Pastel de toamn

Pe muntele negru de frunza de var Te chem cu accent brumariu s te sperii Cnd spicul de toamn d-n spicele verii i cade lumina i trage s moar. i sunt ntrebri prin natura puzderii i sfrie ploaia dinti ca o cear i vara ne-nchide n toamna afar Femeie, brbat sub pecetea tcerii. Aicea la munte mai poate s spere i cel care moare c moartea-i departe i noi s fugim i s scriem o carte n ea cuprinznd ale toamnei mistere. C suntem n lume pe-acolo prin partea Pe unde ntrzie pota i moartea.