Exerciiile specifice ce au ca scop mobilizarea contienta a musculaturii aparatului fono-articulator

Gura nchis, muctura pe msele, buzele se ntind n zmbet, apoi se strng (botic) Buza de jos aezat peste buza de sus, apoi buza de jos ntre dini Gura deschis, limba afar micat stnga-dreapta Gura deschis, limba afar, vrful limbii atinge pe rnd buza

superioar, apoi buza inferioar Gura nchis, limba mpinge pe rnd n obrazul stng apoi n

obrazul drept tergerea buzelor cu limba n sensul acelor de ceasornic, apoi n

sens invers Imitarea mritului cinelui Imitarea galopului calului Gura deschis, limba afar; vrful limbii se ridic i "trage" limba

n gura, ct mai adnc; gura se nchide Umplerea obrajilor cu aer i eliminarea aerului sub presiune, cu

buzele strnse Umplerea alternativ a obrajilor cu aer Vidarea obrajilor alternnd cu umplerea obrajilor cu aer Imitarea tusei Aburirea oglinzii

De precizat c fiecare dintre aceste exerciii are un scop prcis, pe lng fortificarea musculaturii constituind i puncte de pronunie pentru sunete: ntinznd buzele vom avea: N, T, , D, S, Z; buza de jos aezat ntre

dini: F,V; imitarea mritului cinelui: , J, CE, CI, GE, GI; umplnd obrajii cu aer pacientul contientizeaz pronunia sunetelor P, B; ridicnd limba vom avea L i R; tuind C, G; aburind oglinda H. Logopedul a ajutat pacientul la nceput, in executarea exerciiilor, ulterior acesta executndu-le independent. La nceput a refuzat s lucreze n faa oglinzii, imaginea pe care o vedea impresionndu-l negativ; n timp ns, a contientizat importana oglinzii i a acceptat s lucreze n acest fel. Evoluia, n prima parte, nu a fost spectaculoas, bolnavul fiind nemulumit de sine i considernd progresele ca fiind prea lente; trecnd de faza depresiei, a dat dovad de o voin extraordinar, lucrnd mpreuna cu familia (n afar de timpul petrecut cu terapeutul) cte 4 ore pe zi. Demutizarea s-a facut n a treia saptmn de la momentul inceperii terapiei, pacientul avnd mna pe laringele logopedului i simind vibratie specific acestui sunet. Au urmat vocalele A, O i U, E i I fiind mai dificile pentru el au fost rostite mai tarziu. Terapia a urmat procedeul sunet-silab adic la consoan s-a ataat pe rnd fiecare vocal: MA, ME , MI, MO, MU, M AM, EM, IM, OM, UM AMA, EME, IMI, OMO, UMU Dup ce au fost recuperate toate sunetele i grupurile de sunete, s-a trecut la rostirea cuvintelor bisilabice, preferndu-se cuvintele care descriu obiecte, aciuni i fenomene concrete: APA, LAMA, CANA, PUI, HAI, LAS, VINO, DU-TE, UA, ct i pronumele personale. Prima propoziie a fost: ACOLO ESTE CANA CU AP

Tehnici ludice folosite in stimularea discriminarii auditive Sunt o serie de exercitii relativ usoare pe care le puteti desfasura impreuna cu copilul dumneavoastra in ideea imbunatatirii calitatilor discriminatorii ale acestui tip special de auz si a capacitatilor de autoreglare verbala. 1. Jocuri de depistare a unei surse sonore (Unde se aude? ), identificarea si imitarea diferitelor surse din natura (zgomotul tunetului, vantul prin copaci), a sunetelor produse de animale sau de diverse instrumente muzicale. 2. Auditii muzicale, batai de ritm, scheletul vocalic al unei melodii urmata de reproducerea ei integrala. 3. Jocuri euritmice: in doua recipiente de metal (se recomanda metalul pentru calitatile sonore ale acestuia), adaugam o bila verde de cate ori auzim sunetul "V" si o bila rosie de cate ori auzim sunetul "F". 4. Jocuri de cartonase cu imaginile obiectelor. Putem crea un context verbal in care copilul trebuie sa arate imaginea care corespunde completarii mesajului verbal si apoi sa pronunte cuvantul impreuna cu propozitia data. 5. Jocuri de silabe: rostim silabe apropiate ca pronuntie in ritm de batai de palme sau a altor gesturi care sa-i aminteasca copilului locul de pronuntie al sunetului( de exemplu, mangaierea gatului pentru sunetul "G" si degetele in forma de "C", evident, pentru sunetul "C"). 6. Jocuri de depistare a sunetului cu care incep cuvintele respective sau jocuri de continuare a unei silabe date pentru a forma cuvinte cu sens: Pornind de la <Sa>, obtinem cuvinte bi si polisilabice: <sa-pa>; <sa-la-ta>. Jocuri de rimare: se da ultima silaba din cuvant si se completeaza cu silabele anterioare pentru a forma cuvinte cu sens. <__sa> putem obtine: <ma-sa>, <ca-sa> . Recitarea de poezii cu rima este binevenita. 7. Framantarile de limba cu ritmuri de pronuntie din ce in ce mai alerte si cu modificari ale intensitatii vocii: "Pe cap un capac, pe capac un ac".

RETARDUL DE LIMBAJ (intarzierea in dezvoltarea limbajului, handicapul de dezvoltare a limbajului) Este un blocaj al ritmului evolutiei care se abate de la normal. Se considera retard de limbaj daca un copil pana la varsta de 3 ani foloseste un numar redus de cuvinte, le pronunta alterat si nu poate forma propozitii simple, desi are auzul bun si organele fonoarticulatorii normal dezvoltate.

Apare pe fondul dezvoltarii normale a intelectului, pe fondul intelectului liminar sau pe fondul deficientei mintale. Se manifesta timiditate si lipsa dorintei de comunicare, hiperkinetism si opozitionism. Acuitatea auditiva normala, dar sunt dificultati cauzate de nematurizarea auzului fonematic. Etiologie: factori neurologici: leziuni cerebrale din perioadele perinatala si postnatala. factori somatici: boli cronice cu evolutie indelungata; boli infectioase frecvente. factori psihogeni: mediu nestimulativ de vorbire: abandon, parinti cu tulburari de vorbire; suprasolicitare verbala, atitudini brutale sau inegale care diminueaza dorinta de comunicare a copilului; socuri emotionale puternice; factori traumatici: accidente obstetricale, traumatisme abdominale ale mamei; Simptomatologie: intarziere in dezvoltarea motricitatii generale; oprirea in evolutia limbajului dupa perioada lalatiunii; vocalele sunt prezente, apar dificultati in pronuntia consoanelor; cuvintele apar dupa 2 2,6 ani, vocabularul are 20-30 cuvinte; pe la 4-5 ani, vocabularul are aproximativ 20-30 de cuvinte , competenta verbala este a unui copil de 2 ani; nu pot formula propozitii, dau cuvantului sens de propozitie; nu diferentiaza sunetele in cadrul cuvintelor; nu cunosc semnificatia multipla a cuvintelor, au dificultati in cazul cuvintelor cu grad mai mare de abstractizare; au dificultati gramaticale. Forme: forma pura fara simptomatologie somato-neuropsihica si care regreseaza spontan;

forma constitutionala afecteaza toate laturile vorbirii; forma somatica insoteste distrofia, rahitismul, debilitatea fizica; forma psihogena cu simptomatologie dismaturativ afectiva si intelectuala.

Prognosticul este in general bun, intarzierile dispar cu varste, in jur de 6-7 ani copilul este mai receptiv la tratamentul logopedic. Terapia vizeaza: obisnuirea copilului sa colaboreze cu adultii; colaborarea logopedului cu familia si cu cadrele didactice; crearea unor relatii socio-afective favorabile; crearea unei motivatii necesare corectarii vorbirii; este necesara inceperea terapiei la o varsta mica; adaptarea terapiei la varsta copilului si la factorii etiologici. Se urmareste: imbogatirea vocabularului, activizarea vocabularului pasiv, corectitudinea si complexitatea exprimarii prin alungirea frazei, expresivitatea vorbirii.