Revista HPM 03

Revista trimestriala de turism montan si drumetie
Editorial: 2% pentru munte (text: Mihai Cibotaru)

1

Anul 2, numarul 3

2

CUPRINS

Muntele: traire, sentiment, pasiune? Sau
ce...?(editorial) ....................................3
Interviu cu Lucian Rosu .......................6
Miscarea de duminica (ghid local) ..... 8
Ski fond combinat cu trekking (ghid
local).................................................. 10
Piatra Mare in alb (ghid) .................. 13
Ceahlau la aniversare (eveniment) .....20
La mijloc de saptamana in Ceahlau
(ghid) ..................................................26
Toti pentru unul si unul pentru toti
(Ciucas) (ghid) .................................. 32
Poienile si crestele Giumalaului
(ghid/activitate) .................................37
Pantofar la tura de iarna a HPM
(activitate) ......................................... 51
Prin plaiurile si stancariile Nemirei
(ghid) ................................................ 56
Mici neplaceri cauzate de trekking
(partea I-a) (utile).............................. 68
Mici neplaceri cauzate de trekking
(partea a II-a) (utile)...........................72
Istoria cercetasiei in Romania si in lume
(documentar).................................... 75
De mancare pe munte!.................... 82
EcoMarathon Moieciu de Sus
(eveniment) ............ 85
Zend I Tora (cultural)...... 86
Marturisiri (cultural)....................... 87
Glume montane (si cu animale).88
Bezengi sau mica Himalaya (muntii
altora).... 91
Vulpes vulpes cruciger (vulpea)(fauna)
.......................................................... 96

Orice persoana care doreste sa
devina colaborator este binevenita, iar
materialele sunt asteptate pe adresa
haipemunte@yahoo.com.

Redactor:
Mihai Cibotaru

Identitate grafica:
Elena Cibotaru

Colaboratori:
Claudiu Birliba
Ana Maria Brasoveanu
Elena Cibotaru
Claudiu Craciun
Ionut Cristache
Silvia David
Felicia Farcas
Adrian Fako
Catalin Luca
Gabriel Lupu
Tudor Ghioc
Ramiro Matei
Iulian Nica
Catalin Radeanu
Lucian Rosu
Aurica Scriitoru

Contact: haipemunte@yahoo.com

ISSN: 2067 0842

Revista trimestriala de turism
montan si drumetie realizata cu sprijinul
membrilor Asociatiei de Turism Montan
Hai pe Munte! Iasi
WWW.haipemunte.ro
Reproducerea oricarui material din
revista este interzisa fara acordul individual
al autorilor.

Foto coperta 1 Crucea inghetata de
pe Giumalau: Tudor Ghioc (Moinesti -
Bacau/Iasi )
Foto coperta 2 Apostoli intre
apostoli/Calimani: Mihai Cibotaru (Iasi)

Muntele: traire, sentiment, pasiune? Sau ?

3


Sau orgolii ranite, dorinte trecute sau
nestinse, idei, idealuri si vise. Zdrobite sau
din contra duse pana la capat. Indeplinite si
recunoscute la urma urmei ce e muntele si
ce inseamna el pentru noi?
Ma uit de la etajul cinci inspre
intersectia ce e la 50 de metri de scara
blocului meu: aglomerata, exagerat de
aglomerata. Acum vreo 20 si ceva de ani
oaresce minti ale vremurilor gandisera deja
un proiect pentru decongestionarea traficului
auto ganditi-va doar, asta era o problema
acum 20 de ani. Credeti ca va puteti imagina
macar cum e acum? Nu prea cred ; si in
mijlocul acestei jungle cine credeti ca-si face
aparitia precum lebedele (din dansul lor) pe
esplanadele Teatrului National? Doi tovarasi
militieni comunitari, care fiind in misiune
oficiala (se citea gravitateasi greutatea celor
opt ore de munca pe fata lor) se nimeresc a
taia exact pe diagonala mai sus pomenita
intersectie. Si ma intreb: nesimtire, nesimtire
sau nesimtire?
Asa ca ma intorc la randurile
neincepute, ce sa zic neterminate si incep sa
ma intreb (pe mine si pe alti prieteni) ce
inseamna de fapt muntele?
Aproape toata lumea se da de multe
ori mare, rotunda, atotcunoscatoare; de multe
ori exact oamenii care ar trebui sa incerce sa
afle cat mai multe lucruri noi legate de munte,
exact oamenii carora mai degraba nu le
lipsesc notiunile teoretice ci mai degraba
notiunile practice, exact acei oameni se gasesc
sa fie formatori de opinie; de multe ori exact
cei care ar trebui sa invete din mers se gasesc
ca, in urma unor sarciuri ori reviuuri pe
google sa devina formatori de opinie.
Formatori care de multe ori duc fie la iesiri
ratate din start acolo sus pe munte ori si mai
grav- la mici tragedii
Ce inseamna muntele pentru fiecare?
Pentru unii o limita care trebuie impinsa la
extreme, pentru altii o refulare; pentru multi
prieteni de-ai mei un loc in care se simt bine,
un loc in care se simt liberi ori fericiti, un loc
in care se simt ei cu adevarat liberi.

Un loc si o parte din viata lor si din felul lor
de a fi.
De ce mergi asa des la munte? Ce
cauti acolo? Ce iti place? Se intampla atatea
accidente...
Aceastea sunt intrebarile care mi se
pun din iunie incoace! De fiecare data
raspund altfel ... pentru ca de fiecare data
descopar altceva acolo, invat altceva, simt
altceva.
Muntele este urcat de oameni care nu
sunt extraordinari si deosebiti, care se
numesc turisti sau alpinisti, nu numai pentru
mandria inalta si intima de a arata
plenitudinea puterilor noastre, de a ne cali
forta fizica in mereu mai aspre incercari, din
acea voluptate de nespus de a ne inalta mereu
mai sus si de a fi dominatori constienti ai
golului prapastiilor ametitoare, atrasi fiind de
indrazneala si frumusetea victoriei... este
urcat de acesti oameni mai cu seama pentru
deplinatatea bucuriei de a trai, de a se simti
aproape de acea puritate si luminozitate a
cerului, pe care numai marile creste le dau.
(Felicia Farcas)
Nu, urcusul pe munte nu este deloc
usor. Injuri de mama focului de minim 10 ori
pe zi, din tot atatea motive. Dar simti ca
traiesti. Ca injuri ceva ce iti face placere, mai
mult ca sa ai ce zice, si nu ceva care cu
adevarat te dezgusta. Poate la fel cum injuri
uneori o bautura ca buna mai e!.
Dumnezeul meu este un om al
muntilor: sever, necrutator, invelit cu piei de
fiara salbatica, ucisa de mana lui, cu securea
la cingatoare, un barbar iesit din salbaticie.
Cu securea isi croieste drum spre inima mea
si incearca sa intre.
Si iar incepe sa bata un vant de
plecare prin mintea mea. Oare cat tip va mai
bate? Deie Domnul sa bata pana la moarte!
Ce bucurie sa lasi pamantul de sub picioare
in urma si sa pleci! Sa tai sforile care te leaga
de certitudine si sa pornesti! Sa privesti in
urma ta si sa vezi oamenii si locurile pe care
le iubesti cum se indeparteaza! (Claudiu
Craciun)

4

Daca as merge la munte pentru
orgoliu cred ca ar fi dezastruos pentru mine.
M-as distruge. Nu stiu cum sa-ti spun dar
cred ca merg ca sa visez si sa traiesc. Dar
daca stau bine sa ma gandesc, cand spun
munte, spun cautare. Invat sa fiu un cautator,
un explorator si sa-l fac si eu parte din lumea
lui. Asa ca de fiecare data, incerc cu toate
simturile mele vizibile si invizibile sa patrund
tainele fiecarui colt, sa merg pe undei mai
ascuns, sa ocolesc poteca marcata ori de cate
ori pot. Si aici nu-i vorba de marcate si
nemarcate , este vorba de linistea interioara.
Oare asta caut? Linistea interioara? Nu, nu
asta caut, linistea mea sufleteasca e punctul
de plecare ca sa simt maretia, sa cuprind
taina muntelui. Sa-mi tiue urechile de atata
liniste si apoi, si apoi sa nu imi mai aduc
aminte toate amanuntele, fiind coplesit de
atata frumusete. Astazi mi-am amintit gustul
muschiului de pe stanca si am tresarit cand
am simti adierea ta. Maine te voi cauta.
(Claudiu Barliba)
"Muntele este si un refugiu pentru
suflet, este drumul de la desertaciune la
infingerea in lume, la aruncarea unei
ancore pe pamant care sa anuleze pentru o
clipa goana dupa vant.
Atunci cand imi simt sufletul obosit si
impovarat, stiu mereu ce leac trebuie sa caut,
stiu unde sa ma intorc. Cand m-am vazut
prima data pe crestele muntilor, la peste 2000
de metri, am simtit ca sufletul mi-a ramas
acolo si am stiut ca atunci cand voi fi avut
nevoie de un loc, aveam unde sa ma duc de
acum inainte. Si nu e vorba doar de peisaj ci
si de oameni; am cunoscut niste oameni
deosebiti asa cum la oras trebuie sa-i cauti
mult pentru a-i gasi. De fapt ii gasesti,
probabil, ei exista dar sunt ascunsi in
vizuinile lor adanci (cum ma aflu si eu,
probabil) si nimeni nu mai are timp si nici
dispozitia de a sapa acolo, adanc; si chiar
daca sapi, celalat se ascunde mai adanc si
asa ne traim viata de cartite ale caror galerii
se intalnesc doar intamplator pentru a se
desparti mai apoi. Or, acolo sus, aproape de
cer, am intalnit oameni cu sufletul la vedere,
la suprafata, calzi si apropiati.

A fost, cum am mai zis, o (alta) ancora
aruncata intr-un vartej care risca sa ma
inghita. Stiu ca am de acum un loc unde imi
pot pune cortul si daca vreau, stau acolo cu
mainile sub cap si ma uit la nori, daca vreau
imi iau rucsacul in spate si o iau spre
inaltimi, daca vreau vorbesc cu oamenii de
acolo la un pahar de tuica ori de vin, iar daca
vreau sau sunt obligat ma intorc intre
betoanele orasului. Dar toate pornesc de
acum de acolo, din acest Centru. Intr-un
anumit fel, nu mai sunt ratacit atata timp cat
am un loc al meu de unde pot incepe sa fac
atat de multe lucruri.
Si pot invita acolo amintiri ce pareau
demult uitate, oameni ce nu mai sunt sau
despre care nu mai stiu nimic, pentru a sta de
vorba fata in fata, la un pahar de orice. Si ei

5

accepta si ne vedem acolo in afara timpului,
chemati prin amintirile mele si prin puterea
dorintei de a-i revedea si prin credinta ca
orice este posibil. Caci muntele m-a invatat
nu numai sa cred in minuni, dar sa ajung
chiar sa le consider un lucru obisnuit.
De acum nu mai e nicio graba; ancora a fost
aruncata, acolo goana dupa vant a incetat si
plaiurile ma vor astepta impreuna cu toti cei
pe care ii port in suflet oricand, pana la
sfarsitul veacurilor, pana cand muntii nu vor
mai fi. (Claudiu Craciun)

Pentru mine inseamna crezi ca-mi
pot asterna asa usor cuvintele si mai ales
sentimentele? Pentru mine e de toate; e un
mod si un fel de viata, e competitie si intr-o
perioada era felul meu de a fi zilnic, e modul
in care visez la sfarsitul fiecarei saptamani. E,
mai bine zis, cred/sunt o parte din mine (pe
persoana fizica, evident!).
Insa sper ca nu voi deveni acel om
care sa faca si sa dreaga muntii, sa se
arate cunoscator in urma cautarilor de pe
internet, sa astepte sfarsiturile de saptamana
pentru a pleca pe munte si apoi, proaspat
revenit sa-mi refac profilul de pe facebook,
ori din mers de la 2000 si ceva de metri sa-
mi incarc fotografiile pe proaspatul profil de
pe vreun alt portal de socializare

Iar la final multumesc prietenilor mei,
Felicia, Claudiu C. si Claudiu B., care m-au
ajutat la scrierea acestor randuri. De fapt mai
degraba ganduri si sentimente. Cele mai multe
in exclusivitate, vorba unui prieten
Interviu cu Lucian Rosu (reporter: Mihai Cibotaru)

6

Interviu cu Lucian Rosu

La doar 22 de ani se poate lauda ca a
vizitat toata Europa, ca a urcat pe majoritatea
masivelor din Romania, dar a gustat si din
frumusetea masivelor din afara Romaniei.
Lucian Rosu este un pasionat de geografie, ce
si-a dorit dintotdeauna sa descopere limitele

De unde aceasta dragoste pentru
munte?
Lucian Rosu: desi am inceput sa urc
de mic, am constientizat ca muntele iti poate
oferi placeri nebanuite abia la inceputul
facultatii, in prima practica cu facultatea, In
Muntii Vrancei. Indrumati fiind de un om al
locului, am vazut acesti munti prin alti ochi,
am invatat sa-i respect ca si cum ar fi ai mei.
In Cheile Tisitei am vazut prima oara capre
negre, ursi, acolo am invatat tot felul de
trucuri, dar mai ales mi-am facut cei mai buni
prieteni.

Ce performante ai dobandit in toti
acesti ani?
Lucian Rosu: nu sunt performante, nu
ma pot lauda ca sunt cineva in domeniu, dar
de fiecare data am avut un vis, am avut
curajul sa indraznesc. Si uite asa am ajuns pe
Mont Blanc (4810 m), Grossklockner (3798)
cei mai inalti masivi din Franta si Austria,
m-am perindat prin majoritatea masivelor din
Elvetia, am ajuns pe Olimp, iar in vara lui
2009 am ajuns in Caucaz unde am urcat
masivul Elbrus (5642 m) si peretele Bezengi!
Multi din pasionatii de munte se
rezuma la cateva iesiri in muntii din
apropiere, tu incerci sa vezi cat mai departe.
De ce ai nevoie pentru asemenea iesiri in
locuri uneori exotice?
Lucian Rosu: trebuie doar sa vrei, sa
iti doresti sa vezi locurile respective, sa urci
muntii de acolo. Restul sunt necesitati mai
mici. In Alpi am plecat cu 70 euro, si cu un
echipament minim, dar am venit cu un bagaj
mare de amintiri, in Rusia am calatorit la
clasa a III-a, nu ne-am permis mai nimic, dar
ne-am bucurat de fiecare moment petrecut
acolo.
Care sunt conditiile pe care cineva
trebuie sa le aiba pentru o expeditie de
succes?
Lucian Rosu: omanenii inainte de
toate. Echipa cu care urci pe munte
influenteaza in multe randuri succesul
expeditiilor. Si nu e de mirare ca am ramas in
aceeasi formula de aproape 3 ani, pentru ca
avem incredere unul in altul, ne cunoastem
toate defectele si calitatile, si mai mult decat
atat, suntem prieteni. Apoi trebuie sa fii bine
pregatit fizic.Eu incerc sa ma mentin in forma
prin diversificarea sporturilor alergari,
catarat, sala, bicicleta, baschet, mers cat mai
des la munte si un regim alimentar sanatos.
Pregatirea psihica, mentala e iarasi foarte
importanta, pentru ca deseori ne confruntam
cu blocaje in interiorul nostru, care trebuie sa
Interviu cu Lucian Rosu (reporter: Mihai Cibotaru)

7

stim cum sa le depasim, iar experienta se
acumuleaza in timp. Si nu in ultimul rand
pregatirea tehnica. Si de aceea incerc sa fur
meseria de la cei mai experimentati, sa invat
tot felul de tehnici, metode si procedee. Sunt
curios si de multe ori intreb pe cei in masura
sa imi zica si mie din secretele lor.
I ar etapele unei expeditii...
Lucian Rosu: expeditia incepe din
momentul in care incepi sa iti doresti ca vrei
sa ajungi cu adevarata acolo. Din pacate
costurile unei expeditii sunt destul de ridicate,
fie ca vrei sa mergi in Rusia, Franta,
Norvegia sau Nepal. Iar din bursa ce o am ca
si student cu siguranta nu imi ajunge nici
macar pentru un bocanc. De aceea,
organizarea expeditiei necesita mult timp
alocat pentru cautarea de parteneri, sponsori.

As putea spune ca e mai dificil de organizat o
expeditie decat de expeditia in sine!
Care e urmatoarea expeditie si ce va
propuneti?
Lucian Rosu: in lunile iulie-august
vom pleca in Tadjikistan si vom incerca sa
urcam pe vf. Korjenevskaya (7105 m), al 3-
lea ca inaltime din Pamir. Deocamdata
suntem in cautare de sponsori, parteneri care
sa ne sustina. Este o incercare pentru noi, mai
ales an de criza si mai ales ca suntem la
inceput de drum, dar vom reusi. Fiecare
ascensiune la altitudine este o experienta
definitorie, care te modeleaza si te pregateste
pentru urmatoarele incercari. Prin imaginile si
povestile aduse din lumea altitudinii, ceilalti
pot gusta alaturi de noi aerul rarefiat si
bucuria atingerii varfului. Pentru noi scoala
muntelui reprezinta o adevarata scoala a
vietii, unde am ales sa promovam un set de
valori pe care le aplicam noi insine In toate
expeditiile: spirit de echipa, respectul fata de
natura, curaj, perseverenta.
Ce inseamna alpinismul pentru tine?
Lucian Rosu: alpinismul, in termeni
originali, reprezinta ascensiunea pe munti
inalti, pe trasee greu accesibile, utilizand
tehnici de escalada. In ultimii ani, acest sport
s-a diversificat, din trunchiul initial
desprinzandu-se foarte multe ramuri. Exista
forme mai usoare, unde unii incadreaza si
drumetia montana per pedes si desigur
"alpinismul clasic", ascensiuni montane pe
rute mai dificile, atat in conditii de vara cat si
pe zapada sau ascensiuni mixte. Formele
tehnice pe stanca si gheata se numesc
"catarare", cei care le practica sunt cataratori.
Ramura aceasta este escalada". Dar pentru
mine alpinismul este pasiune, un sport in care
trebuie sa practici toate ramurile, de la
escalada pe gheata pana la plimbari prin
padure. Pentru mine alpinismul inseamna
libertate, natura, conduita montana, prietenie,
respect, frica, adrenalina. Dar eu inca sunt la
inceputuri, un mic copil in ale alpinismului, si
odata cu timpul voi castiga experienta,
deocamdata am dorinta de a vedea dincolo de
nori!
Text: Aurica Scriitoru, foto: Ramiro Matei

8

Miscarea de duminica

In timp ce pe grupul de discutii e in
disputa alpinismul si culesul florilor raman
la la cuvintele si convingerea lui nea Gicu
miscarea inseamna viata indiferent ca-i
escalada, ciclism, maraton etc sau pur si
simplu mers pe jos, insa daca acesta se face si
prin zone ozonate castigul e asigurat. Asa ca
pun o tura de miscare in zona Barnova-
Repedea ceva de genul la ora 7:15 in Gara
luam trenul spre Barnova si de acolo Poiana
cu schit, Dobrova, Poieni si mai vedem daca
continuam spre Motel. Vom merge cu viteza
de 5 km la ora si sa avem in spate minim 7 kg
cu pauze de 3-5 min la 40 minute si doua
pauze mai importante de 30 minute. Daca nu
ne incadram in viteza stabilita pentru cele 40
dr mininute alergam. Cand am propus tura
nu ninsese inca si chiar si asa Ramiro fiind
sigur ca o sa fie coada la inscrieri se baga
primul si ultimul.

Oricum ne facem bagajul si singura
problema e ce sa punem in rucsac pana la 7 kg
pe langa cele necesare unei ture de o zi cu

aproximativ 30 km si ceva diferente de nivel.
Eu zic sa luam cate un bidon de apa de 5 litri
dar Ramiro zice ca o sa ne tenteze sa o
aruncam la un moment dat din cauza oboselii
asa ca luam doar cate doi litri de apa si cate
doi de vin ca doar nu vom arunca licoarea lui
Bachus.

Ajungem duminica dimineata in gara,
vremea se arata super pentru miscare, apare
surprinzator si Liviu binenteles cu un rucsac
de vreo 1 kg (initial am crezut ca o sa coboare
la Nicolina asa era de pregatit de tura) si la
8:00 suntem la Gara Barnova. Plecam pe
traseul de punct albastru spre Poiana cu schit,
la cabana Barnova ne intalnim si cu Ionut si
Radu care neavand cunostiinte de catarare au
venit sa manace o bucata de slanina la jar in
poiana si sa culeaga flori. Ajungem in Poiana
cu schit si-mi dau seama ca zapada o sa ne
dea planul peste cap; cumva parca mergeam
pe nisip era intre ud si inghetat, pana acolo
desi am tras tare scosesem 4,1 km la ora.
Stam vreo 10 minute si o luam spre Dobrovat;
initial traseul e pe acelasi punct albastru iar
dupa aproximativ un sfert de ora o ia dreapta
tot pe punct albastru dar in cerc rosu spre
cantonul Poiana cu Cetate iar de acolo pe
triunghi rosu. Binenteles tipic iesirilor din
ultima vreme cu bucle la un moment dat
dupa ce lasam in dreapta islazul de la
Protopopesti si coboram la podul Calinei,
ratam traseul cred ca din cauza defrisarii
masive din zona (ori nu am avut rabdare sa-l
cautam), asa ca luam in piept vreo 100 m
Text: Aurica Scriitoru, foto: Ramiro Matei

9

diferenta de nivel si urcam pe Dealul
Coloneasa. Efortul a meritat din plin, o
panorama super spre satul Slobozia, radarul
Dopler, creasta spre Manastirea Hadambu, in
imensul covor maro al padurii Barnova se
vede o pata de verde crud al unei pepiniere de
brad, ce mai am fi stat la masa acolo dar
vantul rece ne pune in miscare rapid.

De remarcat ca paralel cu marcajul
triunghi rosu pe bucata pana la canton Nastea
e si marcaj mai recent cruce rosie, pe care-l
gasim iarasi in creasta Coloneasa asa ca
mergem pe el o bucata buna, pe traseu sunt si
niste posturi de vanatoatre recent construite si
chiar numerotate. Ne suna si Ionut T. care era
cu bicicleta pe la un canton unde sunt pauni
si fazani (era la cantonul Palanca de pe
drumul Dobrovatului spre Slobozia) si
stabilim sa ne intalnim in Poiana Dobrovat sa
luam pranzul.

Continuam pe cruce rosie dar ne dam
seama ca acesta duce la Manastirea Dobrovat
asa ca acum o luam dea dreptul la vale spre
paraul Dobrovat mai in picioare mai pe fund
si la 13:00 eram la masa. Si dupa mancare si
un pahar de vin cui ii mai ardea iar de urcus-
coboras pana la Poieni? Dau vreo doua
telefoane ca nu mai facusem traseul, nu-i nici
marcat, raspunsurile incurajatoare ca ar fi
vreo doua ore ne pun in miscare si luam iar
padurea la masurat. Dupa vreo doua ore
ajungem abia la Schitul Blaga un loc mirific,
retras in afara satului, chiar foarte izolat si de
acolo intuim cam pe unde ar fi soseaua Iasi -
Vaslui. Oboseala isi arta coltii si incepem sa
radem de orice prostie si chiar nu mai tinem
cont de drumul ce ducea la Poieni si o luam
pe unde e mai greu parca hotarati sa ne testam
picioarele la maxim iar pe la 17:00 suntem la
Stana Poieni. De acolo un microbuz rapid la
Iasi, nu mai mergea nici o bere asa ca fiecare
la casa lui. Mersesem 9 ore cu vreo doua de
pauza aproximativ 25 km.
Cam asta e sfarsitul; am avut vreo trei
ore de febra musculara si un pic de oboseala
fireasca a doua zi da asta e ..
Asa ca hai cu mic cu mare!
mai putina vorba, mai multa miscare
Prin padure sa porni
Ca sa simtim ca traim

Text & foto: Mihai Cibotaru

10

Ski fond combinat cu trekking (miscarea din diminica urmatoare)

Ski fond combinat cu trekking, sau
cum sa faci miscare in jurul Iasiului daca vrei
cu adevarat, fara a ajunge sa debitezi o fraza
plina de invataminte si cu adanca incarcatura
emotionala gen as vrea si eu sa merg la
munte da-i prea scump pentru mine ori ce-ti
pasa, ai atat de mult timp liber incat iti permiti
sa pleci din oras cateva zile.
Ski fond-ul sincer, pana in ziua in care
am mers pe dealurile din jurul Iasiului il
consideram a fi o varianta a skiului destul
de periculoasa. Asta pentru ca in ciuda
entuziasmului cu care era prezentat in cercul
nostru de prieteni aveam oarece reticiente
uitandu-ma la getele ce semanau mai mult cu
o pereche de tenisi decat cu claparii si la
skiurile inguste aproape la jumatatea unui ski
alpin. Plus lungimea lor si a betelor care iti
intindeau mainile la maxim.
Sub aceste premise am plecat
duminica 30.01.2010 spre Stana Poieni punct
initial al iesirii noastre. De sambata vorbisem
cu mare parte din cei ce mergeam (Ramiro,
Liviu, Lucian, Aurica, Claudiu) si ramasese
stabilit ca amatorii de ski fond sa-si care
doagele in spate iar restul (adica eu si cu
Liviu) sa mergem la pas prin padure pentru ca
citez- crezi ca astia cu skiurile o sa mearga
mult inainte? Stai linistit si numai sa vezi cum
o sa fie dupa primele cazaturi. Citatul era o
chestie de incurajare pentru noi, pedestrasii si
de imbarbatare pentru vrajnicii skiori.

Ma urc in unul din microbuzele ce
pleaca din autogara Vama Veche spre Vaslui
pe la 8 dimineata unde ma intalnesc si cu
mare parte din restul trupei. Pana la iesirea
din oras suntem aproape toti, urmand ca la
coborare sa ne intalnim si cu Lucian. In
masina hilizelile de rigoare legate de
competentele fiecaruia in materie de ski
(Claudiu urcand ultimul din mers nu prea
avea loc de manevra asa ca skiurile lui
incomoda cam toata lumea din microbuz.
Asta mai ales la urcare cat si la coborare).


11

Odata ajunsi la destinatie alte rasete
legate de papuceii pe care urmeaza sa-i incalte
majoritatea in timp ce eu cu Liviu ne punem
parazapezile si ne tragem gulerele la geci cat
mai sus. Si ii dam drumul la deal. In afara lui
Lucian care e tatic atat la propriu cat si la
figurat restul cam sovaie pe skiuri. Atat la
deal in linie dreapta cat si la coborare unde
mai prind si cate un viraj. Noi mergem inainte
in efectiv complet si dupa trei sferturi de ora
ajungem la o cariera de nisip, unde exista si
un loc amenajat de popas. Ne tragem sufletul,
moment in care Ramiro si Claudiu renunta la
skiuri si revin la clasicii bocanci. Curiozitatea
ma impinge de la spate si ma vad la plecare cu
doagele subtiri in picioare si cu betele imense
in maini. Primesc cateva sfaturi din mers dupa
care incep sa incerc sa-mi tin echilibrul. Ceva
experienta pe skiuri alpine aveam eu, insa aici
am tot timpul senzatia ca-mi fuge pamantul de
sub picioare. Sentimentul vine mai ales in
lipsa claparilor pe care sa-i simt ca-mi strang
picioarele ca intr-un corset.

Lucian e mai mereu in fata, uneori
facand rocada cu Aurica. Eu incerc sa tin
pasul cu ei si mai ales sa nu fac cunostinta cu
zapada de pe jos. Liviu si Claudiu, impreuna
cu Ramiro vin la pas mai in urma.
La 2-3 kilometri facem cate un mic
popas, prilej de regrupare si moment in care
Lucian incepe sa ne spuna cam tot ce stie
despre zona: poieni, locuri de campare, cai de
acces, denumiri, drumuri forestiere si ocoale
silvice. Clar e in mediul lui atunci cand face
miscare si se afla in natura.

Incepe sa-mi placa cum aluneca
skiurile cu toate ca la urcare in panta cam o
iau inapoi la vale. Exersez urcatul cu skiurile
in V si pana la urma reusesc. Imi mai arata
Lucian cateva variante de a urca o panta fara
emotii dar ma limitez la ceea ce stiam deja din
alte experiente.
Inainte de a cobora in Bucium la un
canton silvic ne intampina vreo doi dulai,
prilej pentru Aurica sa-si incerce sperietoarea
pe ultrascurte pentru caini. Deocamdata
functioneaza, curios daca va avea acelasi efect
si in creierul muntilor, ori aerul tare de munte
o sa-l lase cu pantalonii facuti ferfenita.

12

Urmeaza iesire pe gol alpin semiurban
dupa care intram pe ulitele dealurilor din
Bucium. Cu skiurile in mana, pe spate ori in
picioare cautam cate un petic de zapada mai
afanata ori cate o gradina mai parasita asa la
prima vedere si ne dam drumul la vale ca
niste copii.

Imi aduc aminte in momentul in care
ne latra niste caini si cativa oameni se uita
lung la noi de Amintirile lui Creanga de pe
ulitele copilariei lui ori de randurile lui Ionel
Teodoreanu scrise tot aici aproape de Iasi, pe
la Medeleni. Uitam de varsta si ne simtim ca
niste copii.
Lucian zboara si pe gheata si pe
zapada, pe asfalt ori antiderapant asa ca
rateaza scurtatura la dreapta pe care ne-o
indica Aurica ca drum principal spre o oala de
vin fiert si un platou cu placinte cu varza.
Paguba nu-i mare caci ne ajunge din urma
tocmai pe bucata cea mai frumoasa a zilei: o
adevarata partie se intinde pe urmatorii 300-
400 de metri, panta e lina si chiar reusim sa
facem fara prea mari pretentii cateva zig-
zaguri prin zapada. Zburam, cadem si ne
ridicam; mergem cu spatele ori in lateral,
important e ca e frumos si ca ne simtim bine.
Ajungem la parintii lui Aurica cu picioarele
ude de la skiurile noastre (de fapt ale mele
erau ale lui Ramiro) si imbujorati cum poate
din copilarie nu mai fusesem.
Ne schimbam, strangem skiurile
frumos la locul lor in huse si dupa ce dam
gata o oala de vin fiert cu scortisoara si zahar
plus vreo 2-3 placinte cu varza (de om!) o
luam frumos la vale. Ajungem la autobuz si
dupa mai putin de 5 ore de la plecarea de
acasa urc iarasi scarile. Cinci ore in care am
redescoperit, de fapt revenit mai degraba in
mijlocul naturii, ore in care m-am simtit bine
alaturi de prieteni, alaturi de miscare si de ski
fond.
Probabil unele din cele mai frumoase
ore petrecute de mine in iesirile din jurul
Iasiului. Fie ca au fost facute la pas iarna ori
vara, cu bicicleta ori mai nou pe skiuri.
In rest mai putine vorbe, mai multa
miscare!

Text & foto: Ana Maria Brasoveanu

13

Piatra Mare in alb

Iesire din perioada 23-24.01.2010, pe
urmatorul traseu: sambata Dambul Morii-
Canionul 7 Scari- Cabana Piatra Mare iar
duminica cabana Piatra Mare Stana
Pietricica Cabana Cioplea Predeal
Au participat urmatorii: Mihai,
Bogdan, Marius, Laura, Ana-Maria, Andreea
si Matei, Hans.
Cum a fost:
De 2 saptamani nu mai iesisem din
oras si ma simteam deja obosita cum numai
urbanul cu tot ce contine el te poate obosi:
facturi, servici, piata, comisioane, intanliri,
sedinte, toate curgand una dupa alta ca intr-un
carusel nebun in care trebuie sa fiu mereu in
alerta ca sa nu pierd nimic. Si nici macar
noptile nu am odihna, visele se invart mereu
in aceleasi puncte si ma bantuie cate-o idee ca
am uitat ceva, pe un post-it dezlipit de pe
birou sau pierdut prin geanta- tunel fara fund
sau triunghi al Bermudelor. Ah ce bine de
barbati ca nu au asa ceva!

Si iar mi se face dor de duca, de
mersul lung prin paduri pana imi pierd toate
gandurile sacaitoare. Ce nu ma pricep eu la
orientare, dar pe munte, toate ideile astea
obligative si sarcinile civice nu reusesc sa
treaca nici macar de primii copaci marcati!
Sau de somnul dulce si adanc dupa o
zi de hoinarit, in care cazi atat de brusc incat
si geaca facuta sul la capatai e perina de puf.
Si cand te intorci acasa mirosind a
salbaticiune, cu zambet cald pastrat in colturi
si ochi senini, ce ciudata iti pare toata
misculatia asta tehnologica si ce ciudat le pari
tu lor cand te masoara cu uimire din varful
bocancilor prafuiti, de-a lungul hainelor
sifonate pana in varful parului netezit cu
degetele.

De data asta situatia statea cam asa:
cod galben de ger in majoritatea zonelor,
ninsori abundente in ultimul timp iar traseul
pe care intentionam sa mergem era putin cam
inchis din cauza ghetii care acoperea o bucata
din scarile pe care trebuia sa urcam.

14

Dar Mihai nu se grabeste cu
concluziile: Vedem la fata locului, daca se
poate. Daca nu, il ocolim!
La punctul de intanlire ajung prima, ca
nu am prea multe optiuni de transport. Am
cam 2 ore de asteptat si in primele 30 de
minute cat merg pe straduta in cautarea unui
local deschis, deja imi ingheata degetele de la
picioare. In fine gasesc un han, unde
ospatarita cu o figura de cioclu ma curata de
20 de lei pentru un mic dejun nu prea bogat.
Mi-e rusine ca nu-i las bacsis, dar nu ma-
ndur.
Pe la 11 am plecam pe traseu. Gerul s-
a mai muiat, zapada acopera totul, mai putin
paraiasul care susura printre cusmele pietrelor
din albie. Ma bucur sa vad oameni noi, ma
bucur mai mult cand ii vad pe cei vechi cu
care impart amintiri comune, si drumul se
scurteaza crosetat in discutii si vesti.
La intrarea in canion facem o pauza de poza
de grup din care lipseste Bogdan, interiorizat
si tacut. Mihai vrea sa-l convinga: Lasa-l, ii
spun, asa e el, nu-i strica feng-shu-iu! Cred ca
e un lucru minunat ca atatia oameni diferiti sa
fie stransi la un loc si sa se si simta in largul
lor fara sa fie nevoiti sa isi schimbe
comportamentul pentru a fi acceptati de
ceilalti.
Pe peretele din dreapta compozitie de
turturi uriasi- ansamblu arhitectural din
colectia iernii.


15

Urcam pe primele scari, fac poze in
serie la pereti si izvorul care se scurge printre
maluri inghetate. Din podet lipsesc scanduri
dar se poate trece, pana la prima scara mai
lunga a treia ca numerotare, care escaladeaza
un perete neted de piatra. Este acoperita cu
gheata in partea de jos, ii lipsesc si din fusteie
iar balustrada este ornata cu lant de turturi albi
si lungi. Bogdan urca 3-4 trepte, apoi coboara,
se intoarce spre mine fara sa spuna nimic. De
ce o fi avand impresia ca ma pricep sa citesc
ganduri?
- Nu se poate trece si ne-ntoarcem- ma
hazardez eu.
- Eu pot! zice el sec, laconic ca un spartan.
- A, da? Hai sa te vad!
Si urca. In locul unde gheata formeaza
un perete intre 2 trepte, isi sprijina bocancul
pe fierul care tine balustrada. Il fotografiez si
astept sa ajunga.

Eu sunt a doua. Doamne ajuta! - ma
rog. De unde ideea asta ca Dumnezeu trebuie
sa ma scoata din toate belelele in care ma bag
singura cu atata consecventa, si sa mai si
repare consecintele? Manusile mi se lipesc de
fier, inghetate instantaneu, trag de ele sa le
desprind, aproape ca imi ies din maini, dar
nici in palmele goale nu urc. De la a doua
treapta, capsele de la pantaloni se desfac si
acestia aluneca putin pe solduri. Bomban in
gand pe fabricant si pe mine ca nu am cusut
un nasture sau un elastic. Nu am cum sa ii
trag inapoi cu o mana si nici sa cobor nu ma
indur.
Ei mandro sa te vad cum urci tu
doua trepte o data (pentru ca una lipseste) cu
turul ceva mai jos decat s-ar cuveni! ma
autoironizez, si cu mana libera trag de
genunchi pana fortez un pic cracul ca ajunga
la inaltimea corespunzatoare.
Greul a trecut, din capul scarii fac
poze consecutive celorlalti care urca. In urma
noastra inca un grup, oameni cu scaun la cap,
care dupa ce ne urmaresc cu privirile se
intorc.
O luam de-a lungul podeturilor printre
peretii ingusti de piatra, pe deasupra izvorului
frematat de pietre si combinat cu gheata.
Fotografiem 2 cascade mai marisoare, mai
trecem de cateva scari si ajungem in capatul
canionlui. Scurt si frumos! Valea se largeste,
izvorul e clam, iar noi ne oprim la o regrupare
inainte sa trecem peste pietre pe malul celalat.


16

Ii cer sprijinul lui Matei, mi-e teama
sa nu alunec in apa si sa ma ud la bocanc,
asta-mi mai lipseste pe gerul asta.
Incepem sa urcam, pardon, incepem sa
innotam prin zapada mare si prafoasa, pasii au
un recul care ingreuneaza mersul, ma folosesc
des de mainile inmanusate si nu vreau sa
recunosc ca ar fi fost bune niste bete de
treking. De ce? Pentru ca avantajele lor de
stabilitate si protejarea genunchilor sunt
insotite de ceva dezavantaje (in unele portiuni
sunt incomode si apoi trebuie sa ai si grija lor
sa le strangi sa le scoti, sa nu le uiti) si mai
ales de faptul ca, neobisnuita cu ele, mai mult
m-ar incurca printre bocanci iar daca as cadea
si le-as prinde sub mine (in cazul fericit in
care nu scot ochii cuiva) probabil le-as
extrage din rinichi.

Nu simtim gerul anuntat pentru ca
suntem incalziti de la efort, iar pe la ora 3 pm
eram la cabana. Dam buzna la o ciorba lunga
de legume, bine ca-i calda, si la un delicios
ceai cu lamaie. Ne alegem paturile, ne intidem
sacii si coboram la masa si la o cana de vin
ros-roze dulce ca mierea si aromat cu
cuisoare. In cabana e cald, ne imprietenim si
cu restul, alti calatori cu inimi deschise, ne
blagoslovesc cu o bucata de slana. Baietii
intentioneaza sa mai faca o tura prin
imprejurimi, eu nu ma las convinsa sa ies din
caldura si moleseala cabanei in gerul de afara.
Ei pleaca, dar nici eu nu am parte de odihna:
lichidele proaspat inghitite isi cer reciclarea in
natura, asa ca, vrand nevrand, fac vizite
repetate toaletei la cca 100 de metri de
cabana. Ah cate avanaje au si barbatii astia:
lor nu le trebuie decat un gard, un colt sau un
copac! Vis-a-vis de ideea asta un amic mi-a
replicat: Sa crezi tu ca-i asa usor! Poti sa
stii cu ce viteza vine? Daca te stropesti?
Oricum, nu-i bai, Brasovul se vede
frumos in vale, ca o galaxie colorata in
noaptea de catifea. Reusesc in cele din urma
sa ma linistesc, ma culcusesc in pat langa
Laura, si dupa o rugaciune cu Domnul, sursa
mea si protectorul meu, adorm mangaiata de
binecuvantarea prezentei Lui.
Dimineata debuteaza in forta si se
mentine agitata mult timp. Tonul il da pe la
6.30 Mihai, pe care nu il rabda inima sa vada
un rasarit singur. Imi stapanesc impulsul sa
arunc cu ceva dupa el doar la gandul ca s-ar
putea sa imi compromit definitiv somnul.
Pe la 7 reusesc sa ma trezesc si atunci
constat ca nu imi gasesc ochelarii. E randul
meu sa intorc cabana cu susu-n jos. Scotocesc
in rucsac de vreo 2-3 ori si mai am o surpriza
la fel de placuta: nu am insurubat bine
dopul la rezervor si lucrurile mele sunt
umede. Ies afara si cu ochii in ceata, reusesc
totusi sa imi dau seama ca dimineata e chiar
superba, asa ca verva cautarii ochelarilor pica
pe locul doi, infig mana in digital hotarata sa
nu pierd marile ocazii din pricina micilor
accidente.
Brasovul e sub o mare de nori, zapada
straluceste roz aprinsa de soarele incandescent
care se ridica din spatele culmilor. Parca e
sarbatoare, percep un strigat de bucurie, un
cantec mut izvorat din atata frumusete. Pana
si ruinele fostei cabane, acoperite de nea si
aurite de rasarit isi murmura tristetea
transformata-n bucurie.

17

Si ma gandesc ca numai Dumnezeu
poate sa schimbe raul in bine, intristarea in
bucurie si sa faca toate lucrurile noi. Si numai
Hristos poate sa scoata binele si partea
pozitiva din orice lucru rau.
Cum ai putea sa intelegi durerea
ascunsa, daca nu i-ai simtit in inima spinul,
cum ai putea sa stergi lacrimile cuiva daca n-
ai plans la randul tau, cum ai putea sa intelegi
un om in suferinta si cum ai putea sa il
mangai, sa il sprijini si sa-l ajuti daca tu la
randul tau n-ai suferit si n-ai fost vindecat? Si
cum ai putea sa te bucuri din toata inima de
soare pana n-ai cunoscut furtuna?
Ruinele astea au o frumusete aparte si
sunt dovada ca renasterea e posibila, de multe
ori mai buna decat prima.
Revin in cabana inghetata, incep sa
imi strang lucrurile risipite si in febrilitatea
zmucirii, ochelarii aluneca din captuseala
rucsacului: Slava Domnului! Nu stiu ce m-as
fi facut fara ei. Cobor tarziu la micul dejun,
Mihai tropaie nerabdator stabilind ultimaturi,
nu il iau in serios pentru ca am o banuiala ca o
sa ma astepte. In 30 de minute sunt gata si la
9.30 plecam pe traseu cu un caine lup dupa
noi pe care il amagim cu felii de paine sa
paraseasca gazdele satule de atatia caini. E un
catelandru frumusel si cam prostanac, se
smiorcaie de vant de frig si de zapada multa.
Mi-e drag si totusi ma enerveaza cum numai
la munte ma pot enerva cainii cand ti se baga
in picioare, iti taie calea sau te-mpiedica pe
cararea stranta si posibil periculoasa.
E mai ger ca ieri, zapada scartie sub
bocanci si betele suna uscat in bataia vantului.
Dar e o dimineata clara si mergem spre Varful
Piatra Mare, admirand in stanga falangele
Ciucasului iar in dreapta lantul Bucegilor
secondat in spate de Piatra Craiului. Nu
ajungem chiar pe varf, vantul accentueaza
gerul pe culme, o luam in coborare spre stana
de unde ramanem fara urme trasate. Marcajul
e clar in fata, poteca o scriem noi, pe rand,
cam ondulat si balbait ce-i drept, dar cu un
plus la originalitate. Intram in padurea
incremenita ca taramul Craiesei Zapezii: raze
se strecoara printre ferestre de crengi de brad
inzapezite cu creneluri de turturi la varfuri sau

18

prin perdele in dantele fine pe degete de
carpeni si fagi, covor gros de nea in care ni se
scufunda pasii si trunchiuri- coloane
sprijinind boltile din care cad pulberi reci
sclipind in soare.

Cand eram copil (ah zapezile
copilariei mele semanau cu asta!), si priveam
prin geamul casutei bunicilor afara imi
inchipuiam ca pe case sunt calupuri de branza
sau cas, pe ulite Dumnezeu a revarsat lapte
dulce si pe crengi atarna smantana, ferestrele
aveau flori de zahar si stresinile plangeau cu
turturi din zer.
Daca mi-am amintit asta e clar ca mi s-a facut
foame si in jurul orei 13 facem pauza de un
sandwich: carnea de pui are ace de gheata,
gogosarul la fel, iar banana o curat cu dintii si
are o consistenta nisipoasa.

In cateva minute mi-au inghetat
degetele si maselele. Facem ceva cheta si
pentru lup si apoi plecam mai departe fara sa
mai trecem pe la Susai, direct catre Cabana
Cioplea. Uitandu-ma la ceas ma gandesc ca as
putea pierde sau prinde autobuzul de 3 pm la
mustata. Urmatorul il aveam peste 3 ore si nu
ma incanta sa colind in asteptarea lui prin
gara. Asa ca le explic din mers situatia

19

amicilor mei si bag turbo cu animalutul dupa
mine. Catelul ramane la Cioplea din proprie
initiativa si eu ajung in Predeal sa ma
interesez de statie. Dupa 15 minute ajung si
ei, Mihai e cam botosit ca i-am abandonat pe
ultima suta de metri (urat din partea mea,
recunosc) ma bucur ca totusi am apucat sa imi
iau ramas bun de la ei si sar in autobuzul de
Targoviste.

Zambetul mi-a ramas lipit pe fata,
lumina apusului strecurata printre gene si
oboseala placuta furisata prin oase. Mananc o
ciocolata si ii multumesc Lui Hristos pentru
momentele de libertate colindate prin colturi
de Eden pierdut.

Am sa revin ... la vara ... Tamina, sa
m-astepti!


20

Ceahlau la aniversare

A avut mare dreptate cel sau cei care
au spus ca nu le poti avea pe toate in acelasi
timp. Lista de enumerari aidoma unui lant al
slabiciunilor este lunga, insa esenta pentru
mine e urmatoarea: cand ai bani nu ai timp,
cand ai timp nu ai bani! Sau mai corect
imediat ce ma intorsesem de prin Giumalau
de la ultima iesire ca deja ma gandeam cum s-
ar putea sa ajung in Ceahlau. De data asta in
familie. Timp avem berechet in iarna asta, asa
ca inca de vineri 12.02.2010 hotaram sa o
luam frumos spre Roman iar de acolo sa
plecam sambata dimineata spre inaltimile
Ceahlaului.
Evident de cand suntem in familie trei
persoane si plecam spre munte cu opriri pe la
Roman inca nu s-a intamplat sa reusesc sa-mi
pun in masina rucsacul facut corect si cu tot
ceea ce am nevoie in el; adica sa nu imi mai
ramana in casa nimic din ceea ce cred ca mi-
ar trebui in mod curent pe munte. Nu este nici
o enigma, doar ca dacaatunci cand plec cu
trenul la munte stiu ca am un singur bagaj
care-mi este in spate; asa ca il impachetez si
despachetez, verific odata si inca o data asa
incat nu prea las nimic la voia intamplarii. In
schimb cand e sa merg cu masina incep si
termin cu o gramada de bagaje care evident
nu sunt ale mele dar nici ale Elenei. Asa ca
spre sfarsitul numeroaselor ture parter-etaj
cinci cand portbagajul e plin imi aduc aminte
de rucsac si de munte. Si imediat in cinci
minute mi-am si facut bagajul si pornim la
drum. Pentru ca apoi sa-mi rod unghiile ... Vi
s-a intamplat si voua cumva?
In ultimii 5-6 ani Ceahlaul a fost
muntele turelor de ultim moment, in clipele
de nehotarare sau ca si varianta de mers pe
munte in momentul in care timpul nu
permitea o iesire mai lunga ori permitea o
iesire doar de o zi. Acum nici nu eram foarte
sigur ca vom ajunge pe Ceahlau; ne luasem si
rucsacii cu noi ca mai mereu cand ajungem la
Roman. Daca era sa fie vreme frumoasa
dimineata si am fi avut chef plecam, daca nu
ramaneam acasa. Asa ca seara de vineri ne
gaseste hotarati sa mergem pe munte,
dimineata la ora 6 eram in dubii pentru ca o
noua alarma a telefonului de pe la ora 7 sa ma
faca sa zic un nu raspicat in timp ce ma
invelesc cu toata plapuma. Asa ca telefonul
care m-a determinat sa intorc casa cu susul in
jos a fost de la Dragos.
Cum a inceput/aparut ideea de
munte.
Cu vreo doua saptamani in urma
intrebasem pe o lista de discutii daca sunt
primiti si simpatizanti vechi dar tacuti ai
Alpin Clubului din Bacau. Stiam ca pe 13
februarie isi serbau a 20 aniversare pe
Ceahlau asa ca ma gandisem sa trag si eu o
fuga pana sus. Intre timp aflasem ca Tudor,
Mihaela si Cristina urmau sa fie acolo de
vineri fiind inca in vacanta dintre semestre, iar
Dragos din Bacau pleca sambata dimineata.

Vorbesc si ramane sa vin cu masina
pana in Piatra Neamt de unde sa plecam cu
Dragos spre Izvorul Muntelui. Avantaj

21

cauciucuri de iarna la zapada ce era pe
soselele din zona.Asa se face ca sambata
dimineata pe la ora opt in timp ce dau alarma
mamei cum ca plecam pe munte incerc in
timp ce-mi indes in rucsac niste haine sa trec
si prin bucatarie pentru a-mi pune cate ceva si
in ranita. Ne miscam repede la micul dejun si
pornim spre Piatra. Dupa Dulcesti ne dam
seama ca mersul pe soselele patriei e curata
aventura: zapada cazuta in cursul noptii face
traficul infernal, inclusiv pentru masinile de
teren.

Aflam ca si dinspre Bacau de unde
vine prietenul nostru e la fel asa ca suntem
mai linistiti: daca se circula greu si pe acolo
inseamna ca nu o sa ne astepte mult pana
sosim si noi.
Parcam, schimbam incaltamintea,
schimbam portbagajul rucsacilor si la drum.
Pe la ora 13 intram in Izvorul Muntelui.
Dincolo de Furcitura incepe dansul zapezii:
una, apoi si a doua masina raman blocate in
mijlocul drumului. Oprim mai in spate iar
dupa noi inca trei masini. Sunt tot dintre cei
care urca pe Ceahlau asa ca in momentul in
care apare o pereche de lanturi noi iar
posesorul recunoaste ca nu prea are experienta
il ajutam sa le monteze. Scrasnet de roti,
ambreiaje, patinaj artistic si masini care isi
schimba directia de mers aiurea me scot din
amorteala urmatoarea jumatate de ora cat
dureaza sa facem ultimii doi kilometri pana
unde urma sa parcam. Ajungem in grupul
celor din urma, adica aproape jumatate asa ca
ne echipam rapid. Salut vreo doi cunoscuti in
acea multime si mai socializez cu inca cativa.
Sunt destul de multi, cam 35-40 de
persoane asa ca grupul e destul de neomogen.
Cum si ora e destul de inaintata, plafonul de
nori coborat, se hotaraste ca traseul de urcat
prin Poiana Maicilor sa fie inlocuit cu cel pe
la Jgheabul cu Hotar, urmand ca maine
coborarea sa se faca functie de contidiile
meteo. Strans chingile rucsacului pe spate si
la drum!
Sambata 13.02.2010: Izvorul Muntelui
(797 m) Lutul Rosu (punct albastru)
izvorul Alb - Stanca Dochiei Jgheabul cu
Hotar Vf. Lespezi cab. Dochia (1750 m)
(triunghi albastru). Marcaj foarte bun, timp la
urcare 4 - 4 ore.
Intram pe marcajul ce duce spre Lutul
Rosu si chiar vom merge pana la primul
popas pe acest traseu, in felul acesta taind
cateva serpentine ale drumului si scurtand cu
aproape un kilometru distanta de mers.
Zapada mare inca de la inceput, de 15-20 cm,
pentru ca odata intersectat axialul sa
depaseasca 25 cm. Tragem tare si pana la
primul popas facem cam 35 de minute. Aici o
scurta pauza de consultari. De jos de la
cabana ramasese stabilit ca se va merge pe la
Stanca Dochiei asa ca nu avem nici un dubiu
ca s-ar fi schimbat ceva din planuri. O luam

22

direct prin padure si in 5 minute iesim la
soseaua ce leaga Izvorul Muntelui de Durau
(reparata si redata in circulatie acum vreo doi
ani cu ocazia unor alegeri daca tin bine
minte). Pe sosea nu prea este zapada dar
imediat dupa intersectia cu drumul ce duce in
dreapta la Izvorul Alb cand trebuie ca noi sa
facem stanga stratul creste considerabil. Sunt
chiar in fata si teoretic pe mine a cazut pacatul
sa fac urme. Dragos e si el in spatele meu si
ceva mai in spate Elena. Norocul insa e ca de
curand, cel mai sigur ieri au mai urcat pe aici
probabil doua persoane (dupa cum am citit
urmele) asa ca nu prea am ce urme sa fac.

Bine, oricum era suficienta zapada si
pentru al saptelea din urma mea.Traseul
traverseaza de vreo doua ori paraul Izvorul
Alb, momente in care trebuie sa fim putin mai
atenti la zonele in care apa a inghetat pe
margini.
Cam la 1 ore de cand am plecat
ajungem la locul de unde izvoraste paraul
Izvorul Alb, chiar de sub Stanca Dochiei. O
gramada de legende despre stanca Dochiei cat
si despre pozitionarea ei geografica in arealul
Ceahlaului. Exista voci care spun ca adevarata
stanca a Dochiei ar fi fost smulsa si dusa la
vale de catre o avalansa. Turistii insa vroiau o
stanca a Dochiei langa care sa se fotografieze,
asa ca unul din cabanierii de la Dochia a
trebuit sa o reinventeze.
Legat de radacinile in istorie ale
acestei stanci, una din legendele Ceahlaului
spune ca:
... Era in anul de lupta apriga 106,
cand romanii au ajuns sub zidurile cetatii
dacice - Sarmizegetusa, intr-o dimineata,
cand luptele erau in toi, se ivi pe zidul cetatii
o fata deosebit de frumoasa, imbracata in
haina alba, tinand arcul cu sageti in mana.
Era fiica lui Decebal. Romanii crezand ca
este o zeitate n-au cutezat s-o loveasca. In
noaptea ce a urmat, cetatea a cazut. Atunci,
nefericitul Decebal chema pe fiica lui si-i
porunci sa schimbe hainele regesti cu haine
ciobanesti si sa fuga spre soare-rasare, prin
codrii nesfarsiti, pana va ajunge la Muntele
Cagheonul, locasul lui Zamolxes.
Imparatul romanilor se manie tare ca a
pierdut o astfel de prada. Si, imediat, dadu
porunca unui centurion s-o caute In toata
tara. Haituita si inspaimantata de urmaritori,
Dochia ajunge la poalele Muntelui
Cagheonul pe care incearca sa-l urce. Dar
urmaritorii n-o slabeau din goana. Privind
stancile fara viata, negurile triste si reci,
precum si vulturii lacomi, Dochia se ruga lui
Zamolxes, zeul cerului si al fulgerului, s-o
prefaca in stanca ca sa scape de rusinea
robiei. Un tunet naprasnic se auzi si muntele
revarsa un potop de stanci peste urmaritorii
romani, chiar In clipa cand erau gata s-o
prinda. Printre trupurile insangerate insa,
nimeni n-a vazut si pe cel al Dochiei. Se crede
ca ruga i-a fost primita si Zamolxes a

23

prefacut-o in stanca ce-i poarta si azi
numele...

Oprim si bem o gura de ceai fierbinte.
Prilej pentru a lasa pe altii in fata noastra. De
aici poteca urca putin mai pieptis prin padure.
Zapada nu mai e asa de mare in padure, insa
apare gheata care ne da de furca. Ramanem
putin mai in urma, fiind depasiti de alti
voinici si voinice. In mai putin de o ora
trecem deja de serpentinele Jgheabului cu
Hotar si ajungem in dreptul Santinelui, o alta
stanca semeata ce domina iesirea in partea
superioara a jgheabului. Aici vantul ne cam ia
in primire asa ca scurtez cat pot de mult pauza
si o luam inainte. Ajungem la primul stalp de
marcaj si ma chinui sa-mi aduc aminte cati
sunt pana sus; incerc dar nu reusesc, cred
tptusi ca sunt 12 stalpi pana la Dochia.
Plafonul de nori e coborat, pe la 1600 iar
atmosfera destul de incarcata. Pe masura ce
urcam vantul ne ia in primire iar stratul de
zapada creste. Inaintarea e anevoioasa avand
in vedere ca poteca propriu-zisa este troienita
iar zapada ajunge si la peste un metru. Insa
acum de cele mai multe ori cararea e pe
deasupra jnepenisului, calcand pe zapada
inghetata care ne tine la suprafata. Elena
ramane putin mai in urma si simt ca inghet
daca tin ritmul ei. Asa ca in urma unei scurte
consultari o iau ianite, avand in vedere ca in
spatele nostru mai erau cam 15 persoane care
urcau.
Imi programez cate o pauza la si intre
fiecare stalp, apoi cate doua, apoi ... nu mai e
nevoie caci deja am ajuns pe vf. Lespezi.
Oarecum impropriu numit varf aceasta mica
ridicatura ce precede locul unde se afla
cabana Dochia. Ajung in fata usii, ma scutur
bine de zapada si intru in cabana. Ma
intalnesc cu restul poporului urcat de vineri,
plus un bun prieten Adrian. Datorita
trackurilor lui am reusit de cateva ori sa imi
continui tura pana la capat fara sa fiu nevoit
sa ma intorc din cauza cetii ori a viscolului.
Iau un ceai fierbinte, apoi inca doua in
asteptarea Elenei. Cam dupa 10 minute apare,
moment in care ne interesam si de locurile de
somn pentru la noapte. Avem de unde alege
asa ca luam doua paturi in camera unde am
dormit si anul trecut in martie. Bine, acum de
dormit am dormit in toate camerele de la
Dochia, dar mai mult in campingul de langa
cabana.

24

Ne schimbam de hainele transpirate
dupa care coboram in sala de mese la o cana
de vin fiert. E devreme inca, afara tocmai ce
apune soarele, asa ca ne asteapta o seara lunga
de povesti si amintiri legate de munte. Cu
toate ca e una dintre cele mai mari cabane de
creasta, Dochia devine neincapatoare in fata
atator iubitori ai muntelui. Cel mai mult ma
bucura ca revad oameni pe care-i cunosteam
de mult timp, ori ca mai mereu sus pe munte,
legam prietenii cu altii noi. Din cand in cand
iesim afara in speranta unui cer senin si plin
de stele, insa din nefericire vizibilitatea nu e
dincolo de coltul cabanei. Vantul sufla
puternic viscolind zapada, asa ca pe vremea
asta cel mai bine e sa fii la adapost.

Mai tarziu avem parte si de o
videoproiectie ai celor din Bacau cu imagini
ce surprind cateva iesiri din turele realizate de
ei in ultimul timp, atat de pe la noi din carpati,
cat si de dincolo, de afara. Toata proiectia
(destul de la obiect si cuprinzatoare) a durat
cam o ora si a fost, zic eu, reprezentativa
pentru acest club. Care pare mai degraba axa
pe catarari si ture mai tehnice decat iesirile
normale pe un munte.
Duminica 14.02.2010: cab. Dochia
Detunatele Piatra cu Apa Poiana La
Arsuri curmatura Lutu Rosu (banda
albastra) cab. Izvorul Muntelui (punct
albastru). Marcaj foarte bun si vizibil, la fel cu
sunt de altfel toate marcajele din Parcul
National Ceahlau, timp de parcurs la coborare
1 ore.
Deschid ochii prima data inainte de ora sapte
dimineata, nu pentru mult timp insa. Tocmai
ce intra cativa curajosi in camera de 17 paturi
de afara si aflu ca vizibilitatea e zero iar
vantul la el acasa. Asa ca adio poze ori peisaje
de vis cu marea alpina si rasaritul soarelui.
Drept pentru care ma intorc pe partea cealalta
si lenevesc pana pe la ora 10 in camera. Intr-
un final reusesc sa cobor in sala de mese unde
mancam ceva apoi ne facem bagajul,
pregatindu-ne pentru coborare. Vremea e ...
de iarna afara, asa ca daca nu as fi promis
parintilor ca ajungem astazi la Roman mai ca
am mai fi stat o zi aici.
Se iese afara si se revine dupa cinci
secunde cu hainele ori pletele troienite de
zapada. Care mai de care incearca sa ia pulsul
vremii exact de pe treptele din fata cabanei;
nimeni nu se aventureaza mai departe.
In jur de ora 12 se da plecarea. Daca
initial se dorea coborarea prin Poiana
Maicilor, concluzia generala este ca pe acolo
coborarea ar fi mult mai grea si doar de
palmares; adica vizibilitatea ar fi fost zero si
nu am fi vazut nimic, efortul mult mai mare
pe unele portiuni; asa ca varianta e a cobora
prin Lutu Rosu aparuta ad-hoc pare cea mai
buna solutie. Vantul bate ca turbatul asa ca la
coltul cabanei trebuie sa asteptam aproape 10
minute pana se mai potoleste. Lumea se
grupeaza in perechi de cate doi (unul mai
slab, altul mai voinic) in ideea de a nu fi luati
de vant pe sus. Bate in rafale asa ca in
momentu lin care incepe sa urle ca turbatul
toata lumea se intoarce cu spatele si se
sprijina pe betele de ski in incercarea (reusita
de altfel) de a-si pastra echilibrul.
E prea riscant sa coboram pe traseul
de vara ce traverseaza jgheabul cabanei iar
apoi e expus vantului asa ca alegem varianta

25

de iarna ce merge pe prima suta de metri mult
mai sus, in comun cu traseul spre
Fantanele/Jgheabul cu Hotar dupa care facem
dreapta la 90
0
chiar pe langa varfurile unor
jnepeni ce ies din zapada inghetata. E singura
bucata expusa si care ne solicita putin atentia
dupa care e o placere sa mergem la vale prin
zapada inalta.

Pierdem rapid altitudine pana in zona
Detunatelor si a Calugarilor dupa care in
aproape 15 minute ajungem in zona Pietrei cu
Apa. Nu are rost sa ne oprim la popasul
amenajat de aici (ne oprisem mai sus cand ne-
am dat gecile jos) asa ca mergem inainte.
Traseul e arhicunoscut asa ca fiind lipsiti si de
vizibilitate singurul lucru e sa mergem cat mai
repede. Trecem in curand de poiana La
Arsuri (denumirea vine de la un incendiu
provocat acum mult timp si datorita/din cauza
caruia a aparut aceasta poiana) unde candva
era semiamenajat un popas (o banca de lemn).
Urmeaza o portiune de coborare destul de
abrupta si in serpentine. Putina atentie la
frunzele multe care se afla sub zapada si sub
bucatile de gheata aparute pe traseu si dupa
inca o cana de ceai ajungem la curmatura
Lutu Rosu. De aici urmam traseul pe care ieri
am urcat, asa ca dupa aproape o ora jumatate
suntem la masina.
Din nou sportul olimpic de dezapezit
masina (traiasca lopata telescopica) plus
atentie din partea soferului pana la iesirea din
Izvorul Muntelui. De acolo spre Piatra Neamt
drumul e bibelou, uscat ca in palma ca nici
nu-mi vine sa cred ca ieri pe aici mergeam cu
20 km/h.
Ajungem in Piatra la gara unde
lasasem masina intr-o parcare publica,
schimbam rucsacii dintr-o masina in alta,
salutam pe Dragos care pleaca spre Bacau si-i
multumim pentru transport dupa care urcam
la telegondola unde gasim o autoservire.
Mancam bine si destul de ieftin dupa care o
luam si noi spre casa. Ne invartim in cateva
sensuri giratorii din cauz aaccesului interzis
pe cateva artere pentru ca odata iesiti din oras
sa devin copilotul vesnic relaxat.

Ajungem pe seara in familie si nu mai
are nici un rost sa ne grabim sa ajungem
acasa. Criza asta chiar a daramat toate
constructiile, asa ca la ce bun sa fiu luni la
prima ora in Iasi?


26

La mijloc de saptamana in Ceahlau

Sunt adeptul iesirilor pe munte lungi,
de mai multe zile, poate chiar de o saptamana
astfel incat timpul petrecut pe munte sa fie
infinit mai lung decat timpul petrecut in
mijloacele de transport; ori in gari, autogari si
autostopuri. De multe ori am refuzat sa plec
intr-un week-end spre destinatii mai
indepartate de casa mea pentru simplul motiv
ca drumul dus intors pana acolo ar fi durat
mai mult decat iesirea propriu-zisa pe munte.
Numai ca uneori timpul tau sau al celor de
langa tine e destul de limitat asa ca uneori
apar si astfel de iesiri, de o zi. Iar in aceste
moment care apar e multe ori pe nepusa masa,
adica din senin cel mai usor de ajuns si mai
accesibil pentru noi este Ceahlaul. Un fel de
Bucegi pentru altii

Vorbisem initial cu Ionut C. sa facem
o iesire de doua zile, mai ales ca timp aveam
berechet la dispozitie; sa mergem cu cortul si
sa campam undeva prin Ceahlau. De unde am
fi putut admira un apus de soare scaldand
peretele Jgheabului lui Voda, ori un rasarit
care sa mangaie covorul de jnepeni ce acopera
platoul in prelungirea caruia se afla varful
Ocolasul Mare. Locul il stiam dintr-o vara
trecuta, de fapt chiar dintr-un mileniu trecut
cand incepusem sa merg pe munte cu cortul.
Ce vremuri, ce oameni, ce caractere
Planurile de acasa nu s-au potrivit cu
cele din Iasi asa ca pana la urma ne-am
multumit amandoi cu o escapada de o zi,
alaturi de noi fiind Stevan si Vasile, doi
prieteni de-ai lui Ionut. Carora am aflat ca
urma sa le facem noi acum, in Ceahlau,
botezul in turele de iarna.


27

In masina mai era loc de o persoana,
insa pana la urma nu s-a mai gasit nici un
amator. Cateva telefoane date marti seara
dupa care a urmat un rucsac facut pentru o
iesire de o zi. Si cum iarna asta nu a fost
saraca in precipitatii, iar perioadele reci au
alternat cu perioade in care temperaturile au
fost mai ridicate, m-am gandit sa-mi iau si
coltarii si rachetele cu mine. Mai ales ca din
descrierile unor voinici care ajunsesera cu un
week-end in urma in Ceahlau stiam ca zapada
e imensa pe traseu iar sus pe platou destul de
afanata.
Marti 20.01.2010 Iasi Ivorul
muntelui (auto) Lutu Rosu (punct albastru)
Polita cu crini Calugarii cab. Dochia
(banda albastra) (tur-retur) Si cum timpii atat
la urcare cat si la coborare sunt foarte relativi
o sa zic ca in total am facut cam 8 ore.

Dimineata de miercuri ma gaseste pe
la ora 6 in intersectia de unde urma sa fiu
recuperat de catre restul trupei care venea cu
masina, eu fiind ultimul pasager. Ajung cu
vreo zece minute mai devreme, timp
sufficient sa admir perdeaua de fulgi de omat
care se cerne de sus. In ultimile 24 de ore a
nins constant asa ca ma gandesc oarecum cu
frica la cum va fi drumul si mai ales cate ore
ne va lua sa ajungem la baza muntelui. In oras
pe ambele sensuri trec pluguri intr-o incercare
relative de a decongestiona traficul. Si reusesc
cu chiu cu vai.
Baietii intarzie cateva minute asa ca
incep sa simt lipsa unei cafele (plecasem cu
capul in nori de acasa si uitasem sa beau una).
Norocul meu e ca Vasile si-a uitat si el
manusile, asa ca pana ajunge acasa avem timp
suficient sa bem o cafea in zona garii.
Odata iesiti din oras vedem cum
circulatia incepe sa se ingusteze asa ca sip e
E85 se circula nu mai mult de o banda pe
sens. Odata cu cresterea stratului de zapada
incetineste si viteza asa ca ne vedem ajunsi
prin Piatra Neamt mult dupa ora 8. Ocolim
central orasului ce si-a transformat mai toate
intersectiile in sensuri giratorii si inaintam
incet dar sigur spre Bicaz.
Spre surprinderea noastra prin Izvor pare
proaspat dezapezit asa ca putin inainte de ora
10 terminam echiparea si suntem gata de
drum. Apare evident si rangerul caruia ii
platim biletele de intrare in rezervatie dupa
care o luam la drum. Initial gandisem o urcare
prin Poiana Maicilor insa intarziasem destul
de mult din cauza zapezii de pe sosea. Apoi
plafonul de nori se afla pe la 1500 metri plus
faptul ca Stefan si Vasile erau la prima iesire
de iarna. Adica nu mai fusesera pusi in
situatia sa inoate prin zapada ori sa li se
spulbere zapada in fata, de acolo pe dupa gat
si mai departe. Deci nu le stiam ritmul si cum
vor face fata la traseu. In aceste conditii
urcatul prin Lutu Rosu pare cea mai buna
varianta. La coborare intai sa ajungem la
cabana si dupa asta vom vorbi de coborat cum
si pe unde.
Ne ajustam chingile la rucsaci ne verificam
daca am fixat corect parazapezile si daca

28

betele de ski au lungimea potrivita si la drum.
Zapada este destul de mare, rangerul ne spune
ca e imensa, noi suntemconstienti ca daca a
nins serios luni si marti urmele facute
duminica de turistii ce au coborat sunt
acoperite asa ca personal hotarasc sa-mi car si
rachetele in spate. Rucsacul nu e greu, e facut
pentru o tura de o zi (totusi nu lipseste sacul
de dormit, caci nu stii niciodata unde te poate
prinde noaptea) asa ca isi gasesc rapid locul
deasupra.

Ionut ii impinge pe cei doi invatacei in
fata pentru a impune ei ritmul. Mergem pan
ace intersectam axialul dupa care schimbam
capul de coloana prin rotatie. Facem o pauza
de un ceai fierbinte si o tigara la curmatura
dupa care incepem partea cea mai grea a
urcusului care tine un ritm constant pana La
Arsuri. Daca jos plafonul de nori era destul
de coborat odata cu cel de-al doilea popas
cerul incepe sa se limpezeasca, culoarea
albastra invaluind orizonturile si zarile de
deasupra noastra. E iarasi cald, foarte cald in
ciuda stratului de zapada ce este mai ales pe
langa poteca.
In ciuda numeroaselor avertismente
ce m-au determinat sa-mi car rachetele stratul
de zapada pana acum nu a depasit 10-15 cm
(stratul proaspat depus pe poteca) iar pe
ultima parte a traseului in zonele mai ferrite
de vant a ajuns probabil la maxin 20-25 cm.
ritmul inpus de Vasile si Stefan ne cam
incurca asa ca incepem sa ne distantam repede
de ei. Traseul nu e periculos asa ca putem sa
mergem mult in fata. Ma distantez si mai mult
asa ca in zona Detunatelor imi las rucsacul in
poteca si fac dreapta in incercarea de a ajunge
la o camera cu o forma geometrica mai aparte.
Strabat cam 2/3 din distant insa mai departe
nu pot inainta. Stratul de zapada depaseste 1
metri si nu este inghetat, facandu-ma sa inot
prin el. Colac peste pupaza, zapada acopera
bolovani si grohotis asa ca nu prea stiu unde
imi pun piciorul. Ma cocot pe o stanca mai
inalta, dau zoom-ul maxim la aparat si incerc
sa-mi astampar tremuratul mainilor si gafaitul
respiratiei pentru a-mi iesi o fotografie cat de
cat clara.
Apare si Ionut cu restul undeva jos in
spatele meu. Il strig si-si croieste si el drumul
prin zapada pana aproape de mine. Ceilalti doi
o iau inainte, urmand sa-i ajungem pe traseu.
La intoarcere in poteca ne privim ceasurile
ingrijorati; am facut deja cam 4 ora pana aici
si mai avem cam o ora pana sa deschidem usa
la cabana. Mult, destul de mult.
Ii ajungem repede pe cei doi din fata si
ii depasesc repede. Iesim in golul alpin ce
precede cabana Dochia. Zapada e destul de
inghetata si desi inainte de a traversa jgheabul
cabanei se profileaza o mica cornisa consider
ca e inofensiva, asa ca nu mai ocolim pe
traseul de iarna clasic.

29

In spatele meu e Vasile, Ionut secondandu-l
pe Stefan cu care a ramas ceva mai in urma.
Cateva cuvinte schimbate intre noi dupa care
intram pe ultima portiune. Zapada e inghetata
bine, dar uneori imi mai joaca feste, piciorul
intrandu-mi si pana dincolo de genunchi in
zapada. Il secondez din priviri pe Vasile,
vad ca se descurca dupa care ii dau mai
repede inainte. Nu-mi place sa stau in
asteptare intr-o zona mai expusa, mai ales ca
de undeva de deasupra mea se aud doi caini
lupi care ne latra. Pe mine, pe Vasile si mai
ales pe cainele ce ne-a insotit din Izvorul
Muntelui pana aici.

Din fata cabanei am timp pana ne
reintregim echipa sa admir peisajul
inconjurator. Se vede de jur imprejur pana
dincolo de orizont. Dar imaginea care-mi
ramane intiparita in minte e cioporul de capre
negre ce scurma in zapada undeva intre Batca
Ghedeonului si Ocolasul Mare. Sa fie vreo 8-
9 capre negre. Minunat!
Intram toti patru in cabana si avem
parte de o surpriza placuta; ne asteptam sa fie
frig inauntru, cand colo era mai ceva ca acasa:
cald, curat si o muzica faina in surdina. Ne
intampina ajutorul de cabanier, stapan al
cabanei in timpul saptamanii care ne serveste
cu cateva cani de ceai fierbinte. Ne scoatem
primusurile, supele, ne reumplem termosurile
golite intre timp cu ceai fierbinte dupa care ne
uitam spre ceas: la urcat am facut aproape 6
ore, din care o ora ne-a luat numai cat am
strabatul bucatica de gol alpin, pe care vara de
exemplu in mod normal o faci in cinci minute,
maxim zece daca e sa fii oboist si cu rucsac
tip dulap in spate.

Ora e aproape 18, soarele e deja
aproape de linia orizontului asa ca varianta de
traseu la coborare va fi acceasi cu variant

30

aleasa la urcat. Nu avea nici un rost sa
mergem prin Poiana Maicilor ori Jgheabul cu
Hotar avand in vedere ca ambele trasee au
portiuni expuse viscolului in care se aduna
zapada troienita, lucru care ne-ar fi ingreunat
deplasarea.

Iesim din cabana nu inainte de a salute
cabanierul si de a-i multumi pentru
ospitalitate si am probabil una dintre cele mai
frumoase imagini ce mi-au ramas in minte din
Ceahlau: e senin, e intuneric si se face ca spre
Neagra&Stanile cerul parca a luat foc, iar in
aceasta mare rosie se profileaza umbrele
muntelui.

Incerc cateva fotografii cu timp mare de
expunere dar nu-mi iese mimic in

31

momentul asta ma gandesc ca mai bune decat
rachetele ar fi fost un trepied. Inghit in sec si-i
dau tare inainte caci am ramas putin in
urma.Ii identific pe ceilalti dupa lumina
frontalelor ce licaresc prin padure si impreuna
mergem repere la vale. S-a lasa si mai rece
afara, asa ca cel putin la degete simtim gerul.
Coborarea e destul de lipsita de evenimente,
mai ales ca traseul e facut si la urcare iar
acum e intuneric afara. Nu facem nici un
popas asa ca in mai putin de doua ore (timp
extraordinar tinand cont cat am facut la
urcare) suntem la masina pregatindu-ne sa ne
dam jos rucsacii din spate.

Se schimba soferul asa ca de undeva
din spate incerc sa fiu copilot (de fapt vorbesc
mai mult sa nu adorma soferul. Si nici eu).
Zapada parca a mai disparut de pe sosea si
mergem putin mai repede. In Piatra Neamt
onoram oarecum o invitatie facuta de un bun
prieten, care conform traditiei moldave ne
intampina nu cu paine sis are ci cu tuica de
prune indulcita cu miere de albine. Curat
ospitalitate ce ne dezleaga limbile si ne
inchide ochii trimitand pe unii in imparatia lui
Mos Ene. Multumim lui Gabi iar drumul pana
la Roman il facem lingandu-ne de pe bot
ultimii stropo de tuica; pardon miere.
O cafea in Roman si schimbat soferul,
copilot din spate in compania altei cafele
nici nu-mi dau seama cand ceasul trece de ora
24. Aproape in acelasi timp in care ma dau jos
din masina in fata blocului.

I nca o zi, inca o poveste; de data asta
din Ceahlau.
Text: Aurica Scriitoru, foto: Catalin Luca

32

Ciucas 21-23 ianuarie 2010 Toti pentru unul si unul pentru toti

Stau singur si ma-ntreb, de ce-am
plecat de-acasa Versurile melodiei In
umbra marelui urs a rebelilor de la
Phoenix imi suna obsedant in cap dupa ce
am trecut de stana de sub Zaganu.

Plecasem noaptea cu trenul spre
Ploiesti impreuna cu Ionut, Catalin si Cristina,
cu gandul sa urcam in muntii Ciucas prin
Zaganu, apoi pe creasta Zaganu-Gropsoare, sa
campam la cort undeva, da fara a stabili de la
inceput unde, dar in cap aveam ca ideal ar fi

sa ajungem in Saua Chirusca iar a doua zi sa
mergem pe Vf. Ciucas pe la Tigai apoi pe
culmea Bratocei si sa campam pe langa statia
radiotv.
Era prima data cand voiam sa dorm la
cort iarna, era prima data cand propuneam si
cumva organizam de unul singur o tura de
iarna dar incalcasem oarecum o regula a
mersului pe munte care spune ca mai ales in
ture mai grele sa nu mergi decat cu persoane
cu care ai mai fost. Asa cum in realitatea de
doar 1 % pe care o percepem functioneaza
foarte bine legile lui Murpfy incep sa apara
probleme. Vremea se anunta geroasa in
aceasta perioada, desi am avut locuri la
cuseta eu n-am putut dormi mai deloc, Catalin
avea un rucsac exagerat de greu cam 19-20
kg, mai facuse traseul de Zaganu vara si stia
ca nu-i chiar scurt in fine ne echipasem cu
cele de trebuinta unei campari de iarna, eram
cat de cat hotarati s-o facem.


33

Pe la 9.30 ne punem in miscare din Cheia,
vremea-i linistita, zapada mica prin padure,
ajungem la stana de sub Zaganu, facem o
pauza de vreo 20 minute si o luam la deal
caci abia acuma urma abruptul. Mai fusesem
prin august 2007 in Ciucas dar nu si pe
Zaganu, studiasem traseul din informatiile de
pe internet chiar exacte si utile, nu se
impuneau echipament si cunostinte de
alpinism, gandisem o marja de siguranta, dar
ora 12.00 la care eram abia in stana Zaganu
ma cam punea pe ganduri, mi se parea ca ne
deplasam prea incet si nu prea mai aveam
speranta ca punem cortul pana sa-nceapa
apusul.

Dar eram oarecum multumit in sinea
mea, pana la urma mergem pe munte nu sa
facem cine stie ce performanta chiar daca un
scop este si testarea limitelor personale, imi
trecuse si supararea pe Ramiro care din
motive necunoscute n-a mers, chiar glumeam
deja referitor la cum vom dormi in cele doua
corturi, persoana disputata fiind desigur
Cristina de parca ar fi avut vreo putere
calorica suplimentara necesara incalzirii in
cort. Dupa vreo 50 de metri de la stana
Catalin acuza o durere la piciorul drept/stang
se opreste din doi in doi metri mormaind ca
motanul ca parca ar vrea sa se-ntoarca, il
incurajam, incerca sa mai inainteze dar i se
blocheaza efectiv muschiul .Ma gandeam ca
se va intoarce si Cristina, zicerea ca cei patru
apostoli au fost trei, Luca si Matei pare
potrivita imi aduc aminte ca repetasem in
gluma pe drum ca o sa ne cam ia dracu cine
ne pune sa nu stam acasa deja simteam ca se
va termina aici tura.

Era total aiurea cu pregatirile si
planurile de o luna incoace sa ma-ntorc,
speranta ramasese Ionut care pot sa spun ca

34

sta foarte bine cu psihicul, nu intra in panica
si rezista la orice efort. Il ajung din urma, il
intreb ce facem si raspunde scurt ca indiferent
ce se-ntampla noi urcam, intoarcerea in Cheia
fiind fara probleme pentru cei doi.Ramane sa
astepte sa vada care-i optiunea , imi scazuse
un pic moralul dar am plecat inainte, am rupt
zapada pana in saua dinaintea Vf. Zaganu
unde ma opresc la stalpul indicator, ii raspund
lui Ramiro si lui Mihai la telefon desi nu prea
aveam chef, trag puternic aer in piept si
soarele ce se mai iveste dintre nori ma
linisteste. O fi frumos si singur pe munte doar
tu cu el, da parca nu-i pentru mine. Trec vreo
15 min mai lungi decat de obicei apare si
Ionut care confirma hotararea inteleapta a lui
Catalin de a se intoarce, tin sa spun ca
apreciez mult (acum) decizia lui Catalin de a
intoarce pentru ca nu s-a ajutat doar pe el ci si
pe noi, iar in urma lui, cu o vointa de remarcat
Cristina tinea aproape, ceea ce a facut sa-mi
revina adrenalina si optimismul.

Era ora 14.00 si deja calculele initiale
trebuiau refacute. Cand era ceata mai
mergeam pe langa traseu, cand se-nsenina
dibuiam repede stalpii, trecem de zona cu
lanturi, gasim un loc cat de cat drept chiar in
traseu in apropierea a doua stanci mari pe
parte estica si zic sa punem cortul ca de acum
iesim in creasta Zaganu-Gropsoare si nu
credeam ca mai avem sanse de a gasi un loc
de campare.
Pana la urma hotaram sa dam inainte,
spre apus se zareste platoul Bucegilor in fata
Tigaile, merita sa urci pe munte chiar si cinci
ore pentru un sfert de ora de splendori.
Aparitia sporadica a soarelui ne mai
incurajeaza, suntem pe Vf. Gropsoare 1883
m, acolo un vant de-ti ardea obrazul si
speranta mea ca cele doua refugii despre care
scria pe net de urgenta extrema ca ar putea
folosi cat de cat ca loc de campare se
destrama.Le vad de la distanta mici si expuse
in creasta parca era doua borne, suntem in
situatia in care rostesc propozitia "preferata" a
lui Ionut nu avem ce face, trebuie sa mergem
mai departe si gandul ma duce la coborare la
Muntele Rosu plan care era de rezerva in caz
ca.. Urmele lasate in spate dispar instant,
ajungem la primul refugiu unde nu incapeau
inauntru decat doua-trei persoane in picioare,
usa era scoasa iar in mijloc era un stalp care
iesea prin acoperis. Ora 17.00 soarele aproape
apusese, epuizarea inerenta se vede pe fetele
noastre facem consultari de 30 de sec si
hotaram sa punem cortul jos intr-o cabana.
Punem frontalele, bem tot ce mai aveam
lichid, iau GPS-ul in mana, tragem pe noi
geci, cagule, manusi si pornim spre saua La
Rascruce, gasim indicatorul spre Muntele
Rosu, in coborare vedem si o lumina de la o
constructie banuim ca ar fi vreun refugiu, ori
vreo cladire a statiei seismice, ne dam cu
parerea ca acusi ajungem, da sa dovedit inca
odata ca distantele pe munte sunt inselatoare
si era de fapt Complexul Muntele Rosu, in
doua ore suntem in restaurant .Prima masura
deschidem telefoanele, sunam acasa la cei
apropiati si la cativa din HPM, eu aveam vreo
trei sms-uri de la sotie nu se-ntamplase
niciodata sa sun asa tarziu in fine totul e bine
cand se termina cu bine. Desi nu sunt un mare
fan al animalelor tin sa consemnez un fapt
bine de stiut vizavi de cainii din zonele

35

montane care insotesc grupurile de turisti pe
aproape toti muntii. Pe tot traseul au fost cu
noi si doi caini (mai inghetati ca noi) da care
la coborare desi aveam gps cu trackul spre
cabana, atunci cand simteau ca balaurim o
luau inainte 20-30 m faceau urme, insemnau
locul unde ajungeau prin metode specifice (cu
puncte galbene desi traseul era triunghi
rosu) si veneau inapoi.

Pana ne-am dat noi seama unde dispar
deodata, ei de fapt incercau sa ne arate
directia spre urmatorul stalp de marcaj si ne
mai dadeau si o oarecare siguranta mentala
caci se stie ca fac traseele de sute de ori si
vara si iarna pentru ceva de mancare.
Cand am ajuns la cabana binenteles le-am
dat sandwich-uri, noi am luat cate o dusca din
sticluta de whisky pe care o carasem, apoi cu
ceaiuri, cu bere, luam o camera de doi (Ionut
pe podea ) si pe la 21.30 stingerea. Mersesem
de 9.00 la 19.00 si cu 15 kg in spate. Un pic
de frustare era in gandul meu, ca n-am reusit
sa facem ce ne-am propus, gandim sa mergem
a doua zi sa facem Vf. Ciucas si sa campam
totusi la cort inspre Pasul Bratocea,
Tonkastein are si el niste variante, da somnul
e un sfetnic bun. Dimineata facem calcule
pentru diferite trasee, Cristina cu gand pasnic
de odihna la cabana scoate o carte de 500 de
pagini si vreo 2 kg (nu stiu cand vroia sa o
citeasca putea sa ia doar 20 de file), Catalin se
cazase in Cheia si la prima propunere a lui
Ionut de a merge pe varf cu intoarcere la
cabana am zis da inainte sa termine
propunerea.

Plecam impreuna cu inca doi
cunoscuti din Iasi, urcam pe traseul pe sub
Babele la sfat, coboram tot pe acolo ca era
mai inghetat si te tinea cat de cat zapada, era
si ceata nu mai aveam chef sa stau cu GPS-ul
in mana, iar in 7 ore suntem inapoi la cortul
din cabana. Venise si Catalin, eram din nou

36

toti patru muschetari, ne punem la o masa,
socializam cu Beby si Mugur si dimineata
coboram in Cheia, de acolo la Ploiesti si
directia Iasi. Trenul e un tren mai de fite dar
pe Mugurel nu-l impresioneaza, isi aduce
aminte ca face parte din trupele de extrema
dreapta si imbracat in clasicele haine kaki,
dupa ce ne incalzim cu bere incepe sa cante
tare In the army now, si God save the
queen, bate ritmul in masuta pana ii sare
laptopul unei doamne care statea in fata lui,
lumea din vagon se ridica in picioare sa vada
cei, noi radem de ne dam pe jos, in sfarsit se
opreste asa cum a inceput, facem planuri
pentru viitoare si posibile actiuni HPM la
19:00 in Iasi si fiecare la casa lui sau a altora.

Ca si concluzii: multumiri Salvamont
Ciucas pentru marcarea buna a traseelor,
muntele e frumos tot timpul da parca atunci
cand traseul e mai greu, cu un pic de viscol,
intuneric si tensiune e mai palpitant.

A fost prima data cand am mers la frontala si
pe timp de iarna, iar desi poate parea banala si
mai ales si cu gps in dotare, aceea coborare
spre cabana (ca de fapt tot traseul) facuta fara
schimba prea multe vorbe intre noi, cel mai
probabil din cauza oboselii, dar urmarindu-ne
reciproc cu privirea gata de a ajuta daca era
cazul, a fost ceva deosebit care ramane
undeva acolo.. Nu am reusit sa facem
traseul stabilit, nu am reusit sa dormim la
cort, dupa unii poate am carat degeaba
echipamentul ca se putea si fara, dupa unii
poate am renuntat prea usor la plan, dar simt
ca intre cei patru care am fost acolo s-a
stabilit o relatie de camaraderie si incredere,
relatii care se stie doar pe munte si in
momente mai deosebite se incheaga
Text: Mihai Cibotaru, foto: Tudor Ghioc & Mihai Cibotaru

37

Poienile si crestele Giumalaului

Muntii RarauGiumalau reprezinta un crampei din Muntii Bucovinei, leganati de legenda genezei
descalecatului lui Dragos Voda, patria mandra a dacilor liberi, care se integreaza in peisajul
odihnitor al Obcinelor, imbinandu-se armonios cu peisajele elvetiene" sau tiroleze" ale Tarii
Dornelor, cu farmecul vailor Bistritei si Moldovei si cu alternante de pasuri si depresiuni, prispe
molcome si abrupturi stancoase.
(C. Oancea Rarau-Giumalau, MN nr. 27, 1983)

Cum a venit idea unei iesiri de iarna
cu tot ce inseamna membri, simpatizanti&co
ai asociatiei e mult de vorbit; alesul datei, a
cabanei iarasi a facut sa curga multa cerneala
pe tastatura. Legat de cine si cum pleaca, care
cu cine merge sip e unde nu mai zic.

Ideea e ca eu unul aveam cel putin trei
zile libere pentru primul week-end din
februarie (pana la urma mi-am dat seama ca
aveam cam libere cel putin primele trei luni
din an) asa ca hotarasem sa plec de vineri spre
Giumalau. Important pentru mine era sa mai
fie macar inca o persoana cu mine, adica sa nu
urc singur pe un traseu lung, in conditii de
iarna si mai ales inca neumblat de mine.
Plecam din gara Iasi asadar vineri
dimineata cativa oameni, urmand ca restul
(adica grosul trupei) sa vina sambata pe
forestierul ce duce din Rusca pana sub
cabana. In gara ne intalnim pe la cinci fara
ceva pentru a lua biletele la tren. Costel,
Mugur, Catalin, Tudor si cu mine. Cam astia
eram din Iasi. Urma pe drum de prin Suceava
sa ne intalnim cu Carmen si cu prietenul ei,
precum si cu Alex care venea impreuna cu alti
doi amici.
Pentru astazi planul era cam asa:
mergem cu trenul pana la Campulung
Moldovenesc, de unde stiam ca avem dupa
vreo douazeci de minute un autobus ce ne
ducea pana la Valea Putnei, asa incat pe la ora
11 sa putem intra in traseu. Auzisem ca
vara la urcare s-ar face cam 5-6 ore, asa ca
noua acuma, iarna cu zapada mare si fara
urme batute ne gandeam ca ne-ar lua cel putin
8 ore. Calculele noastre ne spuneau ca vom fi
inainte de a ajunge pe varful Giumalau cand
va apune soarele iar la cabana mai mult ca
sigur vom ajunge pe intuneric.
Inainte de Campulung ne impartim in
trei grupe de asalt: Alex cu prietenii urmau
sa urce din Pojorata pe punct rosu, traseu pe
care coborasem cam cu doua luni in urma si
stiam cam cum e la urcat mai ales pe

38

forestierul din padure; Carmeu cu prietenul
urmau sa mearga la Vatra Dornei de unde sa
coboare pana la Rusca pe valea Bistritei
urcand pe traseul classic iar noi asa cum
hotarasem de ceva timp sa urcam pe Valea
Putnei, punct albastru.

Treaba e ca pana acum urcasem sau
coborasem (iarna sau vara) cam pe toate
traseele din Rarau-Giumalau. In Giumalau cel
putin pe acest traseu nu ajunsesem inca. Si
dup ace am ajuns la cabana mi-a parut rau ca
nu am inceput a cunoaste Giumalaul tocmai
cu acest traseu. Pana acum imaginea pe care o
aveam despre traseele din acest masiv era ca
toate aproape seamana intre ele: drum
forestier prin padure combinat cu ceva
doboraturi cam pe trei sferturi din traseu,
dupa care urma iesirea in marea poiana
Ciungi, de unde puteai alege intre varf si
trecere spre Rarau ori direct la cabana.
Eventual doua-trei poienite pe traseu, locuri
care te mai lasau sa vezi culoarea cerului.
Traseul asta in schimb nu seaman
deloc cu ceea ce stiam despre Giumalau. Putin
drum prin padure pentru ca apoi sa urmeze
prin poieni si raristi de padure; toate cu
deschideri care te lasa sa te minunezi de
frumusetea peisajului: mai mereu dup ace iesi
in poieni ai varful Alunu in fata iar in dreapta
cupola Giumalaului. Si mai in dreapta cu
putina atentie vezi pasul de la Mestecanis iar
dincolo de el depresiunea Dornelor.
Vineri 05.02.2010: Iasi Campulung
Moldovenesc (tren, cam 5 ore), din oras
pana la Valea Putnei in zona haltei CFR auto
20 dupa care intrare pe traseul turistic: Valea
Putnei (835 m) - Poiana Strungii - Poiana
Sapele - varful Alunu (1 665 m) - varful Chilii
(1 652 m) - varful Giumalau (1 857 m)
cabana Giumalau (1600 m). marcaj punct
albastru, marcaj bun, vizibil pe toate
portiunile de traseu; inainte de varful Alunul
sunt cateva portiuni care te pot intoarce de
unde ai venit ori iti poate rapi ore bune de
mers. Timp de iarna realizat de noi: 7 ore.


39

In gara pe peron facem ultimile
ajustari la rucsaci, ne scoatem manusile iar
rachetele le punem deasupra pe rucsaci dupa
care o luam in stanga pentru vreo 100 de
metri dupa care, trecand liniile de cale ferata
luam urma unui drum forestier de pe partea
dreapta ce intra in munte. Zapada e mare inca
din fata garii (cam 30 cm) asa ca din start
plecam cu parazapezile pe picioare. Vorbisem
cu o zi inainte la Salvamont cu dl. Voicu si-
mi spusese ca suntem cam la linita cu timpul,
in ideea ca e putin probabil sa ajungem
inainte de apus pe varf, avand in vedere
stratul gros de zapada ce ne astepta sus. Asta a
fost si unul din motivele pentru care fiecare
dintre noi a incercat sa faca rost de o pereche
de rachete de zapada. Din garderoba proprie
ori din vecini.

Dau drumul la gps si la drum! Ritmul
e din start destul de alert, asa ca dupa cateva
sute de metri ma opresc sa imi dau jos geaca.
Pe langa faptul ca mergem repede e si cald
afara, cred ca sunt 5-8
0
C. Cald si foarte
senin. Doua culori predomina astazi pe
munte: albul imaculat al zapezii in care doar
urmele noastre isi lasa amprenta si albastrul
senin al cerului de deasupra noastra. Ajung sa
merg inainte de a ajunge in prima poiana,
Poiana Strungii (1382 m) doar intr-o bluza
Patagonia direct pe piele. Daca pana aici
drumul a fost intr-o continua urcare, acum se
mai domoleste. Am mers cam 4 km pana
acum asa ca facem o mica pauza cat sa bem
un pahar cu ceai fierbinte. Nu stam mai mult
caci imediat ne ia frigul; oricat de cald ar fi,
totusi sa nu uitam ca suntem in februarie.
Urmatoarea poiana e Sapele. De fapt de la
Poiana Strungile orizonturile ni se deschid din
ce in ce mai larg, asa ca de acum inainte
putem spune ca vom merge pe gol alpin, sau
cel putin cu vizibilitate maxima de jur
imprejurul nostru.
Numele de Sapele se zice ca ar proven
de la numeroasele transee facute de raturile
porcilor mistreti in cautare de radacini, ce lasa
in urma adevarate sapaturi. Intrarea in poiana
se face pe o poarta si asa cum aveam sa
vedem indata, sunt cateva stane pe partea
dreapta. De fapt ceva mai mult decat simple
stane, par chiar locuinte temporare. Nu
ajungem pana la ele, caci zapada deja ajunge
pana la genunchi. Cat facem o scurta pauza
cantarim situatia daca e sa fie nevoie de
rachete in picioare. De aici de la 1440 m.
urmeaza o urcare lunga pan ape Vf. Alunul la
1665 m pe un versant complet despadurit.
Hotaram ca de o fi nevoie le-om pune din
mers si o luam in sus. Costel iarasi si-a
incarcat rucsacul la capacitate maxima asa ca
a ramas ceva mai in urma; Mugur cu Catalin
sunt cam la 10 minute in fata noastra, asa ca
doar eu si cu Tudor admiram de la o distant
considerabila cele 6-7 caprioare ce pasc chiar
sub varf. Aveam sa aflam ca lui Catalin doua
caprioare i-a taiat cararea, mai sa-l dea jos la
pamant, nu alta!

40

Din poiana mai mergem cam 1 km
dupa care incepe urcusul propriu-zis; nue
foarte greu, dar nici usor. Iar puterile noastre
scad direct proportional cu cresterea stratului
de zapada. O liniste apasatoare e in jurul
nostru iar scrasnetul bocancilor in zapada e
singurul zgomot.

Plus transpiratia noastra atunci cand
facem cate o pauza. Ne oprim cam din 50 in
50 de metri; urcusul e din ce in ce mai abrupt
pe ultima portiune si urmeaza bucata de care
ne spusese (cred) si Voicu de la Salvamont. O
portiune in care zapada e viscolita bine si nu
ai cum sa o ocolesti. Mergem pe urmele celor
din fata si chiar de nu se pune deloc problema
unei avalanse sau macar a unei curgeri de
zapada ne uitam cu respect la placile ce o
iau usor la vale in urma noastra. E vorba insa
de doar cateva momente asa ca nu dam prea
mare importanta (nici nu aveam motive
macar). Ma uit in urma si-l vad pe Costel cam
la jumatate de ora in urma; Tudor e in spatele
meu la 100 de metri iar cei din fata au ajuns la
varful Alunul unde peste cinci minute si eu
urmeaza sa beau o cana de ceai. Avem o
priveliste de neuitat (cum de altfel vom tot
avea de acum inainte pan ace vom ajunge pe
varf): cel mai aproape de noi spre rasarit e
muntele Zmarzii (1442 m) ce sta intre noi si
Munceii Insirati ai Raraului. In spatele
nostrum, spre vest, dincolo de urmele noastre
ce serpuiesc prin zapada si de Costel ce se
vede undeva in vale distingem clar traseul
nostru spre Valea Putnei dincolo de care se
afla Obcina Mestecanisului. Pe varf o baliza
(?) care cred ca-i marcheaza inaltimea
maxima. Suntem la jumatatea drumului; insa
din fericire a ramas jumatatea cea mai usoara.
Din cei 1000-1100 metri diferenta de nivel am
facut aproape 800, asa ca de acum theoretic
urma partea mai usoara. Cel putin vara.
Cateva minute cat sa ne tragem
sufletul si o luam din loc. Suntem in coborare
usoara si conform unei cugetari celebre din
haspeme niciodata sa nu te bucuri cand
cobori atunci cand stii ca nu ai ajuns la
destinatia finala pentru ca de cele mai
multe ori dupa o coborare urmeaza o urmare
cel putin cu aceeasi diferenta de nivel!
Mergem in coborare lina pana spre Vf. Chilia
Mica (1631 m) dupa care urmeaza Vf. Chilia
mare (1641 m). Directia generala de mers de
acum inainte va fi sud/sud-est. Zapada e
viscolita si incepem sa ne intrebam daca era
nevoie sa caram in spate rachete ori mai bine
ne orientam si spre alte solutii de hidratare
dupa ce vom fi ajuns la cabana.
Urmeaza un urcus usor dupa care o
bucata scurta prin padure ne ne va scoate in
zona varfului Chilii (1652 m) unde ar cam
urma sa facem jonctiunea cu echipa de
Pojorata. Insa inainte de bucata scurta prin

41

padure incepem sa simtim incet incet cum
intram in zapada. Apoi cum incepem sa
inotam. Zapada creste considerabil si aproape
ca doar rucsacii ne tin pentru cativa metri la
suprafata. Amanam momentul in care ne vom
pune rachetele si-i dam inainte. Catalin a
prins aripi si e in fata, langa mine e Mugur iar
Tudor e undeva in spate, fara sa-l vedem.
Costel e mult in spatele lui Tudor.

Urcusuri ori coborasuri line, aproape
insesizabile vor fi pentru urmatorii trei
kilometric. Insa nu mai e de glumit asa ca
impreuna cu Mugur ne punem rachetele in
picioare. Putin cracanati si cu clack-clack-
urile dupa noi cum zice Mugur incepem sa
prindem viteza. Ne intersectam la fix cu cei
din Falticeni care urcasera pe forestierul din
Pojorata si acum suntem 8 oameni care urca
spre Giumalau. Suntem deja pe creasta
Giumalaului daca pot spune asta si mereu in
stanga noastra se afla Raraul. In dreapta apare
poiana Ciungi dincolo de care incepem sa
recunoastem varfurile Suhardului ori crestele
muntilor Rodnei.
Ajungem in dreptul Vf. Stegile (1750
m) cam pe la ora 17. Undeva in dreapta placi
de zapada au luat-o la vale probabil acum
cateva zile. A fost o mica avalansa acolo. Asta
legat de faptul ca in Giumalau nu pot fi
avalanse. Daca numele varfului Sapele se
datoreaza ramaturilor porcilor mistreti,
numele Stegile se pare ca a fost dat de catre
ciobanii din zona. Acestia au numit astfel
varful din cauza numeroaselor tufe de stevie
(numita si stegie, stege) pe care oile le pasteau
prin zona.

Ne intercalam cu cei din Falticeni si
mergem relative bine. Soarele e in dreapta
noastra si se pregateste sa apuna. Crucea de
pe Giumalau o vazusem de pe Alunul insa

42

acum o aveam din ce in ce mai clara in fata
noastra. Pe aici prin dreptul stancilor semete
ce marcheaza varful Stegile zapada a fost
viscolita asa ca pe jos e o pojghita subtire de
zapada inghetata ori gheata. Pe aici mai mult
ne incurca rachetele asa ca le dam jos; isi
facusera deja datoria iar noi eram fericiti ca
nu le-am carat degeaba in spate.

Un ultim urcus constant de aici ne mai
desparte de varful Giumalau; dupa inca
aproape 1 km pe care-i facem in mai mult
de jumatate de ora ajung in sfarsit pe varf.
Catalin si cei din Falticeni dupa un scurt
popas sus o luasera spre cabana. Ajung
impreuna cu Mugur si luam o pauza de
hidratare. Vantul sulfa puternic aici sus in
zona crucii. Ne retragem cativa metri mai spre
vest de cruce unde suntem la adapost. Crucea
a fost construita in anul 1908, distrusa in
primul razboi mondial si reconstruita in anul
1947, din initiativa si prin eforturile
oamenilor din comuna Pojorata. Acum trei ani
daca tin bine minte a fost renovata, primind o
cu totul alta fata.
Suntem la 1857 metri si mai sus de
atat in Giumalau nu avem cum sa ajungem.
Apusul il prinsesem cu vreo 200 metri inainte
de varf asa ca sus odata ajunsi nu mai vedem
decat cateva creste din Rodnei care zici ca iau
foc. Astazi am avut noroc mare cu vremea.
Buletinele meteo anuntau o vreme mult mai
inchisa iar pe seara cu sanse de ninsoare ori
cer inchis. Din fericire iarasi s-au inselat.


43

In spate se vede Tudor undeva departe
iar pe Costel mai multi l ghicim mult mai in
urma. Vantul bate atat de tare inchit iti taie
rasuflarea. Nu mai putem ramane mult timp
sus pe varf asa ca o luam la vale spre cabana.
Cei din spate mai fusesera in Giumalau asa ca
stiau directia in care sa coboare, deci nu erau
sanse sa se rataceasca. Si apoi mai erau
telefoanele mobile care au semnal in zona.
Asa ca o luam la vale spre cabana. Pierdem
rapid altitudine si dupa mai putin de 30
minute ajungem la usa cabanei. O frontal ma
orbeste si nu-mi dau seama exact cine este.
Incerc sa ma feresc de fascicol cand aud un
buna seara asa mai gros rostit, mai
haiducesc. Recunosc vocea cabanierului
Bebe, il salut dupa care intru la caldura in
salon (sala de mesa, camera de zi, sufragerie
toate la un loc). Primim cate o cana de ceai
din partea casei pe care o tin in maini inainte
de a ma termina de dezbracat.
Ne dezmortim oasele dupa care ne
ducem bagajul in camera mare, de 18 locuri
unde se facusera focul si era cald. Apare si
penultimul din grup dupa care hotarasc sa-l
sun pe Costel, ramas ultimul. Sun, sun si-mi
raspunde intr-un sfarsit. Ma linistesc cand imi
spune ca a ajuns in zona varfului si urmeaza
coborarea spre cabana, zona si traseu pe care
le cunoaste foarte bine. Ne asigura ca nu
trebuie sa venim inaintea lui asa ca iau loc la
masa din salon.
Ceasul ne spune ca am facut aproape 7
ora de cand am plecat din Valea Putnei, iar
kilometrii parcursi au fost cam 17 la numar.
Cam multi dar frumusetea peisajului ne-a
facut sa nu ne dam seama de numarul lor.
Putin inainte de ora 20 apare si Costel asa ca
suntem toti la cabana. Urmeaza program
cultural-artistic plus cina cea de taina. Ne pare
rau ca nu avem nici un cantaret ori chitarist
printre noi care sa incerce a ne incanta auzul
cu sarba de la Pojorata asa ca ne multumim
cu cateva melodii in ton cu altitudinea si cu
atmosfera de la telefoanele noastre mobile.
Astazi a fost frumos si din fericire am
avut parte si de ceva miscare; asta avand in
vedere ca urmatoarea zi de sambata si
duminica dimineata erau rezervate mai mult
activitatilor de socializare intre membrii,
simpatizantii si iubitorii muntelui care au
printre multe lucruri (probabil) in comun si
idea de hai pe munte! Mai ales ca asociatia
implinea exact un an de la infiintare (chiar
asa, a fost vre-un nas care sa ia din motul
micului hpm?).
Apar pe langa conserve si supe cateva
bucati de scortisoara, un primus dedicate
pentru a fierbe vinul (e primusul nostru care
doar asta stie sa faca: fierbe vin la munte). Nu
conteaza culoarea, podgoria ori vechimea;
daca a fost tinut in damingeana ori in butoi de
lemn. Important e sa fie in mediul lui la
munte si atunci iese cel mai bun vin fiert cu
putinta.
Sambata 06.02.2010: Cabana
Giumalau (1600 m) Vf. Giumalau (1857 m)
cab. Giumalau, traseu marcat, usor atat vara
cat si iarna, aproximativ 2 ore cu tot cu
pauzele de fotografii si admirat peisajul de jur
imprejur.

Avem parte si astazi de o superb zi de
iarna. E putin mai noros cerul iar vizibilitatea
nu mai este atat de buna ca ieri, insa fata de
multe alte zile de iarna in care am mai ajuns
pe aici pot spune ca e o zi extraordinara. Ne
trezim tarziu de tot, pe la ora 9. Nu aveam nici

44

un motiv sa ne grabim iar timp toata ziua o
avem la dispozitie! Restul poporului urma sa
ajunga probabil in jur de ora 14-15 asa ca
aveam timp berechet la dispozitie. Dupa un
mic dejun copios hotaram sa tragem o fuga
pana sus pe varf. Adevarat ca si ieri trecusem
pe acolo insa asfintitul il prinsesem aproape
de varf iar sus la cruce ajunsesem cam pe
intuneric. Ne miscam greu asa ca pe la ora 11
plecam cu totii spre varf. De sus o priveliste
exceptionala, cu adevarat de vis, o panorama
extraordinar de frumoasa la 360
0
. Raraul ca in
palma cu toate locurile pe cale le cunosteam si
le strabatusem iar dincolo de el muntii
Stanisoarei. In dreapta lui muntii Bistritei din
care in fundal se profila Ceahlaul cu Ocolasul
Mare in dreapta si Panaghia&Toaca in stanga,
iar mai aproape de noi dar dincolo de apele
Bistritei creasta zimtata si semeata a Bogulin-
Pietrosului. Pierduti in negura orizontului se
aflau Calimanii. Iar mai in dreapta dincolo de
Dorna se aflau muntii Suhardului si ai
Rodnei, cu pasul Mestecanis si obcina cu
acelasi nume. Iar in spatele nostru si la
sfarsitul acestei enumerari se afla exact Valea
Putnei, locul de unde plecasem cu o zi in
urma. Cateva fotografii la cruce, apoi mai
multe spre Rarau ori ceilalti masivi ce ne
inconjoara. Stau putin pana ajungem toti in
micul transeu care se afla chiar langa born ace
marcheaza varful dupa care o luam inapoi
spre cabana. In coborare observam o luna dara
neagra care tine de la liziera padurii si pana la
usa cabanei. Initial nu puteam sa accept ca
suntem atat de multi, insa pana la urma asta
era realitatea. Soferii celor doua microbuze se
miscasera mai repede decat se astepta oricine
asa ca restul trupei, adica grosul, ajunsesera
cam cu o ora mai devreme decat ne asteptam.
Din pacate nu ne asteptam sa ajunga asa
devreme, macar sa fi facut paturile
Ajungem jos odata cu ultimii din grup
si intram in cabana. Oameni cu care am fost
de multe ori atat iarna cat si vara pe coclauri
ori oameni ce ii vedeam pentru prima oara in
viata mea. Oameni cu care am dormit in stani
ori in bataia vantului sau oameni iubitori de
munte dar cu care rar mi s-au intalnit potecile.

Cabana devine neincapatoare, mult
prea mica dar la fel de calda si primitoare.

45

E mult prea devreme pentru a intra
odata cu gainile in cabana asa ca apar primele
manifestari ale spiritului montan intr-o ordine
dezorganizata. Asa ca pe langa ski de tura, de
fond ori alpin apar voinici care sunt in stare sa
puna ramasag pe toata apa Bistritei cum ca se
poate patina si cu un singur ski in picioare.
Spiritul de constructori inegalabil se
manifesta la mai multi temerati. Daca unii se
rezuma doar la a-si intinde corturile, unii mai
indrazneti se pregatesc sa-si dea masteratele
in constructii subterane. Erau deja (cred de la
Revelion) vre-o trei oameni de zapada in
curtea cabanei. Carora acuma le cresc ba inca
un ochi, ba li se lungeste nasul, ba cate si mai
cate.

Sunt prea multi ca sa enumar nume
tuturor, cu siguranta acest jurnal s-ar mai
lungi cu inca o pagina.

Ideea e ca tot platoul e al nostru pana
la caderea intunericului. Cu patru corturi

46

intinse afara si cu cabana arhiplina, plus
cativa intarziati ce aveau sa apara la cabana la
lumina lunii ne apropiam de 60 de oameni.
Suficienti cat acompaniati de un dirijor de
exceptie sa facem sa rasune cabana. De
cantece melodioase, de strigari patriotice ori
traditional-moldovenesti. Se pare ca cat de cat
ne-am dres vocile caci ni se cer bis-uri. Nu ne
lasam rugati mult si intoarcem toate
batalioanele pe care le mai are armata romana
sa mai treaca odata Carpatii. Curele, pusti,
ursi si lupi, doine si umbrele marilor ursi,
cantece de catanie, de jale, de dor ori de
dragoste pana si cenahlul Flacara ar fi fost
invidious pe programul nostrum artistic.
La lumina lumanarilor stam pana in noapte
tarziu; apare ba un ceaun de supa fierbinte, ba
o cana de vin fiert ori cate si mai cate
minunatii si bunatati. Astept ultimii oameni
cu gandul ca se vor onora de pariurile pierdute
prin targul Iasiului. Astept dar degeaba asa ca
ma intorc in societate la socializare.
Sobele duduie si in camere e deja prea
cald. Facem un mic inventor sa vedem care
are si care nu are unde sa doarma, astfel incat
sa ne gasim cu totii cate un loc peste noapte.
Uitam cat e ora sau in ce zi santem; de fapt ne
e si destul de greu avand in vedere ca nu avem
nici un calendar dupa care sa ne orientam in
spatiu. Din fiecare colt se aude cate o poveste
de munte ori mai multe asa ca nu mai intelegi
nimic. Sau intelegi prea multe.


47

E tarziu asa ca incet incet lumea se
duce la culcare. Asa ca peste cabana se lasa
linistea dupa miezul noptii. Totusi e destul de
elegant acest cuvant liniste de fapt
urmeaza partea a doua a partii intai cum s-ar
zice. De data asta mai putini, dar oricum
reprezentativi, reusesc la fel dezorganizat si
dezinteresat sa formeze un mic cor. Nu al
vanatorilor, ci a muntomanilor. Cateva piese,
cand in surdina, cand mai in forta
acompaniaza linistea zapezii pana spre
dimineata.
Duminica 07.02.2010: cabana
Gimalau varful Giumalau tur-retur (pentru
poza de grup) apoi coborarea pe traseul
cabana Giumalau (1600 m) paraul
Giumalau paraul Rusca satul Rusca (780
m). Traseu marcat cu punct rosu, usor de
parcurs in orice conditii meteo atat iarna cat si
vara; aproximativ 2 ore la coborare.

48

Se pare ca statul la cabana Giumalau
ne prieste, caci trezitul se face la fel de tarziu.
Odata cu primele crampee de lumina
deschisesem si eu ochii, deja cantecele
colegilor nu ma mai deranjau, prinsesem
lungimea corecta de unda. Caldura insa peste
noapte devenise sufocanta si am reusit sa
adorm doar dupa ce am renuntat in orice fel la
sacul de dormit si am folosit pe post de patura
doar lenjeria de la sac.

Caldura insa imi uscase gatul asa ca
sticla cu apa mi se pare tot mai departe. Si
cand reusesc sa-mi astampar si setea si sa nu-
mi mai fie cald incepe lumea sa se trezeasca.
Si cum eram vreo 30 de oameni acolo, a durat
cel putin o ora pana ne-am trezit toti, asa prin
rotatie. Prin urmare lenevesc mult de tot in
pat, exagerat de mult.
Lumea se echipeaza si se pregateste sa
urce pe varf pentru panorama si fotografia de
grup. Nu prea am chef dar pana la urma ma
las convins repede in fata unor argumente
carora nu gasisem sa le dau nici o replica. E a
treia urcare pentru mine in tot atatea zile asa
ca ma gandesc sa o iau putin mai direct, mai
pieptis. Nu era nici o dificultate tehnica, doar
ca zapada era inca intacta, neatinsa si sa treci
pe acolo insemna pe unele portiuni sa te
afunzi dincolo de genunchi. Dar era frumos,
foarte frumos asa ca aleg directia asta. La
urma urmei trebuia sa transpir si astazi putin,
pentru a nu-mi iesi din mana si a nu uita ca
sunt pe munte, coborarea la masini avand sa
fie foarte lejera.
Vantul sufla puternic, asa ca nu prea e
timp de stat la taclale si barfe sus. Nu avem
nici macar timp ori curaj sa ramanem
imbracati in tricourile carate special pentru
poza de grup. Alta data ...

Ne fotografiem, o data, de doua ori.
Apoi urmeaza o poza stanga profil pentru ca

49

apoi sa fie asezate doua aparate si in dreapta.
Inca una de pe trepied si poate ar mai fi urmat
si altele dar deja aparatele incep sa inghete iar
poporul deja a luat-o la vale spre cabana. Se
cauta febril conserve si iarasi conserve pentru
micul dejun. Primusuri in functiune si
ceaiurile incep sa curga in cani. Rucsacii se
golesc de ultimele lucruri compromitatoare
care sunt degustate cu dezinteres de catre o
parte din participantii la aceasta activitate.
Se apropie plecarea, doar ca inainte de asta in
urma unor indemnuri muncitoresti repetate de
cateva ori se gasesc destui voluntari care sa
care sacii plini cu gunoaiele facute pana jos la
masini, sa dea cu matura ori alte activitati care
deja tin de mentenanta si intretinere.

Iesim gramada ori unul cate unul din
cabana; salutam pe Bebe care sta la poarta si
imi spune ca si-ar dori si el un tricou
personalizat de-al nostru. Promit sa fac tot
posibilul exact cand ajung in zona in care ieri
incercam sa merg pe skiuri in stil lumanare.
Ne intindem pe cateva sute de metri fiecare
avand propriu ritm de mers. Odata plecati de
la cabana pana la liziera padurii de unde si
drumul forestier devine mai clar (mai ales
iarna) avem de strabatul cam 300 metri,
trecand prin dreapta unei stani destul de solide
si care in caz de vreme rea iarna ar putea sa ne
ofere adapost daca credem ca nu mai putem
ajunge la cabana din cauza viscolului ori a
zapezii. Sau vara bine de stiut pentru a evita
vreo intalnire cu un ciobanesc ori mioritic.
Nu mai retin exact cui ii trece ideea
prin cap dar chiar inainte de a intra in padure
ne chinuim sa facem un HPM uman. Uman
cand zic ma refer scris din corpurile si cu
rucsacii nostri, caci in principiu suntem cat se
poate de umani.

Drumul se desfasoara intai de-a lungul
paraului Giumalau apoi pe malul paraului
Rusca in serpentine largi care ne fac sa

50

pierdem rapid din altitudine. De fapt vara o
masina cu garda mai inalta de la sol poate
ajunge pana la marginea superioara a padurii
fara prea multe probleme. Merg repede si
reusesc sa ajung la tabara unde fusesera lasate
masinile dupa mai putin de doua ore. Pe drum
multe locuri in care padurea era taiata; mai
bine zis rasa de pe fata pamantului.
Daca la venit ajunseseram cu trenul, la
intoarcere noi cei ce ajunseseram de vineri am
ales unul din microbuze, mai ales ca erau
locuri libere suficiente. O scurta dezechipare
de parazapezi, suprapantaloni ori cine a fost
prevazator inlocuirea bocancilor imensi cu o
pereche de adidasi si la drum. Era prevazuta o
escala la Zugreni insa toata cabana era
ocupata cu un team building asa ca ii dam
inainte. Pe la Brosteni oprim pentru o mica
hidratare dupa care mergem in goana cailor
putere ai masinii pana la Poiana Largului.
Cam toti ne gandeam la o ciorba
fierbinte, dar atitudinea personalului putin
speriat si iritat in momentul in care au intrat
pe usa 50 de oameni era cat pe ce sa ne faca
sa scoatem primusurile pentru un instant.
Hotaram intre doua linguri de ciorba fierbinte
sa ne scoatem parleala si sa cerem nota de
plata separat pentru fiecare dintre noi
(adevarata razbunare pentru atitudinea de la
inceput a cucoanei sefe care mai sa ne dea
afara pe usa din priviri; parand chiar suparata
ca i-au intrat asa de multi clienti in crasma)
insa revenim la sentimente mai pasnice. Mai
ales ca ciorba fusese buna in principiu.
Din nou la drum spre Iasi. Daca de
regula pe drum la intoarcere dorm, acum nu
am mai reusit. De vina pentru asta au fost toti
iepurii si ursii, plus Alinutele din exprimarile
pline de cugetari filosofice debitate de catre
noi. Expresie vie a constiintei populare, a
responsabilitatii colective si a tot ce are mai
de pret poporul roman.
Gandita ca si tura de socializare cu
ocazia implinirii unui an de la infiintarea Hai
pe munte! si ca asociatie aceasta tura de
iarna si-a atins scopul mai mult ca sigur.
Oricum sunt fericit printre altele ca am reusit
sa descopar o alta fata a Giumalaului si sa imi
dau seama ca eticheta de munte cu
forestiere aplicata acestui masiv nu prea i se
potriveste, sau, poti afirma asta doar daca nu
ai urcat sau coborat prin traseul ce trece pe la
Vf. Alunul.
In rest carari cu soare si ... mai putine
vorbe, mai multa miscare!

Text: Catalin Radeanu, foto: Ramiro Matei

1

Pantofar la tura de iarna a HPM

Dupa lupte seculare in care Aurica s-a
chinuit sa ma puna in miscare, pe mine un
pantofar (de plastic) si dupa multe starturi
ratate de mine la mustata, ei bine iata-mas in
microbuz in drum spre Giumalau, impreuna
cu o gasca faina de impatimiti ai muntelui.
Dupa un inceput timid cu ajutorul de rigoare
nepretuit al celor 40 de grade reintram in
normal, decartam cateva bancuri si voia buna
e la ea acasa.
Gasca este eterogena la capitolu
varsta dar omogena in traire.

Toti sunt animati de acelasi impuls de a urca
sus cat mai sus calauziti de o dorinta care
altora li se pare fie nebuneala fie banalitate.
Eu n-am mai fost demult pe munte, pe
Giumalau mai fusesem in mileniul trecut intr-
o vara si bineinteles cu o masina pana la
cabana. Baietii spun ca traseul e lejer, poate
pentru ei, iar la categoria avansati nu ma
plictisesc datorita lui Robert pantofar
avansat. Facem popas la cabana Zugreni, nu
mai tin minte de ce am intrat acolo (in ultimu
timp cam uit, cred ca ma duc pe vangalau -
vorba aia: Ce pastile iei fratele meu? Niste
pastile pentru memorie, da am uitat cum se
numesc), da stiu ca nu am poposit prea
mult (ca si la intoarcere, cand am vrut sa
sorbim una de burta, da tanti uitase ca avea
rezervat si prin urmare ne invitase
degeaba....halal soro, scoala de te culca!!!).
Ajungem la capatul calatoriei, se debarcheaza
si se completeaza echipamentul.
Un ageamiu ca mine bineinteles ca nu
are ce-i trebuie. Ma lipesc la niste jambiere
impermeabile de la Florin, basca se asortau
benga cu polarul galben. Daca e sa fiu
ultimu, barem sa fiu giugiuc. Betele mele
aflu cu stupoare ca sunt prea mici eu
crezusem ca nu e bine sa fie prea mari, ma
gandeam cum o sa-mi ajute urcarea semeata
la un unghi abrupt care cocheteaza cu 90.
Visarea nu tine prea mult, realitatea ma trage
de maneca in fine hai sa ma pornesc, ca pana
m-am frichinit deja am ramas in urma. Bag
carbuni si, uimirema deplasez. Drumul
forestier se dezvaluie timid printre brazi
mergand la brat cu paraiasul care salta intr-un
picior cand de-a dreapta cand de-a stanga.
Peisajul e mirobolant, mult alb incremenit si
tulburat doar de verdele peren si vertical, pe
care radacinile l-au smuls pamantului si l-au
impins catre mai sus inspre cer
Cei nascuti mai spre prezent au luat-o
inainte si cum vantul bate din fata se simte
miros de tinerete.

52


53

Popas. Daaa, in sfarsit ceai plus vin
egal bun. Rucsacul n-are mai mult de 45 (de
livre) dar probabil ca in zona asta g-eul e mai
mare (g-eul ala cu greutate nu ala cu punct!.)
Spre surprinderea mea nu ma doare ghebu. O
fi adevaca daca stai drept nu te doare in
spate!!!! Aerul e tare si izbeste in nari freamat
pur. Daca ozonul ar avea culori l-ar gelozi
pana si curcubeul. Mergem pret de o cugetare
si padurea incepe a ne parasi.Omatul se
adanceste, pamantul sta mai jos acum,
inaintarea e mai grea, dar vreo cativa parca
zboara pe zapada. Nu mai e mult si ajungem
la cabana. Am facut aproape doua ore.

Ne cazam rapid. La noi in odaie
miroase a cald, l-am gasit pe Lucian grijindu-
se de foc. Executam ritualul de reintalnire
(spritz plus sec), rabatam bagajele, schimbam
ce e ud pe noi si urcam pana la Cruce. Zapada
e mare la baza, dar ii vine mintea la cap inspre
varf, ne aburcam si in 40 de min ajungem la
1856 m. Sus vantul bate isteric, de parca n-ar
fi avut in viata lui atata spatiu. E foarte
frumos aici sus si daca eu ma simt minunat pe
un varf astfel de mic, oare cum s-or simti altii
pe un varf astfel de mare? Spre seara lumina
curge in amurg si cand se stinge lumina, se
aprinde intunericul iar zapada se desfata in
irizatii de ivoriu peste care curge sovaind
lumina despletita a lunii. Cabana se ghiceste
dupa silueta umbrei. Ajunsi jos mergem la
intalnire, la cenaclu, baietii e toti alineati
conform tabelului. Totul e organizat, paharul
in dreapta (care bea), gagica in stanga (care
are), si apoi restul (care este). Cei din camera
noastra pornim cu a cincea de pe loc (inca nu
bagam R de la racheta) da bagam V de la
vin, ii depasim pe dreapta si ii dovedim.
Atmosfera se incinge, lampasele se aprind, se
umbla la cultura prin intermediul dosarelor
versuriante ale lui Aurica se canta din ce in ce
mai bine, mai organizat, Madrigalul sa mai
taie din nas ca noi 40 de oameni cantam pe 50
de voci, asa sa se stie. Caldura sufleteasca se
deplaseaza spectral catre apogeu. Carpe diem,
carpe diem
Sa traim clipa, e unica in felul sau si
mai e si efemera, un epsilon oricat de mic
intr-o ecuatie oricat de mareO ecuatie fara
parametri, plina de necunoscute si in care
singura limita daca exita vreuna tinde
iremediabil spre infinit. Am avut rabdare sa
traim in trecutul creat de vreo 10 miliarde de
ani, dar cu siguranta nu vom avea rabdare sa
murim in viitorul necuprins. Traim deci
intens secunda, cantam, ne simtim bine. Nu
stiu cum sunt altii, dar mie unul la chestii de
astea de emulatie colectiva mi se face pielea
maciuca de gaina.S-a terminat si vinul,
daca ar lua baietii astia prezentul la tranta, sa
calce cu toata greutatea sufletului lor pe
mizeria din jur, si mai ales sa se incinga in
CAMASILE ALBE, un milion de entitati intr-
una, marsaluind catre cuibul de viespii.
Caci numai cautand spre viitorul din trecut
vom afla prezentul de maineNe (mai)

54

trebuie un Capitan.... Cate putin alb dinspre
fiecare adunat laolalta face diferenta intre a fi
si a exista Noaptea se evapora usor,
motoarele merg la ralanti, nu mai stiu cam cat
e ceasul, ies afara sa privesc cerul in parc nu
era nimeni. Nici femei, nici copii nici
pensionari. Bicicleta era galbena si era
rezemata de o banca. De ghidon era agatata
o plasa. Lipsea o pedala, pedala din stanga
.ce caut eu in viata mea, dar instant n-am
mai putut statea jumate-n MA jumate-n
TA.....Ajung in pat, ma intind, si cert este ca
cineva se joaca cu cabana. Il iert (de data
asta). Gasesc resursele necesare pentru al
repera acustic pe Ramiro care misuna.
Domle, are baiatu asta o energie, nici cand
se odihneste nu staSe misca, deci exista....


55

Dimineata. Ziua de azi o ia din loc de
unde ramasese cea de ieri. Baietii o pornesc
in sus spre Cruce, cativa o porneste in jos cu
schiurile si toata lumea ajunge acolo unde si-a
propus, unii incropesc un iglu adevarat, ce
mai activitate. Eu pe varf nu mai merg, ma
strange capul, cineva mi-a schimbat caciula
aseara si mi-a dat-o pe a mica

Merg cei mai tineri si mai nelinistiti
(tineri in simtiri, caci mai sunt printre ei si
tineri mai in varsta). Toata lumea se intoarce.
Si Mihai. Se aduna gasca din nou, se mananca
la gamela, fara fite si fasoane, neaos, cu multa
ceapa. Ne pregatim de plecare. De baut nu
prea mai e, cineva scoate o sticla de la
naftalina, o sticla care nu are prea multe sanse
de a supravietui. Pornim. Coborarea ar fi un
fleac daca m-ar asculta piciorutele; dar nu,
febra sa strecurat pe nesimtite Dar nu-i
nimic, asta e.Vanare de vant......

Caci numai speranta mortii ne mai
tine in viata........
(VA URMA?)!!!


56

Prin plaiurile si stancariile Nemirei
,,Munti inalti pana la nouri, parae printre stanci varsate,
Codri de copaci salbateci printre pietre rasturnate,
Prapastii peste prapastii, adancimi intunecoase."
Costache Conachi

Muntii Nemirei aveau si inca mai au o
vraja aparte pentru mine. Dorisem sa fac o
traversare a lor pe timp de iarna cu un an in
urma, de la Salatruc (Darmanesti) pana spre
pasul Oituz. Anul trecut nu s-a putut, insa
acum sosise momentul. Cateva vorbe pe
messenger cu Radu si trupa era formata deja
din doi oameni. Ne-am fi dorit sa fim mai
multi in jurul vrajii unui foc in miez de
noapte, la lumina lunii si inconjurati de
zapada, dar cum plecarea era joi dimineata si
nu toata lumea la inceput de ianuarie se mai
afla inca in libere ori concedii de tot felul ne-
am bucurat pana la urma ca am reusit sa
ajungem in munti cu adevarat salbatici macar
doi oameni.
7.01.2010 Iasi Comanesti (tren)
Darmanesti (Salatruc microbuz) Poiana
Uzului Farcu Mic (1364 metri). Ne gasim in
gara, mai bine zis inainte de pasarela, cu
rucsaci imensi in spate. Rucsaci care teoretic
trebuiau sa contina absolut totul pentru a
supravietui pe un munte timp de trei zile
intregi. Facutul bagajului, alta poveste;
pregatirile fusesera cam din fuga, caci cu doar
doua zile inainte ne hotaraseram unde vom
pleca joi dimineata.
Cum se face rucsacul: in bucatarie la
mine e un munte de echipament de unde nu
prea stiu la ce sa renunt sau ce sa pun cu
prioritate in rucsac. Am zis mereu ca o sa-mi
fac o lista de vara si una de iarna, una de
cabana si inca una de cort, dar daca le incurc
intre ele si ma trezesc vara la cabana cu
echipament de cort de iarna? Sau invers? Asa
ca mereu imi asum riscurile caci si din greseli
invata omul si mereu inchid ochii si-mi
imaginez cam de ce as avea nevoie pe munte
in conditiile date de vreme si vremuri. Pana
acum nu am gresit sau uitat ceva, si daca s-a
intamplat sa uit nu au fost lucruri care sa-mi
pericliteze existenta. Dovada e folia de
supravietuire ce are deja cam patru ani si care
nu a fost desfacuta inca. Pana la urma ma aleg
cu o ranita de aproape 20 kilograme numai
buna de pus pe spatele meu obosit.

Cum am ajuns la intrare in traseu:
cu trenul, apoi microbuz, urmand kilometri pe
picioare plus un Logan ajutator. In sfarsit in

57

tren la cinci dimineata. Ni se pare cam frig dar
ne gandim ca si cefereul o fi lovit de criza si
nu da drumul decat dupa ce pleaca trenul din
gara la caldura. Nu prea ne este de vorbit, caci
frigul si oboseala ne ingheata vorbele in gura.
Plec in cautarea caldurii si la nici doua
compartimente mai alaturi descopar
temperaturi pozitive; numai ce arunc vorba si
cu rucsacii in spate hop si noi acolo. Vagonul
si trenul e aproape gol, asa ca pe la Bacau
dupa ce fumam o tigara descopar un alt
compartiment unde cu adevarat te simti ca
acasa. Ne mutam iarasi si ii dam pe somn. De
fapt mai mult motaiala, caci urmeaza Adjudul
unde ne rugam sa nu aiba careva loc in
compartimentul nostru si apoi suntem furati
de peisaje. Plus cu ochii cat cepele pe ceas,
caci la 10 trebuie sa coboram in Comanesti.

Trenul are cateva minute intarziere,
suficiente cat sa ne faca sa pierdem
microbuzul spre Salatruc. Intrarea in traseu
urma sa fie din Darmanesti, mai exact dintr-
un cartier al acestuia, Salatruc. Din Comanesti
pleaca microbuze la fix spre destinatia noastra
si la si jumatate ale fiecarei ore spre centru
Darmanestiului. Jumatate din noi plange ca
am mai pierdut o ora pana sa intram im
munte, jumatate se bucura caci avem timp
suficient sa mergem la magazinele din zona
de unde cumparam paine si baterii. Daca am
fi avut inventarul rucsacilor la zi ne-am fi dat
seama ca ne-ar mai fi trebuit si o lamaie doua.
Se circula des intre cele doua orasele,
din ora in ora, asa ca la 11 fix plecam spre
Darmanesti. Distanta de aproape 20 kilometri
pana la final e mica, insa pauzele si zecile de
opriri ale masinii pentru fiecare pasager (ce
vrea neaparat sa coboare in fata casei) sunt
exasperante. Norocul nostru e ca macar
soferul e amabil (cu noi si cu toata lumea de
altfel), asa ca la capat de cursa il rugam sa ne
dea cateva indicatii privind directia in care
trebuie sa o luam.
Aflam ca avem cam 10 kilometri pana
la Poiana Uzului, adica locul de unde intram
efectiv in traseu. Afara e cald, exagerat de
cald pentru gerurile Bobotezei si ale Sfantului
Ion. Ne echipam (sau mai bine zis
dezechipam) corespunzator si o luam la deal.
Speram sa ne ia o ocazie pana la intrare, insa
speranta moare incet asa ca incepem sa
pedalam in forta distanta. Drumul pare bine
asfaltat (pana la baraj e chiar proaspat refacut)
insa nu-mi place. Cand e zapada topita cu mai
multa apa, cand gheata, ori uscat ori zapada
pana la rama bocancului. Ultima varianta imi
convine, caci tehnicii din picioarele mele cu
talpa rigida suporta mai bine zapada decat
asfaltul.
Facem aproape sase kilometri cand un
logan opreste langa noi dupa cateva schimbari
de mimica cu soferul. Ne intreaba de ce nu
facem semn cu mana daca vrem sa fim luati
cu masina; ii raspundem ca daca cineva ne
poate ajuta cu transportul opreste si fara a i se
intinde un brat. Mai ales cu muntii ce-i avem
in spate. Nu reusesc sa socializez prea mult,
cert e ca pentru patru kilometri (care pentru
noi insemnau aproape o ora la urcat) suntem
boieri in masina. Coboram si multumim mult.
E un adevarat om cum poate fiecare dintre noi
este sau ar trebui sa fie!
Este in jur de ora 14 si suntem la
capatul lacului Poiana Uzului chiar la intrare
pe traseul ce urmeaza a ne duce pe culmile
muntilor Nemira.

58

Ce am facut in prima zi (pe munte).
Coboram, multumim frumos si o luam spre
intrarea in traseu. Chiar aici la coada lacului
de acumulare se afla o pensiune/popas ce
poate oferi si locuri de cazare. Daca am fi
mers pe jos intreaga distanta probabil am fi
inoptat aici, insa acum deja ne gandim ca o sa
dormim la poalele Farcului Mic.

Parasim DJ 123 si mai mergem cam
300 de metri pe sosea. Traseul nostru banda
albastra pleaca de pe partea stanga de-a lungul
unui drum forestier (ce are o bariera la
intrare). Intrarea propriu-zisa in traseu e bine
marcata pana pe Farcu Mare. De fapt singurul
marcaj bun intalnit in Nemira. Zapada e mica,
de cativa centimetri doar cat sa-ti aduca
aminte ca esti in ianuarie. Vremea e absolut
senzationala; cald, poate prea cald si cerul
senin. Primele sute de metri sunt virgine,
adica fara ca cineva sa fi mers in fata noastra.
Apoi urme; multe urme, exagerat de multe
urme de lup si mai ales de ursi. Sunt vechi e
adevarat, dar totusi sunt prea multe. Am vazut
urme de urs cam in toti muntii pe care i-am
cutreierat, cele mai proaspete cred in Retezat
acum vreo 5 ani, dar aici unele parca atunci
erau facute ...
Mergem inainte, de-a lungul Secaturii
Farcului pe un picior de munte. Stiam ca e
portiunea cea mai grea de traseu, prin padure
si fara vizibilitate. Aveam sa mergem cale de
5 kilometri in trei ore si sa urcam aproape 800
metri diferenta de nivel. La inceput doar
mergem, apoi mergem cu opriri pentru ca in
final sa ne numaram pasii pana la urmatorul
popas. Urmele de urs nu ne lasa, dispar in
stanga sau in dreapta pentru ca apoi sa reapara
la cateva zeci de metri in fata noastra.
Marcajul e bun, cand merge pe drum forestier
cand taie in serpentine urcusul nostru.
Ne intalnim cu o masina pe forestier,
de-a silvicultorilor, cu numar de ... probabil
veniti de la centru sau masina luata pe leasing.
Unul e amabil, reusim sa-i raspundem la
doua-trei intrebari. Celalalt e expeditiv si-l
cheama repede in masina. Nici nu a coborat
macar. Oameni si oameni...
Mergem si facem pauze din ce in ce
mai dese. La un moment ridic mana si Radu
care e in spatele meu se opreste: dincolo de
suieratul copacilor si vuietul padurii reusesc
sa aud si sa vad o caprioara. Pentru putin timp
o vede si el, apoi latratul unui caine o sperie.
Dispare in padure iar in urma ei dispare si
latratul cainelui. Mai mult ca sigur o sa o duca
in bataia unei pusti. Braconierii? Mai mult ca
sigur, caci pana si pe domeniile private e mai
mult sezon de porci mistreti ori iepuri. Rata
salbatica nu am auzit sa fie in Nemira.
Incet orizontul se limpezeste, avem
vedere in padure si se pare ca ajungem spre
Farcu Mic. Suntem la 1250 metri aproape
cum ne arata gps-ul si poteca devine mic

59

bulevard in urcare foarte lina. Marcaj bun
pana aici, foarte bun plus poteca bine
conturata chiar si pe timp de iarna cu zapada
ce acopera urmele. Ajungem incet la liziera
padurii, semn ca suntem in poiana de sub
varf. Apar primele transee din primul razboi
mondial si odata cu acestea primele semne de
oboseala. Luam o scurta pauza de cinci
minute dupa care plecam in cautarea stanii de
care auzisem ca ar fi in zona undeva pe stanga
cum se intra in poiana. Tinem amandoi stanga
si o descoperim. Nu credem ca poate fi
adevarat si mai mergem pana la intrarea in
padure pret de inca vreo 200 metri in ideea ca
o sa gasim stana cea buna. Nu vedem nimic
nou si intelegem ca prima vazuta va fi locul
nostru de campare.
Peste noapte: stiam ca e o stana
parasita, vorbisem cu un amic si imi spusese
ca acum un an o vazuse si el (insa uitase sa-
mi spuna cum arata). Pe harta din 1982 pe
care o avem in rucsac apare si la fel in
descrieri spune ca e parasita ... daca stau bine
si ma gandesc pentru o stana parasita de acum
30 de ani arata chiar foarte bine!
Radu ma intreaba asta-i stana?. Ma
uitasem dinainte pe harta si gps si conform
configuratiei terenului (chestia cu configuratia
terenului o stiu de la ore de pregatire militara
din liceu) alta nu avea cum sa mai fie.
Ajungem la ea si ne facem planurile:
innoptam aici sau mai mergem cam o ora
jumatate pana la Farcu Mare unde gasim alta.
De confortul celeilalte stani nu aveam cum sa
garantez, nu mai fusesem pe acolo sa o vad.
Problema era ca daca mergeam inainte nu
aveam cum sa ajungem pe lumina si sansele
de a o vedea scadeau spre zero. Ajungeam pe
intuneric, in jur de ora 6 (este ianuarie totusi)
si putem trece linistiti pe langa ea. Hotaram sa
ramanem aici. Aici, adica intr-o stana care nu
are decat trei pereti, fara usa/poarta si fara
acoperis, doar cu cateva barne deasupra.
Barne care in caz de ploaie te pot ajuta in a-ti
suspenda o prelata ce te poate pune la adapost
de apa venita de sus.
Se vede ca nu a mai trecut nimeni de
ceva ani pe aici; inauntru au crescut balarii si
mici puieti de copaci pe care cu toata ecologia
noastra trebuie sa-i taiem pentru a putea
intinde cortul. Imi las rucsacul din spinare pe
jos si incepem a ne imparti sarcinile de
campare. Radu cu genunchii sovaielnici se
ocupa de curatatul stanii si de pregatirea
locului in care vom monta cortul, eu cu
spatele obosit si cu durerea dintre coaste din
ce in ce mai puternica (dupa ce fugarisem
porcul prin gradina parintilor cu o luna in
urma) urmand a ma ocupa de adunatul
lemnelor.

Si acum cand stau la tastatura ma rupe
spatele, dar ce-i mai frumos decat un foc in

60

pustietate. Caci aici suntem, in pustietate. Ne
aflam la liziera padurii, la doar 60-70 de metri
de poteca turistica intr-o stana parasita de zeci
de ani si inconjurati de zapada alba pe care se
vad zeci de urme de lupi si de ursi. Multe
urme, prea multe totusi pentru a nu ne gandi
la ele. Sarcinile initiale sunt executate, asa ca
trecem la munca comuna: intindem cortul in
stana (cam impropriu spus stana, mai degraba
intre trei pereti de lemn ce ne pot proteja doar
de vant, intrarea fiind o bucata de acoperis ce
o folosim drept usa), apoi taiem, sau mai mult
rupem lemnele dupa care ne chinuim sa facem
focul.
Lemnele sunt smulse sau culese din
zapada, asa ca, chiar de sunt uscate sunt
inghetate. Nu avem norocul de altadata sa
gasim butuci taiati ori chiar crapati deja, deci
responsabilitatea noastra privind aprinsul
focului e maxima. Securea din dotare e
lenesa, nu a mai fost ascutita dupa tura din
Rarau, asa ca muschii nostri fac legea in a
rupe lemnele. O prima incercare in a aprinde
focul e sortita esecului. Pierdem ceva benzina
plus toata hartia de care ne puteam dispersa.
Aranjez si rearanjez lemnele; fac piramide si
cuburi, iau securea si dintr-un par tai aschii
mici aproape precum un bat de chibrit. Radu
le duce constiincios spre viitorul foc pe locul
batut in zapada. Obosesc la facut aschii si-i
cedez locul lui Radu; oboseste apoi Radu si-
mi cedeaza locul mie. Parul se termina si
consider ca sunt facute destule aschii.
Aprind frontala (deja e intuneric
bezna) si caut in trusa mea de supravietuire
(de fapt o punga de plastic cu o multime de
prostii ce te pot scoate din multe situatii fara
iesire) o bricheta. Adica o bricheta din acelea
pentru aprins gratarul vara, puteti sa-i spuneti
cum vreti. Un dreptunghi din rumegus
probabil inbibat cu alcool. Pe care-l stropesc
in plus cu benzina de la primus. E clar ultima
incercare, daca nu arde facem la primus apa
din zapada, intram in cort la lumina
frontalelor si stam la povesti pana ne ia
somnul, sarind peste farmecul focului de
tabara.
Bricheta, scanteie si arde. La fel arsese
si mai devreme, acuma asteptam sa o ia si
lemnele uscate dar inghetate. Ne suflam
plamanii si rinichii impreuna, ne scoatem
tigarile si ne aruncam pachetele goale in foc si
... reusim! Arde, la inceput timid apoi din ce
in ce mai tare.
Am reusit, focul cladit pe o platforma
de lemne uscate (pentru a nu fi direct pe
zapada) la inceput timid apoi falnic incepe sa
arda.
Lemnele sunt aranjate si aruncate pe
foc strategic mai intai pentru dezghet si apoi
pentru ars, cortul e intins iar vremea e de vis.
Bem o cana de vin si apoi a doua in timp ce
vorbim acasa ori cu prietenii Ioni. Radu e
fericit. Radu e si Ion si e prima lui tura la cort
in ianuarie (chiar de ziua lui). Focul ne
incalzeste, ne dezleaga limbile si imi aduce
aminte de o reclama. Cea in care prieteni buni
stau in mijloc de munte in jurul focului
inconjurati de salbaticiuni cu o cana fierbinte
in mana. E reclama pentru oamenii puternici.
Un singur lucru lipseste ca sa fim noi cei din
reclama (pe langa camerele de filmat):
animalele salbatice. Aici nu avem decat
urmele lor, si inca prea multe.
Vremea este extraordinara, cerul este
instelat, se vede luma iar in fata noastra la
picioare lacul de acumulare Poiana Uzului si
dincolo de el Darmanestiul. De unde am
plecat pe la amiaza.
Pana acum prognoza meteo a gresit,
ne asteptam la ploaie si lapovita in schimb am
avut pana acum o vreme minunata, o
adevarata zi mai degraba de primavara. E in
jur de 10 noaptea si inca nu am intrat in cort,
e prea frumos afara: jocurile flacarilor focului
pe zapada si cantarile pasarilor de noapte;
aschiile si trosnetul lemnelor arzand alaturi de
o companie placuta fac sa nu simti cand trece
timpul.
Deasupra noastra era senin si puteam
ghici Carul Mare; dupa doar doua minute
(fara sa bata vantul) ghicim primii stropi.
Dupa care vine ploaia. Ploaie de vara care
aproape ne ia prin surprindere. Bagam totul in
cort rapid si continuam cu topitul zapezii. Un
litru, doi, pana la patru litri de apa. E suficient
si trecem la o ultima oala in care vom face
supa. Gecile noastre sunt aproape la limita

61

supravietuirii, murate, dar stam pe pozitii.
Intram in cort sa mancam o supa fierbinte si
un felul doi mai mult pe post de antreu din
uscaturi. Primul intra Radu si-si aranjeaza
culcusul de peste noapte apoi eu. Acompaniati
de Roza Vanturilor si Furdui Iancu din mp3 si
ropotul ploii de afara. Nu-i asa ca-i frumos?
Mancam si bem o can de vin dupa care
adormim.
Vineri 08.01.2010 Farcu Mic Farcu
Mare Nemira Mare Saua Nemirei de-a
lungul paraului Tiganca Cheile Dofteanei
canton inainte de poiana La Salarie
De pe Farcu Mic pana in Saua Nemirei.
Traseul e marcat bine pana pe Farcu Mare,
apoi poteca e destul de vizibila, vara ori iarna
pe zapada mica. Pe noi nu prea ne-a interesat
ca aveam trackul pe gps. Ne-a interesat stratul
de zapada viscolit exact pe poteca. Ori gheata
ce a rezultat din topirea zapezii si care parca
intentionat se afla langa poteca. Si care ne-a
ingreunat mersul, si una si cealalta.
Ne trezim oarecum tarziu, pe la ora
opt. Pana dupa noua intindem cortul la
dezghetat, mancam si facem bagajul. La noua
jumatate o luam din loc, parasind stana
noastra draga. Traversam poiana in care am
campat si prindem repede altitudine. Nici nu
ne dam seama cand urcam aproape 100 metri
si intram din nou in padure. Cativa copaci
doborati ne stau in cale pe poteca pe care
trebuie sa-i ocolim. Suntem pe varful Farcu
Mic (mai axact langa el, caci la 1364 metri e
ascuns in padure). Urmeaza o mica coborare
dupa care mergem pe curba de nivel. Iesim
din padure si in fata ni se arata varful Farcu
Mare (1498 metri). Pe unele portiuni zapada
in padure depaseste jumatate de metru si este
cum nu se poate mai rea la mers. E grea,
apoasa si cand iti afunzi primul picior te tine.
Cand iti lasi greutatea sa inaintezi si cu
celalaltul, simti cum te mai afunzi inca 20-30
de centimetri. E obositor, mai ales ca variante
de a inconjura aceste zone nu prea ai. Iesim in
gol alpin (mai corect spus poiana) de unde
vedem varful urmator: Farcu Mare.
Dupa aproape o ora suntem sus pe el,
varful fiind marcat de o mica cruce. Cu
aproape 100 metri inaintea lui gasim o stana
la fel de darapanata dar care macar are
acoperis. E stana de pe Farcu Mare.
Stam sus pe varf pentru 10 minute;
pentru a ajunge aici am lasat marcajul banda
albastra in stanga noastra si am luat-o direct
printre niste palcuri de copaci. Vremea este
extraordinara, senin de jur imprejur; spre
Darmanesti, spre lacul Poiana Uzului in
directia nord-est, vedem maretia Muntilor
Ciucului spre nord, muntii Berzunti aflati
dincolo de Depresiunea Darmanesti iar in fata
noastra, spre sud maretia Varfului Nemira
Mare unde urmeaza sa ajungem. Numeroase
transee si aici, semne ale razboaielor purtate
de catre vanatori (de munte, soldati) in anii
1916-1917.

Coboram repede inainte ca vantul sa
ne lipeasca rucsacii de spate. Zapada in
aceasta zona, pana la intrarea in padure
lipseste total si zici ca esti chiar intr-o zi de
vara dupa gradele ce le arata termometrul.
Odata intrati in padure incepe iarasi
sectacolul: combinatia mortala de gheata si
zapada: unde nu e zapada e gheata, unde nu e
gheata ori e zapada de 5 cm ce are sub ea

62

gheata ori de jumatate de metru ce te afunda
in ea. Mergem pe curba de nivel pentru vreo
200 de metri dupa ce iesim din padure
inaintea Nemirei Mari dupa care lasam traseul
marcat in dreapta noastra.

Oricum, de pe Farcu Mare marcajul
cam dispare, iar in conditii de iarna poate
pune probleme orientarii in spatiu. Noi o luam
pieptis in serpentine scurte direct catre varf.
Pe partea nordica a varfului, pe care inaintam
si noi, zapada e mare si uneori viscolita. Daca
pana aici am intrat doar uneori pana la
genunchi in zapada, acum doar uneori zapada
ajunge pana la ei. De regula rucsacul (partea
lui inferioara) lasa urme in zapada. E singura
portiune in care nu am vazut urme de
salbaticiuni aici (intre Farcu Mare si Nemira
Mare); bine, mai putin cateva urme de iepure
si ale unui lup obosit si flamand.
Facem pana pe Nemira Mare aproape doua
ore de la plecare; in jur de ora 12 suntem sus
pe varf, la crucea dedicata eroilor din primul
razboi mondial. Din fericire (pentru mine
personal) e o cruce modesta, care nu aduce
decat un omagiu respectuos celor ce au ramas
aici pentru totdeauna, fara a elogia alte
simtaminte. Suntem la altitudinea maxima in
aceste locuri (1649 metri) si avem parte de o
priveliste superba: in nord se vad varfurile
Farcu Mare si cel Mic; dincolo de valea
Uzului si de lac Varful Lapos si Muntii Ciuc,
spre est valea Dofteana (pe unde vom cobora
intr-un final), in sud Nemira Mica si Sandru
Mare ce vor ramane pentru data viitoare iar in
vest Apa Rosie.
O luam incet in coborare spre saua
Nemirei aflata cam la un kilometru si ceva in
fata noastra. Sub varf este un fel de releu (ce
are mai degraba antene radio) dar nu
descoperim refugiul ce se zice ca ar fi aici.
Poate era ascuns privirilor noastre; oricum nu
cercetam chiar toata zona caci vantul bate
tare. In continuare vara traseul trebuie sa fie
usor, pentru noi e din ce in ce mai greu.
Drumul e troienit cu zapada de pana la 1
metru inaltime iar pe margine se vad smocuri
de iarba uscata. Incercam sa mergem pe
margine insa apare alta problema: zapada e
prea subtire si topita in bataia soarelui. Gheata
ia locul zapezii asa ca facem jonglerii printre
smocuri de iarba, bucati de zapada si nameti
de zapada. Inaintam greu si in final facem o
pauza pentru ca Radu sa se incarce cu energie.
Mananca doua sandwich-uri, luam o gura de

63

apa dupa care ii dam batai spre Saua Nemirei.
Cam la 300-400 metri de varful Nemira pe
dreapta in jos la 200 metri vedem o stana. E si
asta darapanata dar pare cea mai buna stana
pe care am vazut-o in Muntii Nemirei.

Putin inainte de ora 14 ajungem in
Saua Nemirei. Luam o mica pauza pentru
limpezirea trupului si a gandurilor, suficienta
pentru ca Radu sa-mi spuna ca ar cam trece la
planul B. Celebrul plan B consta in a cobora
spre Slanic Moldova si a nu continua spre
pasul Oituz. Si eu sunt putin obosit, si el e
obosit, oboseala probabil ne cuprinde
instantaneu cand vedem ca avem de trecut de
Nemira Mica inainte de a ajunge pe Sandru
Mare unde ar trebui sa campam in zona. Asa
ca hotaram de comun acord si fara remuscari:
spre Slanic Moldova!
Ce-i si cu marcajele astea! (cum am
ajuns dincolo de Cheile Dofteanei). In Saua
Nemirei luam o mica pauza, timp in care
Ramiro ne suna la telefon; de fapt il suna pe
Radu caci telefonul meu e inchis; aproape
mort caci uitasem sa mi-l incarc la maxim
acasa si acum nu il deschid decat atunci cand
cred ca am semnal si pot vorbi cu Elena si cu
piticul meu Andrei. De fapt sa aud ce mai
face, caci la un an si jumatate e prea mic
pentru a putea purta o conversatie cu el.
Zapada aici e mare, cam jumatate de metru si
traseul spre Nemira Mica (sau Tiganca) e
pieptis (cel putin asa arata configuratia
terenului).
Dupa socializari la telefon facem
stanga direct. Apare chiar in sa marcajul cruce
albastra, dar din descrierea traseului de
creasta aflam ca doar la vreo suta de metri
mai jos urma sa intalnim marcajul propriu-zis
si traseul aferent. Primele doua semne sterse
de vreme le gasim, alaturi de multe urme
insangerate. Urme de om, de urs, de lup si de
caprioara. Nu stim ce sa credem caci suntem
afundati in zapada dincolo de genunchi: o fi
fost vorba de ceva vanatori/braconieri ori o
simpla lupta pentru hrana si supravietuire?
Treaba-i ca oricat am incerca sa ocolim
urmele tot le intersectam. Cu harta intr-o
mana si gps-ul in cealalta constat ca traseul
nostru ar trebui sa faca dreapta. Dupa cele
doua semne gasite facem si noi dreapta dar
atat. Ne oprim. Poteca nu este, marcaj nici
atat, in schimb zapada creste printre copacii
mari si falnici din fata noastra. Deja e aproape
ora trei si intram pe posibilul traseu pentru
cateva zeci de metri. Teoretic ar fi trebuit sa
ne duca in Slanic Moldova cam in patru ore;
noi facem 50 de metri in 10 minute si asta
fara sa vedem un semn.
Cuget si hotaram: pana acum
tehnologia si harta, clasica harta ne-a scos din
... diverse, e timpul sa cautam alternative fara
a mai umbla dupa cai verzi pe pereti, pardon,

64

marcaj cruce albastra prin Nemira. Urcam
pana in dreptul ultimului semn gasit; mai
deschid o data harta si ma uit pe gps. Din saua
Nemirei pornesc izvoarele paraului Tiganca
care duc in Dofteanca. Important e sa
ajungem de-a lungul Dofteancei, parau de-a
lungul caruia apare un drum forestier
important care ne va scoate la lumina. Dau
punct terminus pe gps pentru Slanic Moldova
si o luam la vale. Zapada e inca mare si cam
inotam in ea. Macar nu sunt doboraturi inca si
in zare se profileaza o poienita. Ajungem la ea
si cu tehnologia in mana stabilesc directia
spre est, nord-est.

Dupa un sfert de ora intram in padure
de-a lungul unui fir de apa, nu sunt sigur ca e
Tiganca dar sunt sigur ca duce la acel parau.
Mergem pe firul apei, zapada a disparut
aproape insantaneu odata intrati in padure, pe
ici pe colo petice de zapada. In schimb urmele
ce ne-au insotit mai mereu de la intrare in
traseu apar iarasi. Multe, mult mai multe.
Aproape ca pe fiecare metru patrat un urs ori
un lup si-a lasat amprenta trecerii pe acolo. Le
citesc si i le traduc si lui Radu. Treaba e
buna pana cand cu explicatiile imi dau seama
ca ar trebui sa spun ca sunt urme doar de
cateva ore in urma, cel mult de dimineata. Asa
ca grabesc pasul, repede si mult mai repede cu
gps-ul in mana catre forestierul ce-l cautam.
Intersectam si mergem pe cateva drumuri
forestiere; le parasim atunci cand si
tehnologia si apa ce ne insoteste o ia (de cele
mai multe ori) spre dreapta.
Radu vede un marcaj pe la 1100 metri patrat
albastru. Ce marcaj o mai fi si asta? Mergem
dupa el pentru jumatate de ora dupa care
dispare. Tinem in continuare firul apei mai
mult dupa ureche, nu ne apropiem prea mult
caci zeci de urme de urs duc sau se intorc de
la apa. E mult mai bine sa fim prudenti.
In continuare inca jumatate de ora cu
gps-ul in mana cu directia Slanic, pana
ajungem la forestier. Un drum mare si larg cu
urme proaspete de taf pe el. E aproape
imposibil sa nu dam de ceva muncitori
forestieri gandim noi, mai ales ca de sus
auzisem drujbe in lucru. Dupa vreo 10 minute
gasim si doi voinici. E aproape ora patru si ne
spun ca ar mai fi vreo 7 kilometri pana in
poiana La Salarie de unde putem face
dreapta spre Slanic Moldova. Ne intreaba de
unde suntem si daca stim ca noaptea umbla
ursi multi prin zona. Si foarte, foarte multi
lupi. Stim, de fapt nu stim dar ne imaginam
dupa cate urme am vazut. Mai cerem ceva
sfaturi legate de traseul dintre poiana si Slanic
si o luam la drum dupa ce multumim pentru
sfaturi. Inca mai credem ca putem dormi in
Slanic in seara asta.
Mergem repede acompaniati de
murmurul apelor Dofteanei si de urmele de
urs de pe drum. Cele de lup au cam disparut,

65

insa cele de urs sunt fie vechi de o saptamana
doua fie proaspete de azi noapte. Ajungem in
Cheile Dofteanei dupa ce mai devreme
trecusem pe langa un canton silvic. Nu era
nimeni asa ca nu avem cui cere informatii.
Locul corespundea informatiilor date de
tapinarii de mai sus doar ca ajunsesem prea
repede la el; oarece tendinte de a o lua pe un
drum forestier ce face dreapta le tai din fasa:
daca pana acum gps-ul ne-a aratat impreuna
cu harta calea cea buna, nu are rost sa o luam
pe un forestier aiurea doar ca are trei urme de
masina pe el.

Ar mai fi vreo trei kilometri pana La
Salarie si deja amurgul soarelui face ca
umbrele brazilor sa fie din ce in ce mai mari.
Ajungem la un alt canton, acesta cu adevarat
parasit, adica nelocuit. Eu as vrea sa mergem
mai departe, pana in Slanic de s-ar putea ori
macar pana in poiana. Dupa calculele mele si
ale hartii pana in Slanic ar mai fi vreo 7-8
kilometri; pe intuneric i-am face in trei ore.
Radu zice sa ramanem aici si pana la urma
imi iau adio de la berea de Slanic.
Oricum nu am fi ajuns mai devreme in
Iasi, asa ca ne organizam muncitoreste pentru
noaptea ce deja bate la usa.
Cum si unde am dormit a doua
noapte. A fost ceva cu adevarat de vis! Daca
prima noapte am facut-o in jurul focului si
topind zapada, a doua seara ne-a prins in jurul
unei plite fierbinti, cu lemne uscate care nu au
mai avut nevoie de multe incercari pana sa
arda, cu somn la +15
0
C pe saltele curate, cu
frigarui, paine prajita, ceafa afumata de la
mama de acasa, plus paste carbonara (de alea
instant, doar ca ceva sunca presata de-a lui
Radu au facut ca pastele instant sa devina
existant!).
Organizarea a fost in felul urmator: cu
toate ca lemnele au fost mult mai uscate am
facut aschii pentru noi, pentru copii nostri si
pentru copiii copiilor nostri. Am cautat pentru
plita o tabla si cateva cercuri ca sa nu murim
sufocati de fum. Am dat drumul la foc; am
inceput spaghetele pe primusul pe benzina si
le-am terminat la foc de lemn. Pana sa se faca
ne-am delectat cu ceva ceafa afumata, muschi
de vita plus sunculita proaspata de porc. Toate
cat se poate de eco, pardon bio.


66

Dupa ce ne-am umflat burtile ca niste
trantori ii dam cu o oala de ceai (de data asta
nu cu apa din zapada ci scoasa din fantana cu
doua ore in urma), ceai de fructe de padure
stropit cu cateva grame de rom. Paritatea a
fost scazuta, mai rau decat euro in ultimul an,
cam de 1/100. Oricum la ultimele doua cani
chiar si paritatea asta a tins spre zero. E cald
si foarte bine asa ca dorm cu sacul desfacut. Ii
spun lui Radu ca am auzit un soarece si
adorm. Picioarele sunt cum sunt, insa spatele
cu coasta mea fisurata ma arde rau de tot.
Deabia astept sa ajung acasa; pana atunci
diclosan-ul sa traiasca.
Cum am ajuns de la Slanic Moldova
si de acolo la Iasi. De la Slanic am prins
sambata dimineata o cursa spre Bacau, unde
am ajuns dupa doua ore si ceva din cauza
cetii. La fix cat sa pierdem masina spre Iasi.
Stam in autogara apoi in oras in compania
unui bun prieten din facultate. Mancam si ne
hidratam dupa care pe la 17 ajungem acasa.
Nu tocmai odihniti, caci cei aproape 130
kilometri intre Bacau si Iasi i-am facut pana la
Roman in picioare si apoi pe cate o naveta de
Bergenbier. Naveta goala!

Acuma cum am ajuns la Slanic.
Noaptea dorm neintors si doar alarma pusa la
ora sase ma trezeste. Trag putin de amicul
meu care-mi spune mai apoi ca a adormit
mult dupa miezul noptii. Se pare ca picioarele
l-au cam lasat (genunchii mai ales) cu dureri.
Inca e cald aici, soba mai e chiar calduta si
parazapezile plus ciorapii s-au uscat la fix.
Ghetele sunt reci de la transpiratia picioarelor,
dar nu m-am riscat sa le pun pe soba. Alte
experiente, pe cont propriu sau pe picioarele
altora din Calimani ori Rarau m-au facut sa
fiu mai prevazator.
Mai avem cam 800 metri pana La
Salarie si de acolo urmeaza ori sa facem
dreapta unde conform gps-ului ajungem dupa
vreo sase kilometri in Slanic ori sa mergem
inainte cam 12 kilometri pana in Dofteana
dupa care dreapta cam cinci kilometri pana in
acelasi loc, Slanic Moldova. Radu merge pe
mana mea, eu pe a tehnologiei si a hartii asa
ca facem dreapta. De la aproape 700 metri
altitutine urcam pana spre 1000 metri pe un
drum forestier bine conturat. Cand sa
coboram, dupa ce am urcat in forta diferenta
de altitudine vad ca gps-ul imi spune s-o iau
la stanga. Apare timid un drum, chiar si
marcajul cruce albastra ce-l gasisem ieri la
pranz, insa nu ma mai las inselat de marcajele
din zona si caut drumul aratat de tehnologia
moderna. Care fie are erori (mici, cam de 100
metri) fie ... nu stiu ce sa zic. Ideea e ca o
luam pe marcaj pana la urma. Cu mici
strangeri de inima si cantari la maxim, plus
fluieraturi. Corul vanatorilor pe varianta doua
voci: eu si Radu.
Intram intr-o padure deasa de nu
vedem la 70 de metri in fata; marcajul de data
asta (pe portiunea asta) e bun iar cararea bine
conturata, insa urmele de ghiare de pe pamant
ne fac sa cantam strasnic de bine. Eu nu stiu
sa cant asa ca fluier cum ma pricep mai bine;
Radu fluiera si-i mai da din cand in cand cu
cate un haida, hai/ haideti mai. Bobinam
repede portiunea pana iesim la ceva
vizibilitate. Cum se deschide orizontul, cum
hopa marcajele dispar. Mergem inainte pe
firul unui izvor ce ne-a aparut in cale, si cum
directia e buna hotarasc sa nu il parasim. Incet
urmele salbaticiunilor dispar si ne mai
linistim.

67

GPS-ul imi arata inca cinci kilometri
pana la oras, noi ii dam tare inainte. Firul vaii
pe unde am mers pana acum se largeste si
devine drum forestier, vedem chiar pe stanga
sau dreapta amenajari hidro care ne confirma
faptul ca suntem pe directia cea buna.
Cam cu doi kilometri inainte de sosea dispar
si ultimele urme de urs; oricum ultimile erau
asa de proaspete ca nu le dadeam o noapte
avans ... Ajungem la sosea si reusesc sa sun
acasa, nu mai vorbisem de aproape 36 de ore.
In munti asa salbatici asta poate parea o
vesnicie.

De aici urmeaza cam trei kilometri de
asfalt, o nebunie pentru bocancii mei tehnici
de iarna cu talpa rigida. Nebunie in cazul asta
trebuie tradusa prin umflaturi si muuuulte
besici; inventarul l-am facut deabia a doua zi
dupa ce am ajuns acasa.
Concluzii. Muntii Nemira sunt
frumosi, foarte frumosi chiar, insa indicati a fi
parcursi de la Poiana Uzului pana in pasul
Oituz, ori in sens invers, in grup putin mai
numeros (doua corturi, adica 4-7 participanti
mi se pare ideal).
Iarna sunt fantastici, vara probabil
minunati (nu am ajuns vara inca dar promit
acest lucru). Avantaj vara: macar nu vezi
sutele de urme de urs si lup ce te inconjoara,
in felul asta esti mai linistit. Avantaj iarna: nu
spui, cai secret!
Cum imi spunea si un salvamontist din
Rarau acum ceva ani, pe munte cel mai mare
pericol nu sunt salbaticiunile, ci braconierii.
Animalele salbatice daca te simt in principiu
se feresc din calea ta; braconierul (adica certat
cu legea si plus ca mai are si o arma in mana)
te reduce la tacere chiar si pentru un iepure pe
care l-a impuscat. Si poate chiar pentru nimic.
Din nefericire muntii neumblati inseamna
fauna multa si automat dum-dum-uri multe.
Sau poc-poc-uri ilegale.
In total cam 40 kilometri mers in doua
zile, cu o diferenta de nivel cumulata aproape
egala si la coborare si la urcare cam de 1950
metri.
Munti frumosi, destul de impaduriti,
cu puncte de belvedere mai ales pe varfuri.
Vremea (poate si din cauza incalzirii
globare) aiurea: zone in care spuneai ca-i
sfarsit de octombrie in care te asteptai sa te
intalnesti cu turme la pascut; gheata ca la
inceput de primavara pe unele portiuni ori
zapada viscolita de aproape un metru.
In concluzie munti frumosi, adevarati
Carpati Orientali. Si ce mi-a placut cel si cel
mai mult: munti curati, fara jeguri ori mizerie!
Mai putine vorbe, mai multa
miscare ...
Text: Ionut Cristache

68

Mici neplaceri cauzate de trekking (partea I)

Trekkingul privit ca activitate de loisir
are multe efecte benefice asupra organismului
cat si asupra sistemului nervos. Ce poate fi
mai placut decat plimbarea in natura pe o
vreme frumosa inconjurati de peisaje mirifice.
Dar scopul articolului nu este despre
frumusetea practicarii acestui sport, ci despre
cateva mici neplaceri ce pot aparea in timpul
practicarii, adica pe munte, acestea
influentand considerabil reusita turei.
Febra musculara
Apare de obicei in muschii care au
fost supusi unui efort cu care nu erau obisnuiti
si se manifesta ca o senzatie de arsura, de
strIngere, de durere. O perioada s-a crezut ca
febra musculara apare datorita depozitelor de
acid lactic (o substanta rezultata in urma
metabolismului glucidelor pentru eliberarea
de energie necesara refacerii ATP) care se
presupune ca se acumuleaza in muschi in
urma unui efort fizic sustinut. Mai exista si
teoria distrugerii celulelor musulare prin efort
fizic cat si stresul oxidativ, provocat de
radicalii liberi produsi in timpul efortului
fizic. In fibrele musculare apar rupturi datorita
tensiunilor create in timpul efortului fizic atat
aerob cat si anaerob. Acest tip de durere
musculara se manifesta la 24 48 ore dupa
efortul fizic si are varful maxim la 24 78
ore. Descreste pana la disparitie in 7 10 zile.
Sunt afectati doar muschii scheletici si poate
aparea la orice atlet, indiferent de nivelul de
pregatire fizica.
In cazul parcticantilor de trekking
aceasta se poate instala la musculatura
gambelor, muschilor coapsei, musculaturii
lombare si chiar muschilor trapezi (in cazul in
care rucsacul este foarte greu si intrega
incarcatura este preluata de trapez ; acest fapt
indica clar faptul ca centura de brau a
rucsacului nu este folosita eficient pentru a se
prelua o parte de incarcatura pe solduri).
Combaterea febrei musculare: se
maseaza usor muschii care dor (eventual cu
putina gheata invelita intr-o panza); se
executa exercitii usoare de stretching pentru
zona afectata; se executa exercitii aerobice
usoare in acest fel se va creste fluxul de
sange la nivelul muschilor afectati, fapt care
va diminua durerea; se vor evita eforturile
intense, care accentueaza durerea. De
asemenea se poate incerca un medicament
antiinflamator nesteroidian (de exemplu,
Aspirina sau Ibuprofen), care poate reduce
temporar durerea, fara sa accelereze insa
vindecarea. Aspirina nu ajuta la "vindecarea"
febrei, ci blocheaza numai receptorii de
durere, asa ca febra nu va trece mai repede cu
ajutorul ei. Exista unele dovezi ca vitamina C
ar reduce durerea.
Cel mai indicat insa ar fi pentru cei
care au o conditie fizica precara sau nu au mai
fost pe munte de mult timp, efectuarea a
cateva sedinte usoare de jogging sau de
fitness la o sala specializata inainte de
plecarea in tura, fapt ce va preveni instalarea
febrei musculare.
Crampele musculare
Crampele musculare sunt contracturi
involuntare la nivelul muschilor scheletici
(voluntari). Muschii care trec peste 2
articulatii sunt mai susceptibili de a suferi o
crampa musculara. O crampa poate implica o
parte a unui muschi sau tot muschiul, iar in
unele cazuri chiar mai multi muschi. Cele mai
afectate grupe musculare sunt gastrocnemienii
(muschii gambei), muschii posteriori ai
coapsei, cvadricepsul si de asemenea, muschii
bratelor, abdomenul si muschii intercostali.
Desi nu sunt foarte clar elucidate cauzele ce
conduc la aparitia crampelor musculare, sunt
incriminate intinderile inadecvate si oboseala
musculara, care conduc la anomalii in cadrul
mecanismelor ce controleaza contractia
musculara. Alti factori adusi in discutie sunt
efortul fizic sustinut sau munca in mediu
foarte cald, deshidratarea si pierderea
elecrolitilor prin transpiratie (saruri si
minerale: potasiu, magneziu, calciu).

69

Un individ cu o conditie fizica proasta
va inregistra oboseala musculara mai repede
decat un om antrenat, ceea ce va afecta
activitatea nervoasa reflexa la nivel spinal. De
asemenea, in lipsa oxigenului in muschi se
vor acumula produsi de metabolism care
produc spasm. Atunci cand debuteaza
crampele, de la nivelul maduvei spinarii
pornesc stimuli care mentin muschiul intr-o
contractie permanenta. Unii oameni sunt
predispusi la aparitia crampelor, mai ales cele
legate de deshidratare: copiii si cei peste 65 de
ani, supraponderalii, persoanele epuizate de
antrenament sau munca sau cei ce folosesc
unele medicamente. Crampele sunt obisnuite
la atletii de rezistenta, cum ar fi maratonistii
sau persoanele in varsta care fac eforturi
fizice epuizante. Batranii sunt mai susceptibil
la crampe datorita atrofiei musculare care
incepe in jur de 40 de ani si care este
accentuata de inactivitate.
Cum se trateaza crampele
musculare?
In primul rand trebuie sa incetati
imediat activitatea care a declansat crampa.
Intindeti usor si masati muschiul contractat,
pana cand crampa dispare. Aplicati caldura
daca muschiul este tensionat sau rece daca
muschiul este dureros la atingere, dupa ce
crampa a trecut. Pentru a evita aparitia altor
crampe incepeti sa faceti regulat exercitii de
flexibilitate inainte si dupa efortul fizic de
lunge durata. De asemenea, nu pierdeti din
vedere hidratarea adecvata. Consumati regulat
apa, inainte de a simti senzatia de sete. Beti
mai multe lichide decat va cere senzatia de
sete. Daca faceti antrenamente sau munciti in
mediu cald folositi o bautura de rehidratare
pentru sportivi.
Desi in mare lor masura crampele
musculare sunt niste manifestari banale, fara
semnificatie patologica, exista situatii in care
pot indica o afectiune grava. Daca aceste
crampe sunt severe, frecvente si nu raspund la
tratamente obisnuite ar fi bine sa mergeti la
un control medical.
Tenosinovita
Tenosinovita este o afectiune de tip
inflamator care apare la nivelul unui tendon si
al tecii sinoviale a acestuia, prin
suprasolicitarea segmentului respectiv.
Suprasolicitarea poate fi acuta, ca in cazul
unei curse lungi, sau repetitiva (cumulativa),
adica stresarea repetata a unui segment
corporal, prin eforturi pentru care acesta nu
este pregatit si fara a lasa o perioada optima
de refacere intre antrenamente. Localizarea
inflamatiei este la nivelul unui tendon,
implicand si sinoviala. O zona frecvent
predispusa la tenosinovite este gamba, in
special la alergatori.

In tenosinovitele acute zona
tendonului este tumefiata, cu senzatie
palpatorie de fluctuenta din cauza lichidului
intrasinovial, dureroasa la miscare si cu
hipertermie cutanata regionala. Durerea este
localizata de obicei la nivelul treimii
inferolaterale a gambei, atunci cand se
produce inflamatia tenosinovita tibialului
anterior, ca in cazul alergatorilor de fond,
ciclistilor si fotbalistilor, insa se poate gasi si
la nivelul fetei dorsale a piciorului, la
marsaluitori, atunci cand se inflameaza
tendoanele muschilor flexori ai piciorului.
Persoanele sedentare au cel mai mare
risc de a face o tenosinovita (ca si fracturi de
stres), deoarece ei nu sunt obisnuiti cu
impactul pe care il are mersul de lunga durata
pe suprafete dure, asupra muschilor si
articulatiilor membrului inferior. Trebuiesc
evitate turele lungi de 10-12 ore daca nu ati

70

mai mers de mult pe munte sau daca calitatea
bocancilor lasa de dorit. Este foarte important
sa se incerce a diminua stresul la care sunt
supuse picioarele atunci cand trebuie sa
mergem pe suprafete dure, iar acest lucru se
face prin purtarea unor bocanci de cea mai
buna calitate, special conceputi pentru mersul
pe teren accidentat (stanci, bolovani, poteci,
drumuri forestiere pietruite etc) Probleme
biomecanice, cum ar fi pronatia excesiva, pot
mari riscul de a face tenosinovita. Cea mai
buna atitudine in cazul tenosinovitelor este
repausul si apoi reluarea treptata a activitatii
fizice, cu activitati mai usoare bicicleta, inot
- care nu presupun aplicarea greutatii corpului
pe membrele inferioare. Imediat dupa
terminarea turei daca exista posibilitatea, este
bine sa se aplice gheata (conform principiului
RICE), pentru limitarea durerii si a
inflamatiei. La crioterapie se poate asocia
roentgenterapia si medicatia antiinflamatorie,
iar in cazuri mai grave se poate indica
imobilizarea gipsata a regiunii timp de 10-15
zile. Exercitiile de tonifiere a musculaturii si
cele de flexibilitate sunt foarte utile. Evolutia
este in general buna, insa daca durerea
persista mai mult de trei saptamani, trebuie sa
mergeti la un control medical.
Cauzele tenosinovitei: mers prelungit
pe suprafete dure, suprafete denivelate;
dezechilibre de dezvoltare intre musculatura
anterioara si posterioara a gambei,
incaltaminte inadecvata ori probleme
biomecanice (pronatie excesiva)
Simptome: durere localizata in
treimea inferioara a gambei; durerea se
accentueaza in timpul alergarii sau la sarituri,
urcat sau coborat pante; durerea este mai
puternica dupa alergare pe suprafete dure;
durerea persista dupa incetarea activitatii sau
muschii gambelor (si tendoanele) pot fi
indurati si durerosi la palpare
Fasciita plantara (probleme cu
calcaiul)
Fasciita plantara este cea mai
frecventa cauza a durerilor de calcai,
localizate in portiunea inferioara a acestuia.
De obicei durerea apare la primii pasi facuti
dimineata, dupa repausul de noapte, dar se
poate instala si la debutul unor activitati
precum mersul sau alergatul, se reduce pe
masura ce activitatea se desfasoara si de
obicei reapare dupa o perioada de odihna si
reluarea efortului. Se considera ca fasciita
plantara este un raspuns inflamator cronic, nu
o inflamatie acuta. Este destul de frecvent
intalnita la cei care alearga si care fac
nenumarate miscari de dorsiflexie (ridicarea
varfului piciorului) si flexie plantara
(coborarea varfului piciorului). De asemenea,
este frecvent intalnita la cei care iau brusc in
greutate.

Fascia plantara este una dintre
structurile de rezistenta ale piciorului, care
sustine arcul medial longitudinal al talpii.
Aceasta fascie este intinsa atunci cand arcul
piciorului se aplatizeaza, absorbind forta
impactului in momentul in care calcaiul ia
contact cu solul. Fascia plantara nu este foarte
flexibila si de aceea, in urma acestor socuri
repetate pot aparea mici rupturi la nivelul ei.
Durerea la nivelul calcaiului este cel
mai frecvent intalnit simptom. Aceasta durere
aparuta dimineata, reprezinta un semn clasic
al fasciitei plantare. Explicatia instalarii in
cursul diminetii este urmatoarea: peste
noapte, piciorul sta in flexie plantara, datorita
relaxarii musculaturii; acest lucru permite

71

fasciei sa se scurteze. In momentul cand
fascia scurtata este intinsa, apare durerea.
Durerea apare si in momentul cand este
reluata activitatea fizica dupa o perioada de
repaus. Greutatea foarte mare a rucsacului
(peste 25 kg) combinata cu cresterea brusca in
greutate poate favoriza aparitia fasciitei
plantare.
Cauzele aparitiei fasciitei plantare
includ intinderea excesiva a fasciei sau
suprasolicitarea, ceea ce produce
microtraumatisme in special la nivelul
insertiei fasciei pe calcaneu. Factori
predispozanti sunt considerati a fi platfusul,
arcuirea excesiva a boltii plantei (talpii),
pronatie excesiva, obezitate si crestere brusca
in greutate, tendon achilean rigid, cresterea
rapida a nivelului activitatii fizice (de
exemplu cineva care se apuca dintr-o data sa
faca mult sport), purtarea unor pantofi de
proasta calitate, alergarea pe suprafata
denivelata, meserii care necesita stat in
picioare timp indelungat sau transportarea
unor greutati mari, imbatranirea, alergarea pe
nisip, factori ereditari.
Tratamentul fasciitei plantare
Acasa puteti face exercitii de
stretching pentru gamba si laba piciorului si
puteti aplica gheata, pana la prezentarea la
medic (de preferat un ortoped). Cheia
tratamentului este determinarea cauzei,
fiindca in unele situatii se poate impune o
interventie chirugicala de corectare. Daca este
vorba de un platfus, pacientului ii va fi
recomandata purtarea unor talonete care sa
inalte bolta piciorului.
Tratamentul medicamentos presupune
administrarea de antiinflamatoare
nesteroidiene timp de 2-5 sapamani, insa
numai la recomandarea medicului. Este
important sa fie evitate acele activitati care
irita fascia, cum ar fi mersul in picioarele
goale pe suprafata dura. In cazul obezitatii se
impune scaderea in greutate. Se poate indica
purtarea unor pantofi speciali care absorb
socurile la nivelul calcaielor. O manevra care
poate fi eficienta este masajul talpii prin
rularea ei pe un tub de 8-10 cm in diametru (o
cutie de conserve, spre exemplu). In cazuri
mai grave se indica fizioterapie si purtarea
unor dispozitive ortopedice.

In speranta ca acest articol va este util
fara doresc ture faine si cat mai putine
neplaceri pe munte. Eu personal am avut parte
de toate cele expuse aici, din fericire in
perioade diferite si fara efecte grave.

Bibliografie:
www.doctor.info.ro
www.getfit.ro
www.culturism.ro
www.medicinasportiva.ro


72

Mici neplaceri cauzate de trekking (partea a II-a)

In prima parte a articolului Mici
neplaceri cauzate de trekking am discutat
despre cateva incidente neplacute ce pot
aparea In timpul desfasurarii drumetiilor cu
caracter montan si anume: febra musculara,
crampele musculare, tenosinovita si fasciita
plantara.
In aceasta a doua parte voi aduce in
discutie sindromul numit torticolis, care, daca
isi face aparitia In timpul desfasurarii unei
ture montane o poate compromite In
totalitate daca persoana care este afectata nu
are in trusa medicala de prim ajutor medicatia
adecvata. In speranta ca fiecare persoana are
in rucsac o mini trusa medicala, aceasta
trebuie personalizata in functie de
necesitatile si eventualele afectiuni de care
sufera, dar si ceva leacuri pentru posibilele
accidentari nedorite.
Ce este torticolisul? Dictionarele
medicale ne dau urmatoarea definitie:
sindrom- diformitate constand din Inclinarea
permanenta de o parte a capului. Poate fi
datorat unor cauze multiple: osteoartrogene
(malformatii congenitale ale coloanei
cervicale), oculare, nervoase, contracturi
dureroase musculare.
Pe romaneste traducerea ar fi:
torticolisul, numit si gat stramb (gat de lup),
consta In spasme intermitente sau continue
ale musculaturii gatului, contractii bruste,
involuntare ale unui muschi sau grup
muscular.

O clasificare pe scurt ne prezinta mai
multe tipuri de torticolis:
1. Torticolis banal - care apare dupa
o miscare brusca si fortata a gatului, dupa o
pozitie inadecvata In timpul somnului.
2. Torticolis muscular congenital -
prezent de la nastere, cauzat de o dezvoltare
insuficienta a muschiului responsabil de
extensia gatului: sternocleidomastoidian. In
acest caz, torticolisul este permanent si
nedureros. Nu se cunoaste cauza scurtarii
muschiului sternocleidomastoidian. Unii
medici considera ca muschiul poate fi intins
sau rupt in timpul nasterii.
3. Torticolis spasmodic - de cauza
necunoscuta, este clasificat printre distonii (
boli In decursul carora contracturile provoaca
pozitii anormale ale corpului ). Se observa
accese de dureri a gatului, In timpul carora
survin contracturi succesive. Capul poate fi in
rotatie (torticolis), In Inclinatie pe o parte
(laterocolis), In flexie spre In fata (antecolis)
sau In extensie spre spate (retrocolis).
4. Torticolis simptomatic - nu este
decat unul dintre simptomele unei boli
cauzale. Multe leziuni ale coloanei vertebrale
cervicale sau ale regiunii cefei pot provoca un
torticolis.


73

O sa punem accentul pe formele
banale si spasmodice ale torticolisului.
La inceput apare o senzatie de
disconfort si rigiditate a gatului, apoi capul se
inclina intr-o parte, din cauza contractiei
spastice unilaterale a muschiului
sternocleidomastoidian. Aceasta contractura
mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor
gatului limiteaza miscarile de rotatie ale
capului. Uneori, aceasta contractura este
asociata cu cea a muschilor de la nivelul
umarului din partea opusa sau poate aparea un
spasm muscular in jurul gurii. Durerea se
instaleaza In muschii cervicali si de-a lungul
unor linii de pe piept si spate. Suntem afectati
de torticolis cand miscarile capului sunt foarte
limitate, iar durerea din zona gatului se poate
propaga la nivelul umerilor, coborand uneori
spre brate si maini.
In general, aceasta suferinta apare la
oricine din cauza unui efort intens, pozitie
vicioasa In timpul somnului, expunerii
prelungite la frig sau aer conditionat sau ca
urmare a unei otite, infectii dentare sau
faringo-amigdalite.
Cate din aceste cauze pot fi intalnite in
timpul unei excursii pe munte? Majoritatea!

Cati dintre noi nu s-au trezit dupa o
noapte petrecuta in cort cu gatul stramb,
motiv de amuzament pentru colegii de tura?
Sau cati dintre noi nu au facut febra la un
singur trapez din cauza unui rucsac
dezechilibrat si a folosirii deficitare a centurii
de brau a rucsacului care nu a preluat
suficienta greutate pe solduri? La aceasta din
urma Intamplare imaginati-va ca mai apare si
un mic torticolis din cauza frigului!
Spasmele pot fi atat de dureroase Incat nici
macar nu o sa puteti sa va aplecati sa ridicati
rucsacul, nemaivorbind de cararea acestuia!
Cand am fost lovit personal de o astfel de
bucurie datorita spasmelor extrem de
dureroase si aproape continue, mi-a luat 10
minute numai sa-mi schimb tricoul.
Tratamentul disponibil in excursie
Predispozitia de a face o asemenea
boala se mosteneste sau se poate dobandi
dupa deteriorarea musculaturii gatului sau
apare fara vreun motiv anume. Pentru Inceput
nu lasati vreun coleg binevoitor sa va
Indrepte gatul prin socuri externe de diverse
feluri. Astfel de tratament are efect doar In
filmele de actiune si In cele cu Nea Marin.
Exista riscul ruperii complete a
sternocleidomastoidianului, care nu-i usor de
recuperat (tratamentul este chirurgical).

Ce nu ar trebui sa ne lipseasca din
trusa medicala pentru a trata torticolisul:
- Antalgicele algocalmin/piafen cu rol
in combaterea durerii;
- Miorelaxantele- mydocalm cu rol In
relaxarea musculaturii striate;
- Antiinflamatorii nesteroidiene cu
administrare orala paracetamol, aspirina,
ketoprofen cu rol in reducerea inflamatiei;
- Antiinflamatorii nesteroidiene topice
unguente- diclofenac sau fenilbutazona.

74

Nu uitati ca la intoarcerea din
tura/excursie sa faceti o vizita medicului de
familie! Daca datorita pozitiei inadecvate din
timpul somnului va treziti destul de des cu
gatul de lup, fie ca dormiti pe o parte sau pe
spate,ideal ar fi ca perna pe care dormiti sa
urmeze linia axei gatului, destul de greu de
obtinut aceasta pozitie fiindca majoritatea
dintre noi folosim husa de la sacul de dormit
umpluta cu haine. In cazul persoanelor cu
probleme cervicale este necesara o perna
consistenta, eventual luati cu voi o perna
gonflabila, catareste foarte putin (In jur de
100 gr) si este foarte ieftina.

Un intelept proverb romanesc ne
informeaza la modul figurat ca cum Iti
asterni asa dormi, eu va doresc sa va
asterneti cu grija la propriu pentru a va trezi
dimineata odihniti si In deplina integralitate
fizica, pentru a va bucura de frumusetile
naturii!

Text & foto: Iulian Nica

75

Istoria cercetasiei in Romania si in lume

Fiecare dintre noi, la varsta copilariei
am dorit sa facem parte dintr-un grup care sa
ne reprezinte si in care sa ne regasim. Am
visat poate, ca impreuna cu prietenii putem
trai aventuri, clipe despre care sa ne amintim
peste ani. Daca unii dintre noi am putut doar
sa visam, iata ca, de mai bine de 17 ani tinerii
au posibilitatea sa faca parte din Organizatia
Nationala "Cercetasii Romaniei" (O.N.C.R.).

Bine ati venit in lumea cercetasilor!
Se spune astazi in 216 tari si teritorii
baietilor si fetelor de toate rasele si religiile,
toti reuniti in Organizatia Mondiala a Miscarii
Scout. Ei se angajeaza sa traiasca in prietenie
si fraternitate, aceasta organizatie fiind cea
mai mare miscare pentru tineri care a existat
vreodata.
Desi cercetasia in Romania are o
experienta de aproape un secol, domeniul si
scopurile cercetasiei sunt putin cunoscute.
Evolutia ei a fost intrerupta in vremea
comunismului, desi, in perioada interbelica, a
cunoscut o buna dezvoltare. Multa lume are
impresia ca stie cine sunt si ce fac cercetasii.
Opinia generalizata este ca organizatiile de
cercetasi sunt un fel de cluburi pentru copii de
toate varstele care canta, cutreiera padurile,
sadesc copacei si strang gunoaiele prin
parcuri.
Altii, mai putini, datorita uniformei
asemanatoare la culoare celei militare,
considera ca cercetasii sunt grupuri extremiste
care propovaduiesc nationalismul, facand o
grava confuzie intre acestia si asa-numitii
Hitlerjugend - "pionierii" nazisti. In fine,
uneori din cauza esarfei pe care o poarta la
gat, cercetasii sunt confundati cu pionierii
fostului regim. Adevarul istoric infirma toate
aceste pareri. Cercetasii au aparut in 1907.
Mult mai tarziu, atat "tineretul nazist" cat si
pionierii perioadei comuniste preiau modelul
organizatiilor de cercetasi, folosind acelasi
gen de activitati insa in scopuri ideologice.

Initiatorul miscarii de cercetasi a fost
lordul Robert Baden-Powell, un ofiter britanic
care a vazut in camping si activitati
desfasurate in mijlocul naturii nu numai o
preocupare utila si interesanta pentru copii si
tineri, ci si o modalitate eficienta de a le
induce un comportament civilizat, atat fata de
mediul inconjurator, dar mai ales fata de
semenii lor. Pentru a-i invata pe cercetasi
disciplina, Baden-Powell i-a organizat dupa
modelul cercetasilor militari.
Baden-Powell, un om exceptional, s-a
nascut la 22 februarie 1857, avea oroare de
lipsa de imaginatie, iubea natura, oamenii
simpli si umorul, adora sa se deghizeze, sa
faca farse, sa deseneze caricaturi.

76

Explicatia pe care Baden-Powell a dat-
o atunci cu privire la cercetasie este valabila si
astazi: "Este foarte greu, daca nu imposibil,
sa definim miscarea scout. Ea reprezinta
atat de multe lucruri deodata, incat imi
este foarte greu sa le insir pe toate. Ar fi
mai simplu sa va spun ce nu este ea:

- nu este o asociatie a oamenilor bogati care
vor sa ajute copii saraci
- nu este o scoala cu norme si examene
obligatorii
- nu este o brigada de ofiteri si soldati care
forteaza baieti si fete sa devina duri si
curajosi
- nu este un serviciu de comisioane la
discretia publicului
- nu este un spectacol in care succese
superficiale sunt rasplatite cu medalii,
insigne, ecusoane etc.

Toate acestea vin din afara, in timp
ce formarea ca cercetas porneste doar din
interior. [...] Cel mai bun mod de a atinge
fericirea este sa o raspanditi in jurul
vostru. Incercati sa lasati lumea un pic mai
buna decat ati gasit-o cand v-ati nascut."

In Romania primele informatii despre
cercetasie ajung prin intermediul lui
Gheorghe Munteanu-Murgoci. Primele
patrule de cercetasi au aparut in anul 1912 la
Brasov si Bucuresti din initiativa si sub
conducerea colonelului Grigore Berindey
(ajuns ulterior general). Foarte repede,
miscarea a capatat amploare si nevoia unei
organizatii nationale se simtea din ce in ce
mai tare. Asa ca in primavara anului 1914,
Asociatia "Cercetasii Romaniei", cum a fost
denumita atunci, a vazut pentru prima data
lumina zilei. Activitatile cercetasesti
constituiau un punct de atractie pentru tineret,
asa ca asociatia s-a dezvoltat foarte repede.
Prima mare tabara a cercetasilor din
Romania are loc la Brasov la "Pietrele lui
Solomon" in anul 1919.


77

Prima jamboree (tradus din dialectul
indienilor americani jamboree inseamna
intalnire pasnica intre triburi) internationala a
fost organizata la Londra, in 1920, avand
printre participanti si Romania.
In anul 1922, Asociatia "Cercetasii Romaniei"
participa la Conferinta Mondiala de la Paris,
numarandu-se printre cele 30 de tari membre
fondatoare ale Organizatiei Mondiale a
Miscarii Scout (W.O.S.M. - World
Organization of Scout Movement).
La noi in tara, prima Jamboree
Nationala a fost organizata la Sibiu in anul
1930. Cea mai mare Jamboree organizata pe
meleagurile noastre a avut loc la Constanta -
Mamaia, in anul 1934, sub presedentia
printului Nicolae, avand in comitetul de
organizare pe primul ministru Gheorghe
Tatarascu, ministri, prefecti, primari, secretari
de stat, generali, profesori universitari, ofiteri
s.a.
A patra jamboree a fost organizata la
Brasov in august 1936 la care au participat
cateva mii de cercetasi.
Din pacate, la 24 ianuarie 1937, in plin avant,
Asociatia "Cercetasii Romaniei" este
desfiintata de Regele Carol al II-lea. Regele a
dispus infiintarea unei organizatii de masa,
obligatorii, in randul copiilor si tinerilor,
denumita Strajeria, care, desi a preluat o parte
din generoasele idei ale scoutismului mondial,
a fost in contradictie cu principiile
fundamentale si cu metoda sa.
Dar ideile cercetasiei nu au disparut
din Romania. Renascand din propria cenusa,
in primavara anului 1990, un grup de
entuziasti - printre care foarte activi s-au
dovedit a fi fostii cercetasi - reinfiinteaza
organizatia.
Asociatia "Cercetasii Romaniei"
obtine personalitate juridica in mai 1990, iar
dupa 3 ani in 1993, sub numele de
Organizatia Nationala "Cercetasii Romaniei"
este acceptata ca membra cu drepturi depline
in cadrul Organizatiei Mondiale a Miscarilor
Scout (OMMS), fiind singura organizatie de
cercetasi din tara recunoscuta de acest mare
for.

Actualmente, O.N.C.R. numara peste 2500 de
membri in mai mult de 65 de centre locale ce
acopera intreg teritoriul tarii.

Ce este de fapt cercetasia?
Pentru inceput trebuie sa subliniem ca
cercetasia nu este un fel de mancare, o noua
inventie tehnologica, o ramura a arheologiei si
nici macar o insula indepartata din Oceanul
Pacific.
Cercetasia este pur si simplu o miscare
mondiala a tinerilor dornici sa se bucure de
viata, sa-si cultive cele mai alese calitati
umane, sa fie puternici, inteligenti, curajosi si
priceputi, sa cunoasca farmecul prieteniei
adevarate.
Acum probabil va intrebati, dragi
cititori, ce fel de miscare: circular uniforma?
rectilinie si uniforma? miscare seismica? Nu.
Prin miscare se intelege activitate, fapta,
actiune, un indemn, un imbold, o pornire.
Teoretic, toata lumea ar trebui sa doreasca sa
se bucure de viata dar practic nu este asa.
Probabil ca ganditi in acest moment: "Dar eu
nu am nici o calitate, slab sunt de cand ma
stiu, inteligent nici nu mai zic, curajos ca un
soricel, iar in ce priveste priceperea, nici nu
stiu sa-mi leg propriile sireturi de la papuci."
Desigur, va inselati. Tocmai acesta este
scopul cercetasiei: de a va face constienti de
calitatile voastre, de a va descoperi pe voi
insiva, de a va aprecia la adevarata voastra
valoare dar si de a invata noi lucruri care cu
siguranta va vor incanta.
Eterna intrebare care graviteaza in
jurul cercetasiei este: "Dar ce se cerceteaza?"
Raspunsul este unul foarte simplu: "Cercetasii

78

cerceteaza modalitati de a lasa lumea mai
buna decat au gasit-o."
Intr-o lume plina de contradictii, ca
cea de azi, cercetasia doreste sa insufle
dragoste la care sa se raspunda cu dragoste.

Cercetasia este recunoscuta
international in 216 tari si teritorii si are peste
28 milioane de membri, dintre care 4 milioane
sunt doar in Statele Unite, cea mai mare
organizatie nationala. Atata amar de oameni
trebuie sa aiba si o organizatie caruia sa
apartina. Aceasta este Organizatia Mondiala a
Miscarii Scout (W.O.S.M.). Nu va speriati!
Scout inseamna in limba engleza cercetas.
W.O.S.M. este o organizatie internationala,
neguvernamentala, apolitica care regrupeaza
toate organizatiile nationale recunoscute.
Pe Glob exista doar 6 tari fara
cercetasi, in unele dintre ele deoarece nu este
permis: Andorra, Republica Populara
Chineza, Cuba, Corea de Nord, Republica
Populara Democrata Lao si Myanmar.
Si acum sa vedem care sunt ramurile
de varsta si motto-urile specifice:

*Lupisori 7-11 ani Vom face tot
posibilul!
*Temerari 11-14 ani I ntotdeauna
Gata!
*Exploratori 14-18 ani A sluji!
*Seniori 18-21 ani

Cercetasii (exploratorii) au si ei o lege
dar nu ca legile intortocheate ale Constitutiei.
Aceasta lege cuprinde intreaga esenta a ideii
de cercetas:

1. Cercetasul este demn de incredere.
2. Cercetasul este loial familiei,
prietenilor, liderilor cercetasi, tarii sale si
comunitatii lumii.
3. Cercetasul se face util celorlalti
fara a astepta recompensa.
4. Cercetasul este politicos cu toata
lumea indiferent de varsta sau de pozitie
sociala.
5. Cercetasul este prietenos.
6. Cercetasul este curajos si
increzator in fortele proprii.
7. Cercetasul este optimist.
8. Cercetasul este econom.
9. Cercetasul este credincios si
respecta credintele celorlalti.
10. Cercetasul este disciplinat, sever
cu sine, ingaduitor cu ceilalti.

Asa ca v-au dat pe spate legile?
Trebuie sa intelegeti ca astea nu sunt
trasaturile unui cercetas obisnuit. Pe foaie
totul e bine si frumos dar in practica parca nu
mai este asa de usor. Spre asta tinde orice
cercetas dar, asa cum oricine vede, legea este
deocamdata doar o utopie.
Cel mai important moment din viata
unui cercetas este depunerea juramantului de
respectare a legilor cercetasesti, in fata
colegilor de unitate, intr-un cadru simbolic si
cu mana pe steag.

79

Legea scout nu este o constrangere,
cercetasul nu primeste amenda daca nu o
respecta, ca de exemplu in cazul legii
circulatiei rutiere. Nu este nici un fel de
restrictie, ci un cadru pentru viata scout si
viata de zi cu zi. Ea permite cercetasului sa
atinga impreuna cu colegii sai de patrula
scopurile pe care si le-au fixat.

Cercetasii sunt organizati in patrule
din 5-9 cercetasi din aceiasi ramura de varsta,
avand un sef ales din randul membrilor
grupului. In patrula fiecare membru are o
responsabilitate, denumite generic: sanitar,
bucatar, jurnalist, constructor, animator etc.
Va amintiti expeditiile pionieresti
"Cutezatorii"? Au preluat identic aceeasi
organizare si structura.
Responsabilitatile nu sunt permanente,
fiecare membru indeplinindu-le prin rotatie.
Fiecare patrula isi alege un nume mai mult
sau mai putin inspirat (exemple: Acvila,
Licuricii, X-trem, Gherila, Decibelii), are
cantecul, fanionul si deviza proprii. Mai multe
patrule formeaza o unitate, iar mai multe
unitati, un centru local. Unitatea este condusa
de un membru titular in varsta de cel putin 18
ani, care a absolvit un stagiu de formare
pentru sefi de unitate.
Trecerea de la o ramura de varsta la
alta se face printr-un sistem de progres care
cuprinde un set de cunostinte teoretice si
practice (de la orientare cu busola pana la
exercitii de supravietuire in conditii dificile),
a caror complexitate creste odata cu varsta si
pe care cercetasii trebuie sa si le insuseasca ,
pentru a putea promova intr-o ramura de
varsta superioara , astfel incat sa se asigure o
continuitate prin trecerea de la o ramura de
varsta la alta. In functie de ramura de varsta,
cercetasii poarta esarfe de diferite culori:
lupisori - esarfa galbena; temerari - esarfa
verde; exploratori - esarfa albastra; lideri -
esarfa rosie.

In cercetasie nu se fac deosebiri de
rasa, credinta, nationalitate sau categorie
sociala, nu se face politica, iar omenia se
invata prin fapte bune, prin solidaritate
umana, prin actiuni comunitare. Mai mult ca-
n alta parte, se face educatie prin organizarea
timpului liber al tinerilor intr-un mod placut si
recreativ, prin excursii, sezatori, olimpiade,
carnavaluri, actiuni ecologice si mai ales prin
campuri (tabere) in mijlocul naturii. In
corturile pe care si le ridica pe malurile
apelor, pe coastele muntilor, in luminisurile
padurilor, cercetasii traiesc o viata sanatoasa,
voioasa, cunoscand farmecul prieteniei
sincere.
In cercetasie, activitatile sunt initiate
de copii si de adolescenti si se desfasoara sub
indrumarea discreta, dar atenta a liderilor
adulti. Rolul adultului in cercetasie nu este de
a "preda" si nici de a "disciplina", caci
cercetasia este un teren al autoeducatiei. Rolul

80

lui este de asigura functionalitatea cadrului
educativ, democratic al cercetasiei. El
vegheaza ca in grupul de cercetasi sa
domneasca un climat de prietenie, incredere
reciproca si exprimare libera. Nu decide in
locul cercetasilor, dar stie sa dea avant
gandirii si imaginatiei.
Dintre personalitatile de marca ale
tarii noastre care au fost cercetasi amintim pe:
Ecaterina Teodoroiu, gen. Eremia Grigorescu,
Ion I.C. Bratianu, Grigore Antipa, Alexandru
Borza, Gh. Munteanu-Murgoci, Simion
Mehedinti, Ion Cantacuzino, George
Calinescu, Barbu Stefanescu Delavrancea,
Tudor Arghezi, Mircea Eliade, Alexandru
Macedonski, Ion Minulescu si altii. Printre
mentorii miscarii cercetasesti din Romania
amintim pe Nicolae Iorga si Nicolae
Titulescu.
La nivel mondial, printre celebritatile
care in adolescenta au fost cercetasi (scouts),
se numara fostul component al trupei Beatles,
Paul McCartney, fotbalistul David Beckham,
basketbalistul Michael Jordan, regizorul
Steven Spielberg, regele Suediei Carl XVI
Gustaf, regina Marii Britanii Elisabeta a II-a,
fostul premier britanic Tony Blair, fostul
presedinte american George W. Bush, fostul
presedinte francez Jacques Chirac, actorii
Harrison Ford si Richard Gere, primul om pe
Luna Neil Armstrong.

Acum sa trecem la partea distractiva!
("In sfarsit!!!" exclama cititorul exasperat).
Cercetasia este un program bazat pe viata in
natura, pe hike-uri (drumetii) si campuri
(tabere cu corturi). Experienta magica a
dormitului sub cerul liber, in cort, rasaritul
soarelui deasupra muntelui sau din apa,
sentimentul de maretie a pasului pus pe varful
unui munte, senzatia de mister cand intri intr-
o pestera, raman amintiri pentru tot restul
vietii. Cercetasii au sansa de a se bucura de
toate acestea. Si daca pentru un "spiridus" sau
"lupisor" aventura poate insemna aprinderea
unui foc de tabara cu ajutorul unei lupe,
pentru o patrula de "temerari" aventura poate
consta in confectionarea unei plute din lemn
si sfoara si apoi parcurgerea unei distante pe
apa cu ajutorul ei. Pentru "exploratori" o
expeditie alpina cu campare in zapada ofera
aceleasi satisfactii.

Campurile se organizeaza in principal
vara, undeva la munte si la care participa
membrii din diferite centre locale din tara sau
din strainatate. Aici se fac numeroase
activitati precum catarare, speologie,
ecologie, orientare, se canta in jurul focului,
se fac numeroase jocuri, dar in primul rand se
leaga prietenii trainice.
Cantatul este una dintre activitatile
preferate a cercetasilor talentati. Chitarile,
mandarinele (portocalele nu!) si corzile
vocale sunt exploatate la maximum pana
tarziu in noapte. Focul n-are incotro si trebuie
sa rabde odele bravilor tenori si soprane.
Totusi, admitem ca printre ei exista si
cercetasi talentati, cu voci sublime dar, din
pacate, sunt acoperiti de numerosii cercetasi
mai putin talentati.
Salutul cercetasesc se face folosind
mana dreapta. Cele trei degete centrale sunt
lipite, simbolizand cele trei puncte ale
"promisiunii". Degetul mare il acopera pe cel

81

mic, semnificand prin aceasta ca cel tare il
sprijina si il apara pe cel slab.
Daca cercetasii se recunosc intre ei
oriunde s-ar afla, este pentru ca poarta
insigne, embleme si esarfe asemanatoare.
Baza insignelor cercetasesti este floarea de
crin. Tulpina centrala reprezinta "axul
busolei", cel care aratand nordul ajuta sa
regasesti drumul corect. Uniforma si esarfa
caracteristica permit la randul lor cercetasilor
sa se recunoasca, chiar daca vin din tari
diferite. Ideea uniformei provine de la Robert
Baden-Powell, si iata de unde a pornit: In
timpul campului organizat de el in anul 1907
pe insula Brownsea, copiii au venit imbracati
cu hainele lor de casa, ocazie cu care s-au
vazut foarte bine diferentele intre cei bogati si
cei saraci. lata de ce Baden-Powell a avut
ideea crearii unei uniforme, destinata sa faca
sa dispara aceste diferente aparente.
Tinuta cercetasului dezvaluie o stare
de spirit. Este chiar o scoala de spiritualitate.
Punandu-si centura, inseamna ca a acceptat in
mod liber o disciplina. Inseamna ca e gata de
plecare. Punandu-si cravata, inseamna ca s-a
legat de membrii grupului ale carui culori le
poarta. Deschizandu-si gulerul camasii,
inseamna ca a acceptat exigentele vietii in aer
liber. Punandu-si rucsacul pe umeri, inseamna
ca si-a preluat responsabilitatile, pastrandu-si
in acelasi timp mainile libere. Suflecandu-si
manecile, inseamna ca este gata sa serveasca
pe altii.

In loc de incheiere
A fi cercetas nu e exagerat de greu. Nu
e exagerat de solicitant. Si in mod cert nu e
plicticos. E o chestiune de vointa. Un resort
interior, care sa te faca sa simti ca ai un
cuvant de spus, ca trebuie sa actionezi si sa
sfarsesti prin a afla ca impreuna suntem
puternici. Putem aduce schimbarea. A avea
incredere in tine si in altii. A te educa pentru a
fi util tuturor. A invata pentru a putea ajuta. A
face tot ce-ti sta in putere. A nu te descuraja, a
nu te da batut. A crede. Cercetasul este "loial,
de incredere, saritor, prietenos, politicos, bun,
ascultator, econom, vesel, curajos, pur,
credincios". Nu e un portret al tanarului ideal,
e unul realizabil. Un cercetas nu e un om
perfect, e doar un om care... se straduieste,
alaturi de altii, sa lase lumea "putin mai buna
decat a gasit-o".
Cercetati in sufletul vostru, vedeti
daca cercetasia este ceea ce cautati si in caz
afirmativ nu ezitati sa contactati unul din cele
peste 65 de centre locale (filiale), raspandite
in toata tara. In functie de varsta ta, vei fi
chemat la o prima intalnire cu cercetasii din
grupa ta de varsta si de aici aventura poate
incepe.


82

De mancare pe munte!
(totul pentru doua persoane)

Lumea stiintifica spune ca un om
normal in conditii vitrege ar vietui (mai
degraba supravietui) vreo trei zile fara lichide
si cam sapte fara mancare. Si pentru ca
numarul acesta al revistei e afferent primului
trimestru ma gandesc ca apa cam gasiti la
orice pas. Si daca ati pornit mai pe la
inceputul anului pe munte si nu gaziti apa,
sigur o oala cu zapada ori un sloi de gheata in
cale tot veti intalni!
Asa ca felul unu si desertul raman cum
am stabilit: ceai fierbinte cu ce aveti in rucsac
(orice, comestibil sa fie) si o supa buna si
fierbinte.
Acum lucrurile care nu prea pot fi schimbate
asa, din mersul trenului fiind stabilite, e
timpul si momentul sa ne concentram asupra
felului doi.
Unii oameni ai muntelui, certati cu
caloriile si cu burtile lasate dupa si intre
sarbatori ma vor ocara cand vor auzi ca semn
al alimentarii constiincioase sunt celebrele
frigarui cu ditamai cubuletele de slanina in
varful frigarilor; asa ca voi incepe cu mai
vestitul mod de viata al oamenilor cumpatati.
Adica cu pastele instant la pachet.
Asta inseamna sa cumparati si sa aveti
in prima faza o punga cu paste. Asa ca
urmatoarea etapa e sa trecem la bucatarit.
Acuma urmeaza teleportarea in spatiu si ne
trezim fie pe la o stana parasite, fie pe la un
canton silvic aflat in aceeasi situatie. Iar toate
aceste premise le-am gasit de data asta in
Muntii Nemira (cei care stiu alte locuri sa ne
dea de veste!)
Se face ora sase aproape la jumatatea
lui ianuarie; frig, zapada multa si multe urme
de urs. Bonusul e reprezentat de o haita de
lupi plus o paruiala intre ei. Din fericire noi le
vedem urmele doar
Felul unu, plus aperitivele au fost
reprezentate de sansa de a gasi un acoperis
sub cerul instelat; restul au venit de la sine.
Paste carbonara cu adaos de sunca
presata (in vid!)

Important e un plic instant cu paste cumparat
de undeva de acasa; restul vine de la sine.
Fluxul tehnologic spune ca prima si prima
data e nevoie de apa; in momentul in care
aceasta (sau zapada) a fost adusa la punctual
de fierbere urmeaza ca minunatul plic instant
sa fie rasturnat in oala care clocoteste. Ideal e
ca focul sa fie cat mai mic, in caz contrat e
xista posibilitatea ca pastele si adaosul de
chimicale sa se lipeasca de fundul
ceanului/oalei/castronului/paharului. Sincer
sper sa nu se lipeasca de fundul furculitei;
ar fi o noua culme a bucatariei montane!

Din momentul in care se incepe
fierberea, focul se lasa la minim iar
preocuparea noastra este de a cere colegului
de drumetie sa-si scoata pe masa


83

(ori langa cort) toata sunca presata ambalata
in vid. La sfarsitul acestei experiente culinare
veti fi ferm convinsi ca, alaturi de o oala
goala, un litru de apa si o punga de paste
instant, sunteti capabili a tine la distanta (si
respect in acelasi timp) o hoarda de oameni
care cu o masa inainte (pranz ori cina) va erau
prieteni. Se invarte incet, melancoholic chiar,
in oala, asa incat cei care nu au participat la
caratul ingredientelor ori s-au dovedit
carcotasi convinsi de la inceput sa-si muste
unghiile. Asa le trebuie! Timpul trece repede
astfel ca dupa mai putin de jumatate de ora
pastele la foc mic sunt gata. Intre timp nu am
uitat de sunca presata taiata feliute lungi si
subtire, exact ca la carbonara!

Functie de anotimp ori masivul vizitat
mai merg aruncate in oala un ardei iute, o
mana de patrunjel ori de urzici. Sau ce mai
gasiti prin zona! Aceasta mancare (delicioasa
de cele mai multe ori) se consuma linistit, in
jurul unui foc de tabara, alaturi de o babeasca
sau o grasa. In caz contrar se recomanca cura
de dezinfectare cu zeama de urzici sau ceai de
merisoare (din cele ce au tercut de iarna
anului trecut). Daca va supradimensionati
portiile de mancare, probabilitatea de a ajunge
la al doilea fel de felul doi este minima.
Totusi
Frigarui pe varf de munte
Aflati la 1400-1900 metri chiar nu mai
conteaza ce fel de carne aveti la voi. Pentru ca
daca mai urcati cativa metri puteti avea si
curcanul de l aamericani de 10 kilograme,
caci oricum nu mai este pentru nimeni tentant;
o sa-l mancati crud, nemaigasind lemne de
foc.
Pana atunci, o frigaruie spartana,
carata o zi intreaga pe munte iarna se
compune din: ceva slanina, plus sunca (care e
de fapt slanina cu straturi de carne), o bucata
de muschi afumat in spatele casei, o bucata
sau mai multe de carnati afumat (60% carne
de porc si restul vita, plus o mana de usturoi,
sa fiti siguri ca scapati de cele mai multe ori
de colegul de drumetie), daca mama e
gospodina poate gasiti si o bucata de ceafa
afumata. In rest mai merg 15 centimetri de
muschi afumat la butoi plus ceva carne; de
aceeasi lungime si prospetime ca si muschiul.

Mod de preparare: toate ingredientele
mai sus enumerate se taie bucatele; L*l nu
conteaza foarte mult pentru ca e destul de
greu sa remodelam iscusinta mesterului
popular ce a omorat oratania din curte; ceea

84

ce e important a urmari este ca grosimea sa nu
depaseasca 5-10 milimetri asa incat sa nu ne
trezim ca jumatate din carne e arsa iar restul e
cruda!

Varianta de vara cuprinde cateva felii de ardei
gras, doua-trei ciuperci, o rosie taiata in doua
jumatati si sferturi de ceapa. Din fericire
ceapa poate sa fie alaturi de noi si in miezul
iernii. Pe bat aranjamentul se face in asa fel
incat carnea macra sa fie langa ceva grasime
asa incat sa se mai fragezeasca de mai e
nevoie, ceapa se pune pe ici pe colo suficient
de rara dar destula incat sa nu uitam de ea. Si
toate astea aranjate intr-o deplina ordine
ancestral se infing pe un bat (lumea spune de
alun ori de stejar, eu de multe ori betele le-am
aruncat pe foc asa ca totul a fost pus direct pe
jarul focului) si se tin deasupra jarului.
Maxim un sfert de ora, suficient cat unul
dintre noi sa intinda cortul si ceilalti sa intre la
somn, asa incat tu sa ramai alaturi de
proprietarul sticlei de vin rosu, pardon ceai de
afine sis a socializezi pan ace termini. Ceaiul.
De cele mai multe ori dimineata se
recomanda daca ati sta la vila ori casa o
ciorba de potroace ori o oala de zeama de
varza murata. La munte in schimb e
recomandat sa va strange-ti cortul ori rucsacul
repede sis a o luati la drum mai departe.
Oricum ziua e pierduta dj pe jumatate si pe
seara va asteapta alte delicii culinare Ne
spuneti voi care?

Text & foto: Silvia David

85

EcoMarathon Moieciu de Sus (eveniment 1 Mai 2010)

In data de 1 Mai 2010 va avea loc in
localitatea Moieciu de Sus prima ediie a
evenimentului EcoMarathon. EcoMarathon
este organizat de Centrul de Ecologie
Montana in colaborare cu Primaria Moieciu,
EcoMarathon este un concurs de alergare
montana ce isi propune sa ofere pasionailor
de alergare si iubitorilor de munte i de
miscare in aer liber o alternativa de a-i
petrece timpul liber.
Ne dorim in acelai timp sa tragem un
semnal de alarma asupra atitudinii pe care
trebuie sa o avem faa de mediul Inconjurator
dar mai ales faa de munte i zonele turistice.
Ideea acestui maraton a pornit de la
dorina de a oferi tuturor celor pasionai de
sport i de natura posibilitatea de a descoperi
potecile, cadrul natural i tradiiile de la
poalele munilor Bucegi i Leaota.
Exista deja o comunitate foarte
numeroasa a celor pasionai de alergarea
montana i trebuie sa avem cat mai multe
evenimente de acest gen pentru ca ele te
motiveaza i I-i cultiva aceasta pasiune.
Evenimentele de acest gen au un
impact mare In strainatate i sunt In plina
dezvoltare In Romania, alergatul este unul din
cele mai practicate sporturi In lume i poate fi
practicat cu uurina deoarece nu necesita
costuri foarte mari. Dorim sa Incurajam cat
mai multa lume sa practice alergarea iar
timpul liber sa invee sa il petreaca facand
sport.
Evenimentul va cuprinde 3 curse
distincte:
EcoMarathon: Maraton destinat
alergatorilor desavarii i celor care doresc
sa-i depaeasca limitele; va fi o cursa clasica
pe distana de 42 de kilometrii cu o diferenta
de nivel de cca +2300 m, startul i sosirea vor
avea loc in Moieciu de Sus.
Cross: Cros destinat celor care au
Inceput de curand alergarea i celor care
doresc sa-i schimbe modul de viata i sa
devina mai activi pentru ca sportul Inseamna
sanatate; va fi o cursa de 14 kilometrii cu o
diferenta de nivel de cca +600m, startul i
sosirea vor avea loc In Moieciu de Sus
EcoKids: Concurs destinat copiilor; In
functie de categoria de varsta vor parcurge
diferite distane cu startul i sosirea In
Moieciu de Sus

Pentru Inscrierea la acest eveniment i
pentru mai multe detalii consultai pagina
maratonului: www.ecomarathon.ro
Text: Gabriel Lupu

1

Zend I Tora
(Cantarea Cantarilor)

VARA

Un munte Isi sarbatoreste maretia
si eu, ca altadata, privesc tacut aceasta
liturghie.

Din cale harazesc o floare a padurii,
ce-n parul iubitei isi afla impodobirea.
Zambim amandoi, cu nevinovatie,
caci nu stim sigur, inca, ce ne va fi iubirea.

Odata, la malul marii,
trimis-a norii sa ma cheme.
Le-am implinit solia si, a doua zi,
in catedralele lui imi implineam fiinta.

Un munte.si dragostea mea.pentru
totdeauna.

I ARNA

Ninge, iubito, peste chipul tau,
cu visele muntilor

Mirarea ta,
ca pruncii zambeste!

Si brazii iti cauta chipul
Si poienile-si doresc zambetu-ti

Neaua se lasa usor de pe crengi
ca o plutire de ingeri.

Si eu tulbur pacea Clipei.
strigandu-ti numele

Caci teama
ca o vraja nebuna sa se implineasca,
ma ingrozeste
Si tu sa devii o amintire.

PRI MAVARA

O minune fi-va sa fim impreuna
pe aceste carari de codri adanci,
ce mi-au pastrat, cu dragoste, copilaria.

Desi, de-atunci te-am dorit,
abia acum apari,
cand sufletul mi-e ostenit de vise neimplinite
ce triste, inca te cauta in abisuri.

O primavara de suflete-nflorite
si dragostea ce-si asteapta voia.

Privim imbratisati cum luna,
Un cer, plin de stele, implineste.

O noapte de primavara,
pe-o culme de munte, cu tine,
e tot ce-mi doresc, iubito!....

Text: Gabriel Lupu

87

TOAMNA

De ce ma privesti, toamna, in ochi,
cu aceasta privire, de iubita parasita?!
De ce-ndraznesti?
N-am vrut nicicand sa te iubesc.
Mestecenii tai, plangand,
inca-mi mai ard privirea.
Apusurile tale, sangerande,
m-au harazit cu nevindecate rani.

Nu ti-am promis, nicicand, nemarginirea
dar tu inca ma vrei in abisurile tale
de-o nesfarsita suferinta.

Mereu m-am pedepsit cu ochii
privindu-ti frumusetile-ti desarte!
Mereu te-am iertat pentru tot ceea ce
mi-ai furat din suflet,
ca o iubita mincinoasa.

Si tu?
Tu inca mai speri ca zambetul tau de culori
imi va intoarce privirea.

Tulburatu-m-am de frumusetea ta, toamna
si cand m-am trezit din alinturile-ti suave
nu mi-am mai aflat inima,
ajungand prizonierul propriei mele iubiri.
Caci fara inima,
cum as mai putea porunci sufletului sa te
uite?!

Psalmul BETH-EL

Zisa Muntele, sufletului meu:
Sezi pe culmile Mele
Si voi asterne sufletului tau
toate minunile Mele.

Si-am implinit porunca
Si sufletul meu e plin
de dragostea muntilor tai, Doamne!

Drept pentru care iti multumesc,
si lauda mea, ca rugaciunea se va ridica,
si dragostea mea, ca tamaia, va arde.
Si-Ti voi iubi muntii, cat voi trai,
arzand sufletul meu cu dragostea,
jertfa ca ardere de tot,
mireasma placuta, Tie, Doamne!

Text & foto: Claudiu Birliba

88

Marturisiri

Am ajuns in acea zi cand nebunia
lumii asteia ma amuza, atunci cand prietenia
cu tine s-a oprit si dialogul cu mine a disparut
intr-un sfarsit.
Sunt in acea zi cand north face-ul de
pe mine, cu mammutul de la colegu, cu tot
neamul lor de salewa, de jack wolfksin sau de
vaude nu ma mai ajuta, ziua cand dau la vale
toalele. Ce folos daca bocancii sunt meindl, ca
tot impetrit raman in stanca .
Nu mai fac doi bani si pot sa joc la
nesfarsit alba neagra cu toate stancile mele.
Vezi, am ajuns pe toate inaltimile, pe toate
varfurile lumii, zece miari de as face si tot nu
esti multumit.

Voi fi in acea zi cand cerul nu mai este
albastru si nici gri, cand cerul nu mai e deloc
si nu-l pot privi de pe creasta mea preferata,
de pe veranda mea ce da in rasarit de soare, de
pe plaja mea privata aflata la marea de nori.
Credeam ca eram o incertitudine in valea asta
umbrita de mine.
Tramvaiele de gheata, de viscol si ger,
din inimile oamenilor urca din nou muntele.
Un fel de exorcism transportul asta in comun.
Muntele nu-i generos, el este corect si
impartial ca un arbitru de sah. Trrrrrrrrrr, a
sunat ceasul , mutarea e a ta .Si partida stiu
bine cu cine o joc, de fiecare data tot cu mine.
Tot cu saltimbancul din mine care stramba din
nas ma intalnesc pentru a suta oara.
Sunt gata pentru a muta pionii? Sunt gata
pentru o remiza, pentru o infrangere sau
pentru o victorie?
A sosit acea zi cand traiesc, acea clipa
cand ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce
mi-a dat.
Sunt in acea zi cand toate hainele de
pe mine le-as rupe atunci cand urc cararile
vechi de ciobani, pentru ca simt ca fac un
sacrilegiu atunci cand nu sunt vrednic sa te
vad.
Voi fi in acea zi cand cerul este de un
albastru cristalin, imposibil de redat prin
cuvinte dar foarte posibil sa-l recunosti, cerul
acela aparut atunci cand crapa pietrele de ger
si cand totul a incremenit in stancile si
varfurile imbratisate in ani si clipe.
Traiesc cat mi-o dat cerul asta albastru
si respir sa simt viata.
Tramvaiele s-au transformat in trolee,
cu pantograf din muschi de padure provenit
din visele oamenilor si urca din nou muntele.

Exorcismul este un dialog sacru.
Muntele ramane acelasi arbitru corect,
impartial si aproapenteles. Trrrrrrrrrrrrr, a
sunat iar ceasul si trebuie sa fac mutarea si
stiu ca jocul asta nu se va sfarsi niciodata Si
sunt gata pentru orice, pentru remiza, pentru
infrangere sau pentru o victorie.
Joc sah cu mine si muntele imi este
arbitru.
Anul 2, numarul 3

89

Glume montane

Doi lupi se duc sa fure oi.
Ciocanitoarea ii aude si-i paraste ciobanului
care se pune la panda. Seara ajung lupii la
stana si vor sa intre pe o gaura din gard.Intra
primul lup pe gaura si ciobanul ii trage o bata
peste bot.Pune mana la bot si se intoarce catre
celalalt spunindu-i:
- Intra tu primul ca pe mine ma
bufneste rasul!!
***
Un caine se rataceste prin jungla.
Plimbandu-se el linistit vede un tigru
indreptandu-se in goana spre el, cu intentia
clara sa-l manance.
Cainele se gandeste Prietene, am
incurcat-o! Asta ma mananca! Dar imediat
vede niste oase pe jos. Se aseaza pe burta si
incepe sa roada oasele, cu spatele la tigru.
Chiar inainte ca tigrul sa sara, cainele exclama
satisfacut, frecandu-se pe burta: Mmmm,
delicios tigru! Oare or mai fi si altii pe aici?
Auzind, tigrul se opreste din salt si infricosat
se prelinge pe langa copaci, plecand grabit a
fost cat pe ce! Cainele aproape ca m-a dat
gata!
O maimuta care a urmarit scena dintr-
un copac, sperind sa se puna bine cu tigrul,
fuge dupa acesta ca sa-i povesteasca
inselatoria.
Cainele nostru o vede.
Maimuta il ajunge pe tigru, si-i spune
pe fata toata tarasenia. Tigrul, inecat de furie
zice: Urca in spinarea mea si vei vedea ce ii
voi face nemernicului de caine!
Acum cainele vede tigrul cu maimuta
in carca si se gindeste - Ei, cum o mai scot la
capat de data asta?
Dar in loc sa fuga se intoarce cu
spatele la atacatori prefacandu-se ca nu i-a
vazut. Si... cand acestia au fost destul de
aproape zice
-Unde naiba e maimuta aia?! De
jumatate de ora am trimis-o sa-mi aduca un
tigru si nici acum nu s-a intors!!
***

Regele leu in padure, cheama toata
animalele si le spune sa formeze doua tabere:
- Cei frumosi in stanga mea, cei
destepti in dreapta mea, repede!
Animalele se impart toate, care si
cum, numai maimuta ramane pe loc. Singura
dintre toti, ramane in mijlocul drumului. Leu
o intreaba:
- Tu ce astepti, ma rog?
La care maimuta:
- Pai si ce-ai vrea sa fac acuma, sa ma
rup in doua?
***
Un broscoi suna la linia fierbinte a
unui medium si i se spune:
- Ai sa cunosti o tanara frumoasa care
va dori sa stie totul despre tine.
- Minunat! raspunde broscoiul. O s-o
cunosc la o petrecere?
- Nu, raspunde mediumul, anul viitor,
la ora de biologie
***
Intr-o zi iepurasul se intalneste cu
lupul... Iepurasul cara o plasma de ultima
generatie...
- Dar de unde ai mai iepurasule,
plasma asta, ca tu esti lefter...
- Pai am fost la vulpe...
- Si???
- Pai... m-a invitat la o cafea... dupa
care s-a dezbracat si a zis: "Ia tot ce e mai bun
de la mine".
- Si?
- Si eu am luat plasma
***
Doi tipi isi plimba cainii prin parc.
Unul are un Sant-Bernard iar celalalt tine in
lesa o ciudatenie de caine foarte lung si de
subtire cu un bot nefiresc de lung.
Asta cu "subtirelu'" il avertizeaza pe celalalt:
-Tine-ti bine cainele si ocoleste-ma la
distanta!
-Hai Domnule vrei sa zici ca ala
subtire al tau imi sperie Bernardul meu?
-Domnule ai grija!
Anul 2, numarul 3

90

-Pariu pe 500 dolari ca al meu ti-l
termina pe-al tau.
Pun pariul si dau drumul javrelor. Se
face imediat un nor de praf si se aud numai
schelalaiturile Bernardului ... apoi liniste.
Apare cainele subtire.
Asta cu Saint Bernardul este pierdut:
-Domnule am pierdut 500 si vreau sa
ti-l cumpar, iti dau 5000 de parai.
-Prietene, stii ceva pe mine m-a costat
10000 numai operatia estetica a acestui
crocodil!!!
***
Iepurele il bate pe lup la sah de fiecare
data pana cand il intreba lupul:
- Bai iepurasule, cum se face ca ma
bati de fiecare data la sah?
-Bai lupule, eu fac o partida de sex
inaintea fiecarei partide
A doua zi lupul merge in bucatarie la
sotia lui, ii acopera ochii cu mainile si incepe
sa o sarute.
Atunci lupoica exclama:
-Oh, ooh iar mergi la sah iepurasule?
***
Un turist crestin merge pe munte si se
intalneste cu un urs.. Nestiind ce sa faca,
incepe sa se roage tare: Doamne, Te rog sa dai
ursului ganduri crestine!!!! La care ursul isi
impreuneaza labele si zice: Doamne,
binecuvanteaza aceasta masa.
***
In barul din padure aglomeratie
mare... Intra iepurasul si striga:
- Doua beri si sa cante muzica!
Vulpea se scoala de la o masa:
- Bai iepurasule, ce ma, te-ai facut
jmecher ?!? De ce strigi ba ?!?.
Iepurasul ii raspunde calm:
Ce vrei ba nenorocito? Hai afara sa ne batem!
Ies afara, se aud bubuituri si intra
numai iepurele:
Se ridica si lupul:
- Ce vrei ma? Tu crezi ca daca ti-a
mers cu vulpea esti tare? Hai afara sa-ti arat
cine e seful aici!
Ies astia si dupa 5 minute intra numai
iepurele. De data asta protesteaza ursul etc
aceeasi poveste; intra iepurele si striga:
Se deschide usa si intra leul:
- Sa fie la halba, ca sunt cu cumnatu-
meu
***
Pe stanca sacra, leul aduna toata
suflarea junglei.
-Ba m-am saturat, suntem prea multe
animale asa ca facem un concurs de bancuri:
care zice un banc la care sa rada toata lumea
scapa cu viata, altfel pleaca dintre noi.
Vine elefantul, spune un banc toata
lumea rade doar iepurele tace. Elefantul
moare. Vine girafa zice un banc toata lumea
rade cu lacrimi numai iepurele tace. Girafa
moare. Vine testoasa zice un banc toata lumea
tace numai iepurele rade.
-Ce ai mai iepure?
-Ha! Ha! Ha! mi-am adus aminte de
bancul elefantului!
***
Vine iepurasul la urs.
- Nene ursule, hai la bar ca fac eu
cinste.
- O, bun, se bucura ursul, hai.
Ajung ei la bar, vine barmanul. Zice
iepurasul:
- Barman, o tuica pentru mine si un
suc de afine pentru urs. Se supara ursul, il
scoate pe iepuras afara si spune:
- Asculta, iepurasule, noi santem
prieteni, dar daca-mi mai faci o faza din asta
sa ma umilesti in public te bat de te las lat.
A doua zi, iar vine iepurasul la urs.
- Hai ursule la bar ca fac cinste.
Se duc, vine barmanul, zice iepurasul:
- O tuica de prune pentru mine si doua
sucuri de afine pentru urs.
Il scoate ursul pe iepuras afara si il
bate de-l face praf. A treia zi:
- Nene ursule, hai la bar ca iar fac
cinste. Merg ei iar, se aseaza la bar, vine
barmanul, iepurasul:
- Barman, o tuica pentru mine si un
suc de afine pentru urs ca daca bea doua se
imbata si nu mai stie ce face.
Text: Lucian Rosu, Foto: Lucian Rosu & Adrian Fako

91

Bezengi sau mica Himalaya

17 august; ma trezesc intr-o ceata si
un viscol crunt. A nins toata noaptea. A nins
si In cort, si In absida, a nins. Afara nu se
vede nimic, probabil nimeni nu a Indraznit sa
urce pe varf, deci nimeni nu a trecut pe langa
noi. Dam trezirea, vrem sa coboram cat mai
repede, dar Tibi nu poate sa se trezeasca. E
epuizat complet, nici un deget nu poate sa
miste. E vant puternic, viscol, ninge, e frig si
avem de coborat 2000 m cu Tibi imobil.
Din 4 rucsaci mari facem 3 enormi.
Cordelina ce o avem o utlizam sa Il
imobilizam pe Tibi si de capete sa tragem noi.
Il folosim ca pe o sanie. Avem noroc ca panta
nu e foarte mare dar nici foarte redusa, iar In
3 ore suntem la baracile Diesel unde Isi au
sediul salvamontii. De acolo Il punem pe o
sanie si Il tragem la vale pana la telecabina. Si
tot asa pana ajugem la hotelul unde aveam o
noapte asigurata. Dupa masa de seara si dus
Tibi Isi mai revine, iar noi pregatim strategia
pentru Bezengi. Cum sa ajungem acolo?
18 august; dimineata devreme
incepem sa intrebam pe taximetristii din zona
cam care ar fi preturile. Undeva Intre 5000 si
10000 de ruble, ceea ce pentu noi este peste
buzunar. Negociem cu un taximetrist la 2000
de ruble, si ne suim intr-o lada bine
intretinuta. Atmosfera pe tot drumul este una
buna, muzica si veselie. Dupa 5 ore de mers
cu taxiul ajungem la granita cu Georgia. Dupa
cateva negocieri dure cu soferul suntem lasati
in mana celor de la granita, dar cu ajutorul
permisului special obtinut de la Piligrim
Tours trecem mai departe. Urmeaza 20 de km
de drum forestier, dar dupa cateva ore de mars
cu casa in spate norocul ne surade si agatam
un Mosktvich la care mai mult am Impins
decat ne-a dus. Totusi, noaptea, dupa alte
peripetii suntem in tabara de baza Bezengi,
Chamonix-ul Rusiei, leaganul alpinismului
rusesc. Punem corturile si dormim.
19 august; ne trezim tarziu iar vremea
de afara nu este cea mai buna. Tabara de baza

Bezengi este de fapt un mic sat cu 10 case si
cateva casute turistice, in care traiesc 9 luni de
zile o mana de oameni. Se afla la raspantia a
doi ghetari: Bezengi si Mirzanghi. De
asemenea, pe o raza de cativa km gasesti 8
varfuri de peste 5000 m si multe altele de
peste 4000 m . Prima zi o petrecem in tabara
de acolo, cu lucruri casnice si explorand
micutul sat.
20 august; ne propunem sa mergem
de-a lungul ghetarului, si ajungem la fosta
tabara de baza, intr-un loc cu totul izolat. O zi
destinata plimbarii, in care incercam sa ne
acomodam cu vremea urata si cetoasa.
21 august; il lasam pe Tibi sa se
odihneasca si merge la capatul inferior al
ghetarului, unde exploram crevasele si
seracurile. Seara facem tot echipamentul, caci
urmeaza sa plecam spre taberele avansate, iar
Tibi spre Ararat. Ne luam ramas bun de la
Tibi, asteptand vesti de la el cum ajunge in
Turcia, iar noi ne pregatim de urmatoarea
aventura!
22 august Suntem de 3 zile In Tabara
de baza Bezengi. Am inteles de ce este numita
Leaganul alpinismului rusesc. Toti oamenii
ce i-am intalnit sunt trecuti prin experiente
impresionante. Seven Summit, optmiari,
premiere mondiale sunt doar cateva titluri cu
care se pot lauda cei prezenti in aceasta tabara
de baza, care nu seamana deloc cu ceea ce as
fi crezut ca este Chamonix-ul Rusiei. Noi
suntem doar mici copii pe langa experienta
celor din jurul nostru si asta ne face sa ne
reevaluam performantele noastre de pana
acum. In cele 3 zile lenevite ne-am acomodat
cu locurile, oamenii, vremea si am teoretizat
ceea ce ne doream sa facem, o mica parte din
Peretele Bezengi (denumit si Mica Himalaya).
Destul de tarziu plecam din tabara de
baza spre baza peretelui. Estimam ca facem 2
zile pana acolo desi am incercat sa facem
rucsacii cat mai usori pentru a avea o
mobilitate cat mai mare. Doua zile de mers pe

92

un ghetar, marele ghetar Bezengi (cel mai
mare si impresionant ghetar al Caucazului cu
o lungime de 12 km), ar fi suficiente sa ne
incalzeasca pentru ce va urma. Urmam poteca
imaginara de pe harta care urmeaza morenele
laterale, avem un ritm sustinut dar nu ne
putem opri sa nu admiram formele de relief
glaciare sculptate de aceasta forta eroziva
impresionanta. Valea ghetarului este imensa,
sculpteaza de-o parte si de alta abrupturi,
morenele laterale si cele centrale formand o
diversitate petrografica si structurala. Din
cand in cand suntem obligati sa inconjuram
crevasele si seracurile impunatoare. Daca la
baza inferioara crevasele pot fi sarite, in zona
mediana si cea superioara crevasele ajung sa
aiba dimensiuni uriase, avand nevoie de zeci
de minute pentru a le inconjura. Pornind de pe
partea dreapta a ghetarului, trebuie sa
traversam pe latime pana pe partea stanga,
unde sunt cateva locuri de cort marcate pe
harta. Traversarea ghetarului este dificila, mai
ales datorita cetii dense, frigului cuprinzator si
vantului ce ne face sa simtim asprimea zonei.
Totusi in putinele momente de relaxare se
poate auzi miscarea ghetarului, bubuiturile
specifice de sub noi ne fac sa ne gandim ca nu
suntem singuri in aceasta imensitate de
gheata, ghetarul se misca, este in viata de zeci
de mii de ani.

Dupa-amiaza ajungem la locurile de
cort vazute pe harta. Nu foarte obositi, parca
am vrea sa mai mergem mai departe, dar
suntem opriti de o gasca de alpinisti ce
coboara de pe versanti. Aflam ca sunt din
Odesa, au incercat sa urce pe perete dar vantul
puternic si rucsacii imensi i-au intors. Ne
conving sa ramanem cu ei peste noapte,
traseul devenind dificil. Comunicarea cu ei
este grea, limbile straine nu sunt un punct
forte al lor si nici al rusilor in general.
Asezam meticulosi cortul iar cand ne
alimentam cu apa avem surpriza de a vedea ca
nu suntem singuri in aceasta regiuni. O turma
de vreo 20 de masculi ibecsi nu par a fi
deranjati de prezenta noastra. Sunt chiar
foarte prietenosi, apropiindu-se de locurile
noastre de cort. Petrecem o ora doar
admirandu-i si observandu-le stilul de viata.
Unii isi disputa teritoriul, cei mai tineri se iau
la bataie pentru cateva fire de iarba iar
masculii batrani stau deoparte si privesc
asupra turmei ce o conduc. Apucam sa ii
fotografiem din toate pozitiile, amintindu-ne
de cei din Alpi. Seara o petrecem impreuna cu
prietenii ucrainieni, intrebandu-i de traseu,
vreme, locuri de cort. Desi aclimatizati dupa
urcarea vf. Elbrus (5642 m), suntem avertizati
ca va fi foarte greu, atat fizic dar mai ales
tehnic. Suntem impresionati de organizarea
lor, fiecare avand un rol In echipa, dar mai
ales ca au un spirit diferit de alti alpinisti
intalniti. Oameni prietenosi, calzi la suflet si
reci la vorba, ne povestesc din aventurile lor
pe diferiti munti (Pumori, Pamir) facandu-ne
sa luam aminte de vorbele lor. Seara se
incheie pe acorduri de chitara, incalziti fiind
de un ceai cald. E cea mai frumoasa noapte
petrecuta in aceasta toata expeditie, contactul
luat cu acesti oameni minunati punandu-ne
amprenta. Desi diferiti de varsta, ocupatie,
religie, seara ne imbratisam cu fiecare dintre
ei si ne promitem sa ne mai intalnim macar o
data-n viata.
23 august Desi noaptea este senina, a
doua zi dimineata ne trezim intr-o ceata
specifica, cu care ne obisnuim. Pornim
devreme spre urmatorul loc de cort, spre
Stancile Negre. in continuare mergem pe
ghetar, dar ceata si vantul puternic ne fac sa
ne pierdem din entuziasm. Ne Incurajam unul
pe altul, mai povestim, zambim pentru a trece
mai usor peste aceste momente. Spre dupa-
amiaza ceata dispare si putem admira
privelistea intregului perete, care este intr-

93

adevar imens si impresionant. Se aseamana
foarte mult cu Piatra Craiului, doar ca cele
mai mici altitudini au putin peste 4000 m iar
cel mai inalt varf are 5068 m (Shkara) iar
lungimea de 12 km liniari dintre cele 2
extreme il face si mai greu. Din priviri pare
imposibil de escaladat, de trecut, dar altii au
reusit sa faca traversarea intregii creste, deci
si noi vom incerca macar sa ajungem pe
creasta. Trecem de pe ghetarul principal pe un
afluent al acestuia. Incepe sa fie din ce in ce
mai greu, dar mai frumos, panta e in crestere,
estimam ca am depasit limita celor 3000 m.
Totul pare frumos, mai ales ca soarele ne
mangaie cu razele sare. Totusi suntem treziti
din visare de o bubuitura puternica. O
avalansa provoaca un sunet asurzitor, ecoul
auzindu-se in toata valea. Este mult prea
departe de noi, dar ne face sa ne simtim mici
In fata naturii. Grabim pasul, parca manati din
spate de pericolele ce ne incoltesc. Urmarind
harta mergem pe o creasta secundara ce
desparte ghetarii, si ajungem la Stancile
Negre. Locul de cort este aproape
inaccesibil. Suntem pe o creasta, vantul sufla
cu putere, prima sursa de apa este la 30 de
min de coborat iar stancaraiele pe care ne
aflam nu ne permite sa ancoram cortul cum ar
trebui. Ne ia ora sa facem un zid de pietre de
protectie Impotriva vantului, iar forma
cortului este foarte hidoasa. Seara tot
orizontul se limpezeste, iar privelistea din cort
este incredibila. Iesim la cateva poze,
alimentam cu apa din ghetarul din vale si
pregatim echipamentul pentru ce va urma.
Desi de 10 zile avem acelasi meniu cina ne
revigoreaza si ne creste moralul.
23 august E luni, 3 dimineata.
-E ceata densa, nu putem pleca
nicaieri! ne anunta Ady cu tristete In glas.
Acelasi lucru si peste o ora. Soneria de
ceas ne trezeste la 5, arunc o privire afara si
ma minunez....cer senin.....stele peste tot. E
prima zi de cand suntem In Bezengi cu o
dimineata senina. Avem noroc. Ne trezim
repede, ne echipam doar cu strictul necesar si
suntem gata pentru ziua cea mare. Ajungem
repede pe ghetar, la fel de repede si razele
soarelui se vad pe perete. Astazi este altceva,
riscurile sunt mai mari, efortul este mai
intens.

Dupa primii pasi pe ghetar observam
crevasele ascunse si acoperite de zapada.
Oprim, ne legam In coarda, ne echipam.
Zornetul echipamentului de alpinism ne face
sa suradem. Euforici, ne asezam coltarii,
hamul, casca si tot restul echipamentului pe
noi. Primii pasi pe panta Inclinata ma fac sa
zambesc, sa rad. Este ceea ce am asteptat un

94

an intreg. Dupa cateva ore de mers pe ghetar
ajungem la baza peretelui. Obiectivul nostru
este vf. Lyalver (4350 m), cel mai din nord.
Incepe catararea propriu-zisa. Suntem
intampinati cu mici avalanse de pietre, si
decidem sa trecem pe peretele de gheata. Un
perete lung de aproximativ 200 m cu o panta
de 70-80 grade este o provocare. Ady in fata
Ileana la mijloc iar eu in spate. Din cand in
cand schimbam, efortul fiind mult prea mare.

Ne incurajam reciproc, mai radem,
mai glumim, dar timpul trece mult prea
repede. Schimbam tactica...trecem pe peretele
de stanca. Aici gasim primele asigurari, dar
escalada mixta (gheata plus stanca) nu ne
ajuta deloc. Scoate coltarii, pune coltarii,
scoate pioletul, asigura In pitoane, bate
pitoane in gheata ne fac sa ne enerveze si mai
tare. Intr-un final scapam de gheata si mergem
numai pe stanca. Merg in fata toate lungimile
de coarda, ma simt in elementul meu, Ady si
Ileana urcand si ei cu spor. Gasim o metoda
eficienta de a urca mai repede, dar traseul
devine tot mai dificil, mai expus. Trecem
granita celo 4000 m, si curios, resimtim
efortul mai mult decat ne-am fi asteptat. Cele
4 zile petrecute pe Elbrus nu ne-au aclimatizat
destul, respiratia devenind tot mai intensa.
Inca o lungime de coarda si ajungem pe
creasta.

-Sunt in Georgia! Ii anunt pe Ady si
Ileana aflati la cativa metri sub mine. In
gandul meu, Inca o tara in care am pus un
picior(la propriu, celalalt inca aflandu-se in
Rusia). Privelistea este extraordinara. Creasta
este ascutita ca si coama unei case din
Bucovina, crestata in mii si mii de locuri. La
cativa metri de noi se afla varful Lyalver, mai
departe piramida Gestola (4860 m) iar In
departare revedem Elbrusul cu ale sale 2
varfuri. Zambim, este pasul care l-am facut
spre alpinism, suntem mandri de noi. Un
traseu cotat ca grad de dificultate 4B este mai
mult decat multe trasee din Alpi, mai mult
decat insasi Mont Blanc sau Elbrus. Nu avem
timp sa ne bucuram prea tare, e tarziu, a durat
10 ore sa urcam un perete de 1000 m inaltime,
estimam ca avem nevoie de 5 ore sa il
coboram. Roca friabila, combinata cu caldura

95

de afara formeaza avalanse de pietre de toate
dimensiunile asa ca trebuie sa avem mare
grija. Coboram pe acelasi traseu dar In alt stil,
rapeland. Din pacate asigurarile sunt foarte
vechi si proaste, de multe ori fiind obligati sa
improvizam.

Taiem din cordelina ce o avem la noi
ca sa facem noi asigurari, dar totul pare asa
instabil si nesigur incat mai mult descataram.
-Cadeeee! ne anunta Ady de sus. Ne
adapostim repede sub o piatra mai mare, dar
prea tarziu, cateva pietre imi zdrunciuna
casca, iar altele o lovesc pe Ileana. Dar nimic
grav, putem merge mai departe. E seara, e
senin, e prima zi fara nori, iar linistea
muntilor e sparta din cand in cand de
avalansele ce matura tot in cale. Intr-un final
ajungem la baza muntelui, iar culorile
apusului se oglindesc pe imensul perete. O zi
minunata, care se termina fara sa ne dam
seama, o zi in care am facut un pas mare, spre
o alta lume.
E noapte deja, e intuneric, frig, suntem
obositi, deshidratati, nemancati, traseul nu se
mai vede, in fata noastra sunt multe crevase
acoperite, iar cortul este la cateva ore de noi.
Cei trei care continua povestea
inceputa in numarul trecut al revistei sunt
Adrian Fako, Ileana Muica si Lucian Rosu
Fotografiile din expeditia Caucaz
2009 se pot vedea in interiorul Salii de
catarat din I asi.

Text: Elena Cibotaru, Foto: Tudor Ghioc

97

Vulpea (alias Vulpes vulpes cruciger)

Vulpea, mamifer carnivor, cu numele
stiintific Vulpes vulpes crucigera, este
incadrata sistematic in familia Canidae, alaturi
de lup, caine, sacal, enot etc. Asta din anumite
puncte de vedere, mai ales zoologice. Din
punct de vedere folcrolic e cat se poate de
cunoscuta siretenia vulpii in fata iepurelui, a
lupului si mai ales in fata ursului (care a
ramas chiar si fara coada ...).
Mitologie, prin basme si povesti de
mii de ani pana in zilele noastre (Semper
pecator semper lustus)
Acestia sunt termenii sub care romanii
se refereau la vulpe, termeni prin care
intelepciunea populara de pretudindeni
descrie vulpea drept un animal independent,
dar fara sa sufere de singuratate, activ,
inventiv, dar in acelasi timp distrugator,
indraznet dar temator, siret, nelinistit dar
totusi dezinvolt! Parca vulpea ar intrupa
contradictiile inerente ale firii omenesti! Tot
ce poate simboliza vulpea, erou civilizator sau
smecher de drumul mare in nenumarate
mituri, traditii si povesti din intreaga lume
poate fi dezvoltat plecand de la acest portret
ambivalent. Daca amerindienii din California
considerau vulpea un erou creator, in Siberia
siretul mesager al Infernului, care atrage eroii
spre lumea de dedesubt, este deseori
reprezentat sub forma vulpii negre Hara.
Simbol al divinitatii vulpoiul este in Japonia
insotitorul lui Inari, divinitate a belsugului. In
fata templelor lui Inari sunt intotdeauna statui
de vulpe. Aspectul demonic al vulpii in
imageria folclorica japoneza este adus de
Kitsune, demonul vulpe care pedepseste cu
cazuri de isterie pe cei zgarciti si le poseda
sufletul celor dominati de pofte carnale.
In China vulpile erau considerate
detinatoarele puterilor longevitatii deoarece
aveau vizuinele in pamant si acolo ascultau
tainele Pamantului Mama. Cand atinge o
anumita longevitate animalul poate deveni
fabuloasa Vulpe cu Noua Cozi. Tot chinezii
afirma ca vulpea este singurul animal care
saluta rasaritul Soarelui cu labutele unite in
fata piepului si cu capul inclinat. In basmele
populare romanesti vulpea este foarte aproape
de portetul sau din natura, un animal viclean,
descurcaret, si inzestrat cu o doza mare de
umor.
O maxima a vrajitorilor din India este
edificatoare: O vulpe care face farmece nu-i
face cine stie ce rau barbatului. Dar o femeie
care vrajeste ca o vulpe, asta-i va pricinui
multe rele.
Unul dintre cele mai populare animale
de pretutindeni, vulpea a fost un personaj
principal in literatura populara europeana
timp de sute de ani. A aparut pe scena istoriei
inca din Antichitate, cand Esop ii dedica
numeroase fabule acestui mic carnivor din
familia cainilor salbatici. Imaginea de animal
viclean, descurcaret, indraznet si aproape
intrigant persista si in prezent asupra vulpii.
Cum mitul si legendele acopera intotdeauna
un crampei de adevar o simpla privire in viata
acestui animal ar spune totul despre secretele
supravietuirii unui adevarat invingator.
Putine animale au fost intr-atat de
dusmanite si vanate de oameni precum
banala, la prima vederevulpea! Inca de
cand am devenit specia dominanta pe acesta
planeta si am inceput razboiul crud si absurd
cu toate animalele, pe care mintea simplista si
uneori bolnava a lui Homo Sapiens le-a
declarat daunatoare, (adica fara drept de
viata) vulpea a fost unul dintre cele mai
haituite, dusmanite si neintelese animale.
Pe drept sau pe nedrept? A fost
vanata cu arcul, cu pusca, cu capcane, cu
pasari de prada, cu caini urmaritori si cu caini
care scotoceau dupa ea si in vizuini, a fost
victima campaniilor de otravire si eradicare, a
fost vanata din goana calului si i-a fost distrus
habitatul in multe zone Dar vulpea a invins,
si nu numai atat, a devenit cel mai de succes
carnivor din prezent. In ciuda atator masuri de

97

distrugere, efectivul exemplarelor de vulpe
din intreaga lume a crescut! La ora actuala
vulpea este de fapt cea mai numeroasa specie
de carnivore din lume, specialistii fiind de
parere ca acest mic mamifer cu blana de foc
va fi carnivorul viitorului, la propriuPentru
ca tot mai multi zoologi se indoiesc de sansele
ca ai nostri copii sa mai gaseasca lei, lupi,
tigri, ursi, leoparzi si alte animale mari in
salbaticie. Datorita vanatorii si distrugerii
habitatului, pradatorul de top al unei lumi
postapocaliptice se pare ca va fi omniprezenta
vulpe.
Un success in regnul animal poate fi
denumita fara a gresi in vreun fel, uitata si
urgisita vulpe. Acest animal traieste si se
simte la fel de bine in paduri boreale, paduri
temperate, munti, insule, campii, stepe,
campuri cultivate, faneturi, pasuni, delte,
lunci, zone aride, sate, periferii ale oraselor,
parcuri. Geografic raspandirea vulpii este inca
mai spectaculoasa, animalul cu blana roscata
fiind intalnit in egala masura in America de
Nord din Alaska si Canada pana in Mexic, in
Europa, din Scandinavia pana in Grecia, in
aproape intregul continent asiatic, inclusive
insulele Japoniei, nordul Africii si Australia
unde a fost introdusa de colonistii britanici in
scopul vanatorii in secolul XIX. Vulpea nu
are totusi o viata usoara, in afara omului, in
natura, este vanata de acvilele mari, lupi,
coioti, leoparzi, rasi, si glutoni. Cu toate
acestea reuseste sa supravietuiasca pentru ca,
in esenta, vulpea este o oportunista notorie!
Desi de obicei vulpea e considerata -
automat - a fi roscata, de fapt coloritul sau
prezinta o mare varietate (de la roscat aprins
pana la galben-cenusiu). Se vorbeste, ca
urmare, de existenta a trei varietati de vulpe:
de mesteacan (cu pieptul, partea ventrala si
varful cozii albicioase, iar partile laterale
galbui), cu cruce (care are o dunga neagra pe
spinare, care se incruciseaza cu cea de pe
membrele anterioare; cea mai raspandita) si
carbunareasa (cu pieptul, gatul, abdomenul si
varful cozii cenusii sau negru-cenusiu si
picioarele negre). Exista insa si varietati
intermediare, in multe cazuri fiind foarte greu
de deosebit vulpea de anumite varietati de
caini.
Vulpea este mai mica decat cainele
obisnuit (obisnuit, nu cel de buzunar pe care e
posibil ca la vama sa-l ascunzi sub talpa
pantofului) si evident mai mica decat lupul.
Are intre 7 si 10 kg, rar mai mult. Corpul are
sub 1 m lungime, iar coada stufoasa cca 30-40
cm.
Corpul vulpii nu este mare, fiind
destul de asemanator cu al cainelui, dar iese in
evidenta datorita cozii lungi si stufoase, care
are varful alb. Blana este roscata. Vulpea
mananca un general cele mai mici mamifere:
soareci de camp, popandai, castori, lemingi,
veverite, iepuri etc. Detecteaza prada chiar si
fara sa o vada (dupa miros sau dupa sunet),
dar nu alearga dupa ea, ci sare asupra sa, cu
labele din fata, ca pisicile. Majoritatea
vulpilor ucid deseori mai mult decat pot
manca la o singura masa si ingroapa ce le
prisoseste, urmand a reveni alta data la locul
cu provizii.
Puii se nasc in vizuini subterane, o
singura data pe an, din martie pana in mai. De
obicei, vin pe lume cate cinci frati, dar au fost
studiate si cazuri extreme: un singur pui sau
12 - la o singura nastere! Puii de vulpe sunt

98

orbi la nastere, ochii lor deschizandu-se abia
dupa a doua saptamana de viata. Parintii sunt
foarte grijulii cu micutii: mama este mereu in
preajma puilor pentru a ii apara, iar tatal
pleaca la vanatoare pentru a asigura hrana
intregii familii. Este vorba despre maturi, caci
in prima luna puii se hranesc doar cu laptele
supt de la mama lor. Incepand cu a doua luna,
puii de vulpe sunt luati la vanatoare de catre
adulti, pentru a incepe primele incercari pe
cont propriu.
Considerate in trecut devoratoare de
gaini, vulpile au fost vanate cu cruzime ani
la rand. Un alt motiv pentru care oamenii nu
le-au privit cu simpatie pe vulpi este faptul ca
acestea raspandesc - mai ales in mediul rural -
cateva boli foarte grave, printre care si
turbarea. Pot fi afectate in special mamiferele
cu care vulpile intra in contact direct, dar
boala poate fi transmisa si omului, fie direct
prin muscatura, fie prin intermediul pasarilor
din ograda.
Vulpea rosie este una dintre rasele de
vulpe intalnita aproape in intreaga Europa si
Nordul Americii si mai putin in Nordul
Africii si Australia. La noi in tara, populatii
de vulpi se gasesc cu predilectie in Campia
Romana, Dobrogea, dealurile subcarpatice,
precum si in platoul Bucegilor.
Caracteristici
Vulpea este denumirea pe care o
poarta aproximativ 27 de specii din familia
Canidaes(carnivore) din neamul Vulpini, cu
caracteristici agere si coada stufoasa. Cea mai
raspandita specie este Vulpea Roscata
(Vulpes Vulpes), gasita pe aproape toate
continentele. Vulpea este in general cele mai
mica din familia Canidae, spre deosebire de
lup, sacal si cainle domestic. Are intre 7 si 10
kg, rar mai mult. Corpul are sub 1 m lungime,
iar coada stufoasa cca 30-40 cm.Corpul vulpii
nu este mare, fiind destul de asemanator cu al
cainelui, dar iese in evidenta datorita cozii
lungi si stufoase, care are varful alb. Blana
este roscata. Vulpea mananca, probabil, cele
mai multe mici mamifere: soareci de camp,
popandai, castori, lemingi, veverite, iepuri
etc. Detecteaza prada chiar si fara sa o vada
(dupa miros sau dupa sunet), dar nu alearga
dupa ea, ci sare asupra sa, cu labele din fata,
ca pisicile. Majoritatea vulpilor ucid deseori
mai mult decat pot manca la o singura masa si
ingroapa ce le prisoseste, urmand a reveni alta
data la locul cu provizii.In general, vulpea
mananca cam 1 kg de hrana pe zi
Aspectul exterior si dimensiunile
Vulpea are o constitutie fina. Botul
este lung si ascutit, prevazut cu mustati

99

stufoase. Ochii sunt asezati oblic, cu
deschiderea pleoapelor ingusta, de culoare
rosu-brun, cu pupila contractata, foarte putin
ovala. Buzele sunt subtiri, ornand deschiderea
gurii sub forma unui ranjit. Urechile sunt
scurte si late, purtate ridicat. Caninii sunt
foarte ascutiti. Premolarul IV de pe maxilarul
superior si primul molar de la nivelul
mandibulei sunt mai dezvoltati, purtand
denumirea de carnasiere. Mandibula nu
prezinta miscari de lateralitate, ci doar in sus
si in jos.

Vulpea prezinta membre scurte, cele
din fata avand cinci degete, iar cele din spate,
numai patru. Coada este lunga si stufoasa,
purtata de cele mai multe ori printre picioare.
Lungimea corpului este cuprinsa intre 110 si
130 cm, din care coada prezinta o lungime de
30 - 40 cm. Vulpea adulta poate ajunge pina
la 9 la 10 Kg. De la nivelul capului si pana la
jumatatea spatelui, blana vulpii este roscata.
De la acest nivel incep sa se suprapuna perii
lungi, de culoare sura (cu varful albicios),
diminunand intensitatea roscatului. Laturile
trunchiului sunt, de asemenea, roscat-sur.
Membrele pe fata anterioara si laterala,
precum si fata externa a urechilor sunt de
culoare neagra. Culoarea neagra mai este
intalnita si la nivelul comisurilor buzelor.
Culoarea alba este regasita sub barbie, sub gat
si pe burta. Coada lunga si stufoasa are parul
de culoare sura, putin roscat, iar varful
formeaza un ciucure de culoare alba. La unele
vulpi se pot vedea pete albicioase din loc in
loc in zonele in care in mod normal nu se
intalneste acest colorit, pete care reprezinta
urme ale unei rai vindecate. Blana vulpii este
compusa dintr-un par exterior mai lung si mai
aspru, care da coloritul acesteia si un puf
profund, des, subtire si lanos, de culoare
cenusie. Vara, parul este scurt, cu coada
saraca, dand un aspect mai longelin corpului,
in timp de iarna, parul este mai lung si mai
aspru, formand un guler bogat in jurul gatului.
Comportamentul
Vulpea este un animal nocturn, solitar,
netraind in haite ca lupii, care isi desfasoara
activitatea cu predilectie pe timpul noptii.
Ziua doarme, iar noaptea iese din vizuina
pentru a vana. Cand este flamanda sau trebuie
sa-si hraneasca puii, indrazneste sa iasa si pe
timpul zilei pentru a-si procura hrana. De
asemenea, vulpea poate fi vazuta in timpul
zilei, in perioada imperecherilor. Ca si in
cazul altor animale, vulpea isi desemneaza un
teritoriu, mai mare sau mai mic, in functie de
sursele de hrana si de capacitatile sale de a si-l
apara. Teritoriul este adesea ales de catre un
mascul, care este insotit de 1-2 femele si puii
lor. Odata stabilite intr-un teritoriu, vulpile
raman acolo pe tot parcursul vietii. Doar puii,
toamna, se indeparteaza de teritoriul natal la o
distanta apreciabila (10-400 km).

100

Vulpile sunt animale de vizuina, astfel
ca oriunde isi pot sapa o vizuina sau gasesc
una de-a gata, unde este un pic de liniste si
ceva rozatoare, isi vor intemeia locuinta.
Viteza de deplasare a vulpilor este de
48 km/h. Mersul este foarte variat. Vulpea se
poate deplasa in trap intins sau salturi lungi
sau se poate furisa cu pasi marunti. Urma
vulpii lasate pe zapada sau pamantul moale
este asemanatoare celei lasate de un caine de
talia ei. Caracteristica este partia lasata,
respectiv, sirul de urme, in linie dreapta.
Partia cainelui este usor in zig-zag. Vulpea nu
hiberneaza.
Habitatul
Vulpea rosie este una dintre rasele de
vulpe intalnita aproape in intreaga Europa si
Nordul Americii si mai putin in Nordul
Africii si Australia. La noi in tara, populatii
de vulpi se gasesc cu predilectie in Campia
Romana, Dobrogea, dealurile subcarpatice,
precum si in platoul Bucegilor. Vulpile
prefera locurile salbatice (padurile, tundra,
preria) in care omul ajunge cu dificultate,
bogate in vegetatie. In ultima vreme, s-a
constatat o crestere a populatiilor de vulpi in
zonele suburbane. Vulpea isi alege cu multa
iscusinta locul in care isi va cladi vizuina.
Vizuina este prevazuta cu mai multe iesiri,
fiind amplasata pe versantii insoriti, diguri sau
in ridicaturile de pamant. Vizuinile de vulpe
sunt inguste si pornesc orizontal, spre
deosebire de cele de viezure, mai largi si care
pornesc in jos, in profunzimea terenului.
Hranirea
Vulpea este nativ un carnivor
desavarsit, hranindu-se cu diferite vietati pe
care le poate prinde, de la iezi de caprioare
pana la tot soiul de insecte. Iarna, cand
vanatul este putin, trage la lesuri. Este o mare
consumatoare de rozatoare, fiind alaturi de
nevastuica si uliul soricar, unul dintre cei mai
mari dusmani ai daunatorilor agriculturii. In
lipsa carnii, se multumeste si cu zmeura,
afine, mere, pere, scoruse, faguri de viespi si
albine, puii si ouale pasarilor care cuibaresc la
mica inaltime. Niciodata nu vaneaza in haita,
iar, daca prada i-a scapat, o haituieste ca un
copoi.
Boli si afectiuni curente
Vaccinarea este o manopera
importanta atat pentru sanatatea vulpilor, cat
si pentru cea a populatiilor umane (cred ca ati
auzit macar o singura data la televizor
indiferent de post- isteria provocata de o
vulpe care a atacat o oratanie in curte).
Vulpile trebuie vaccinate anual contra bolilor
infecto-contagioase mai frecvent intalnite si
care vor fi descrise ulterior. Vaccinarea se
realizeaza prin administrarea preparatelor
biologice (vaccinuri vii sau atenuate), fie in
apa de baut, fie prin injectare subcutanata. Nu
se va folosi alcoolul sanitar sau alte substante
dezinfectante la locul de inoculare intrucat
acestea ar putea fi inactivate in urma
contactului cu aceste substante.
Bruceloza este o boala infectioasa
produsa de Brucella abortus, soldata cu
disfunctii ale vietii reproducatore, avorturi,
etc. Din nefericire, tratamentul pentru aceasta
afectiune nu este de cele mai multe ori
eficient, motiv pentru care animalele pozitive
la testul serologic pentru Brucella sunt
sacrificate.
Botulismul este o boala conditionata
de contaminarea pestelui sau a carnii
adminsitrate vulpilor cu Clostridium
botulinum. Semnele bolii sunt reprezentate de
paralizii flasce ale musuclaturii, respiratie
abdominala, coma si moartea ulterioara.
Vulpile albastre sunt mai sensibile. Pentru
aceasta boala se face vaccinarea la varsta de
8-10 saptamani sau la 2 saptamani dupa
intarcare, utilizandu-se vaccinul antibotulinic
pentru nurci.
Enterotoxiemia vulpilor este produsa
de Clostridium perfringens, tipul C, si se
manifesta ca o gastroenterita. Mai sensibile
sunt vulpile albastre. Se presupune ca sursa de
contaminare ar fi carnea de peste sau foca de
calitate necorespunzatoare. Este o boala care
decimeaza rapid efective intregi de vulpi.
Colibaciloza poate evolua sub doua
forme. Forma digestiva (gastroenterita) se
manifesta prin colica, diaree, deshidratare
severa si moartea consecutiva a animalului. A
doua forma este reprezentata de septicemie si
toxiemie. Infectia se transmite si pe cale

101

ombilicala. Tratamentul consta in
adminsitrarea de antibiotice puternice,
selectate pe baza antibiogramei si de solutii
perfuzabile pentru combaterea deshidratarii.
Listerioza apare frecvent in jurul
varstei de 4 saptamani, manifestandu-se cu
semne nervoase, slabire progresiva, scaderea
sau lipsa apetitului, tremuraturi, rigiditatea
cefei, salivatie abundenta. Moartea se
instaleaza in circa 7 zile de la debutul bolii.
Tratamentul cu antibiotice nu da intotdeauna
rezultate.
Salmoneloza apare cu o incidenta
mult crescuta in jurul varstei de 5-13
saptamani, manifestandu-se cu sindrom
diareic sever, semne nervoase si avorturi.
Boala este contitionata de factori stresanti si
de conditiile de intretinere necorespunzatoare.
Tratamentul consta in administrarea de
sulfamide, furazolidona si antibiotice cu
actiune asupra aparatului digestiv.
Tuberculoza este intalnita mai
frecvent la vulpile albastre. Simptomele sunt
reprezentate de diminuarea fertilitatii, avort si
nasterea de pui neviabili. Pentru depistarea
animalelor bolnave se face testul de
tuberculinare intradermopalpebrala.
Animalele pozitive sunt sacrificate.
Jigodia (maladia Carre) este o boala
virala infecto-contagioasa ce poate afecta
vulpile de orice varsta, precum si alte canide
(cainele, nevastuica, dihorul). Sursele de
infectie sunt reprezentate de secretiile
aparatului respirator si echipamentul
contaminat. Simptomele sunt reprezentate de
scurgeri oculare, cruste la nivelul nasului si
ale ochilor, sindrom febril, diaree, tuse, semne
nervoase. De cele mai multe ori, animalele
mor datorita epuizarii. Tratamentul este
ineficient. Prevenirea se face prin vaccinare,
dupa varsta de 8-10 saptamani.
Encefalita (virusul hepatitei canine)
se manifesta prin inapetenta, diaree, voma,
icter si convulsii. In forma cronica se constata
aparitia edemelor subcutanate in regiunea
capului si a membrelor. Animalele trecute
prin boala raman imune pentru intreaga viata.
Virusul poate supravietui pana la 3 ani, astfel
ca poate infecta generatii succesive de vulpi.
Preventia se realizeaza prin vaccinarea
vulpilor.
Turbarea (rabia) este o boala virala
infecto-contagioasa, extrem de periculoasa,
care afecteaza majoritatea mamiferelor.
Vulpile sunt foarte sensibile la infectie si sunt
considerate unul dintre cei mai importanti
vectori in transmiterea bolii. Boala evolueaza
cu semne nervoase si este mortala. Pentru
prevenire, se face vaccinare.
Pseudoturbarea (boala lui
Aujeszky) este produsa in urma consumarii
carnii infectate provenita de la abatoarele de
porci. Evolueaza cu simptome similare
turbarii. Animalele diagnosticate sunt
sacrificate.
Tricofitia (dermatomicoza) este
singura boala micotica intalnita la vulpi. Se
manifesta prin aparitia de cruste si prin
caderea parului in special in regiunea fetei si
capului. - Carenta in biotina este produsa de
consumul oualor crude. Albusul de ou crud
contine o substanta care distruge biotina din
alimente. Puii de vulpe incep sa manifeste
simptome clinice la 12-15 saptamani de la
debutul carentei si sunt reprezentate de
caderea si deprecierea parului de pe corp si
coada, blana incepand sa se coloreze in gri, in
special in jurul botului. Aceste simptome pot
fi insotite si de dificultati in mers si infectii
oculare.
Carenta in vitamina B1 (paralizia
Chastek) este produsa de consumul de peste
crud care contine o antivitamina B1
(thiaminaza) care distruge aceasta vitamina
din organismul vulpii, declansand carenta.
Carenta poate fi prevenita prin administrarea
numai a pestelui fiert. Simptomele bolii sunt
reprezentate de diminuarea pana la lipsa
apetitului, mers nesigur, slabire progresiva si
moarte. Tratamentul consta in administrarea
pe cale injectabila de complex B.
Rahitismul (deficitul de calciu si
fosfor) este produs de aportul insuficient de
calciu si fosfor, in ciuda administrarii unei
cantitati adecvate de vitamina D. Simptomele
sunt reprezentate de deformari ale membrelor,
mers teapan si pe chisite, articulatii deformate
si tumefiate. Oasele membrelor se curbeaza si

102

sunt predispuse fracturarii. Intr-o deficienta
mai severa sau indelungata se constata si
caderea dintilor. Raportul calciu-fosfor optim
este de 1:1. - Ancilostomoza este o boala
parazitara grava la tineret. Sunt paraziti
intestinali hematofagi, care determina anemie,
eliminarea de fecale normale sau lichide
amestecate cu sange si moarte, in cazul
infestatiilor masive. Migrarea larvelor
infestante se poate produce in timpul vietii
intrauterine prin circulatia materno-fetala sau
dupa nastere, prin laptele matern.
Raia urechilor este frecvent intalnita
la vulpi. Ea se manifesta prin formarea de
depozite negricioase in interiorul conductului
auditiv extern si prin aparitia iritatiei
provocate de migrarea parazitilor in interiorul
urechii. Tratamentul consta in toaletarea
urechii si aplicarea de medicamente
antiparazitare local.
Raia corpului se manifesta prin
aparitia de leziuni pruriginoase la nivelul
pielii. Datorita scarpinatului sau linsului
excesiv pot apare leziuni mult mai severe,
care se pot complica bacterian. Tratamentul
consta in efectuarea de imbaieri cu substante
antiparazitare.
Protozoozele sunt boli parazitare
produse de protozoare de tipul coccidiilor,
sarcocystilor sau toxoplasmei, determinand
simptome din cele mai variate.
Viermii rotunzi (Toxoascaris,
Toxocara) sunt frecvent intalniti la tineret. Se
manifesta prin slabire progresiva si
deprecierea blanii, vulpea capatand un aspect
jigarit. Tratamentul se efectueaza cu
medicamente antiparazitare interne.
Viermii plati (Dipylidium caninum)
au ca si gazda intermediara puricele. Astfel
ca, pentru obtinerea unor rezultate bune, se
recomanda atat deparazitarea interna, cat si
externa a vulpii. Taenia pisiformis are ca
gazda intermediara iepurele, in corpul caruia
se formeaza chisti (pe ficat si pe soaroase),
vulpea infestandu-se prin consumul iepurilor
contaminati sau a organelor acestora.
Intoxicatia cu organocolurate se manifesta
prin diminuarea apetitului, stari convulsive si,
in final, moartea animalului. Pasarile sau
rozatoarele intoxicate cu aceste substante,

103

ingerate de vulpe pot produce acelasi
manifestari.
Pseudoturbarea este observata mai
rar la vulpi, mai ales in perioada naparlirii.
Poate fi produsa si de parazitismul intestinal
cu viermi rotunzi sau in cazul afectiunilor
glandelor perianale. Animalele se
automutileaza, provocandu-si rani grave la
nivelul cozii sau membrelor.
Anestrul (absenta caldurilor) se
poate intalni in cazul unor femele. Se poate
folosi medicatia hormonala pentru inducerea
caldurilor daca acestea nu sunt manifestate
pana la sfarsitul sezonului de monta.
Moartea embrionara se crede ca s-ar
datora infectiilor virale, dezechilibrelor
hormonale, deficientelor in cresterea si
intretinerea vulpilor, precum si stresului.
Viata de familie
O pereche de vulpi (caci acest animal
este in general monogam) stapaneste un
teritoriu care variaza in tre10-50 km patrati in
functie de particularitatile terenului si sursele
de hrana. Perechile se formeaza in timpul
iernii, cand mai multi masculi se aduna si se
lupta intre ei pentru o femela, invingatorul
gonindu-i pe invinsi din teritoriul sau si al
viitoarei perechi. Acest fenomen mai este
denumit si Nunta Vulpilor de catre vanatori si
padurari. Vulpile dau nastere la 3-4 pui,
fiecare cantarind circa 100-150 grame la
nastere. Pe toata perioada cresterii puilor
femela este ajutata de mascul, care vaneaza
din greu pentru a asigura femelei si puilor
hrana necesara supravietuirii. La varsta de 8
saptamani puii sunt intarcati si incep sa
manance carne regurgitata de parinti. Puii
sunt complet maturi la varsta de 10 luni
perioada in care devin independenti si pornesc
sa-si caute propriile teritorii. Vulpile sunt la
origine animale carnivore dar in prezent s-au
adapta si unui regim ierbivor, Astfel o vulpe
vaneaza in principal rozatoare de genul
soarecilor de padure, sobolanilor, harciogilor,
popandailor, iepurilor dar si pasari de genul
fazanilor, potarnichilor si prepelitelor.
Broastele, soparlele, insectele, si ouale
pasarilor intra si ele in dieta vulpilor. In
podgoriile din sudul Frantei au fost observate
vulpi hranindu-se cu struguri, ceea ce aduce o
validare noua cunoscutului proverb! Vulpile
sunt singurele canide care vaneaza rozatoare
pandind-le si prinzandu-le dintr-un salt, in
aceeasi maniera ca felinele salbatice. Spre
apropierea sezonului rece vulpile au tendinta
de a vana mai mult si chiar mananca fructe de
padure.

Morfologie
Vulpea are o constitutie fina. Botul
este lung si ascutit, prevazut cu mustati
stufoase. Ochii sunt asezati oblic, cu
deschiderea pleoapelor ingusta, de culoare
rosu-brun, cu pupila contractata, foarte putin
ovala. Buzele sunt subtiri, ornand deschiderea
gurii sub forma unui ranjit. Urechile sunt
scurte si late, purtate ridicat.
Hranirea
Vulpea este nativ un carnivor
desavarsit, hranindu-se cu diferite vietati pe
care le poate prinde, de la iezi de caprioare
pana la tot soiul de insecte. Iarna cand vanatul
este putin, trage la lesuri. Este o mare
consumatoare de rozatoare, fiind alaturi de
nevastuica si uliul soricar, unul dintre cei mai
mari dusmani ai daunatorilor agriculturii. In
lipsa "carnii", se multumeste si cu zmeura,
afine, mere, pere, scoruse, faguri de viespi si
albine, puii si ouale pasarilor care cuibaresc la
mica inaltime. Niciodata nu vaneaza in haita,
iar daca prada i-a scapat o haituieste ca un
copoi.
Reproducerea
Maturitatea sexuala este atinsa in jurul
varstei de un an; perioada de calduri dureaza

104


105

1-6 zile; ovulatia este spontana, nefiind
conditionata de actul copulator; perioada de
imperechere este in decembrie-ianuarie in
sud, ianuarie-februarie in regiunile centrale si
februarie-aprilie, in nord; masculul prezinta
spermatogeneza maxima (productia de
sperma) in perioada noiembrie-martie;
copulatia dureaza 15-20 minute si este insotita
de sunete specifice. Masculii intra in
competitie pentru femele, avand loc lupte
acerbe intre pretendenti. perioada de
gestatie este de 51- 53 de zile, vulpea dand
nastere, in medie, la 4-6 pui, maxim 12;
ochii sunt intotdeauna inchisi la nastere,
incepand sa se deschida din a 12-a zi si fiind
complet deschisi in jurul varstei de 17 zile;
initial, au culoare albastru-gri, urmand apoi sa
se inchida pana la maro-brun pana la varsta de
40 de zile. In timp, culoarea se poate modifica
sre o nuanta albastra sau verzui, in functie de
rasa; dupa 5 saptamani, puilor incepe sa le
creasca parul mai rezistent si mai lung; in
primele 4 saptamani de viata se hranesc
exclusiv cu laptele matern; vulpoii sunt
foarte dedicati familiei lor, astfel ca in cazul
in care, din diferite motive, vulpea moarte,
rolul acesteia este luat de vulpoi. Vulpea prin
stilul ei de viata si de hranire reprezinta un
pion important in tinerea sub control a
populatiilor de rozatoare, unele dintre ele
adevarati daunatori ai agriculturii. In raport cu
interesele umane, vulpea se dovedeste atat
folositoare, cat si daunatoare. Printre utilitatile
vulpii se numara decimarea rozatoarelor
daunatoare agriculturii, curatarea naturii de
cadavre, efectuarea selectiei naturale,
eliminand vietuitoarele slabe, cu diferite
debilitati si bolnave si furnizarea de blanuri de
valoare. Vulpea este responsabila de
transmiterea unor boli atat la alte animale, cat
si in randul populatiei umane. Cel mai
frecvent sunt vectori pentru turbare si raie.
Speranta medie de viata este de maxim 12 ani,
in captivitate si pana la 3-5 ani, in libertate.

Vulpea rosie salbatica (Vulpes
vulpes) este raspandita in emisfera boreala.
Lungimea corpului pana la baza cozii este de
60-75 cm. Lungimea cozii este de 40-55 cm
iar greutatea de 6-8 kg. Pupila este rotund-
lunguiata, putin oblica. Blana este in general
roscata, dar prezinta variatii individuale. cu
picioarele si varful urechilor negre. Varful
cozii este alb, rar negru. Urechile sunt mici,
indreptate in sus, botul ascutit. Puii mici au
blana bogata, cu par lung, de culoare bruna-
inchisa, uneori cenusie. Se deosebesc de puii
altor canidae prin varful alb al cozii, pata alba
de pe piept si pe frunte.
Naparleste o singura data pe an,
primavara, dar noul par creste incet, vara fiind
mic. Abia la sfarsitul lui decembrie, blana este
plina, cu spicul complet dezvoltat. Pe coada,
cam la 7-8 cm de la radacina in jos, are o
glanda, care secreta o substanta cu miros
specific si are rolul de a inlesni gasirea
sexelor, in perioada imperecherii. Caninii sunt
relativ lungi in comparatie cu ai altor canidae.
La vulpile ce se misca in teren, nu exista
posibilitatea de a se deosebi masculul de
femela. Longevitatea este de 10-12 ani. Glasul
variaza in functie de diferitele acte din ciclul
de viata anual. Mijlocul de comunicare al
mamei cu puii este un mormait. In perioada
imperecherii, se poate auzi un latrat, pe care il
folosesc si puii ramasi singuri. In caz de
pericol sau atunci cand se bat intre ei,
masculii scot un fel de mormait. Vulpea ranita
sau incoltita, scoate un tipat iar puii flamanzi
scancesc. Simturile cele mai dezvoltate sunt
mirosul si auzul, urmeaza vazul, iar gustul si
pipaitul au mai putina importanta. Vulpea se
deplaseaza in mod obisnuit la trap. Salturi
face cand se arunca asupra prazii si cand este
speriata. Pe zapada adanca si afanata, coada
atarnand pe zapada, sterge, in parte, urma.
Vulpea atinge maturitatea sexuala la
varsta de 10 luni. Imperecherea are loc in
lunile ianuarie februarie. Actuls
imperecherii are loc de obicei in vizuina, unde
femela este insotita de unul sau doi curtezani.
Durata sarcinii etse de 52-53 zile, femela
naste prin aprilie 3-10 catelusi orbi, care vad
dupa 13-16 zile. La fatare puii au 10-15 cm.
Timp de 3-4 saptamani sunt hraniti de mama
lor, exclusiv cu lapte, dupa care le aduce si
carne, cu toate ca alaptatul dureaza pana la
varsta de 3 - 4 luni. In primele zile dupa

106

nastere, femela nu paraseste culcusul,
masculul fiind acela care aduce hrana. Spre
deosebire de lup, vulpea nu este un animal
sociabil. Simtul de familie se manifesta doar
in timpul imperecherii si al cresterii puilor.
Incepand de toamna puii duc o viata
individuala. Inoata bine. Pe vreme buna sta in
cranguri dese, prin tufisuri sau prin lanuri de
grane. Dupa hrana iese in amurg si noaptea
(soareci de camp, iepuri salbatici sau de casa,
pasari de curte, insecte, melci, fructe si
diferite seminte) dar in terenurile linistite
poate fi vazuta si peste zi.
Raspandita in toata Europa, cu
exceptia insulelelor Creta, Malta si Baleare.
Nu se gaseste nici in Islanda. In Romania o
gasim in toate padurile, incepand cu padurea
Comarova, de la Marea neagra si pana la
limita vegetatiei forestiere din Muntii Retezat,
Fagaras si Bucegi. Densitatea cea mai mare
este insa la dealuri si campie, unde abunda si
hrana ei preferata soarecii. La noi ssp. V. v.
crucigera (vulpe roscata) cea mai comuna;
ssp. V. v. melanogaster (vulpe negricioasa)
are pieptul, abdomenul si picioarele
negricioase. Traieste mai mult in desisurile si
padurile din apropierea locuintelor, unde isi
sapa vizuini sau le foloseste pe cele parasite
de viezure. Are o mare plasticitate ecologica,
la noi putand fi intalnita atat in Baragan si in
Dobrogea, cat si in padurile de mare
altitudine, pana la limita vegetatiei forestiere.
Ca sa existe cere doar sol bun pentru a-si sapa
vizuina. Cel mai bun sol este solul argilo-
nisipos, profund. Nu este bun cel care are apa
freatica la suprafata, nici solurile excesiv de
compacte (ar fi foarte greu de sapat) sau
excesiv de nisipoase (galeriile s-ar surpa).

Vulpea argintie este un animal
carnivor care face parte din familia canidelor,
genul Canis, specia (Vulpes fulva). Aceasta
specie este originara din America de Nord
unde a aparut ca o mutatie spontana din
vulpea rosie de padure (Vulpes vulpes). In
stare salbatica este raspandita in partea de
nord al Statelor Unite si in Canada, iar in
restul lumii se gaseste in captivitate, in
crescatorii de profil. In SUA, vulpea argintie,
are doua varietati bine definite ca aspect
fenotipic: varietatea standard cu blana fina si
matasoasa; varietate Alaska inalta cu blana
brun roscata.

La Codlea s-a infiintat prima ferma de
crestere a vulpilor argintii in 1924, iar la Tg
Mures sa facut primele populari cu vulpii
argintii in 1950. Pana in 1990 au existat 18
ferme in care s-au crescut vulpile argintii in
Timis, Satu Mare, Neamt, Constanta, Galati,
Bucuresti.

107

Vulpea argintie este de talie mijlocie, cu
constitutie fina spre robusta. Membrele sunt
relativ lungi si fine. Capul, botul si urechile
sunt ascutite, cu un profil al capului
dreptunghiular, cu ochi rotunzi, situati frontal,
cu irisul inchis la culoare la varietatea argintie
si deschis la cea platinata.
Greutatea corporala la masculi este de circa
5,5-6 kg iar la femele de 4-4,5 kg.
Dimorfismul sexual este putin exprimat.
Lungimea corpului este de 65 cm la masculi
si de 60 cm la femele. Blana este deasa,
pufoasa, matasoasa si elastica. Coama este
prezenta la masculi si este alcatuita din fire de
spic groase si relativ lungi. Vulpile argintii
sunt cu reproductie sezoniera, care debuteaza
in 15-20 ianuarie si dureaza aproximativ 3
luni. Sistemul de monta este dirijat in care se
face potrivirea perechilor in functie de
caracterele fizice si estetice pe care le vrem.
Raportul intre sexe este de un mascul la trei
femele. Dupa o gestatie de 52 -54 de zile,
femela naste 3-5 pui acoperiti cu par si cu
ochii inchisi. La 15 zile deschid ochi si la 30
de zile trec la furajarea suplimentara cu pasta
carnata, cu o granulatie mai fina decat la
animalele adulte. Intarcarea se face la 45 de
zile. Se cazeaza in custi de 0,80 metri cubi.
Este recomandat ca intarcarea sa se faca pe
grupe de frati si sexe cu o densitate de 2 pui la
metru patrat. Dupa varsta de trei luni se vor
caza individual pentru a evita conflictele. La
12 luni se instaleaza maturitatea sexuala, iar
varsta productiva este de 5-6 ani.


1

Foto: Mihai Cibotaru

Revista HPM 03

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Revista HPM 03

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Revista trimestriala de turism montan si drumetie

Editorial: 2% pentru munte (text: Mihai Cibotaru)

Potrebbero piacerti anche