ECOGRAFIA

ABDOMINALĂ
Ecografia abdominală
ECO ABDOMINAL ÎN PRACTICA MF

 Ecografia trebuie interpretată mereu în contextul clinic al

bolnavului.

 Informaţia anterioară examinării este deosebit de

importantă în efectuarea ecografiei şi îndreptarea atenţiei
ecografistului spre un anumit organ sau o regiune.

 Medicul ecografist trebuie să fie în primul rând clinician şi

în al doilea rând ecografist.

 Este în interesul pacientului ca MF să solicite nu numai o

ecografie, dar şi un examen de specialitate, util atunci când
eco nu pune diagnosticul şi se vor indica alte explorări
pentru elucidarea cazului.

 Este indicat ca pe biletul de trimitere să se specifice

detaliat patologia bolnavului, în special pentru cazurile
Ecografia abdominală

FICATUL

I. ECOGRAFIA ÎN HEPATOPATIILE DIFUZE

1. HEPATITA ACUTĂ
• ECO are un aport diagnostic limitat
• La un bolnav icteric ECO poate face diferenţierea între un
icter obstructiv sau hepatocelular

2. HEPATITA CRONICĂ
• Eco are un aport limitat
• Modificările de structură hepatică sunt nerelevante
• Splenomegalia este singurul element cu adevărat util
pentru aprecierea unei hepatopatii cronice. Dim. normale
ale splinei= 12/7 cm
• Un bolnav cu hepatită cronică nu poate fi stadializat decât
prin PBH
• Informaţiile date de eco pot exclude însă o ciroză hepatică
Ecografia abdominală

4. STEATOZA HEPATICĂ

• Cauzele principale sunt: obezitatea, DZ, alcoolismul cronic şi

dislipidemiile
• ECO: FICAT HIPERREFLECTOGEN, strălucitor, însoţit de
atenuare posterioară (fasciculul de ultrasunete fiind reflectat
de picăturile de grăsime va pătrunde cu dificultate în
profunzime. După intensitatea atenuării posterioare se poate
face chiar o apreciere semicantitativă a steatozei (a gradului
de încărcare hepatică grasă): uşoară, medie, severă
• Steatoza poate fi difuză sau parcelară

5. FICATUL CARDIAC

• VENE SUPRAHEPATICE: dilatatate, peste 10 mm (la 2 cm

deasupra VCI)
• Dilatarea venei cave inferioare > 15 mm, VCI nemodificată cu
ciclul respirator
• Prezenţa revărsatului pleural drept
Ecografia abdominală

3. CIROZA HEPATICĂ
• Aduce numeroase elemente diagnostice în favoarea unei
ciroze hepatice
a. STRUCTURA HEPATICĂ: modificată la ½ din cazuri, este
heterogenă, inomogenă
b. SUPRAFAŢA FICATULUI este vălurită, micro sau macro-
nodulară (noduli peste 5 mm)
c. HIPERTROFIA LOBULUI CAUDAT este prezentă la 70-80% din
ciroze, diametrul anteroposterior este > 35-40 mm
d. PREZENŢA SEMNELOR DE HIPERTENSIUNE PORTALĂ:
dilatarea venei porte peste 14 mm (normal până la 13 mm),
lipsa variabilităţii VP în inspir sau expir forţat; lărgirea venei
splenice >10 mm (preaortic); repermeabilizarea venei
ombilicale
e. PREZENŢA ASCITEI
• Ascita, splenomegalia nu sunt totdeauna specifice cirozei
hepatice
• În unele ciroze incipiente semnele ecografice descrise pot lipsi
Ecografia abdominală
II. ECO ÎN HEPATOPATII CIRCUMSCRISE

1. CHISTE HEPATICE SIMPLE

• Sunt anomalii congenitale simple ale canalelor biliare
• Au dimensiuni între 1-10 cm, pot fi unice sau multiple
• Peretele chistului este gracil, fin, ades festonat
• Conduită terapeutică: urmărire la 6 luni; în chiste mari puncţia
echoghidată şi sclerozarea cu alcool

2. FICATUL POLICHISTIC
• Este o boală congenitală autozomal dominantă
• Se caracterizează prin apariţia de chiste multiple în ficat şi rinichi
• Chistele hepatice nu dau niciodată insuficienţă hepatică

3. CHISTUL HIDATIC HEPATIC

• Este o boală parazitară cu localizare în special în ficat şi plămân,
mai rar splenică, cerebrală, peritoneală sau musculară
• ELEMENTELE CARACTERISTICE ECO: I. perete chistului gros,
II. prezenţa celulor fiică, III: prezenţa magmei hidatice,
IV: calcificări ale chisturilor
• Pt. diagnostic este obligatoriu diagnosticul imunologic:
evidenţierea anticorpilor antiechinococus
Ecografia abdominală

4.TUMORILE HEPATICE
BENIGNE

• HEMANGIOMUL HEPATIC: structură hepatică hiperecogenă,

omogenă, bine delimitată, care nu invadează vasele din
vecinătate.

• ANGIOAMELE CAVERNOASE (hemangioame mari) sunt tot

hiperecogene, dar inomogene, cu bordură hiperecogenă. Dg.
diferenţial se face cu: hepatocarcinomul. Met.
complementare de dg. sunt: CT cu substanţă de contrast,
RMN

• ADENOMUL ŞI HIPERPLAZIA NODULARĂ FOCALĂ sunt

tumori hepatice benigne, rare, reprezentate de structuri
izoecogene, care deformează suprafaţa hepatică
Ecografia abdominală

4.TUMORILE HEPATICE
MALIGNE
se clasifică în: primitive şi metastatice.

• HEPATOCARCINOMUL apare la aproximativ 80-90% din

cazuri pe fond de ciroză hepatică. Poate fi hipo-, sau
hiperecogen, ades inomogen, însoţit de tromboza venei
porte. Pt. dg. pozitiv: dozarea alfa proteinei, BPH cu ac fin
din marginea tumorii, CT, RMN

• METASTAZELE HEPATICE: pot fi de la un neoplasm

neprecizat sau cu localizare cunoscută: stomac, colon,
ovar, uter, plămân, sân, melanom. Sunt fie unice sau
multiple. Aspectul eco variabil: în cocardă, hiperecogen,
hipoecogen sau cu centru transsonic. Metastazele hepatice
mici pot scăpa uneori diagnosticului eco.
Ecografia abdominală
VEZICA BILIARĂ
• VB: structură piriformă, cu aspect transsonic
• Grosime pereţi < 4 mm
• Dimensiunea normală: 8/3 cm, până la 10/4 cm

1. LITIAZA VEZICULARĂ
• imagini hiperecogene, situate în colecist, mobile cu poziţia,
având con de umbră posterior, cu cădere gravitaţională
• numărul calculilor poate fi variabil: unul, doi, multipli
• dg. diferenţial se face cu: polipi, aerul din duoden(are
caracter dinamic, conul de umbră posterior este mai slab), cu
mâlul biliar şi neoplasmul vezicular
• calculii se văd greu în următoarele situaţii: când sunt
localizaţi infundibular, acoperiţi de septe veziculare, la
bolnavii cu meteorism accentuat, postprandial, la cei care nu
cooperează şi nu menţin inspirul forţat.
• indicaţie operatorie o are doar litiaza biliară simptomatică,
cu colici bilare - sindromul dispeptic sau migrena nu
definesc litiaza simptomatică
Ecografia abdominală

2. POLIPII VEZICULARI
• POLIPII ADENOMATOŞI sunt imagini hiperecogene, aderente
de peretele vezicular, fără umbră posterioară şi fără cădere
gravitaţională la schimbarea poziţiei pacientului. Dimensiunile
polipilor sunt în general mici, sub 10 mm. Dg. diferenţial :
neoplasmul vezicular şi calculii bilari.
• POLIPII COLESTROLOTICI sunt imagini hiperecogene,
aderente de peretele vezicular, fără cădere gravitaţională, cu
prelungire posterioară hiperreflectogenă, în coadă de cometă.

3. MÂLUL BILAR (SLUDGE)

• Poate fi PRIMAR sau SECUNDAR(ciroză, sarcină, icter
obstructiv, DZ, după medicamente)
• Apare ca o imagine hiperecogenă în colecist, cu nivel
orizontal, de obicei fără umbră posterioară, care îşi modifică
încet forma la schimbarea poziţiei pacientului.
• Mâlul bilar apare când se modifică echilibrul bilar sau când
golirea VB este perturbată
• Mâlul bilar poate să dispară, persistă nemodificat sau va fi
urmat de apariţia calculilor bilari
Ecografia abdominală

4. ÎNGROŞAREA PERETELUI VEZICULAR

• Normal peretele anterior al VB are până la 4 mm grosime
• Peretele îngroşat are o grosime de 5-10 mm, fiind adesea
dedublat(alcătuit din 2 benzi hiperecogene şi una hipoecogenă
între ele)
• Cauzele cele mai frecvente de perete VB dedublat sunt: ciroza
hepatică, colecistita acută, sindromul nefrotic, ICC, hepatita
acută, postalimentar

5. EVALUAREA FUNCŢIONALITĂŢII VB
• Termenul de diskinezie bilară este în prezent înlocuit cu cel de
dispepsie funcţională prin dismotilitate vezicală, de tip ulceros
sau combinat
• Evaluarea funcţională a VB se realizează prin testul Boyden
(100 gr. ciocolată sau 2-3 gălbenuşuri de ou). Se va măsura
volumul vezicular a jeun şi apoi post Boyden la 45 min şi se va
calcula fracţia de ejecţie. FE sub 50% poate fi considerată
patologică. FE este scăzută la persoane asimptomatice nu
impune coelcistectomia - indicată doar în prezenţa colicii
Ecografia abdominală

6. COLECISTITA ACUTĂ

• DG: date clinice (dureri în hipocondrul drept) + leucocitoză

+ modif. eco
• ECO: colecist calculos, cu perete vezicular îngroşat,
adesea dedublat, eventual colecţie periveziculară
• Colecistita acută nelitiazică este foarte rară(dg. dif. cu
calculi inclavaţi infundibular, nevizualizaţi eco).

7. COLECISTITA CRONICĂ

• pereţi veziculari îngroşaţi (5-7 mm), hiperreflectogeni

• etiologia este litiazică
Ecografia abdominală

8. SUFERINŢA POSTCOLECISTECTOMIE

• Se evită prin indicaţia corectă pentru colecistectomie, tehnică

chirurgicală adecvată, verificarea absenţei litiazei coledociene
asociată la cea vezicală
• Pacientă cu migrenă: colecistectomia nu a ameliorat migrena
• Suferinţe dureroase abdominale legate de aderenţe după
colecistectomii clasice, cu plagă operatorie largă
• Episoadele dureroase postcolecistectomie, asociate eventual
cu icter sau subicter: se datoresc posibil unei litiaze
coledociene restante sau unei litiaze de novo.
• ECO se constată:
• I. coledoc dilatat > 7 mm, eventual calculi coledocieni; doar 60%
din calculii coledocieni pot fi văzuţi la eco . Pt. confirmarea dg.
CER, sfinterotomia endoscopică cu extracţia calcului.
• II. CBP < 7 mm: în caz de colestază confirmată prin creşterea FA;
GGTP se indică CER (1/3 din calculi nu dilată CB).
Ecografia abdominală
SINDROMUL ICTERIC

• Pt. diagnostic este importantă culegerea unor informaţii clinice legate

de debut progresiv sau brusc, vârsta pacientului, intensitatea durerii,
etc.
• Se va examina iniţial FICATUL pentru a evidenţia prezenţa sau
absenţa dilatării CĂILOR BILARE INTRAHEPATICE ŞI A CBP.
Dimensiunea CBP < 6-7 mm (8 mm după colecistectomie)
• CBP dilatate apar ca structuri transsonice lineare, ce merg paralel cu
ramificaţiile venei porte, dând aspect de păianjen.
• Se va căuta etiologia icterului obstructiv: neoplasmul pancreatic
cefalic, pancreatita cronică pseudotumorală (cap pancreatic < 4/3
cm), ampulomul vaterian, litaza coledociană, obstrucţii extrinseci prin
adenopatii în hilul hepatic, tumori ale organelor de vecinătate,
stenoza coledociană postchirurgicală.
• Dacă CBP este normală se vor căuta semne de icter parenchimatos
• Se va cerceta lobul caudat, suprafaţa veziculară, semnele de
hipertensiune portală, splenomegalia
• Se va analiza structura hepatică: omogenă sau neomogenă
• Pt. dg. corect este necesar un ecografist cu experienţă şi un ecograf
perfomant
Ecografia abdominală
PANCREASUL
• Este localizat în etajul abdominal superior, dispus transversal,
uşor ascendent spre stânga.
• DIMENSIUNI: cap < 26 mm, corp = 22, canalul Wirsung < 2 mm,
VS = 10 mm

1.PANCREATITA ACUTĂ
• Cauze: litiaza biliară, toxic etanolică sau infecţioasă
• Tablou clinic: dureri intense localizate în epigastru, cu iradiere
în bară, spre stânga sau dorsal; sensibilitate la palparea
profundă a abdomenului, greţuri, vărsături, sindrom febril,
amilaze, VSH, fg. crescute
• Modificări eco: pancreas mărit de volum, global sau
segmentar, eco-genitate scăzută, uneori conturul este şters,
dilatare a canului Wirsung.
• Complicaţiile pancreatitei acute: pseudochiste, abcese,
necroze
• La 1/3 din bolnavi meteorismul abdominal împiedică efectuarea
ecografiei
Ecografia abdominală
2. PANCREATITA CRONICĂ
• are la bază procese inflamatorii repetate ale pancreasului
• tabloul clinic este dominat de dureri abdominale epigastrice şi un
sindrom dispeptic constând din: greţuri, vărsături, steatoree, scădere
în greutate
• mărimea pancreasului este fie: normală, scăzută sau atrofiată
• ecodensitatea este frecvent crescută, structura fiind heterogenă cu
zone bogate în ecouri (calcificări) cât şi cu zone de ecodensitate
normală sau scăzută; canalul Wirsung poate fi dilatat 4-10 mm.

3. CHISTELE PANCREATICE ADEVĂRATE

• Pot fi congenitale sau câştigate (de retenţie, consecutive obstrucţiei
căilor pancreatice sau parazitare)

4. PSEUDOCHISTELE PANCREATICE
• Sunt colecţii încapsulate conţinând suc pancreatic, sânge şi
detritusuri
• Apar consecutiv unei pancreatite acute, sau unui puseu de acutizare
în pancreatite cronice
• Eco: zonă transsonică rotundă, ovalară, dispusă anterior
pancreasului
• Examenul eco al pancreasului este completat de CT
Ecografia abdominală
EX. ECOGRAFIC AL RINICHILOR
• ECO: rinichii au o formă ovalară, cu ecogenitate mai redusă decât
ficatul şi splina şi cu o zonă centrală hiperreflectogenă (definită ca
şi ecocomplex central), în relaţie cu sinusul renal (calice şi pereţii
bazinetului)
• Parenchimul renal este alcătuit din zona corticală şi cea medulară.
Indexul parenchim/pielon = 1,6-1,8 la adult
• Dimensiunile rinichiului: 11-12 cm longitudinal/ 5-7 cm
transversal/ 1,5-2 cm în grosime. Diferenţele maxime permise între
cei 2 rinichi sunt până la 1,5 cm în lungime

1. ANOMALIILE CONGENITALE RENALE

• Agenezia renală
• Rinichiul pelvin
• Rinichiul în potcoavă: rinichii sunt uniţi inferior printr-o zonă
parenchimatoasă dispusă anterior aortei
• Rinichi hipoplazic congenital: rinichi micşorat congenital, cu
structură păstrată, cu rinichi contralateral mărit
• Rinichi dublul propriu zis: malformaţie rară
• Rinichiul cu dublicitate a sistemului pielocalicial: prezintă un
ecocomplex bifid, cele 2 zone ale acestuia fiind separate printr-o
zonă parenchimatoasă
Ecografia abdominală

2. LITIAZA RENALĂ ŞI URETERALĂ

• Tablou clinic: colici renale de intensitate variabilă, însoţite
de hematurie
• ECO: zonă hiperreflectogenă de mărime variabilă, dispusă
la nivelul zonei sinusale, cu con de umbră posterior
• Nu toţi calculii renali sunt vizibili ecografic
• Calculii se evidenţiază dacă au peste 3 mm diametru
• Există calculi fără con de umbră posterior
• Calculii pot determina stază la nivelul unui grup calicial sau
hidronefroză
• Urmărirea eco evidenţiază: eliminarea calculului şi
dispariţia stazei renale, creşterea dimensiunii calcului,
rezultatele tratamentului
• Ex. complementare: rad. renală simplă, care vizualizează
calculii radioopaci; urografia este utilă pt. confirmarea
celor radiotransparenţi, a stazei la nivelul rinichiului şi
ureterului; pielografia ascendentă şi ureteroscopia poate
vizualiza calculii care nu au putut fi puşi în evidenţă prin
metodele anterioare.
Ecografia abdominală

3. HIDRONEFROZA
• dilataţie a căilor urinare produsă de un factor obstructiv:
calcul, tumoră, adenom de prostată, bridă, tumoră
• Tablou clinic: durere lombară surdă, uneori cu caracter
colicativ, man. Giordano pozitivă, lojă renală sensibilă la
palpare
• ECO: zone transsonice sinusale de mărimi variabile.
Calicele apar ca zone mici rotunde sau alungite, pelvisul
este reprezentat de o zonă transsonică mai mare, dispusă
central la nivelul sinusului renal.

4. COLICA RENALĂ
• impune un diagnostic şi măsuri terapeutice rapide
• Eco renal poate evidenţia : litiaza renală, hidronefroză cu o
zonă transsonică intrasinusală, o formaţiune tumorală
renală, chiste renale mari cu caracter compresiv sau un
proces supurativ renal.
• Eco a regiunii pelvine: dilatarea ureterului terminal, zonă
hiperreflectogenă la joncţiunea pieloureterală, formaţiuni
tumorale vezicale, calculi vezicali
Ecografia abdominală

5. PIELONEFRITA ACUTĂ
• DG. pozitiv: tablou clinic(sindrom febril, Giordano +
bilateral, polakiurie), biologic(VSH, ex. urină: leucociturie,
cilindrii leucocitari, uneori microhematurie)
• ECO: rinichi măriţi de volum, hipoecogeni, cu zonă
parenchimatoasă mărită, hipoecogenă

6. PIELONEFRITA CRONICĂ
• Tablou clinic: infecţii urinare repetate în APP, Giordano
pozitiv frecvent unilateral, lojă renală sensibilă la palpare,
sindrom febril
• Tabloul biologic: leucocitoză, VSH crescut, leucociturie,
cilindrii leucocitari, microhematuire, capacitate renală de
concentraţie scăzută
• ECO: micşorarea dimensiunilor renale, rinichi uneori
inegali ca mărime, cu contur neregulat, prezentând boseluri
la suprafaţă, în cazuri avansate ecodensitatea medulară
renală este accentuată.
Ecografia abdominală

7. GLOMERULONEFRITA CRONICĂ
• Tablou clinico-biologic: sindrom nefritic sau nefrotic
• ECO: micşorare bilaterală a rinichilor cu creştere a
ecodensităţii parenchimului renal, predominent la nivelul
corticalei
• Unori aspect ecografic normal

8. INSUFICIENŢA RENALĂ CRONICĂ

• Cauze: glomerulonefrita cronică, pielonefrita cornică,
nefro-angioscleroza, rinichiul polichistic, nefropatia
diabetică
• ECO: rinichii se micşorează în volum, au ecogentiate
crescută a zonei parenchimatoase, nu se mai distinge
cortexul de medulară. În fazele finale rinichiul devine mai
Ecografia abdominală

9. CHISTELE RENALE
• CONGENITALE: chiste renale simple, rinichiul multichistic,
boala polichistică renală autozomal dominantă, boala chistică
medulară
• DOBÂNDITE: în IRC, în evoluţia unei tumori benigne sau
maligne
• CHISTELE RENALE SIMPLE: formaţiuni unice sau multiple, se
pot dispune la orice nivel al corticalei, în interiorul capusului
renale; uneori pot fi septate.
• Pot suferi transformări: infecţia, hemoragia, calcificarea,
apariţia unei tumori în interiorul chistului
• Tratament: chistele mari compresive pot fi evacuate sub
ghidaj ecografic

10 TUMORILE RENALE
 Benigne: sunt de obicei bine delimitate, rotude, cu structură
ecodensă
 Maligne: neomogene, mai puţin delimitate
 Eco este completată de urografie, angiografie, CT, biopsie cu
Ecografia abdominală

11. EX. ECOGRAFIC AL VEZICII URINARE

• Litiaza vezială.
Tablou clinic: dureri hipogastrice, la trepidaţii, eforturi; jet
micţional întrerupt, algurie, disurie, hematuire;
Eco: imagine ecogenă cu con de umbră posterior,
mobilizabilă cu poziţia; alte investigaţii: radiografia
vezicală, cistoscopia

• Tumorile vezicale sunt benigne sau maligne. ECO se

efectuează cu vezica plină, se constată formaţiuni de
ecogenitate crescută, asemănătoare peretelui vezical

• Cistita acută: peretele vezical poate fi îngroşat peste 2-3

mm, conturul interior poate fi neregulat