‘Profog FUM $I DIAMANTE PORMIDABILA CONSTRUCTIE DE STICLA $I OTEL SE INALTA PE LOCUL oi de pe Front Street ca un ac sclipitor cérpind cerul. Erau cincizeci si jupte de etaje in Metropole, cel mai scump dintre noile blocuri-turn din centrul Manhattanului, La ultimul etaj, al cincizeci si saptelea, se afla el mai luxos apartament dintre toate: mansarda Metropole, 0 capo- dle design alb-negru lucios. Prea noi si fi acumulat praf, par- dlovelile ci de marmura reflectau stelele care se vedeau prin enormele {orestre de la podea pand-n tavan, Sticla ferestrelor era perfect trans- Parents, oferind iluzia desivaryitd cA nu exista nimic intre privitor si ppriveliste gi se gtia c& le idea ameteala chiar si celor cirora nu le era {hick de inalyime. Jos, departe, se desfisura panglica argintie a lui East River, prin we bragitile podurilor stralucitoare, balgata cu barcile mici cit niste tahayi de muste, care tia pe din dow’ bancul de lumini, de-o parte Manhattanul, de cealaltt Brooklynul, intr-o noapte senina, se putea sud si Statuia Liberttii, luminati — dar aceasta era 0 noapte vii picloast, iar Insula Liberty era ascuns’ in spatele unui val alb de cea’.CASSANDRA CLARE Oricat de spectaculoasi ar fi fost privelistea, birbatul care staitea in fata ferestrci nu arita in mod deosebit impresionat de ea. Pe fata lui as- etic’, ingust3, era zugrivitd o incruntitur’ cind intoarse spatele feres- trei si pomni cu pasi horarifi, bocinitul ghetelor sale risunind in ecou pe podeaua de marmur’. —Nu sunteti gata inal? intreba el, trecindu-si degetele prin parul ca albit de sare. Stim aici de aproape 0 or’. Baiatul ingenuncheat pe podea isi ridic4 ochii spre el, repezit si iras- cibil. —Asta-i marmuri. E mai dura decit am crezut. ingreuneazi desenatul pentagramei. — Atunci treci peste pentagram’. De aproape, era usor de observat ci, in ciuda pirului stu alb, bairba- tul nu era batrin, Faya lui aspei era seve si directi. Baiatul inghiti in sec, iar aripile membranoase, negre, care-i ieseau lar nezbarcit3, ochii limpezi dintre omoplayii ingusti (isi rfiase dows fante in spatele jachetei de denim ca s-o adapteze), bitura cu nervozitate. —Pentagrama este o parte necesar’ in orice ritual de invocare a de- monilor. Stiti asta, domnule, Fard ea... —Nu suntem protejati. Stiu asta, tinere Elias. Dar termin-o oda ‘Am cunoscut magicieni care puteau si inyoce un demon, si-i vorbeasct sisi-l expedieze inapoi in iad in ristimpul care fi-a luat tie si desenezi © jumatate de stea in cinci colguri. Baiacul nu zise nimic, cise repezi din nou asupra marmurei, cu 0 tn noit’ insisteng’. Broboane de niduseald picurau de pe fruntea sa, iar el tsi didea pirul la o parte cu degetele, unite intre ele cu membrane de- licate ca pinza de piianjen. — Gata, zise el, in cele din urmi, stand pe cilcaie si trigindu-sires- piragia. E gata, —Bine. Barbacul piru mulgumit. Hai si fncepem. —Banii mei...L DE CENUSA sm mai spus. O si-fi primesti banii dypd ce vorbesc cu Agra- non, nu inainte. Hlias se ridic& in picioare si tsi scoase jacheta. In pofida cripaturilor dlecupate in a, tot fi mai strangea aripile, incomodandu-I; eliberate, aces- (a se intinsera gi se desficura singure, stamind o pali de aer prin Inctiperca neventilat3. Aripile sale erau de culoarea petelor de petrol plu- {itoare: negra fntretesut cu un curcubeu de culori ametitoare. Barbatul ipl intoarse privirea de la el, de parcd aripile lui il dezgustau, dar Elias nu Jaina si-l observe. Incepu sa inconjoare pentagrama pe care o desenase, wirtindu-se in jurul ei in sensul contrar acelor de ceasormic, si si psal- \nodieze ceva in limba demonilor, care suna ca trosnetul focului. Cu un zgomot ca de aer scos dintr-o anvelopa, conturul penta- gramei izbucni deodac’ in flicari. Cele zece ferestre imense reflectara inapoi zece stele in cinci colturi cuprinse de flictri. Cova se misc’ fnduntrul pentagramei, ceva Firs forma si negru. Elias ehnta mai repede acum, ridicindu-si méinile membranate, trasind cu dlegetele prin aer contururi delicate. Pe unde treceau ele, trosneau fliciti albastre, Barbatul nu putea vorbi fluent chtoniana, limba magicienilor, sunostea destule cuvinte cat sf ingeleagt litania pe care o repeta Filias: Agramon, pe tine timvoc. Din spapile dintre lui, pe tine te chem, Birbatul isi duse pe furis 0 mand in buzunar. Atinse cu degetele obiectul dur, rece si metalic dinsuntru. Zambi. lias se oprise din mers, Acum stitea in faya pentagramei, inal- \indu-si si coboraindu-si vocea fn incantatia nesovaitoare, in timp ce | albastru trosnea in jurul lui ca niste fulgere. Deodata, un fuior de egru se ridic& din mijlocul pentagrameii se ridicd risucindu-se in 1, se intinse si cXpata consistensa. Doi ochi luminau suspendati in ‘umbra ca niste rubine prinse intr-o panza de paianjen. —Cine m-a chemat printre lumi aici? intreb’ Agramon cu un glas ca sticla sparta. Cine ma invoca? Elias se oprise din psalmodiat. Reimisese nemiscat in faya pentagra- mei —nemiscat, mai pugin aripile, care bateau aerul incet. in incapere lncepuse si se rispandeasc’ un miros de rugin’ si arsur’. —— 1CASSANDRA CLARE —Agramon, vorbi magicianul, eu sunt magicianul Elias. Bu sunt cel care te-a invocat. Pentru o clips, se lisi ticerea. Apoi, demonul rise, daci se poate spune despre fur ci ride. Rasul insusi era caustic precum acidul. — Magician firi minte, suierX Agramon, Baiat fir minte. —Tu nu ai minte, daci-ti inchipui cX ma poti ameninga pe mine, zise Elias, dar vocea {i tremura ca $i aripile. O si fii prizonier al aces- tei pentagrame, Agramon, pink cind te voi elibera eu — Oare? Fumul se repezi inainte, formandu-se si reformindu-se. Un tenta- cul lui forma unui brat si lovi marginea pentagramei arzitoare care-1in- chidea, Apoi, intr-un vilituc, fumul se rostogoli peste marginea stelei, revirsindu-se ca un val peste un dig. Flicirile palpair3 gi se stinserd, in timp ce Elias, fipind, se didu inapoi, impleticindu-se. Ingina din now acum, intr-o chtonian& rapida, descantece de infrinare si alungare. Nu se intampla nimic; furnul negru si dens continua si curga nestingherit, iar acum incepuse si aibi, parci, 0 form — desi nedeslusiti, enorma si hidoasi, ochii lui schimbandu-se, rotunjindu-se si marindu-se cat farfurioarele gi rispandind o lumina inspiimintatoare. Barbatul privea cu interes netulburat, in timp ce Elias tipi din now si se intoarse ca si fugi. Nu mai ajunse insi ping la us. Agramon se nXpusti nainte, masa lui ineunecat’ privalindu-se peste magician ca un val clocotitor de catran negru. Sub asalt, Blias se zbitu slab un mo- ment — apoi incremeni. Forma neagrX se retrase, Lisindu-I pe magician intins pe podeaua de ‘marmuri, intr-o pozitie contorsionatl. — Cu adevarat sper, zise barbatul, care scosese obiectul metalic rece din buzunar si se juca lenes cu el, c& nu i-ai ficut nimic prin care st devind nefolositor pentru mine. Am nevoie de singele lui, ingelegi. Agramon se intoarse, ca 0 coloani neaged cu ochi de diamant, Acestia il cercetari pe birbatul in costum scump, fata lui ingusti, nepisitoare, pecetile negre care-i acopereau pielea si obiectul sclipitor din mina lui.Tu Lai platit pe copilul magician si ma invoce? Si nu i-ai spus {0 pateam face? Ai ghicit, zise barbatul. Agramon vorbi cu admiragie silica: — Asta a fost 0 manevra desteapta. IMiebatul fica un pas spre demon: = Sunt foarte destept. Si de-acum, mai sunt totodatd si stipinul Fu am Pocalul Mortal. Tu trebuie si mi te supui sau si suporti cingele. ‘Demonul ticu un moment. Apoi se list la pimant, intr-o pleciciune Jemnea — cam atat cit ar putea o creatur’ firi un corp propriu-zis wuncheze. = La dispozitia ta, Stapane. ..? ; Vropozitia se sfargea politicos, cu o intrebare. WMirbacul zim Posi st-mi spui Valentine,| PARTEA iNTAI Mar anotimp in Inferw Ma cred in Infern, prin urmare si sunt. — Arthur RimbaudSAGEATA LUI VALENTINE = TOP MAI ESTISUPARAT? Alec, sprijinit cu spatele de peretele liftului, arunc& o clutiturt ‘florousi prin spagiul ingust catre Jace. = Nu sunt suparat. = Bada, esti Jace fiicu un gest acuzator citre fratele lui vitreg, apoi gemu scurt dlurerea fi sigett bragul pana sus, fl durea fiecare bucigici din corp Jy bupitura luata in dupi-amiaza aceea, cind c&zuse trei etaje prin nul putted gi aterizase pe un maldar de fiare vechi. Pani si degetele ‘t4nu ferfeniga, Alec, care abia de curand Lisase deoparte cirjele de Jiusese silt si se foloseasct dupa lupra sa cu Abbadon, nu se simea sivilucie decit Jace. Hainele ti erau pline de noroi, iar parul fi atérna ‘yuvite subgiri, n&dusite. Pe un obraz.avea o crestitura lung. Tha nu sunt, zise Alec, printre dingi. Doar pentru ci tu ai spus ci \ dragoni erau o specie disparut3... =m spus ,aproape dispiruti”. ‘Alec impunse aerul eu degetul spre el: