Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
De Aurel Munteanu
În calitate de baptist care crede în „doctrinele harului suveran”, sunt adesea pus in
situaţia de a defini poziţia pe care o avem privitor la diferitele doctrine sau practici pe
care le predicăm sau le apăram in fata oponenţilor noştri. Nu de putine ori am fost pus in
situaţia delicată de a da explicatii la intrebari de genul: „Voi de ce nu ţineti Craciunul sau
Pastele, Rusaliile sau Sarbatoarea Roadelor? De ce nu practicaţi „spălarea picioarelor”
sau binecuvantarea copiilor?” Recunosc ca de multe ori discutarea lor este destul de
delicată şi foarte sensibilă, precum şi în cazul pe care doresc sa il abordez astazi. Cu totii
considerăm bebelusii ca fiind cele mai gingase si scumpe fiinte daruite de Domnul si nu
ma indoiesc ca le dorim tot binele din lume dar, in ce priveste aplicarea anumitor ritualuri
spirituale, cred ca ar trebui sa fim foarte atenti cu ei, pentru ca inaintea Domnului, noi
parintii , suntem cei care vom fi chemati sa dam socoteala. Fie ca se intenţionează
binecuvantarea, dedicarea sau confirmarea copilasilor, toate acestea trebuie sa fie
fundamentate scriptural si nu calauzite de traditie ,sentimente sau de emoţii.
De obicei, cand se face binecuvantarea bebelusilor fratilor credinciosi, se citeşte
textul din Numeri 6:22-27:
13. Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să
Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
14. Şi Isus le-a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci
Împărăţia cerurilor este a celor ca ei."
15. După ce Şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
Matei 19.13-15.
13. I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat
pe cei ce îi aduceau.
14. Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: "Lăsaţi
copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este
a celor ca ei.
1
15. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca
un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!"
16. Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste
ei.
Marcu 10:13-15.
15. I-au adus şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când
au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.
16. Isus a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: "Lăsaţi copilaşii să vină la
Mine, şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei.
17. Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca
un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea."
Luca 18: 15-17.
Cine stie, pe viitor, mai este loc si pentru alt ritual, ca sa dea mai mult
farmec acestui eveniment. Acestea fiind faptele , eu personal cred ca
este gresita aceasta practica, intrucât nu putem folosi un pasaj strict
evreiesc pentru a argumenta o practica nou testamentala, din
următoarele motive:
2
ocazii vedem chiar contrariul:are cuvinte grele de spus la adresa celor
ce invata si indeamna la practici ce trebuiau sa tina pana la Ioan
Botezatorul. Daca pentru fiii lui Israel,binecuvantarea sugera o relatie
de supunere si era, printre altele, conditionata de ascultarea celor 613
porunci, atunci cum o putem aplica unui copil dintre Neamuri, despre
care marturisim ca traieste in asa zisa epoca a harului?...
II. Domnul Isus Hristos nu ne-a poruncit sa pastram binecuvantarea
copiilor ca si randuiala. Relatarile în care-L vedem pe Mantuitorul
binecuvantand copiii prezintă acţiuni spontane, evenimente ca oricare
altele, de-a lungul pelerinajelor Sale prin satele si cetatile unde
predica Evanghelia. Nici macar o data acest eveniment nu este
cuprins in cadrul „serviciilor de inchinare”, pe care le-a avut cu
ucenicii Sai cat a „cortuluit” printre noi.
Cred ca mereu trebuie sa avem in minte acel principiu care ni L-a
lasat Domnul si anume: „Nimeni nu coase un petic de postav
nou la o haină veche; altfel, peticul de postav nou rupe o parte
din cel vechi, şi mai rea ruptură se face.
Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; altfel, vinul cel nou
sparge burdufurile, şi vinul se varsă, iar burdufurile se
prăpădesc; ci vinul nou este pus în burdufuri noi” Mc.2:21,22.
III. Nu există un text cu instructiuni clare cum trebuie procedat. Domnul
Isus cand a instituit frangerea painii, a dat El insusi primul exemplu
lasandu-ne instructiuni clare si precise atat in Evanghelii cat si in
epistole (I Cor.11:23-34). Pentru botez avem iarasi instructiuni în
privinţa administratorului botezului, a modului de efectuare, a
motivului si a candidatului; dar in ceea ce priveste binecuvantarea
copiilor nu avem nici o referinta. In pasajele gasite in evanghelii
,unde Domnul binecuvanteaza copilasii, accentul intotdeauna cade pe
credinciosii maturi ,care trebuie sa „se faca ca niste copilasi”,altfel
nici nu vor vedea imparatia lui Dumnezeu.Domnul nu pune accentul
pe binecuvantarea lor, ci pe atitudinea celor ce ii respingeau si ii
opreau sa fie adusi la El.
IV. Ce conditii trebuie sa indeplineasca candidatul la rugăciunea de
binecuvântare? Aceasta este una din intrebarile esentiale. In
contextul evreiesc, stim cine era binecuvantat si cine nu avea parte
niciodata de binecuvantari. Privilegiati erau baietii, nascuti din casele
parintesti ale celor 12 semintii, intaietate avand intaii nascuti. Pe
cand cei excluşi de la binecuvantare, erau multi:
A. fiii din curvie;
B. fiicele evreilor;
C. sclavii si fiii acestora;
D. oamenii din popoarele date spre nimicire;
E. fiii dintre Neamuri;
F. copiii rezultati din casatorii mixte (Neemia 13:23-26).
3
În plus, cei binecuvantati trebuiau sa fie capabili sa inteleaga
binecuvantarea, pana acolo incat trebuia sa raspunda preotului
rostind „Amen!” Care ar fi astazi criteriile de selectie?Ooo,daca ar
fi sa ramanem consecventi,regulilor iudaice ,ma veti acuza de
discriminare religioasa.Daca facem un lucru hai sa il facem tot
,pana la capat!Asa ar fi corect. Nu? Alti ar putea spune că:
inocenta, aducerea la Hristos,calitatea de a fi membru intr-o
familie credincioasa (acestea fiind evidentiate de textele
evangheliilor) dar acestea sunt acte fizice si nu spirituale. In
afara de acestea, nu se spune nimic despre conditiile pe care ar
trebui sa le indeplineasca parintii sau pastorul ( pastorita dupa
caz) care oficiaza binecuvantarea.
V. Binecuvantarea copiilor nu ilustreaza figurativ moartea, ingroparea si
invierea Domnului Isus Hristos.Orice practica Nou Testamentala nu
poate avea pretentia de randuiala eclesiastica ,daca nu ilustreaza in
vre-un fel ,jertfa lui Hristos si rascumpararea noastra.Aceasta cred ca
este regula de baza care ridica sau taie pretentia unei practici, de a
avea calitatea de randuiala comemorativa.