scurte momente — datorite, poate, unt trecdtor sentiment de neputinti — geniul artistic al lui Shakespeare last naturii si cuvintului golas intiietatea ; foarte curind insit, Shakespeare {si reia — invidios parca pe natura -— suprematia si, prin intorsiitura pe care 0 dé acfiunii sau prin- ir-un enunt cu valoare de aforism, tsi impune propria-i puirere. In ascmenea enunfuri giisim un sens profund, 0 infelepciune care este rezultatul reflectiirii experientet omenesti — indivi- duale si sociale — tntr-un creier lucid si inteligent. Intre comportarea personajelor si enunfurile lor tnfelepte existt de multe ori un contrast izbitor, dar totodatti elocvent. Doud laturi — dows aspecte ale omenescului. Comportarea ni este numai rezultatul unei gindiri, al unei cugetiiri, ci si al unei interacfiuni cu imprejurarile si — pentru a rimine in omeniul evaludirié personalitajii — cu emotivitatea si afecti- vitatea individului. Pint Ia un anumit punct il putem considera si pe Faust al lui Goethe ca 0 personalitate accentuati*, Unii l-au von- siderat ca un reprezentant tipie al pesimismului, al nihilis- mului, expresia ,marii nevroze a epocii noastre“, Dar Faust este in acelasi timp intruchiparea tendinfei continue spre per- fectionare a omenirii, spre mari infaptuiri utile colectivivitif. La un moment dat el reprezintd omul in avintarea lui spre realizarea celor mai desiivirsite idealuri. Fart indoiala et semnificatiile mesajului uman al opere- lor literare vor fi incd multi vreme discutate. In acest caz, cartea profesorului Leonhard aduce creatorilor si criticilor un material documentar valoros. Lectura lucrdrii lui K. Leonhard este foarte sugestivé si stimulatoare pentru parinfi, pedagogi, medici, juristi, scriitori, CVI ziaristi ote. si, in general, pentru oricine o citeste cu atenjie si cantii sii desprindit din ca inv Mie, ca neurolog, tectura mi-a sugerat in primul rind problema relafiei dintre structura morfo-functionala a creieru- lui si fenomenologia psihologica atit de variatt expusti torul carjii. Ce putem sii spunem noi azi despre substratul ‘material cerebral al viefié psihice? ‘Astiizi, drumul de la mecanismele cerebrale ta experienta psihicd, la triirea mintalé constienta trece inet printr-o fart a niminui, Neurofiziologul care cerceteaz&t mecanismele ce brale nu s2 ocupi si nici nu este menirea lui si se ocupe de fenomenul psihic, iar psihologul si psihiatrul nu simt dectt in micd mdsurd nevoia de a se preocupa in cercetérile lor de ceca ce se intimpli in creier in cursul unui proces mintal. Neurofiziologul nu are nevoie de notiunea de ,mintal* pentru a explica cum functioneazti sistemul nervos. O mare distan{a separ inca metodele de abordare a ¢é cctiirii creierului utilizate de psihologi de acelea folosite de fiziologi. In ambele este posibil si se construiased: modele teo- retice. Dar entitajile si ciile modelelor psihologice au 0 micit implicafie morfologied si fiziologied, iar pe de alt parte, cercetirile fiziologului nu au, din cauza evidentet complexititi a problemei, decit 0 corespondenta foarte vagi cu comporta- mentul constient uman, Mai este si o alta laturd care deosebeste neurofiziologia ee psihologie. Neurofiziologul studiazi, e adeviirat, procescle nervoase care stau la baza viefii constiente acestei viefi, dar in acest studiu el ignoreazi cu totul con- ceptul de individualitate, Acest divor} existent actwalmente intre metodele care abordeazti studiul creierului aratii ¢ tem abia la primele tnceputuri ale formidabile: probleme care constii in a infelege creierul nostru. Vasta panorama de indi- vidualitafi variate pe care ne-o previnti in cartea sa profe- sorul Leonhard pune cu acuitate problema relafiei dintre indi- vidualitaten psihologica si substratul ei cerebral. Totusi, progresele din ultimele decenii au facut ca pri pastia dinire mintal si material si nu mai fie un Iucru chiar i sint necesare sin- XVIasa ,de la sine infeles* cum o admiteau metajizicienii. Psiho- logia si fiziologia sint azi stiinfe experimentale si aduc merew noi fapte care contribuic la diminuarea acestei préipastii. Un pas curajos in aceasta directie Ia Jacut ined Descartes. Ela eliberat sistemul nervos in primul rind de,ceca ce impic- dica cel mai mult studinl tui: ,sufletul’, Plasind ,sufletul* jn glanda pineala si izolindu-l acolo, sistemul nervos a devenit, pentru el un automat susceptibil de a fi studiat din punct de vedere al mecanismelor lui fiziologice. Ca orice mecanism, oricit de complex ar fi, sistemul nervos poate fi deci studiat prin analiza fiecdrei componente, prin disamblarea si asambla- rea parfilor constituente, asa cum o facem pentru mecanismul unui ceasornie. “Aristotel ins considera ci organismul fiinfetor vii func- fioncaza ca wn tot si in consecinfé concepfia aristotelica nu incuraja analiza sistemelor vii in termeni de mecanisme in- terne izolate. Astdzi cxisté o tendin{i de imbinare a studiilor analitice de tip Descartes si a concepfiet aristotelice, Conceptul analitico-sintetic actual asupra mecanismelor cerebrale, tmbi- nore a analizei sistemice a lui Aristotel si a analizei compo- nentelor a lui Descartes, reprezinté sinteza care ne va per- mite in viitor un progres in studiut mecanismelor cerebrale ate vie{ii poihice Pavlov a fost printre primii neurofiziologi care au cdutat sa explice uncle caracteristici ale comportamentului animalu- iui si ale omului prin anumite particularitifi ale sistemului nervos central. Dupi cum se stie, el distingea patru tipuri esentiale do sistem nervos: tipul slab, la care pe primul plan se situeazd energia scdzutié a ambelor procese nervoase funda- mentale, excitafia si inhibijia; tipul puternice neechilibrat, cu © energie mare a procesului excitator si o energie comparatir mai slabd a procesului inhibitor ; tipul puternic echilibrat inert, cu o valoare ridicatii a energie ambelor procese nervoase si fo mobilitate redusii a lor, in sensul trecerii dificile de la oxci tajie la inhibifie si invers ; in sfirsit, tipul puternic echilibrat mobil, la care, spre deosebire de tipul anterior, mobilitatea proceselor nervoase este mare. Dar Pavlov observa ci intre XVHOL comportarea generalé a animalului si caracterul tipidui siw de sistem nervos, determinat experimental, exist numai une ori 0 concordanfa, deoarece comportarea exterioar’i se elabo- react in functie de condifiile de viatii, care, Jiind varinbite, pot determina tablouri diferite pentru animale cu acelast tip de sistem nervos, cu aceleasi caracteristici ale proceselor ner- voase fundamentale Cu atit mai complicati’ devine problema pentru sisted nervos central al omului. Si la om se pot admite in principiu accleasi tipuri de sistem nervos ca si cele descrise pentru animale Procescle clementare, fundamentale, ce se petrec in sistemul nervos al omului nu se deosebesc in principin de cele ale animalului, Dar in conditiile viefii sociale umane, atunci cind in comportamentul uman intervine si factorul regu- lator determinant care este limbajul, problema rolului pe care-t joact tipul functional al sistemului nervos, cu complicatele Tui mecanisme de inhibifie si excitajie, de mobilitate si de echilibrare a acestor procese Jundamentale, ajunge la un grad foarte inalt de complenitate. Functiile nervoase superioare nu sint niste procese con- stante, rigide, determinate strict de legi formulabile in mod ‘simplu. Fenomenologia viefii psihice prezinta 0 enorma diver- sitate ; funcfiile variazi continuu, in raport de nevoi si soli- citari si se tradue prin performanje care se caracterizeazt printr-o mare plasticitate, printr-o adaptabilitate continud la solicitarile miereu variabile ale vietii, Solicitarea determina functia. Performanta este 0 rezultantit dintre solicitare si func- tie. Performanjele sint de fiecare dati improvizatii, sint ori- ginale, sint unicate. Viafa consti dintr-o aldturare de astfel de unicate, de unicate configurationale, din astfel de trasdturi discontinue. Viafa este 0 continud discontinuitate, determi- nati in bund parte de variatiile in structura morfo-functionald @ sisteraului_nervos’ al omului. Personalitifile mai mult saw ‘mai pufin ,accentuate* pe care ni le prezinti profesorul Leon- hard siat si ele expresia unei astfel de ,discontinuitafi con- tinue®, determinate pe de o parte de particularitajile morfo- fiziologice ale creierulut lor, iar pe de alta parte de felul in care XIXreacfioneazti acest creier la solicitirile sociale mereu variabile ale viefii Neurofiziologia comportamentului incepe sit fie din ce in ce mai bine eunoseutd $i socotese ct poate fi de folos pentru infelegerea cel putin a unora si poate a celor mai simple § mai elementare devieri ale personalitétii umane, Neurofizio- logia a adus date interesante in problema comportamentului apetitiv, aversiv, agresiv si sexual, Mecanismul lor neural, studiat prin metoda stimuldrii anumitor regiuni ale ereierwlui, incepe sa fie mai bine precizat. Voi insista inst mai mult asupra comportamentului social, care are, cred, 0 importanta deosebité in ,accentuarea unei personalitafi. Motivirile comportamentului social 1a om sint foarte va- riate si complexe, In multe cazuri comportamentul social uman este determinat de impulsuri nesociale care pot duce la o interactiune sociala, cum sint impulsurile date de nevoile bio- logice {foame, sete, sexuale ete.); ele pot duce la un compor- tament cooperativ sau competitiv. Dar de cele mai multe ori comportamentul social este determinat de motiviiri com- plexe, cum ar fi dependenta (interactiunea, ajutorul, protectia conducerea}, adaptarea si acceptarea de ciitre semeni, domi nanfa, agresiunea etc. Comportamentul social imbracti de multe ori forma comportamentului'de grup. Se poate vorbi de o invitare in grup, de fenomenul de obisnuire in grup, care poate avea alte caractere decit obisnuirea unui individ, de o motivare de grup, alta decit motivarea individuali, si asa mai departe. Trebuie sé remarcim ei avem date nourofizinlogice relativ insemnate asupra tnvafirii, obignuirit, motivarii indi- viduale, dar nu cunoastem inci nimie despre neurofiziologia comportamentului de grup. Comportamentul social se stabileste in funcfie*de mediul social inconjurditor si in funcfie de relafii interpersonale. Or, aceste relajii se stabilese intre unul si mai multe creiere si este evident ci far suportul funcfiilor elementare cerebrale, de motivajie, de memorie, de invdfare etc., nici o relafie inter- personal nu se poate stabili. XX Creierul omului este supus, tntre altele, influenjet pe care 0 exercitd asupra lui creierele celorlalfi oameni. Creierul omului constituie substratul morfo-functional care stit la baza comportamentului tui social. Datoritd limbajului, creierul omu- lei poate si stocheze nu numai informatia imediaté, senzoriali, ci si un numar enorm de informasii cumulate de alte creiere, nu numai contemporane, ei si din treeutul indepiirtat. Limbajul constituie un instrument de prim ordin pentru perfectionarea continua a comportamentului social al omului. Creierul omului are — am putea spune — 0 putere ra- Giant. Dupa ce eu ajutorul mecanismelor lui structurale 52 firlologice inregistreazt ceea ce i-au transmis alte creiere, el prolucreazi acest material si fl transmite la rindul lui altor creiere. Aceastit prelucrare si transmisie constituie baza morfo- functionald a comportamentului social, Creierul omului consti: tuie deci substratul material al comportamentului tui social. Creierul omului difera in constructia sa de la individ la indi- vid; existé diferente individuale pe care nu le putem pune insti in evidentti cu tehnicile de cercetare de care dispunem astézi, In cursul existenjei sale, ereierul omutui creeazi, prin colaborare cu multe alte creiere, valori pe care le transmite urmasilor. In acest fet se realizeazi o experienjii acumulaté, se realizead valori culturale si spirituale. Comportamentul social al omului este si el o recultanta a unei astfel de acu- mula Comportamentul social implied un numir insemnat de funefiuni psthice elementare cum sint percepfia, memoria, obisnuinfa, motivarea, invijarea si altele. Comportamentul so- cial este 0 functie integrativa superioara a acestor functii ele- tnentare $i este evident cd sila baza lui std un mecanism cerebral foarte complicat pe care nu-l cunoastem inci decit destul de semar. Tata etteva consideratii pe care mi le-a sugerat mie, ca neurolog, lectura cdirtié profesorului Leonhard. Sint convins ca si alficititori, ‘ew alte preocupari, vor giisi in aceasta carte © sursti bogatd de sugestit si de idei. Sociologul va giisi mult material documentar in lectura cazuisticii prezentate si care XXIax putea constitui baza de plecare a fundamentdrii sociolugice @ genezei personalitafii accentuate’, $i mai ales pedagogul va avea prilejul sé cugete asupra rolului pe care-L poate juca factorul educatir in geneza unei ,personalitapi accentuate cu 0 valoare social pozitive. : Lucrarea are un profund caracter stiinfific si in acelasi timp constituie — repet — o lecturit agreabilé nu numai pen- tru specialist, ci si pentru orice om de cultura. Consultarea ci de catre variate categorii de cititori este facilitata de un glosar si de diferiti indict ajutatori. NDLER Introducere - Dact mi s-ar aduce critici pentru faptul cB, ocupindu-ma de trasaturile firii omenesti, nu tratez problema suficient de amplu si nu utilizez bogata literatura psihiatrica si psihologica existenta, mi-as permite si invoc, drept primi explicatie, un motiv de ordin exterior : spafiul de care dispun fiind timitet, mi se pere mai potrivit si expun in amanungime rezultatele cercetarilor proprii, decit si discut opiniile altor autori, care pot fi gésite in numeroase alte scrieri. Orice psihiatre ti cu- noaste p2 autorii care s-au ocupat de diagnosticul persouali- tufii — in frunte cu Kretschmer, Ewald, Kurt Schneider — si orice psiholog ti cunoaste pe autorii care au adus o contri butie deosebita in specialitatea sa. La acest motiv exterior se mai adauga si unul launtric, Metodica mea de cercetare @ personalitapii nu poate fi prea lesne comparatit cu alte pro- cedee. E drept ca si eu pornese de la investigarea subiecfilor — cum se obisnuieste dintotdeauna in psihiatrie —, dar ches- tionarele mele sint astfel orientate incit reprezinté ceva deo- sebit, Lucrul acesta va iesi mai pregnant in evidenji atunet cind voi expune metodica cercetirilor mele, Ca urmare, rezul- tatele la care am ajuns sint si ele de un gen aparte, greu de corelat cu lucriirile altora, Ar trebui si arat de fiecare data cd, desi pot si am o piirere aseménitoare cu cea a unui autor sau a altuia, vad totusi intr-un mod diferit legdturile dintre fenemenele studiate. O asemenea continud comparare ar fi obositoare si totodata destul de sterild. Cred, dealtfel, c& acest neajuns al lucrarii mete este compensit de faptul’ ci ma voi folosi de literatura sub un 1alt aspect, neuzual : caut si ilustrez si sit fundamentez con cepliile mele despre structura personalitayit prin exemple luate din lumea personajelor literaturii beletristice mondiale. Vo trebui de aceea si citez foarte multe opere. In legiituré cu aceasta, sii-mi fie ingiiduit si formulez si ew o critica. In bele- tristicd se gisesc un numdr atit de mare de excelente descrieri de personalitati, incit ar fi fost necesar ca lucrarile stiinfifice sd se refere in mai mare miisurd la ele. Marii seriitori sint, in majoritatea cazurilor, si mari psihologi; este prin urmare indicat sd ne ocupiim mai. mult de personajele.lor_dact. vrem sf_intete rdiversele personalitati individuale. In tucrarea fe fafa ma voi strédui si corectez aceasté carenti, ceea co imi va ojeri totodata si posibilitatea de a Wirgi in mod consi- dcrabil baza pe care se sprijind concepfitle mele Aceastit baz consti, in rest!, de cele mai multe ori in observatiile clinice nemijlocite pe care le voi cita. In mare parte, cazurile pe care vreau sit le prezint le-am putut extrage din lucrarea Normale und abnorme Personalititen, scrist im- eund ct colaboratorit mei. Citez numai aceé subiecti pe care cunose personal, insé descrierite le preiau in general asa cum au fost intoemite de colaboratorii mei, cdirora le exprim muljumirile mele pentru acest ajutor. Acestor cazuri Ii se vor ‘mai adiuga si altele. Cred ca in explorarea structurit personalitayit nici con- sideratitle teoretice, nici cercetitrile experimentale nu ne vor ajuta si ajungem prea departe dact nu vom studia in mod coneret omul insusi, asa cum se comporta el in viati, verisi- cind pe aceasta cale att teorla cit st experienta. ata de ce consider c& misiunea mea este de a da neincetat exemple din viata, adict de a descrie personalitafi care prin structura spe- cificd a firii lor se distanteazd de anturajul lor, Numai ceca ce se confirma pe oameni care tréiese si acfioneazii reprezintdé 0 certitudine psihologica. Ne vom ocupa, asadar, indeosebi de ceea ce eu numesc ,personalititi accentuate*. 1 In partea inti a lucent (NT). 2 Partea I FIREA OMENEASCA Camenii nu se deosebese intre ei numai pr trasdturile accentuante ale firii lor, ei sip treg felul Jor de a fi, Chiar daca nu au nicl o tr turd care sii deosebeasc de media general, ef nu sint totusi la fel unul cu celalalt, Este vorba de acele particularitati care transforma o fina umané intr-o individualitate, Este necesar deci si cuncas tem si aceste trisituri mai pujin pregnante, daci vrem si infelegem ce anume inseamna o persona~ fitate accentuatIndividualitdfi obisnuite si personalitéti accentuate Cea ce ti deosebeste pe oameni intre ei este, in mar misurd, rezultatul dezvoltarii lor diferite in cursul vietii, si nu felul lor de a fi inniscut. Comportamentul lor difers in functie de familia in care au crescut, de scoala la care au fnvatat, de profesia pe care o au gi de oamenii cu care intra in contact. Dou’ persoane cu firi innascute asemaniitoare pot ajunge in felul‘acesta cu totul diferite una de cealalta, in p ce o asemanare a destinului exterior poate avea drept rezultat ca persoane foarte diferite ca structuri psibici inceapa si semene una cu cealalta. ,,Pipurile* din viaja — al comereiantului, al ofiferului, al functionarului, al savantului, al invafitorului, al ospatarului — se formeazi prin faptul cd o,anumita in societate isi pune amprenta pe compor- tamentul lor obisnuit. Birieinfeles, aceastii modelare este ade- sea usuraté de faptul c inclinatia naturala merge in aceeasi directie si cA profesiunea respectivi a fost aleasa fiinded ea ite inelinatiilor individuale sa se realizeze in modul cel mai complet. Diagnosticul personalitatii mu este in mod seri riclitat de influentele care intervin in perioada matu- Asemenea influenje fixeazi mai mult forma ext comportamentului, si nu orientarile launtrice, Cind un {ator isi dé importanta, aceasta se explicd prin faptul ca este obisnuit si fie pentru copii personajul central, si nu prin aceea ci ar fi vanitos si ar vrea neaparat si joace pretutindeni primul :ol. El poate fi la fel de modest ca oricare altul, Cind 5un ofifer este scrupulos pind la extrem in respectarea regu- Iilor viejii militare, aceasta este altceva decit atunci cind un om are de la natura inclinatia citre 0 mare meticulozitate. Deosebirea nui poate fi trecutd cu vederes. In general; un anu~ mit comportament dobindit prin obignuintd nu este confundat cu un comportament rezultat dintr-o particularitate lduntric’. Situatia este, bineinfeles, alta in cazurile in care influentele speciale se produc in copilarie, mai precis in prima copi Este insi greu de spus in ce masurd asemenea influente pro- voaci schimbari fundamentale in firea omului, Dar aceasta nu afecteazi in mod esential felul meu de a pune problema. In cele ce urmeazi ne vom ocupa de turile firii umane asa cum ne apar ele, deci indiferent de felul in care s-au format. Sint convins, de exemplu, cd este in firea omului s@ tinda a fi apreciat in societate i ca el are © inclinatie fireasea spre mila, dar modul in care aceste doud trasdturi se vor dezvolta in cursul viefii poate fi determinat de imprestile din perioada copilariei. In mod evident, con- finutul aspiratiel respective este dat din afar. Dac& un om ambitios isi va exercita ambitia intr-o directie sau intr-alta, aceasta depinde exclusiv de inflyentele exterioare. Doi oameni Ja fel de ambitiosi pot fi dusmani de neimpacat flinded urma- rese {eluri opuse, Sentimentul datoriei poate si se manifeste in cele mai diferite directii, directia aleasa depinzind in intre- gime de societatea in care traieste omul. Aspiratiile si incti- nafiile Inndscute nu impiedied, asadar, educarea omulul, ele constituind, dimpotriva, baza fara de care educatia nu ar fi posibila, Dac intr-un om nu ar exista sentimentul datorie’ ex tendinta inndscuté, ar fi imposibil sd i se insufle acest senti- ment prin educati Oamenii — indiferent cum s-a ajuns Ja aceasta ~~ sint foarte diferiti. Dupi cum nu seam&n& unul cu altul din punet de vedere fizic, ei nu sint la fel nici ‘din punct de vedere psihic, Trasdturile firli omenesti nu prezinta insé un sir ne- sfirgit de posibilititi, la care si se mai adauge eventual tran- 2ifil continue, astfel ineit sk se poaté distinge extrem, de 6 multe trisituri speciale ; realitatea este cd trisiturile care determina firea omului_sint numeroase, dar nu infinite. ‘Multe ins psihice apartin_sferei_aspirafit-inclinayii '. nele aspivafit’ sint egoiste, altele altruiste, Un om poate si tindé spre cistig sau si dorease’i ‘si se impund ; un altul poate sa fie milos gi si aibi un puternic sim} de rispundere fata de colectivitate. Simful dreptatif, frica, ura omului asuprit impotriva asupritorului sint si ele trasdturi care fin de sfera aspirafii-inclinafii, Dac& una sau alta dintre aceste insusiri este deosebit de accentuatd — sau, dimpotriva, putin deavol- | tat —, aceasta formeazi trasaturile individuale care definese * personalitatea, Dat existen{a unor asemenea trésituri nu duce la formarea unor ,personalitati accentuate, care prin felul~ lor de a fi sa se ridice deasupra mediei ; dupa cum se poate constata, devierile intr-un sens sau intr-altul se mentin intot~ deauna fntre anumite limite, aga Incit nu ridied individul dea~ supra a ceea ce este general uman. Ceea ce este dat In mod instinctiv constituie baza naturii specific umane. Aceste tra- situri psihice sint, tocmai din cauza semnificatie! lor general umane, atit de adine inradicinate, incit nu dau loc Ia deose- biri individuale prea pronunjate, Exist ins variafii ale mo- dului de reacjie — oameni mat mult sau mai putin egoisti sau altruigsi, mai mult sau mai putin ambitiosi, milosi, con- stiinciosi etc. Cu alte cuvinte, pe baza acestor variatii in sfera aspirajii-inclinafii putem constata existenta unor oameni care se deosebesc intre ef, dar nu a unor personalitati accentuate. Modul in care sint prelucrate Iauntrie tririle prezints, de asemenca, deosebiri individuale si poate modifica firea omu- lui. Pe de o parte, este vorba aici de desfisurarea reactiilor afective, de rapiditatea cu care ele crese si apoi descresc, de profunzimea a care ajung; pe de altd parte, este vorba de felul reacfiilor volitive, de care tin nu numai forta sau slabi ciunea voiajei, dar si excitabilitatea voinfei in sensul ag: numitului temperament coleric sau, invers, lipsa de excitabi- litate, in sensul asa-numitului temperament flegmatic. Insusi- " Autoral reia in lugrares de fatd multe dintre conceptiile per- sonale pe ecre le-a dezvoltat in Blologische Psychologie (N-T'). 7 arile acestei sfere, afectiv-volitive — cum ar putea fi denu- mité —, sint si ele favorabile formérii unor variafii de com- portament, determinind anumite trisituri individuale gfe omu- Jui, Dar nici din aceasta sferd nu iau fiinta, de obicei, perso- nalitati care si se deosebeased in mod pronuntat de media celor din jur . In general, inteligenta nu este inclusi in notiunea de personalitate ; exist ins sfera sentimentelor asociative (vezi B.P.*, pp. 117—140) in care isi au originea uncle trasaturi ale personalitatii, cum ar fi interesul pentru nou si simful ordinil, Dac aceasta din urma insusire nu o concepem in mod eronat drept 0 dorin{a anancast? de ordine, vom constata ca in aceasta sferd asociativ-intelectuala pot exista, ce e drept, trisituri individuale, dar nu-si pot avea originea trasiturile personalitatii accentuate, ‘acd vrem si injelegem natura unui om, trebuie si finem ecama de toate aceste trisaturi ale diferitelor sfere psilice. Gintre care nu am mentionat aici decit citeva. De fapt, ar trebui sa ilustrez si aceste variafii ale firii omenesti prin exem-~ ple concrete din viaa, asa cum voi dlustra personalitajile accentuate. Ar fi inst © incercare nereugiti. Insusirile speciale despre care este vorba aici nu sint atit de reliefate ineit si poata fi prinse intr-un mod univoc. Ele nu pot fi stabilite cu suficienta certitudine nici prin observatie si nici printr-o conversatie cu. omul respectiv. Aceste insugiri devin insa ev dente daci avem posibilitatea S& privim omul din interior. Scriitorii ne ofera adesea aceasta posibilitate. Ei ne deseriu nu pumai comportamentul exterior al omului, nu numai vorbele Jui sau ceea ce spune despre sine insugi, ci ne comunica in mod nemijlocit ceea ce omul gindeste, simle si dureste. In felul acesta, la personajele literare devin vizibile si variatii mai subtile ale personalitatii, Cind un om se araté fricos sau arogunt, drept sau milos, e greu de stiut in ce misura el este intr-adevar astfel, chiar dacd el insusi se caracterizeaza T Ald si in alte locuri, inifialele B.P. indica tucrarea Rictogische Psychologie, in care se gasese multe premise principiale ale tucrarit de fata, pe care nu le pot reproduce aici. Trimiterile Ja anumite pagin; sint yolabile pentru editia a IV-a a operei mentionate. 2 Vexi Glosaral (N.T), ca atare, Dac insé un seriitor ne deserie un om fricos sau un om drept, cu toate gindurile si sentimentele lui intime, atunci figea acestula ni se reliefeazi puternic. Agadar, perso- najele din Jiteratura imi vor da posibilitatea binevenita de a infaitiga si ‘acele varlajii ale psihicului omenese care se m Ja nivelul mediei generale. In contrast eu acestea vor iegi jn eviclenfa si mai clar personalitatile accentuate. Desigur, ¢ greu sd se elimine orice incerlitudine -atunei cind. trebuie si-deosebim ‘rasaturile care dau nastere tunel personalivati. accentuate de acele trasaturi care nu produc decit idividualitagi obisnuite. Exista gradatii din dowd puncte de federe."Pe-de-o~parte; o trasatura de caracter hiperperseve- lent ', hiperexacta 2, hipertimica poate fi atit de putin pro- Auntata, ineit nu ia nastere o ,accentuare", ci numai o de- flere de la medie, fra a depasi acest cadru. Deosebit de ‘bil este acest Iueru in cazitl insusirilor temperamentale, > unde pot fi constatate toate treptele intermediare, mergind |, pind Ja confundarea cu media generald. Accentuarea presu- pre deci intotdeauna un anumit grad de intensitate a tra- {aturilor respective, Pe de alti parte, despre unele trasituri nt se poate afirma cu certitudine dac& fac parte din categoria lelor car2 due in mod obisnuit la ,accentuari* sau din cate: Joria celor care nu dau nastere decit la variatii. Cind vorbim despre ambitie trebuie si ne gindim la posibilitatea de a avea de-a face cu 0 insusire,apartinind sferei.aspiratii-inclinatii. Ar putea fi insé vorba si despre un fenomen partial “de“hiper- perseverenti accentuati, O reliefare mare a trasiturii ne va permite x4 alegem Intre aceste doud posibilitai. Un arivism maniac mu mai este compatibil cu o simpla variatie a as Tiel. Hipepesseverenfa nu se manifesté, dealtfel, niciodots au-") mai prin ambifie : intotdeauna ea este insotita de o suscepti- 4 bilitate exagerata fafa de jigniri si de o inclinatie spre ran chiuna. Asemanatoare este situaia atunci cind constatém Ja cineva un foarte pronuntat simf al datoriei. Si aici poate fi vorba de o simpld varietate a sferei aspirafli-inclinajii, dar putem 99 W 23 Veet capitotele respective din prezenta luerare, 9avea de-a face si cu o trisatura anancasta. Diferentierea re- zulta aici din faptul cé in cazul obignuitului simt al datoriei se observ o atitudine linistita, oarecum de la sine infeleasi, lipsita de tensiune, pe cind in cel de-al doilea caz ne gasim in fafa unei continue intrebéri anxioase daci omul si-a facut sau nu indeajuns datoria. Este interesant si, totodat’, important din punct de ve- dere psihologic, faptul cé oamenii hiperperseveren{i au o ten- dinfa spre manifestiri egoiste de ambitie si susceptibilitate fata de jigniri, pe cind cei hiperexacii tind spre manifestari altruiste ale simtului datoriei. Pentru a intelege acest lucru trebuie avut in vedere faptul cd — aga cum am ardtat mai pe larg in B.P. — hiperperseverenta activizeazd mai ales sen- timentele mai puternice, adica egoiste, in timp ce ezitarea pune in evidenta mai degraba sentimentele mai slabe, adicd cele altruiste, Cu cit un om chibzuieste mai mult im Ivarea hotaririi, cu atit interesele colectivitatii fi devin mai constiente si influenteazi aceasta hotarire. Aceeasi situatie, dar cu semn invers, 0 avem atunci cind comparaim cu personalitatile anan- caste nu pe cele hiperperseverente, ci pe cele isterice, care, de asemenea, manifesté o tendinA spre egoism. Ble chibzuiese prea putin, se hotdrdse prea repede, mentinindu-se astfel_ in sfera egoisti a nazuintelor primare ale omului, In domeniul anancasticului si istericulut mai exist’ o posibilitate de interferenta, In B.P. (pp. 218 si 219) a trebuit sa raspund daca ezitarea in luarea hotiirilor frebuie infe- Jeasi drept o forma benign a unei tendinfe anancastice sau dacé reprezinti o insusire de sine statatoare a sferei afectiv- volitive. Paralel cu aceasta a trebuit si-mi pun si intrebarea daci inclinatia de a actiona oarecum nechibzwit este expresia unei naturi in oarecare masurd isterice sau daca si ea trebule considerata ca o insusire de sine statdtoare din sfera afectiv- volitiva. Exist gi alte neclarititi similure, Atunci cind viafa afectiva este intensd, sentimentele al- truiste ale milei, ale bucuriei resimtite fata de reusita altors, ale datoriei sint — in mod analog cu ceea ce am vézut in 10 cazul hiperperseverentei — mai puternic activizate decit sen timentele egoiste, cum ar fi nazuinta spre putere sau spre avere, revolta impotriva unei leziri personale. Oamenii emo- tivi se remarci mai ales prin sentimentul de mili. Una si aceeasi incusire poate si alba surse diferite. Neomogend_este trisituraanietitii. In limitele normale, ea este proprie multor oameni ; uneori’ea poate deveni domi- nant, punindu-si pecetea pe tot comportamentul irisului .res- pectiv. In acest caz se constati destul de des o hiperexcita- bilitate a sistemulut nervos vegetativ, ceea ce, repercutin- du-se asupra vaselor sanguine, poate duce la angoasi i la o ,stringere de inim&* resimfita corporal. Dupi toate proba- ilitatile, numai in acest din urma caz anxietatea poate depisi media, preducind 0 accentuare a personalitatii. Ca o consecinté a multiplelor posibilitati de interferenta, unit specialisti sint de pérere cd atunci eind este vorba de trasiturile firii omenesti s-ar cuveni sa se renunte complet la clasifictri, riminindu-se in limitele unei deserieri_ generale a ceea ce se constatd, Intrucit, in cea ce ma priveste, voi proceda altfel, mi se va reproga probabil ci schematizez ceva eefeuyesyecerees ia scheme, Sint insi de parere c& putem vorbi despre trisdturi fundamentale ale_firli_omenesti,care exist in mod ObIectv gi a eee anes ace deci ficuti”saucel’‘pufin fneereaté, chiar dacd ar fi si se iveasc& numeroase dificulta{i, Nu este vorba de a aplica unei diversitaifi difuze 0 schema mai mult sau mai putin valabilé, ci de a pune in evidenfd, in ciuda numeroaselor interferen{e, fajii, Este vorba tocmai de acele Snsusiri care manifest tendinfa de a aluneca spre anormal. Ni este cu totul lipsit de ele nici acel om care nu iese din cadrul mediei. Cite ceva din trsiturile anancaste, isterice sau_peranvide, exist in flecare Omi, dai’ atunct” éind exista intr-un grad redus ele mu apar in mod manifest in exterior. Cind insd aceste trasaturi ajung la o anumita intensitate, ele {si pun amprenta pe personalitatea omulul, lar cind se accen- ll\ \ y verenti poate, in conditii nefavorabile, si devind un cic: tueazi si mai mult, ajung s4 perturbe structura personalitatii, deveninid astfel anormale. Personalitiijile care. pot fi considerate drept accéntuate nu sint’deci~anormale. Dad am interpreta cazurile acestea in alt mod, ar trebui s4 consideram numai media drept_nor— mala, orice deviere de la medie fiind in acest caz considerata drept patologica. In felul acesta, personalitatile care printr-un specific individual se ridicd clar deasupra mediei ar trebul excluse din sfera normalului.' Acestia sint insd tocmai acei foameni pe care ii denumim ,,personalitati*, cei care poarta propria lor amprenti, Omul care nu are nimic din ceva ce, jntr-o formA mult mai accentuati, este paranoid, anancast, isteric, hipomaniae sau subdepresiv etc., poate fi, fara indo- iala, considerat drept un om mediu si absolut normal, dar in nici un caz mu poate fi o personalitate pregnanté. Dac& vrem ‘8 apreciem evolutia unui asemenea prototip al omului normal, putem admite cd e putin probabil ca el si aibi o evolutie defavorabila, dar la fel de putin probabil este ci se va dis- tinge intro directie pozitiv’.| Personalitatile accentuate mani- festa, in schimb, vocatia pentru ceva iesit din comun, atit in sens pozitiv din punct de vedere social, cit si in sens nega- tiv, Unii se prezinté sub un aspect negativ din cauza unor imprejurari exterioare neprielnice firii lor; in alte impreju- rari ar fi putut si devina oameni cu realis iri deasupra mediel, Pentru a ne exprima mai coneret, 0 personalitate hiperperse- itor asocial, dar in conditii favorabile poate manifesta o sirguinta neobositi. O persoani hiperexactd poate dezvolta in cazul lunor Imprejurdti uefavorabile o nevrozi obeesiv’, dar in im- prejurari favorabile ea poate deveni o pildd pentru ceilalti in dezvoltatul sim{ al datoriei de care di dovadi. O per- ‘Sonalitate demonstrativi poate solicita insistent 0 pensie neme- ata, in alte conditii insi poate avea realiziri artistice ete. { Cind ne gaisim tn prezenta unei imagini psihice negative sin- “tem de cele mai multe ori inclinafi si presupanem o psiho- patie; in cazul unei imogini pozitive ne gindim mai curind Ja o personalitate accentuatd. O asemenea atitudine este oare- | | 12 cum ind-eptatité, deoarece devierile ugoare au un efect mai degraba pozitiv, pe cind cele puternice au un efect mai de- graba negativ. Drept personalitati_ a ear trebuisi calificim-numal | - pe_acei-oariéii_care_se .deosebese intr-o-masurdatit.de mare. \ de medic, incit chiar in lipsa unor_Imprejurari exterioare.ng- favorabile au. dificullaji-in..a se adapta _cerinjelor_vietii. Nu exist insi o grani{a fixa intre oamenii medii obi sonalitatile accentuate. Deci nici aici nu trebuie sé dam ter-" menilor o interpretare prea ingustd ; nu trebuie si presupunem o deviere de la medie in cazul oricarei particularitafi neinsem- “nate. Printre cei pe care in mod curent fi consideram -- in- tr-un sens mai larg — oameni obignuifi, oameni care nu les din comun, existd insi destul de mulfi care trebuie consider personalibati accentuate. Din cercetarile facute in clini tra de citre Sitte la adulfi si Gutjakr Ia copit, Teiese ca aproximativ jumatate din populafia noastra poate fi ‘consid ratit ca neiesind “din “comun, iar ce: fate ca ace’ ‘tuatd. Aceasté proporfie nu’ € “decit “Pentru i este ins valabila situafia de la noi. In ceea ce priveste populatia unei alte tari, situalia poate fi cu totul alta. Despre germani se spune ci sint ambitiosi, si aceasta nu numai in sens laudativ, dar $i in sensul unui carierism supirator. Poate cd acesta este motivul pentru care Sitte a gisit printre ei relativ numerosi hiper~ perseverenti si hiperexacti. In cele ce urmeazi voi arita cum infeleg eu personali- tafile accentuate, Intrucit vorbeam mereu si despre persona- litati anormale, ar trebui s& arat in mod detaliat in ce masurd se deosebese propriile mele conceptii de cele ale unor auteri de seamé. Imi permit insi si mentionez cd, in lucrarea sa Kombiniert abnorme Wesensziige in neurotischen Reaktionen, doamna Bergmann a arétat, in introducere, in ce masura se deosebesc pirerile noastre de schema lui K. Schneider si in ce misuri sint ele compatibile eu aceasté schema. In brosura mea Kinderneurosen und Kinderpersénlicheitein mi-am mai expus 0 data parerile. De aceea nu voi spune decit citeva cu- vinte despre aceasta problema, 13Personalitatile hiperexacte ', respectiv anancaste, pe care K. Schneider nu le diferentiaz de celelalte tipuri, aledtuiese, dupa pirerea mea, un grup deosebit de important, attt prin frecvena cazurilor cit si prin masura in care pot devia de la medie. Acelasi lucru este valabil si pentru personalitatile de- ‘monstrative — respectiv isterice —, categorie care in ultimul timp nu mai este acceptaté de cdtre unii. Trasiturile anan- castice sau isterice pot marca foarte profund firea unui om. In ceea ce mA priveste, eu definesc nofiunea de paranoid in- tr-un fel oarecum deosebit de felul in care a fost definita pind in prezent, intrucit consider cA principala tras&turi a acestei personalitaji este hiperperseverenta afectului. Perso- nalitatile instabile nu vor figura in expunerea mea, deoarece acestea nu pot fi incadrate intr-o structuré unitara a carac- terului, Cine citeste caracterizarea care li se di poate si recunoascd personalitati isterice, hipomaniace, ba chiar si epi- leptoide, AS propune ca nofiunea de instabilitate sX fie folositti nu- mai in infelesul lipsei de voinfé ; eu insi nu o includ, nici in aceasti acceptie, printre trisiturile accentuante, ci numai tn variafiile firii, lipsa de voin}a ca atare neajungind niciodata la o asemenea intensitate incit si-si puna pecéted’pé intreaga personalitate. Daca, in opozitie cu cele de mai sus, instabili- tatea reprezinté in diagnosticul obisnuit forma cea mal frec- venta a psihopatiei, cauza rezida in faptul cd in aceasté no- fiume sint incluse felurite trisituri de caracter anormale si c& numai rareori lipsa de vointd ca atare este socotiti 0 trast turd aparte. Printre trasdturile accentuante ale. personalitatii nu_.vom gasi nici lipsa de afectivitate. Dac ea existé intr-o masuré atit de mare incit si rezulte grave’ deficienjé -etice, atunci este vorba de o stare heboidd, deci, dup cum indicd numele, de o boalé mintald latenté. Simpla lipsti de afecti- vitate 0 vom intilni numai la variatiile de caracter. 1 Menfioniim c& aldturi de termeni curenti in lmbajul_psihiatele si psihologle : hipertimicl, paranoicl, isterici, introvertit{, autorul pro- Pune o serie de fermeni noi: hiperperseverenti, hiperexacti ete, (1. 4 In ce ma priveste, diferentiez personalititile hipertimice, distimice si ciclotimice dupa Kretschmer, dar inteleg prin ciclo-) timicl numai pe aceia a ciror dispozitie psihicd labila osci leazi intre stiri hipertimice si distimice. Sintoni sint oamenii/ cu © dispezitie uniforma, medie, Din grupa ciclotimicilor fi separ pe exaltafi, care au tendinja spre oscilatii de dispozitie extreme, de Ja un pol Ja altul. In domeniul gindirii si al pstho- motricitatii ar trebui, de fapt, si mai distingem si alte forme speciale de temperament, deoarece uni oameni sint excitati sat inhibati numai in gindire, respectiv se detaseazi de medie prin psihomotricitatea lor, adicd sint vioi sau apatici in spe- cial in mimica lor. Doamna von Trostorff a tratat aceasti pro- blema mai pe larg. Este vorba ins& de particularitati care nu influenteazé in mod esenfial cursul viefii unui om ; cercetaitorii le constata, dar felul de viaté al unui om nu depinde fn mod esenial de felul in care temperamentul siu se repercuteazi asupra gindirii si a migearilor. In aceasti lucrare va trebui si mA ocup mal pe larg de personalitaj:le introvertite si extravertite. Daca le acord o atentie deosebitd, aceasta se datoreazd faptului ef in Lterattira de specialitate aceste notiuni nu au mai pistrat dectt partial continutul ce le fusese dat pe vremuri de Jung. Am incercat SA clarific cceste nofiuni atunci cind m-am ocupat de Trans- formarea copilului in adult (vezi B.P., pp. 228-287); aici imi voi permite si repet, pe scurt, felul in care vad situatia. | Copilul este extravertit, el este sensibil la evenimentele care acfioneazi ssupra simfurilor sale gi reactioneazi la ele prin- tr-un anum't comportament. Ginduri proprii nu_prea are, In comparafie cu copilul, adultul este introvertit ; lucrurile, eve- nimentele din jur il impresioneazd mai putin, nu reactioneazé la fel de nemijlocit 1a ele, de obicei mediteazd mai inti asu- pra lor. In extraverstune predomina — in gindire $1 acfiune — lumea perceputd, pe cind in introversiune este preponderenti lumea reprezentirilor, Extravertitul este mai inclinat s& ia hottiriri rapide, deoarece el ia in considerare mai pufine posi- bilitdfi @supra crora ar trebui s& chibzuiascd decit o face un ins care are tendinja de a tia firul in patru. La extravertiti 15mai exista, independent de gindice, o inclinafie mai mare spre patituding activa in lumea exterioar, adica el au © impulst pitate mai mare — trasdtura de caracter comund Gu copiii. Introvertitul sovaie si din cauza unor factor! care fin de gin- dire, dar si Tard ei este mai pujin prompt’ in luarea de hotariri, In copiliric extraversiumea este Ta fel de dezvoltata lo ambele-sexe, Cotituta spre introversiune in timpul pubertétit este de obicei mai accentuaté la biiefi decit la fete. Din fceasti cauzi femeia rimine mai puternic afectatd decit: bir- batul de intimplarile obiective ale vietii, avind, In general, ‘mai mult sim{ practic decit el. La rindul sdu, barbatul infelege mai bine decit femeia unele corelafil intime care nu sint direct Visibile, deoarece el mediteazi mai mult asupra lor. Femela este in pericol de a judeca si de a actiona prea pripit, in mp ce, dimpotriva, barbatul riscd si se piardé in speculaii teore- fice si deci si nu facd coea ce ar fi necesar in situatia de moment dati, Prin prisma acestei deosebiri intre sexe, lo femeie trebuie si judecdm o extraversiune sau o introver- siune accentuata alffel decit la barbat. Ceea ce la femeie, con- stituic media, la buirbat inseamna extraversiune, ceea ce la barbat ni se prezinta ca medie, la femeie este introversiune. In conceptia mea aceste notiuni reprezinté ceva esenfial- mente diferit de antinomiile realism-idealism sau obiectivitate- subjectivitate. Concluzia, ci ne aflim in fafa unei extraver~ siuni se poate dovedi mai putin realisti si obiectiva decit ‘aceea ci avem de-a face cu o introversiune ; aceasta se poate intimpla mai ales in cazurile cind starea de fapt poate fi apreciata corect abia dupa o profunda chibzuinyi. Sint de acord cu Jung atuncl cind spune (p. 456): ,Primul se orie teazd dupa faptele exterioare date, cel din urmé isi formeazi © opinie care se intercaleazi intre el si faptele oblectives. Mai departe insi (p. 469) gasim la Jung urmétoarea preci- zare : ,Exista — si acum ma refer la intelectul introvertit — si un gen cu totul deosebit de gindire, ciruia cu greu i sar putea contesta aceasté denumire, si anume un gen de gindire 16 care nu se orienteazii nici dupa experienta obiectiva nemijlo citd, nici dupa idei generale, obiectiv mediate". ‘Asadar, Jung isi exprima aici pirerea ci atitudinea intro- vertitd exclude nu numai orientarea conereté dupa obiect, ci si un asemenea proces de formare a idellor care porneste de la obieet. Dacd la inceput se parea ca extravertitul accept situatia cbiectivé aga cum este, in timp ce introvertitul mai inti o prelucreaza, dupa Jung acesta din urma sesizeazi de la bun irceput situafia obiectiva cu o nota accentuaté de su- biectivism, Citim (p. 513): ,Denumese factor subiectiv acele actiuni seu reactii psthologice care, contopindu-se cu influenta obiectulul, formeazd o noua stare psihicd, El araté apoi $i mai prees cum se prezinti gindirea in cazul unei atitudini introvertite: ,.In acest caz, ideea nu-si va mai putea nega originea, care este o imagine arhaici, estompaté si ascunss de vreme, Aceasta ii va da o nuanja mitologicd, care va fi considerata drept ,originalitate* sau, in cazuri mai grave, drept bizarerie, deoarece specialistii necunoscdtori ai moti- velor mitologice nu vor sesiza caracterul arhaic al ideiit, Aceasta faseamna in mod coneret (p. 468): ,,.n gindirea prac- ticd a comerciantului, tehnicianului, cercetitorului naturii, orientarea spre obiect este evidenta din capul loculul. In ce priveste gindirea unui filozof, poate exista un dubiu atunci cind ea este orientata inspre idei, In acest caz trebuie cercetat, pe de o parte, daca aceste itlei nu sint decit rezultatul unui proces de abstragere din experienta privitoare la obiecte, prin urmare nu reprezinta decit notiuni colective de ordin superior, constituind sinteze ale unor situafii obiective; iar pe de alta parte, trebuie cercetat daci nu cumva aceste idei (cind nu pot fi identificate cu sintezele abstracte ale unor experiente nemijlocite) sint fie preluate din tradi, fie imprumutate din mediul spiritual inconjurditor. Daca rispunsul este afirmativ, atunci asemenea idei fae si ele parte din categoria datului cbietv dec act fal de giadee trie 4 el dena extravert!t* Dupi-parerea mea, pe un naturalist nu-l putem considera extravertit decit atunci cind activitated lui consti mai ales 7din stringerea de fapte; cu cit prelucreazi mai mult prin gindire cele observate, cu atit inclini mai mult spre un com- portament introvertit, Pe un filozof, care ajunge in mod catt goric la elaborarea de idei, fl consider introvertit, ‘chiar dact sirul ideilor sale a pornit de la fapte obiective. Dac&, in ciuda acestor deosebiri de vederi, folosese ter- menii introdusl de Jung, o fac, pe de o parte, fiindea in psiho- logia medical s-au incetajenit in sensul pe care li-l atribul eu, iar pe de alti parfe, pentru ci in aprecierea practica deosebirea nu este atit de mare ca in teorie. Sint cu atit mai mult de acord cu Jung cu cit exemplele lui sint mai concrete. Astfel, de pilda, el serie (p. 455): ,Unii, pe motiv cd e frig afar, se decid imediat si-si imbrace pardestul, altil, pe motiv c& vor si se cileascd, gisese cA este inutil si o fact ; unul il admira pe un tenor pentru ci toaté lumea 1 admiri, altul nu-l admiri nu pentru ci iar displace, ci fiindek este de parere ca ceea ce e admirat de toatd lumea nu trebuie neapa- rat s4 si merite admiratie ; unul se supune imprejurarilor date deoarece, dupa cum stie din experientd, nu exista alte posi- bilitafi, altul este insi convins c&, indiferent dac& eventmen- tele au avut acelasi curs de o mie de ori, a o mié sf una aard se poate intimpla altfel etc.*. In ceea ce ma priveste, si eu a§ clasifica aceste comportamente contraril la fel ca Jung. Atunei cind, intr-un anumit caz, vrem si stabilim daca este vorba de un comportament extravertit sau introvertit, exist pericolul ca, in mod eronat, si luim in considerare si trisdturile temperamentului. Personalititile hipomaniace sint influenfabile, foarte atente la evenimentele exterioare si isi regleazi actiunile in conformitate cu ele. Le putem deci numi extravertite, dar comportamentul lor nu este determinat de acea particularitate specifica la care ne referim aici. Eysenck, in al cirui diagnostic al personalitdtii firea extravertitd si ceo introvertita joacd un mare rol, a comis dup& pirerea mea gre- seala de a include si temperamentul hipomaniac. Iaté ce scrie el printre altele despre ‘pmul_extravertit (p. 155): ,,li, plae glumele, are replica pronipta, fi place varlatia, este optimist si fl place 84 rida. Prefer agitatia, are o inclinafie spre agre- 18 jt_plerde_usor.rabdarea, Nu-gi prea controleaz’ uneori nu te prea poti, bizui-pe-el, Aict poti identifica, fara putinja de indoiald, temperamentul hipomaniac, care este fundamental altceva decit firea extravertita. Un om sobru, fra inclinajie spre optimism si ciruia nu-i place si ridi, ba chiar si o personalitate subdepresiva poate avea ten- dinfa spre extraversiune tot aga cum 0 poate avea un hipo- maniac, cu deosebirea ca la cel dintii aceasta tendinfA nu se exteriorizeaza atit de puternie, Pe de alt parte, gio personali- tate hipomaniacd poate fi introvertiti, dupii cum vom vedea din exemple. Mai exista si o alt& posibilitate de combinare a traisitu- nilor psihice: un_om care triieste mai mult in lumea per- ceptiei giseste de obicei ugor contactul cu ceilalfi oameni, pe cind cel care trdieste mal mult in imaginatie stabileste acest contact mai greu, Contactul cu oamenii despre care este vorba aici nu este intotdeauna corelat in modul acesta cu extraversiunea sau introversiunea. Un om poate sii fie intror vertit si din aceasta cauzi si nu prea Simté lipsa de societate, dar atunel cind se afla intre oameni si stabileased repede $i bine contactul cu ef. Un altul, orientat in intregime spre exte- rior, poate avea, cu toate acestea, dificultiti in a se apropia de oamerii cu care are de-a face. Este vorba in fond de infe- Jegerea remijlocita dintre om s1 om, lucru care depinde tn mare misurd de capacitatea de exteriorizare. Existi, fara tn- Aoiali, 0 capacitate nemijlocité de a actiona asupra oamenilor prin diversele modalitati de exterlorizare, precum si de a inte- lege modalitatile de exteriorizare ale semenilor ; 1a al{ii poate ‘nsa si se manifeste lipsa acestei capacititi sub ambele aspecte. In primul caz contactul se realizeazi ugor, chiar daci este vorba de un introvertit ; in cel de-al doilea, chiar dac& este vorba de un extravertit, in relajille cu ceilalti oameni se mentine o anumita stingicie, o anumitd rigiditate. Capacifatea de contact sau lipsa acestei capacitafi sint, cu toate acestea, concepute adésea ca insusiri echivalente cu extraversiunea sau introversiunea. In special atunci cind se vorbeste despre au- tism sau despre firea schizoida se infelege atit introversiunea 19cit $1 greutatea de a intra in contact eu alfi oameni, Doamna von Trostorff si-a dat osteneala de a delimita cu exactitate notiunile. . Dupa aceste observatii preliminare putem aborda diagnos~ ticul personalitafilor accentuate. Chiar atuncl cind parerea mea este similara cu cea a altor autori, descrierea nie de prisos, deoarece ea va arata cum anume pot fi delimitate concret personalitafile in diagnosticul practic. Dupd cum se stie, Kurt ‘Schneider si-a exprimat despre propria sa schema parerea cdi este greu de transpus in practica deoarece diferitele trasituri se intrepitrund prea mult si 4 din aceastd cauzi trebuie si se rimind de cele mai multe ori la caracterizarea generala de psihopatie. M-am pronunfat in repetate rinduri impotriva acestel conceplii si a vrea si anit concret in expunerea mea ca personalitajile pe care le disting aici pot fi, in marea majo- ritate a cazurilor, recunoscute cu certitudine, indiferent daci au o singurd trasituré accentuanté sau mai multe concomi- tent. Pentru acest diagnostic al personalitajii este nevoie de ‘9 metodici adecvata, Jucru de care ne vom ocupa in capitolul ce urmeazi. Meiodica diagnosticului personalitafi Din pacate, nu exist reguli precise pentru a identifica trisiturle accentuante. Aceasta se datoreazd faptului cd, pen- tru fiecare sublect in parte, spre a putea interpreta corect raspunsurile trebuie si stabilim in mod strict individual cum a infeles intrebarile ce i s-au pus, Jocul schematic al intre- barilor si rispunsurilor este, asadar, pierdere de vreme, iar examincrea prin teste este utilizabila numai in anumite con- ifii strict circumserise. Schmieschek.'si Miiller au intocmit un chestionar, care cuprinds multe din intrebarile pe care le pun atunci cind vreau si stabilese diagnosticul unei personalitafi, Ramine de vazut cit de mari sint greselile ce se pot savirsi atunct cind intrebiile sint puse fard observarea prealabila nemijlocité a celui chestionat. Intrebarile referitoare Ia firea omului permit prea multe posibilitati de interpretare; mai mult, la aceeasi intrebare acelagi subiect poate raspunde in moduri contrare, in functie de felul in care a infeles-o. In cele ce urmeazd voi demonstra acest lucru in’ mod amplu. S-ar putea erede cA prin multi- plicarea intrebarilor in cursul a numeroase teste ar putea fi eliminace treptat greselile. Este ins& probabil ca un asemenea rezultat nu va putea fi obfinut, deoarece in afard de cuvinte mai ex'sté si mimica, iar aceasta poate da aceluiasi raspuns sensuri total diferite. Am aratat in mod detaliat in alt loc (in lucrarea Der menschliche Ausdruck) cit de mare este 214 | rolul pe care observarea mimicii 1 are in diagnosticul per- sonalitafii; vol avea si acum efte ceva de spus in actasl privinta. - Mijloacele esentiale pentru aprecterea unel personalitati f constau in observare si explorare, Dacd avem posibilitatea de a observa in mod nemijlocit un individ, comportamentul si in profesie si in timpul liber, fn familie si intre prieteni lee cunoscufi, intr-un cere restrins sau fntr-o societate mai mare, ne putem forma o parere asupra personalitatii lui. YE drept, unele aspecte pe care subiectul nu le exteriorizea: ‘nu pot fi nici in acest caz cunoscute, ci abia atunci cind exa- {minatorul are o legétura strinsd si indelungata eu persoana explorata. In general, o observatie atit de precisa nu este posibilé nicl chiar la pacientii din clinicd, cdci ei se gasesc aici in afara sferei in care se manifesta personalitatea lo lipseste mediul profesional si familial. Este adevarat ca ei isi fac prieteni si cunostinte din rindul celorlalfi pacienti, dar ca medie nu traiesti in cercul lor. In plus, un pacient nu se comporta in general in clinica aga cum ar dori el, ci. aga cum o cere regulamentul clinicii. Alta este situatia la copiii fiziceste sinditosi, care se pot migca in voie, De indaté ce s-au acomodat cu clinica, ei se Poarti mult. mai degajat decit adulfii, La inceput, si ei. con- sider noul mediu ca ceva aparte, ceva ce impune un com- portament deosebit. Totodata le este fricd de cadrul neobig- nuit, Dar nu trece mult — la unii copii doar citeva zile, la alfii ceva mai mult — si ei se simt in clinied la ei aca Ceilalsi mici pacienti nu mai sint consideraji ca tovarasi de suferin{a, cu care au comun faptul cd au nevoie de asistenta medical, cl ca al{i copli, la fel ca cet de acasi, de pe strada satt de la scoala, copii cu care te joci, te cerfi si te impact. Intr-o seciie de psihiatrie infantili jocul nu se deosebeste decit foarte putin de jocul in comun obignuit al copiilor. Pro- gramul clinieii, desteptarea, culcarea, Iuarea mesei nu sint resimfite de micii pacienti ca lucruri pe care le privesti cu alli ochi sivcare sint caracteristice spitalului, ci ca o ordine care, desi sub forma putin diferita, este ceruta si acasi. De 22 aceea, prin simpla observatie tn clinied, de la copii se poate obtine mult mai mult decit de la adul{i, Este drept cd acest lucru nu-l poate face intotdeauna medicul insusi, dar el poate fi informat de psihologii si educatoarele care traiese tn mij- locul copiilor. $i mai rodnicd poate fi observatia daci sectia spitaliceases este legata in mod nemijlocit cu o scoala, pentru c& im acest caz copiii au la dispozitie si cereul in care ei se pot afirma prin rezultatele pe care le obtin, Comportamentul in ptofesie, atit de important pentru adulfi si care nu se poate manifesta in clinicé, corespunde in mare misuri comporta~ mentului copilulut la scoala, In aceste douA situalii se poate vedea cum igi indeplineste omul sareinile, cum isi infelege el indatoririle si cum aspir& spre realiziri in cadrul emulatiei. Dat fiind faptul cd la copii putem afla atit de multe prin observare in clinicd si la scoald, trebuie sa acceptim faptul c& cel de-al doilea procedeu, adicd explorarea — mult mai eficace la adulfi —, 44 putine rezultate la copii dac& procedém numai Je interogarea acestora si nu interogim totodata pe parinfi si pe educatori. Copii nu au ine& suficienta capacitate de introspectie pentru a putea da informatii despre ei insis Lg fe! de important. Ja_adul{i.ca. sila copii este obser- varea wifi, a gesturilor si_a fonicii. Aceste observatii ne oféra adeseachéia pentru o fnfelegere corecti a subiectulul, Cind vrem si stim, de pildd, dacd persoana cu care stim de vorba simte intr-adevar — asa cum afirma — tristefe, bucu- rie, entuziasm, speranta, teama, dezamagire etc, nu putem afla cu certitudine acest Iucru numai din cuvintele sale, de- oarece ea isi poate potrivi vorbele dupa cum doreste. Din mimici putem ins& vedea in mod nemijlocit dacé ceea ce spune corespunde intr-adevéir cu ceea ce se petrece in inte- riorul su, Dacd lucrurile nu se petrec in felul acesta, avem {in fata noastré un om care, din punct de vedere al mimicii, mu participa la explorare si stim cd fn acel moment el este indiferent, chiar dacé pretinde c& e trist, plin de speranta etc. Cind subiectul vorbeste despre un sentiment din trecut, acest lucru trebuie de asemenea si-si gdseascd o expresie in mi- miei, cici, atunci cind ni le reamintim, sentimentele se tre- 23zese intr-o anumité misuri din now la viafé, $i in acest fel verificdm, chiar {ara si vrem, autenticitatea cuvintelor auzite. Jar daci nu ne indoim de veracitatea celor spuse, putem con- stata chiar numai din mimica cit de profund este resimfit ceea ce se exprima prin cuvinte — de pilda daca cel care vorbeste despre durerea resimfita la pierderea unei rude apropiate este sau a fost intr-adevar profund afectat, Sau, cind un alt pacient vrea sé-gi ascunda mihnirea si afirma ci de mult nu mai suferd, s-ar putea ca din mimica lui sd putem deduce ca, dimpotriva, mai este ine& profund afectat. Intonatig are de asemenea o mare importanfa, intrucit din ea se poate deduce altceva, mai veridic decit ceea ce reiese din cuvintele rostite, Este vorba mai ales de modulatia care insofeste exprimarea verbal. Ocazional poate si apard chiar un sunet de sine stittor — un oftat, de exemplu — care trideazi ceea ce cuvintele inceared si ascundd. Din mimicd i fonici se poate constata si importanta pe care subiectul 0 acordi unei afirmatii. S-ar putea, de asemenea, ca in relatarile unui subiect si nu fie vorba de starile sufleteti care se exteriorizeazi in mimica lui. Subiectul se poate limita la niste constatari laconice, eventual Ia simple afirmatii sau negafii. Dar si in asemenea cazuri cele spuse sint confirmate sau atenuate prin mimica. Din expresia sublectului, ca si din felul in care articuleazi cuvintele, se poate constata daca acesta afirma ceva de care in sinea sa este absolut convins sau dacd nutreste o oarecare indoialé. Un da, un nu sau o asertiune pot fi univoce dacd ne luim dupa cuvintele rostite, dar intonafia gi expresia pot sugera exact contrariul. Uneori iti atrage atentia o rostire cam sovaielnica, taraganaté a cu- Vintelor si ili dai seama ca ele sint insotite de o anumita Uneori incertitudinea se observa din mimica : a ezitare launtri © privire intrebitoare sau scrutatoare, eventual o anum! pozitie a gurii poate indica faptul ca, Liuntric, problema inca nu este pe deplin rezolvata, Nu este neapirat nevoie de o Gescifrare constienti a expresiei fefei, faptul ¢ sesizat in mod nemijlocit si e inclus in formarea unei opinii. 24 ©, a ge contribuie intr-o mare ia” diagnosticul_. yr personalititii, S-ar puted” ca unii si creadi ci este vorba de © metoda foatte nesigura. Trebuie sd subliniem ins& cd, dim- potriva, este poate metoda cea mai sigur pentru aprecierea unei persoane, deoarece in acest caz o stare sufleteascd duce nemijlocit la expresia exterioara si este la fel de nemijlocit infeleasi de interlocutor, Daca, de exemplu, intr-o situatie anumité subiectul manifest teama, aceasta se poate constata cu cea mai mare certitudine din mimica sa. El poate incerca si-si inving’ expresia de fricd, nu o poate insi elimina cu totul din mimica sa $i, in orice caz, acest lucru fi reuseste in mult mai micd masura decit negarea fricii_ prin cuvinte sau chiar prin fapte. Dacd motivul exterior al fricii este ne- insemnat, se poate conchide ci frica reprezinta 0 trasiturad de caracter. Este adevarat ci nu se poate stabili cu exacti- tate si nici nu se poate demonstra matematic ci in cazul mi- micii corespunzatoare omul resimte léuntric bucurie, mihnire, dubiu etc si, in general, sentimentul care este sesizat in mod nemijlocit, dar situafia reald e totusi descifrata cu mai mult certitudine decit prin cea mai bund argumentare. Din expe- rienfa cotidiana se stie cu certitudine ci un om este aga cum se manifest in varlatia mimicii sale, pentru cd niciodatd un om cu o mind tristé mu se gindeste in acel moment la o poveste vesela si niciodata un om cu o mind iritata nu poate ave concomitent o stare de spirit pagnica. Cum in aceste cazuri facem constatari nemijlocite, se intimpla adesea si stim mai mult despre personalitatea unui om cu care am stat de vorbi numai dowd minute decit putem afla din explo- rari precise prin teste s1 chestionare. ‘Tot mimica ne ajuté si adaptam convorbirea la nivelul cultural si la gradul de mobilitate intelectuala a subiectului. Aici nu este vorba numai de aptitudinile intelectuale, ci si de felul in care inteligenta a fost exersaté prin inva scolar si, mai tirziu, in viafa de toate zilele. $i acest Iucru poate fi descifrat din mimica. Iti poti da seama cu destul siguran{é daca omul cu care ai de-a face se indeletniceste mintul 25cu o muncé fizied sau eu una intelectualé, Nu este nevoie si te uifi la miinile lui gi nu trebuie si consideri drept un criteriu sigur faptul ci la oamenii care nu depun muned fizicd trasdturile fefei rémin adesea mai fine, Il recunosti pe lucré- torul intelectual chiar atunei cind este vorba de un om care in timpul liber face multi migcare in aer liber, pe vint $i furtund, ceea ce a avut darul sd-i indspreased s1 si-i brizdeze fafa. Cu atit mai pufin poate constitui un criteriu hotaritor imbracdmintea, Pe omul muneii fizice fl identifict chiar dact poarté un costum ireprosabil, si zicem, duminica. Este firese SA urméresti modul in care se mised, dar nict dups aceasta nu te pol{ lua far teama de a gresi; pe de alté parte, te poti orienta just chiar atunci cind subiectul respectiv sade Tinistit pe un scaun, Desigur, diversele circumstante concrete pot juca un anumit rol in formarea unei pareri, dar esenfiald Himine observarea mimicii. Independent de inteligenta persoanei respective, activi-] tatea intelectual’ pe care o desfigoaré atit in cadrul profe- sional cit si in afara acestuia, in restul zilei, ii dezvolta mobi~ Iitatea spirituala. Deosebirea de finutd incepe ined de pe ban~ eile seoli. Tnvatamintul nu ofera omului numai material de gindire si un antrenament al intelectului, cf fl si deprinde, totodata, si aibi o activitate spiritual, care are drept rezultat faptul ca el intimpin cu intrebéri si reflectii tot ce i se intimpla, in timp ce omul care nu are aceasta deprindere accept totul in mod mai pasiv. Asadar, nivelul instructiei scolare este in foarte mare misur’ rispunzitor de mohilitaten intelectual cu care este dotat un om pentru viaté. Dar chiar si dupa cele mai bune studii vioiciunea intelectual descreste din ce in ce mai mult daca nu persist’ impulsurile care au stimulat-o ; in acest caz activitatea reflexiva scade treptat. Se poate chiar afirma ca intr-o unitate de timp un om deprins cu gindirea are mai multe ginduri decit cel nedeprins, indiferent care dintre ei este mai inteligent. Avind in vedere ci dupé mimic se poate constata daci un om are o gindire vioaie Saif Tent? ne.putem da seama in mod nemijlocit daci avem de-a face 26 cu_un_intelectual.sau..un.muncitor manual, chiar dac ei ar fi Wentic imbracafi si ar, sedea Nnistiti, astfel incit, sA_nu se poati observa felul in care se migcd. Gresim insé in mod aproape sigur atunci cind intelectualul, in cluda profesiei sale, nu este decit prea putin stimulat sau cind, in afara profesiei sale, muncitorul are si numeroase alte interese. Ag vrea dealifel sA precizez ca notiunile de intelectual si de mun- citor manval nu trebuie absolutizate ; ele trebule infelese sub © forma generala: primul are profesional si extraprofesional © activitate mai mult intelectualé, iar cel de-al doilea una mai mult fizied, _f Daci din mimicd se poate deduce 0 mai mic mobilitste ! intelectuala, aceasta se datoreste faptului cA expresia fefei este mai putin animaté. Subiectul respectiv are, intr-o unitate de timp, mai putind miscare mimicé. Cind pe fata unui muncitor manual se observa o expresie oarecare, ea nu este stearsd, ci poate avea aceeasi profunzime ca la intelectual, diferenja con- stind intr-o modulare mai redusi. In cea ce priveste profun- zimea, formele de exprimare ale intelectualului sint mai putin evidente, deoarece la el intervin in permanenfa imagini care pot prejucicia caracterul unitar al trairii si, implicit, al ex- presiei. Mimica intelectualului apare astfel ca fiind ugsor reti- nuta. La un muncitor manual o expresie poate fi foarte repede inlocuité de una contrara, in timp ce la intelectual tranzi sint mai treptate. Acesta din urmé se las maj pufin impre- sionat de evenimente, deoarece contribuie la ele prin trairile sale interioare, Asada, este, in_general,_suificient..sA_privesti_f om pehtrersfi forma o pirere despre mobili tuala. Lucvul acesta este de o importan{a capitalé fn. ‘convor- ‘Birile duse pentru analiza personalitatii. La fiecare intrebare pusd si la fiecare réispuns primit trebuie intr-adevar si avern in vedere finuta intelectuala a persoanei cu care stam de vorba. Acest lucru este necesar in special atunci cind exami- nim problema extraversiunii sau a introversiunii, deoarece cu eft omal este mai mult stimulat prin instructie sau edu- cafie sA gindeascd in mod de sine statdtor, cu atit mai mari 27* sint exigentele pe care le putem avea fafa de el. De aceea, la © persoand cu un nivel cultural mai ridicat numai o inclinatie foarte accentuaté spre formarea de idei proprii denota -intro- versiunea, Pe de alta parte, la un individ fara pregatire inte- Jectuald extraversiunea se manifesta deosebit de, puternic. Mimica nu are totusi decit un rol auxiliar in cercetarea mai amanun{ita a trésaturilor personalitatii, Constatarile con- crete sint verificate prin mimicd, dar reaulta in detaliu dintr-o explorare care are drept scop si cerceteze modul de reactie al subjectului si sa deduct de aici trasaturile firii lui, Imi voi inguidui sa Lamurese acest aspect. La inceput putem ruga subiectul si ne comunice propriul siu punct de vedere, cerindu-i si ne descrie in mod general firea sa si s& precizeze cum priveste el viaja si cum rezolvi problemele pe care ea le pune. Objinem astfel indicatii impor- tante ca, de exemplu, ca ia lucrurile. prea in. serios, c& are © sensibilitate si iritabilitate’ matite sau, invers, cd ia viata prea usor §i, eventual, ci manifesta o inclinatie spre sociabi- litate si veselie, Chiar daca, judecind dupa mimici si dupa modulatiile vocii, avem impresia c& aceste aprecieri sint facute cu oarecare nesiguran{a, putem totusi porni de la ele, cerce- tind semnificafia lor concreta. Daca ni se pare ci se mani- fest in mod mai proeminent 0 anumita trasdturé de caracter, ‘© vom urméri, incercind s-o scoatem in evidenta. Pentru a fi considerata cert, aceasta trasdtura trebuie si fie demonstrat in mod coneret, adicé nu prin afirmafii generale sau prin rispunsuri afirmative la intrebarile puse, ci prin raportiri nemijlocite la atitudini efective din viata. Unele persoane ris- pund cu ugurinfa in mod afirmativ la intrebirile puse, dar, daca remaream ca raspunsul nu a fost motivat in mod obiee- tiv, ele nu pot ~prezenta fapte care si ilustreze aceasta insu- sire pe care gi-o atribuie, O persoand se poate aprecia ca [ind sirguincioasd, serioasd, zeloasd, vioaie ete, dar indicatiile sale sint inutilizabile dacd ea nu poate descrie cum s-au mani- festat pind atunci in’ viata sirguinta sa, zelul sau ete, Trebuie intotdeauna si cerem s4 ni se prezinte exemple..de;eompor- tament in care si fie reliefate insusirile indicate. Exemplele trebuie si fie semnificative, fiind vorba de insusiri prin care omul se'distinge clar de medie. Aceste exemple, daca sint bine alese, demonstreazi ca, in diferite ocazii, subiectul s-a comportat altfel decit se comporta de obicei prietenii sai, tova- rsii sai ce munca, sofia sa etc. Desigur, nimic mai ugor decit si afirmi teoretic ceva ce in mod obiectiv nu corespunde realitatii, dar nimeni nu poate relala drept fapte doveditoare intimplari concrete daca ele nu au avut realmente loc, in afard de cazul in care am avea de-a face cu un actor inzestrat cu rmulld fantezie, ceea ce ar reiesi repede din comportamentul siu general. Asadar, indicafiile teoretice furnizate de un sv- biect nu pot servi decit pentru orientare, confirmarea firii sale fiind posibilé abia prin descrieri concrete ale unor situafii in care se manifesta un comportament deosebit. Ag putea sustine cé aceste descrieri concrete constituie aproape eel ‘mai important element metodic in analiza personalitifi, Voi cerita acum detaliat cum anume dintr-o convorbire cu subjeclul poate si relasi o trisituri accentuata a fill, in aga fel incit aceastd trasdtura sa poata fi cu certitudine considerati ca existenté. De aci vor rezulta si indicafii despre structura personalitatilor accentuate, a caror descriere urmeaza_ mai jos. ES Dac banuim cA avem in faja noasiré 0 personalitate hiperperseverenta trebuie si punem intrebari in privinta_sus- ceptibilitt:ii_el. Unii oameni nu injeleg bine aceasta nofiune si se gindese mai curind la sensibilitate in acceptia ei gene- rali, In asemenea caz trebuie sé le explicém ca ne referim la sensibilitatea fafa de ceea ce ii prejudiciaz’ personal, adica la susceptibilitate. Intrebim subiectul cum reactioneazi cind ise face o nedreptate, dacd poate accepta aceasta cu calm. ‘Ar putea el si suporte o nedreptate, cum i se intimpla ori- carui om din cind in cind? Unii se codese si admita o ase- menea susceptibilitate, temindu-se ca li s-ar putea aduce reprogul de a fi gilcevitori, poate fiinded Ii s-au mal facut asemenea reprosuri. O atare atitudine poate fi constatata din mimica lor si atunei trebuie sé le explicém cd nu este vorba de o agresivitate grosoland, ci ci ne referim mai cu seama 29 quae eERnENNNR REET% £ Ja reactia lor Mduntricd fafa de jigniri, Daca izbutim si-i facem si infeleagé ci un asemenea comportament nu are nuanta unei insusiri negative, persoanele hiperperseverente admit ci se simt cu usurin{a jignite $i ofensate. In schimb, multe dintre ele continua si nege c& ar fi ranchiunoase, insusire care de obicei este caracteristic’ personalitatilor hiperperseverente. Prin aceastd negare ele vor doar si explice cd In comportarea lor exterioaré nu rmin ostile partenerului gi nu mai dau urmare celor intimplate, Multi hiperperseverenti neaga c& ar avea inclinafia de a reveni iar i iar asupra unel intimpliri trecute, dar nu neagd si sentimentul Mduntric ca atare. Unit marturisese chiar, cu sinceritate, c& pot ierta ofensele, dar nu le uitd. Faptul cdi nedreptatea suferita le ramine mereu in memorie este ins destul de concludent in sensul unei tréisé- turi accentuate, deoarece o eventuala agresivitate orlentatd spre exterior ar putea fi inhibata de alte componente ale per- sonalitafii respectivé. Un Iueru ce nu poate fi uitat are in orice caz o inriurire puternicd, Mulli dintre ei spun chiar ca sufera foarte mult din cauza nedreptitilor, dar nu exteriori- acest fapt. Cind gradul de susceptibilitate este mal fnalt, se intimpla rareori ca aceastd insusire si nu se manifeste si prin reacfii exterioare. Subiectul trebuie intrebat dacd a avut conflicte freevente pe motiv cd nu a putut suporta o nedreptate, dacd fa plrisit vreodata un loc de muncé fiinded nu a vrut s& se acomodeze situatiet existente sau chiar dacd n-a fost cumva concediat vreodata pentru faptul ci a rémas intransigent in- tr-o divergent de pirerl, Daca Intrebarea nu se refera la susceptibilitate, ci la inclinatia de a lua pozifie in interesul dreptafii, atunci, in majoritatea cazurilor, personalititile hiperperseverente rispund afirmativ chiar de la inceput. Vazind in acest fapt o insusire pozitiva, ele nu au motive si o nege. Desigur, trebuie si ne convingem dac& nu este vorba mai mult de propria dreptate decit de dreptatea altora, Cind conflictele devin freevente, cind se observa existenta unei firi artagoase, atunci — dacd nu este vorba de o situatie zeazi 30 de viata nefavorabili — nu mai avem de-a face cu o trisitura accentuati, ci cu o psihopatie paranoid, unde hiperperseve- renfa existi intr-o masura patologicé. Hiperperseverenja nu se manifest’ numat prin suscepti- bilitate, camenii de acest fel find totodata si ambifiosi, Rela~ tia launtricd dintre susceptibilitate si ambitie poate fi obse: vati daci se ia in consideratie faptul ci jignirea apare de obicei atunci cind prestigiul personal pare stirbit, Cel ce a suferit 0 nedreptate ca urmare a unei erori sau a unel misuri prin care nu se urmirea in nici un caz o discreditare perso- ald nu se simte ofensat. Aspiratia spre recunoasterea sociala se manifesta ins si independent de susceptibilitate, lucru confirmat de obicei de modul in care evolueaz’ viata profe- sional a persoanelor hiperperseverente. Ele s-au ridicat prin munca si

Potrebbero piacerti anche

• Freakonomics Rev Ed

  

  Da Everand

  Freakonomics Rev Ed

  Steven D. Levitt

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (7848)
• The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  

  Da Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People: The Infographics Edition

  Stephen R Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (2475)
• Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  

  Da Everand

  Art of War: The Definitive Interpretation of Sun Tzu's Classic Book of Strategy

  Stephen F. Kaufman

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (3321)
• • Riviste
  • Podcast
  • Spartito
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  Da Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (5794)
• The Handmaid's Tale

  

  Da Everand

  The Handmaid's Tale

  Margaret Atwood

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (13186)
• The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  

  Da Everand

  The Subtle Art of Not Giving a F*ck: A Counterintuitive Approach to Living a Good Life

  Mark Manson

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (20009)
• The Hobbit

  

  Da Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (25133)
• The Hobbit

  

  Da Everand

  The Hobbit

  J. R. R. Tolkien

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (24585)
• American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  

  Da Everand

  American Gods: The Tenth Anniversary Edition

  Neil Gaiman

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (12945)
• American Gods [TV Tie-In]: A Novel

  

  Da Everand

  American Gods [TV Tie-In]: A Novel

  Neil Gaiman

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (12519)
• Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  

  Da Everand

  Habit 1 Be Proactive: The Habit of Choice

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (2556)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  Da Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (2564)
• Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  

  Da Everand

  Never Split the Difference: Negotiating As If Your Life Depended On It

  Chris Voss

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (3271)
• The Art of War: A New Translation

  

  Da Everand

  The Art of War: A New Translation

  Sun Tzu

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (3044)
• Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  

  Da Everand

  Habit 3 Put First Things First: The Habit of Integrity and Execution

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (2506)
• Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  

  Da Everand

  Pride and Prejudice: Bestsellers and famous Books

  Jane Austen

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (19653)
• Good Omens

  

  Da Everand

  Good Omens

  Neil Gaiman

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (12010)
• How To Win Friends And Influence People

  

  Da Everand

  How To Win Friends And Influence People

  Dale Carnegie

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (6512)
• The Perfect Marriage: A Completely Gripping Psychological Suspense

  

  Da Everand

  The Perfect Marriage: A Completely Gripping Psychological Suspense

  Jeneva Rose

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (1107)
• Good Omens: A Full Cast Production

  

  Da Everand

  Good Omens: A Full Cast Production

  Neil Gaiman

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (10904)
• Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  

  Da Everand

  Habit 6 Synergize: The Habit of Creative Cooperation

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (2499)
• The 7 Habits of Highly Effective People

  

  Da Everand

  The 7 Habits of Highly Effective People

  Stephen R. Covey

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (353)
• It Ends with Us: A Novel

  

  Da Everand

  It Ends with Us: A Novel

  Colleen Hoover

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (5747)
• Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  

  Da Everand

  Wuthering Heights (Seasons Edition -- Winter)

  Emily Brontë

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (9486)
• Remarkably Bright Creatures: A Novel

  

  Da Everand

  Remarkably Bright Creatures: A Novel

  Shelby Van Pelt

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (5445)
• The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  

  Da Everand

  The Iliad: A New Translation by Caroline Alexander

  Homer

  Valutazione: 4 su 5 stelle

  4/5 (5700)
• And Then There Were None

  

  Da Everand

  And Then There Were None

  Agatha Christie

  Valutazione: 4.5 su 5 stelle

  4.5/5 (8932)