NICOLAE ROSCA CE ESTE FR TIA DE CRUCE ORIGINI ORGANIZARE DOCTRIN

EDITURA MISCRII LEGIONARE, Madrid, 1987

Am considerat util publicarea acestei crti, pentru a arta generatiilor noi de compatrioti, cum a fost n realitate, ce-a gndit, ce a vrut si ct a trebuit s sufere pentru credinta lui, alt tineret al Romniei, acela care s-a afirmat n istoria poporului nostru n perioada cuprins ntre cele dou mari rzboaie ale Europei. Credem c nalta lui trire personal si national va ajuta tuturora ca s ptrund mai adnc n ntelegerea unui fenomen romnesc, ca si a unui moment crucial din istoria neamului nostru si va da ndemnuri si forte pentru a se purta mai departe, fr soviri si cu moral de victorie, lupta pentru recptarea liberttii nationale. Autorul

n memoria tuturor fratilor de cruce, tineri romni care si-au ars cu generozitate viata pentru o nobil idee national.

CUVNT NAINTE
Frtia de Cruce este organizatia legionar a tinerilor romni care frecventau scolile secundare. n aceasta activau, pn la terminarea liceului, pentru a trece, cei care urmau la studii mai nalte, n Corpul Studentesc, sau direct n organizatiile legionare locale, acei care nu se puteau duce la Universitate. Miscarea Legionar, care a izvort din spatiile luminoase ale sufletului romnesc, a fost urmat cu entuziasm, credint si curaj de marea majoritate a tineretului trii noastre dintre cele dou rzboaie mondiale. Ea, Miscarea, a dat nastere unui fel de mit national n sufletul unei generatii ntregi de romni, care au crezut cu trie n valorile esentiale ale poporului lor, le-au dezgropat de sub molozul istoriei si au cutat s le pompeze din nou n viata romneasc modern. Ei au visat un destin crestin pentru tara lor, si chiar pentru ntreaga omenire, si si-au scldat credintele n apele limpezi ale sperantei. nsusi seful Miscrii Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, omul care a umplut cu personalitatea sa viata politic modern a trii si a aprins n suflete flacra unui romnism curat si avntat, era un tnr. El si ncepe activitatea politic fiind nc student, nfiinteaz organizatia sa n anul n care si ia doctoratul n stiinte politico-economice, si este asasinat cnd de-abia mplinea 39 de ani, deci cnd nu trecuse nc pragul maturittii biologice. Asadar, toat activitatea lui, att cea politic ct si cea educativ, (mult mai nsemnat aceasta) a avut un stil proaspt, curat si idealist, avntat si profetic, nscut dintr-o stare de transfigurare interioar ce inund uneori, n anumite epoci ale istoriei, sufletele generatiilor tinere. Cci tineretul este mai sensibil, mai usor nfiorat de o chemare national adevrat, pe care o simte cu antenele sale delicate si nealterate nc de rostogolirea vietii. Numai acest tineret poate radia apoi din puternicul su continut patriotic, acele stimulente politice care aprind sperantele natiunilor, nflcreaz sufletul colectiv si determin popoarele s-si ia n mini, cu hotrre, destinele proprii si s le poarte pe drumuri noi, spre realizarea lor. Uneori se deschid n viata popoarelor niste rspntii nelinistitoare. Apar undeva, n zarea viitorului lor, niste primejdii care iau astfel de proportii nct astern umbre de incertitudine peste ele. n astfel de momente natiunea ntreag, dac nu este bine condus, dac este orfan de o ptur politic competent, prevztoare si decis, si pierde vlaga si hotrrea de a rezista. Intr n panic. Se simte coplesit de perspectiva neagr a greuttilor ce se vor arunca peste ea. Urmeaz apoi resemnarea, ca o alternativ a neputintei, care ucide vointa colectiv si sugrum curajul. Natiunea ntreag, n astfel de momente, obosit, dezamgit si nfricosat, se aseaz pe marginea drumului istoriei sale si asteapt resemnat desfsurarea evenimentelor pe care nu le mai poate domina. Devine pasiv si indiferent. Si cnd totul pare pierdut, cnd negura ndoielilor, groas si apstoare, nvlueste sufletul national, tsneste deodat, ntr-o reactie sntoas a corpului semi-dobort, o generatie nou, lucid, hotrt, care nfrunt cu brbtie primejdia, scutur amorteala multimilor si pompeaz snge proaspt n venele natiunii. Ea aprinde iarsi n popor, de obicei cu sfortri si sacrificii dureroase, focul sacru al virtutilor lui, i cleste brbtia si d nastere la miscri colective care ndrum iarsi corabia national spre limanuri mai sigure si linistite. La o asfel de rscruce istoric pentru poporul romnesc, nedepsit nc, a aprut Corneliu Zelea Codreanu, Cpitanul, cum l-au numit contemporanii si. Si tot la aceast grea rscruce istoric, nc nedepsit, a aprut la spatele lui, ca o generatie spontan, tineretul romn de atunci, luminos n suflete si beligerant n fapte. Codreanu aducea cu el o viziune istoric clar si un concept romnesc de proportii universale. Tineretul romn aducea o voint de fier, niste convingeri inflexibile si un spirit de sacrificiu ce rar se ntlneste n istoria lumii. mpreun au luat de coarne plugul romnesc si au ncercat s-l pun pe rzor bun. Ei au renviat sperantele si au ncordat muschii poporului lor. Codreanu si generatia lui au vorbit multimilor romnesti cu un limbaj clar si profetic, iar acestea i-au nteles si s-au unit la dinamica

discursului lor. Rezultatul a fost un mret imn national cruia evenimentele politice ulterioare si nentelegerea unor compatrioti nselati, i-a stins armonia.

MIC ISTORIC AL FRTIEI DE CRUCE

1. NCEPUTURILE Corneliu Codreanu, n lupta sa de regenerare moral a poporului romnesc si de nsntosire a politicii lui, s-a adresat n primul rnd tineretului, din snul cruia apruse si el. Cu acesta el se putea ntelege mai usor pentru c era mistuit de acelasi foc national si simtea aceeasi neliniste n fata unui viitor ce se profila nesigur si sumbru. Fiecare generatie si caut un stil de viat specific ei, croit pe credintele si pe descoperirile politice pe care le face. La noi generatiile anterioare rzboiului de rentregire, obosite poate de marele efort pe carel fcuser pentru construirea Romniei Mari si orbite oareum de aceast nalt misiune pe care le-o asternuse n fat destinul si pe care au sevit-o pn la capt cu mari sfortri si sacrificii, deveniser arogante, statice si rutinate. Ele se creadeau n posesia unui adevr politic absolut pe care-l considerau singurul posibil n tara noastr si, deci, inamovibil. Aplecati prea mult peste trecutul lor glorios nu mai priveau si spre alte orizonturi. Nu puteau intui nelinistile ce se frmntau n jurul Romniei. n credinta lor, totul era definitiv rezolvat de ei si nu mai erau necesare agitatiile urmasilor. Ei au considerat ngrijorarea politico-social a tineretului romn ca o ingratitudine fat de sfortrile si realizrile lor mrete. Dar nu era asa. Ei se nselau. Tineretul Romniei, ntr-o alt circumstant istoric, si caut propriul lui drum. El si ascutea propriile sale arme cu care trebuia s realizeze, n conditii majore, ambitiile colective romnesti. n realitate acest tineret era continuatorul, cu alt stil si alte perspective, al sfortrilor comune ale tuturor generatiilor romnesti, pentru desvrsirea n libertate si sigurant a Patriei lor. Ideea organizrii tineretului romn ncolteste n mintea lui Codreanu n timpul detentiunii sale n nchisoarea din Vcresti, unde ajunsese cu ocazia asa numitului Complot Studentesc din anii 1923-1924. Necesitatea acestei organizri o vedea el sub dou aspecte: - pentru a da o educatie sntoas acestui tineret si a-l face util societtii lui ; - pentru a-l sustrage influentei negative si duntoare a unui politicianism ieftin, decolorat si incapabil, care-si fcuse aparitia n tar la noi. (Era acesta un politicianism egoist, incorect, aplecat numai asupra propriilor lui interese si profituri si dezlipit de interesele romnesti.) Codreanu ntelesese c acest politicianism nou, importat si condimentat a la roumaine, nu mai era la nltimea cerintelor trii. Cum era nfeudat unor modeluri culturale strine nu mai putea intui cu suficient claritate necesittile Romnilor si primejdiile ce-i pndeau la rsrit. Din cauza aceasta, Corneliu Codreanu ncearc s ndeprteze tineretul trii sale de influenta vtmtoare a unui astfel de politicianism. El vrea s-l asocieze la un nou proiect de viat romneasc si vrea s-i trezeasc n suflet o sperant nou. Politicianismul, spune el, infecteaz viata noastr national. Organizarea acestui tineret, n afar de necesitatea auto-educrii, mai este si necesar pentru a-l feri si izola de politicianism si de infectia lui. () Mai mult ! Aceast organizare a tineretului va rezolva nssi problema politicianismului care, ne mai primind elemente tinere va fi condamnat la moarte prin inanitie, prin lips de alimentare. Prin urmare, smulgerea tineretului din tentaculele politicianiste care-l pndeau la ncrucisarea vietii lui cu studentia, este unul din motivele care-l determin pe Cpitan s-si ndrepte grija ctre lumea scolilor secundare. El vrea s lege tineretul de catargul corbiei nationale pentru a nu fi prins n mrejele amgitoarelor sirene politicianiste.

Cci era o realitate la noi. Din cauza srciei n care se zbteau tinerii romni, consecint a strilor materiale grele, n care se aflau pturile sociale mai umile din mijlocul crora proveneau majoritatea studentilor, i transformau ntr-o prad usoar n fata tentatilor politice, n vesnic cutare de clientel. Acestea le promiteau situatii optime n viitor si le ofereau chiar ajutoare materile pe parcursul studentiei, n form de sinecure statale. Conditia era ca s se nscrie si s militeze n rndurile partidului respectiv. Prin urmare, valorile latente ale individului, pe cteva monede, necesare pentru a tri. O serie ntreag de tineri culti, inteligenti si bine pregtiti, stui de mizeria si de lipsurile pe care le sufereau n cursul vietii lor de studenti, se nscriau n partide. Ei se vedeau mpinsi acolo numai de niste nevoi organice pe care societatea romneasc, condus de aceleasi partide, nu voia s li le satisfac pe alte ci mai demne pentru individ. Cci dac este legitim si necesar chiar, s te alipesti unei idei politice cnd ea coincide cu conceptia ta de viat si cu necesitatea interioar de a te face prtas al unei actiuni sociale, este total inadmisibil si degradant, este o prostituare a omului si a intelectului su, a stlcire periculoas a demnittii, ca s-l atragi ntr-un partid prin specularea nemiloas a mizeriei n care, n parte, i-a fost ntr-adins provocat. Pentru niste avantaje minore, dar necesare subzistentei lor, se cerea tinerilor romni s mbrace o ideologie politic ce, poate, nu-i satisfcea si care le ngropa visurile ce si le furiser si avnturile ce nmugureau n sufletele lor de adolescenti. Dar pe msur ce ptrundeau n viata politic a trii pe aceast poart fals, descopereau, uimiti si dezamgiti, defectiunile acesteia si panorama ntunecat care se deschidea n fata trii lor. Unii dintre ei au putut reactiona la timp si au trecut pe pozitii mai sntoase. Dar altii, cuprinsi de scrb si dispret, prseau lupta politic. Ei se adnceau tot mai mult n profesionalismul lor ne mai voind s stie nimica de alceva. Se spunea chiar n tar la noi, pe vremea aceea, c oamenii seriosi, oamenii integrii, nu se bag n politic. Aceasta era de esent minor si rmnea astfel pe mna nepriceputilor, a necinstitilor, a indivizilor fr scrupule, care erau mnati numai de pasiunea puterii ca mijloc sigur si rapid de parvenire n viat. Pentru asta s-a nscut n mintea lui Corneliu Codreanu ideea de a ndeprta tineretul de astfel de momeli. El trebuia s fie smuls din cursele ncurcate si degradante ce i se semnau n calea lui si condus, nc de pe bncile scolilor secundare, spre actiuni politice sntoase, cu alte preocupri si cu alte perspective. Trebuia create conditiile indispensabile pentru ca, tot ceea ce va ntreprinde n viitor cetteamul romn, s fie judecat si acceptat n plin libertate si cu plin constiint de el. Adic s triasc n adevr, n acel adevr tsnit din izvoarele sufletului su. Dar Corneliu Codreanu nu convoac tineretul trii sale pentru a forma un nou partid. Nu-l cheam pentru a introduce un alt concurent n viata politic din Romnia, ci pentru a-l strnge n jurul unui steag, a unei idei proaspete si actualizate despre omul romn si necesittile Patriei lui. Aceast panoram ce-o deschidea Codreanu n fata ochilor tineretului nu era ns o inovatie stranie n viata poporului nostru, ci ceva cunoscut, ceva familiar. Era o ncercare de revenire sincer la traditia romneasc pur, o redescoperire a valorilor poporului romn. Codreanu ncerca armonizarea trecutului nostru cu niste acorduri proaspete, nnoite si adecvate timpului n care tria. Revolutia lui Codreanu pornea din adncimile sufletului romnesc, din constiinta lui istoric, pe care voia s o curete de buruienile ce crescuser pe ogorul nostru. Era o rentlnire a omului romn cu traditia lui. Cci traditia este cureaua de transmisiune a unor valori nationale permanente care conduc popoarele spre maturitatea lor istoric. Ruperea de traditie nseamn saltul n gol al natiunii si moartea ei istoric. Este poate paradoxal, dar trecutul, cunoasterea lui, este chezsia sigur a viitorului. Ca si indivizii, popoarele nu mai sunt nimica dac le rupi de trecutul lor. Dusmanii cunosc aceste adevruri, de aceea ncearc pe toate cile s rup popoarele de traditiile lor, s le ntunece constiinta lor istoric. n nchisoarea din Vcresti, cum s-a vzut, din frmntarea acestor gnduri ale Cpitanului, s-a nscut prima schem de organizare a tineretului trii romnesti. Organizatiei i pune numele Arhanghelul Mihail. Un nume cu rezonante mistico-cavaleresti. Arhanghelul Mihail a fost cavalerul ceresc care a nvins prin dragoste si vitejie, prin credint si lealitate fat de Dumnezeu, puterile rului care se ridicaser n contra ordinii create de El. Astfel, de la nceput, Corneliu Zelea Codreanu, ntr-un secol care se deschisese rationalismului sec si materialismului, si ndreapt privirile spre Cer si imprim, prin numele ce-l d organizatiei sale, coordonatele si misiunea ei de baz : pe cile luminoase ale credintei, cu vitejie si lealitate
6

pentru tar, s se narmeze toat suflarea romneasc, s sparg ntunericul si s deschid un drum drept n istorie pentru neamul nostru. Este interesant de remarcat c organizatia tineretului romn, din care Frtia de Cruce este sectiunea elevilor de liceu, care se pune n miscare nc din anul 1924, este precursoare nssi a Miscrii Legionare propriu-zis, care ia fiint abia n 1927. Aceste frtii de cruce, cu elementele iesite din snul lor, au avut o important covrsitoare la nchegarea miscrii, creia i-a servit primele cadre de organizare, dup dezastrul curentului nationalist si ruperea n dou a Ligii Aprrii Nationale Crestine, a profesorului A. C. Cuza, evenimente ce s-au petrecut, dup cum se stie, n primvara anului 1927. Ce trebuie s fie Frtia de Cruce, ne-o dezvluie nsusi Corneliu Codreanu : O organizatie a tinerimii romne din ntreaga tar, avnd ca scop suprem de a crea buni ostasi Romniei de mine ; o cere vremea de astzi, o cer mai ales luptele ce vor s vie, la care tinerimea va fi chemat, trebuind s aib o minte ager, un suflet mare si un pumn otelit. O cere necesitatea aprrii sufletului copiilor romnismului, mpotriva atacurilor sistematice ale dusmanilor. Frtia de Cruce nsemneaz frtia pn la moarte n jurul Crucii, a acelora care simt n suflete scnteia sfnt a iubirii pentru trna romneasc El d niste directive pentru activitatea auto-educativ a tinerilor, din care se desprind trei idei de baz : 1. O viat sufleteasc virtuoas si profund. (n suflet se joac destinul omului). 2. O viat intelectual temeinic si bogat. (Intelectul cu ct este mai cultivat cu atta este mai roditor pentru tar). 3. O viat fizic igienic si curat. Spirit intelect fizic. Iat aici, n termeni simpli, o solutie tridimensional, armonioas si roditoare pentru existenta omeneasc. Cci potentializarea si perfectionarea n individ a acestor trei coordonate de viat va putea da poporului nostru : un om crestin si moral, cavaler al nltimilor, ncadrat rostului lui omenesc ; un om bine pregtit din punct de vedere intelectual si profesional, creator de bunuri culturale si materiale necesare ridicrii poporului su ; un om viguros fiziceste, sntos si energic, radical n decizii si cu voint de victorie. (Urmream s fac din ei, spune Codreanu, oameni de voint care s priveasc drept si s se comporte cu brbtie fat de orice greutate). nc din nchisoare, ndeamn Corneliu Codreanu pe fratii de cruce s-si altoiasc sufletele cu virtutile unui bun ostas pus n slujba Patriei lui : Fii mndru pentru c esti romn. Fii bun camarad pentru c asa i st bine unui frate de cruce. Fii sincer, cu suflet deschis, pentru c asa cere Dumnezeu. Fii ostas hotrt si curajos n toate mprejurrile pentru c asa ti cere Romnia ta. Iar cu ocazia Anului Nou 1924, le trimite din nchisoarea Vcresti tinerilor si camarazi urmtoarele ndemnuri : S iubiti fierbinte pmntul n care dorm strmosii si n care dorm cei trecuti n lumea umbrelor. S fiti viteji ! S fiti credinciosi pn la cea din urm suflare, iat ce v urm de Anul Nou. Fiti gata ! Mai curnd dect credeti, Patria voastr va cere de la voi, puterile voastre. Din aceste gnduri scrise la repezeal pe marginea unei ferestre zbrelite de nchisoare se desprinde toat grija si toat cldura sufletului Cpitanului pentru tineretul trii sale, care reprezenta viitorul ei. Acolo
7

s-au pus bazele unei educatii umanisto-idealiste, care a condus, n tara noastr, la desvrsirea noului fenomen legionar. Acolo s-a dat istoriei moderne romne un impuls si o profunzime pe care n-o mai avea si care va fi determinant n desfsurarea evenimentelor politice urmtoare. n luna mai, 1924, ia fiint la Iasi, prima Frtie de Cruce. Comanda ei se d tnrului Butariu. Tot n cursul acestui an, sub influenta fratilor de cruce ieseni, se nfiinteaz nc trei unitti n Moldova : la Botosani, la Brlad si la Focsani. Sunt primele ntocmiri n spirit legionar care vor aprinde n tineret fclia romnismului pur, asa cum l ntelegea Corneliu Codreanu. Aceast fclie se va ntinde cu repeziciune si va lumina n putin timp, Romnia toat. n toamna aceluiasi an, la 26 septembrie, Ionel Mota, camaradul cel mai apropiat al Cpitanului, este numit sef al organizatiei Frtia de Cruce, pe toat tara. El primeste misiunea de a o organiza si extinde ct mai repede peste tot. Cu Mota, dezvoltarea si rspndirea frtiilor ia un ritm vertiginos att sub aspectul organizativ ct, mai ales, sub cel educativ. n anul 1925, n primvar, ia fiint la Galati Frtia de Cruce Dunrea. Trebuie pomenit n mod special pentru c a fost una din cele mai fecunde organizatii tineresti legionare din tar, care a dat multe elemente de vaz si multi martiri. Tot n 1925 se ntemeiaz si la Bucuresti prima frtie de cruce a Capitalei. Ea se va dezvolta cu repeziciune si va forma un centru puternic n inima Romniei. Acest an a fost decisiv pentru expansiunea organizatiilor tineresti legionare. El vede si aparitia primei unitti F.D.C. din Transilvania, la Orstie, locul natal al lui Mota. Va fi acesta focarul ce va mprstia duhul nou al legionarismului peste toat provincia romneasc de peste munti. Asa-dar, anii 1924 si 1925 nregistreaz o puternic expansiune a fenomenului Frtia de Cruce, n lumea tineretului scolar din Romnia, ncoltind ca un bob bun si roditor, crescnd cu repeziciune n toate regiunile Romniei Mari. Cum s-ar putea explica aceast aliniere total, rapid si decis, a tineretului romn la postulatele codreniste? Numai printr-o perfect coincident de nelinisti, de gnduri si de aspiratii, a unor suflete setoase de absolut, cum erau acelea ale tineretului nostru, cu viziunea clar despre viat si despre necesittile nationale ale unui mare educator si patriot, cum era Corneliu Codreanu. Ideile de baz ale lui erau : Dumnezeu si Neamul romnesc. Si amndou aveau rezonante puternice si n sufletul tineretului, urmas al acelei formidabile nclestri romnesti care crease Patria ntregit. Aceast Patrie trebuia acuma desvrsit si adncit, printr-o aplecare a tuturor fiilor ei, spre eul spiritual al neamului si descoperirea unui ideal metafizic romnesc. Patria ntregit cerea alte sfortri noi, n alte compartimente ale sufletului national si generatia nou se avnta cu decizie si entuziasm pe crrile promittoare ale acestei nobile misiuni. Dumnezeu si Patria : Dumnezeu ca surs unic de mplinire a destinului omului, ridicndu-l de pe planul biologic pe cel spiritual, mult mai bogat ; Patria, ca mplinire pe plan national a tuturor frmntrilor si aspiratiilor sociale ale omului. Virgiliu, n Eneida, ridic amor patriae deasupra celorlalte sentimente ale omului. Corneliu Codreanu marcheaz un drum asemntor, numai c el suprapune iubirii de patrie, iubirea fat de Dumnezeu a individului. Pe scara valorilor spirituale ale acestuia, n conceptia legionar, pe prima treapt st Dumnezeu, urmeaz Patria si la nivel mai jos st viata lui personal, aceea a realizrilor sale ca familie, profesiune, etc. Iubirea de Dumnezeu va imprima omului curtenie sufleteasc si moral nalt. Iubirea de patrie va trezi n el simtul rspunderii, generozitatea fat de cei umili si nobletea, att n gndire ct si n fapte.

2 . PRIMELE SUFERINTE Chiar n vara anului 1924, putin timp dup nfiintarea frtiilor, fratii de cruce din Moldova iau parte la prima tabr pe care-a nfiintat-o Corneliu Codreanu la Ungheni, lng Iasi. Acolo, alturi de multi studenti nationalisti romni, tinerii din F.D.C. frmnt cu minile si picioarele lor lutul necesar fabricrii de crmizi cu care vor ridica la Iasi un cmin cultural al lor. Acesta trebuia s fie o cas de cultur si de ntlnire pentru tineretul moldovean, pe care ei voiau s o construiasc cu propriile lor mijloace si sfortri. Era aceasta o nou experient pentru tinerii romni, ce nu se mai vzuse la noi pn atunci. nseamn recunoasterea, din partea lumii intelectuale romnesti, reprezentat prin tinerii elevi si studenti, a nobletii muncii manuale si a marei creatii pe care o svrseau zi de zi, fr rgaz, pturile mai umile ale trii, muncitorii si tranii, asa numitii talpa trii. Pentru aceste gnduri nalte, pentru intentiile lor generoase, pentru aceast crim de munc, sunt arestati pe santierul unde lucrau, mpreun cu Corneliu Codreanu si cu alti studenti. Transportati la politie, legati cu lanturi ca niste borfasi ordinari, ei sunt btuti si schingiuiti fr mil de Prefectul Politiei din Iasi. Acesta, urmnd dispozitiile guvernului de la Bucuresti, voia s bage groaza n tineretul iesean, creznd c asa vor gtui, cu mijloace brutale si de-a dreptul ilegale, acel curent de primenire si de nsntosire a moravurilor, care ncepuse s adieze peste tara romneasc. Aceast ncercare de a da solutii drepte problemelor romnesti era considerat ca o mare primejdie pentru sistemul politic de atunci. De aceea politicienii romni s-au repezit cu o ur implacabil asupra tineretului nostru si nu s-au dat n lturi de la nici un mijloc pentru a-l distruge, mergnd de la brutalizare si pn la ucidere, cum se va vedea mai departe. Asa-dar, fratii de cruce de la liceele din Iasi au fcut parte din avangarda suferintelor legionare, experimentnd pe pielea si pe mdularele lor, la o vrst nc fraged, samavolniciile si excesele irationale si anticonstitutionale ale sistemului democrat din Romnia acelor vremuri. Era numai nceputul unui sir lung de suferinte si de nedreptti pe care tineretul trii noastre l va ndura cu rbdare, convinsi fiind c sufereau pentru o cauz marea si c dreptatea era de partea lor. Actelor barbare si nesanctionate ale lui Manciu -n ciuda proceselor care i s-au intentat si care i-au mrit acestui individ aroganta si brutalitatea- a urmat, dup cum se stie, mpuscarea lui, ntr-un act de legitim aprare, de Corneliu Codreanu. Actiunilor lui Manciu, svrsite n afara legilor trii, a urmat reactiunea tnrului Codreanu tot n afara legilor, cci nu i se lsase deschis nici o alt portit legal pentru aprarea lui. Cu ocazia procesului ce-a urmat, fratii de cruce au dat prima lor mare btlie si prima lor afirmare public, care a durat, fr ntrerupere, pn la achitarea lui Codreanu. Ei denunt opiniei publice romnesti prin scrisori, prin manifeste si fotografii, toate sustinute cu mijloace si trud proprie, provocrile nencetate si schingiuirile la care au fost supusi tinerii din Iasi de ctre politia de acolo, care fatal au condus la actul disperat al lui Codreanu. Lumea romneasc s-a lmurit repede. Rezultatul a fost fulgertor. S-a nscut atunci n tar un curent puternic de simpatie si de sprijin pentru tnrul acela frumos si curat care-si aprase cum a putut, cu singurele mijloace ce-i mai lsaser n mn zbirii lui, onoarea, demnitatea si integritatea fizic. Aceast punere n lumin a adevratei situatii limit la care fuseser condusi tinerii din Iasi, a dus la achitarea Cpitanului. Minunea la care nu m asteptam -scrie el mai trziu, la aceste evenimente- si mai ales la care nu se asteptau cei ce m aduseser acolo, a fost c a treia zi dup ce sosisem (la nchisoare), ntreaga populatie, fr deosebire de partid politic, si cu toate ncercrile autorittilor de a mi-o face ostil, trecuse spontan de partea mea. Pe oamenii politici liberali, nu-i prsiser numai partizanii, ci si membrii familiei. Asa, spre exemplu, fetele Chirculescu (n.a. ; fetele ministrului liberal Chirculescu), eleve n cursul superior al

liceului, mi-au trimis mncare si mi-au cusut mpreun cu alte fete, o cmas national. Am auzit chiar c refuzau s stea cu tatl lor la mas. ntre timp, tabra de munc de la Ungheni, cu tot scandalul provocat de politie, nu a putut fi desfiintat. S-a dovedit c nu contravenea legilor trii si c era politia aceea care fcea uz ilegal de fort. Au lucrat acolo, n vara anului 1924, la fabricarea crmizilor peste 500 de frati de cruce din Moldova, numr considerabil pentru acele nceputuri, ceea ce arat entuziasmul ce cuprinsese tineretul trii romnesti. 3. NCHEGAREA UNITTILOR F. D. C.

n toamna anului 1925 pleac n Franta pentru a-si continua studiile n drept, Ionel Mota. mparte n dou conducerea frtiilor de cruce pe tar, nsrcinnd pentru Transilvania pe Eremeiu si pe Braica, iar pentru Vechiul Regat pe Gh. Urziceanu. Absenta lui din tar se noteaz printr-o perioad mai lent n activitatea de expansiune a frtiilor. Ele si iau parc un rgaz pentru meditatie, pentru a se adnci n misterul fenomenului ce cuprinsese tara. Dar odat cu rentoarcerea lui Mota, n anul 1927, ele si reiau avntul expansiv initial, activate de marea personalitate a acestui om. Activitatea unittilor F. D. C. se multiplic si se aprind n suflete entuziasme noi. Toti tinerii frati de cruce si fac o datorie de onoare de a realiza ct mai mult pentru desvrsirea lor sufleteasc si intelectual si de a depune ct mai mult efort n lupta politic a miscrii. Astfel, cu ocazia cumprrii unei camionete, care devenise necesar pentru nevoile organizatiei legionare (aceasta se nfiintase oficial la 24 iunie 1927), numai frtia de cruce din Focsani a strns 50.000 de lei. Era o sum enorm pentru acea epoc si pentru posibilittile acelor tineri, ceea ce l-a determinat pe Cpitan s o boteze Frtia de Cruce Victoria, voind s scoat n evident factorul moral -entuziasmul, credinta, vointa- care nvinge obstacolele cele mai grele si duc oamenii spre victorie. n noiembrie 1927, au depus legmntul legionar si primesc sculetul cu pmnt primii legionari. Alturi de Corneliu Codreanu, de Ionel Mota si de alti ntemeietori ai Miscrii Legionare, primesc aceast nalt distinctiune si unii frati de cruce din prima generatie, ca : Nicolae Bordeianu, Popa, Butariu, Eremeiu, Traian Cotig, Nicolae Totu, Mihail Stelescu. (Este necesar s dm o mic explicatie a ritualului cu care se intra n Miscarea Legionar. Dup o perioad de pregtire, cu garantia unui legionar mai vechi, candidatul era invitat s ia parte la prima sedint de cuib. El se lega solemn n fata costiintei sale si a celorlalti camarazi ai lui, c va urma legile legionare si c va lupta fr rgaz pentru binele neamului romnesc. El primea un sculet mic care continea un amestec de prmnt ce provenea de pe diferitele cmpuri de btlie ale istoriei noastre romnesti. Era un pmnt udat cu sngele celor ce s-au jertfit acolo pentru ca Patria noastr s triasc. Legat cu un snur, scusorul cu acest pmnt era purtat n permant la pieptul legionarului. Era un semn de distinctiune pentru el si un ndemn permanent de a se jertfi si el ca si naintasii lui, pentru neamul din mijlocul cruia rsrise si ale crui virtuti si nzuinti purta). n anul 1929, fratii de cruce, sub conducerea direct a Cpitanului, fac un mars pn n Bucovina, purtnd noua veste a crezului lor si avntul ce-i cuprinsese, prin satele si orasele acestei frumoase provincii romnesti, recstigat cu putini ani n urm pentru tara din care ntotdeauna a fcut parte. Toti tinerii care au luat parte la acest mars au primit sculetul cu pmnt si gradul de legionar. A fost singura exceptie cnd un frate de cruce a primit acest grad nainte de terminarea studiilor lui secundare.

4.

EPOCA DECISIV. DEZVOLTARE SI PRIGOANE.

Decada anilor 1930 1940 a fost tragic pentru Miscarea Legionar. Ea a fost azvrlit, n cursul acestor ani, ntr-o serie nentrerupt de persecutii, de acte arbitrare, de chinuri si de ucideri dementiale, de ctre succesivele guverne ale Statului Romn. A fost epoca tragic a domniei fostului rege Carol II. Dar tot n
10

acesti ani decisivi s-a produs, n ciuda tuturor prigoanelor dezlntuite contra ei, si revrsarea roditoare a gndurilor si nzuintelor legionare peste tara romneasc. Doctrina Miscrii a prins profund n multimile romnesti. Acestea i-au recunoscut calittile si dreapta traiectorie politic si au urmat-o cu un avnt crescnd ce nu a mai putut fi oprit de nimeni si de nimica. Nici mcar uciderea barbar a lui Corneliu Codreanu, svrsit n anul 1938, cu toat profetia unora c, dac se ocheste si doboar capul unei haite de lupi, aceasta se destram repede, nu a mai putut stvili elanul legionar care cuprinsese tot poporul nostru. Frtiile de cruce au urmat si ele cursul acestui destin legionar, fr nici o exceptie. Nici mcar vrsta fraged a celor ce le compuneau nu a constituit o circumstant atenuant pentru zbirii tineretului romn. Nici mcar curtenia sufleteasc de care ddeau dovad si zelul cu care-si desvrseau instructia scolar, moral si patriotic, nu a putut misca inimile acelor chinuitori, pentru a le usura loviturile. Ele au czut cu asprime si neomenie pe spatele fratilor de cruce, care le-au suportat cu trie, cu rbdare, cu dispret pentru prigonitori si chiar cu bucuria de a pune un grunte din suferinta lor la plmdirea unei Romnii noi, frumoase si mai drepte. nceputul anului 1931 aduce prima dizolvare a organizatiei legionare, decretat de guvernul national-trnist de atunci. Efectele sicanelor, arestrilor si persecutiilor care au urmat acestui act arbitrar al guvernului, au atins si pe fratii de cruce. Numai la Galati au fost eliminati din scoli 101 elevi. Care era motivul ? Absolut anticonstitutional : apartenent la Frtia de Cruce. Dar aceasta nu svrsise nici o nfractiune la legile Statului, nici un act anticonstitutional. Anticonstitutionale erau numai msurile guvernului care se extralimita n atributiilor sale. Anii 1932 si parte din 1933 sunt ani fecunzi. Prigoana national-trnist trecuse. Justitia romn anulase efectele ei. Frtiile de cruce se nmulteau. A aprut atunci si o revist a lor, care se numea Informatorul, scris de fratii de cruce si tiprit cu efortul lor material.

5.

PERSECUTIILE DIN 1933. DUCA.

Dar sfrsitul anului 1933 dezlntuie noi furtuni. Este adus la guvernul trii, pentru pregtirea noilor alegeri fixate pentru ziua de 20 decembrie, partidul liberal, cu I. Gh. Duca la presedentie. Acesta se arunc cu o furie oarb asupra Miscrii Legionare, pentru a o distruge definitiv. Acest om era mpins la svrsirea nenumratelor acte ilegale ce-a comis contra legionarilor, de forte puternice internationale, ostile miscrii nationale romnesti. Aceste forte constituiau vointa international, cum o numea fostul ministru Ttrscu. Cu acest argument voiau politicienii romni, acesti prigonitori haini ai propriului lor tineret, s justifice cruda represiune liberal, ca si cum fortele internationale, de orisice culoare, ar fi avut dreptul s se amestece si s decid mersul politicii romnesti si mai ales, dreptul de a dispune prin interpusi nedemni, de libertatea si de vointa romnilor. Dar nu trebuie s se uite c pe atunci se ncepea flirtul Europei cu U.R.S.S.-ul. n acest an, 1933, ncep asasinrile politice n Romnia. Este ucis de politie fr nici un motiv justificabil si fr nici o consecint punitiv pentru fptas, primul legionar, Virgil Teodorescu, absolvent al Frtiei de Cruce din Galati. A fost asasinat n timp ce lipea afise electorale pentru partidul su, care se pregtea legal la alegeri. Iat-i deci pe fratii de cruce ocupnd capul lungei liste necrologice legionare. Prigoana lui Duca s-a dezlntuit cu o furie grozav peste lumea scolilor. Tinrii romni sunt loviti greu si fr mil. Ei sunt eliminati din scoli, sunt arestati fr discernmnt si sunt schingiuiti n mod barbar prin beciurile politiilor. Sute de scolari trec prin aceste mori ale urii liberalilor, cu grave consecinte pentru sntatea lor. n astfel de circumstante grele, organizatia se resimte. Toti sefii ei, n frunte cu Ionel Mota, au fost aruncati n nchisori si n lagre de concentrare. Se pierd partial legturile unittilor de provincie cu Centrul
11

din Bucuresti, de unde nu mai pot sosi vesti, dispozitii sau mbrbtri. Unele unitti se clatin si pierd parte din efectivele lor. Totusi, majoritatea tinerilor romni rezist presiunilor guvernului. Ei rmn neclintiti pe pozitia lor si ncreztori n dreapta traiectorie legionar. Sunt siguri c Miscarea va nvinge toate aceste nedreptti si fapte arbitrare, c se va rupe zidul de ur si de miselie ce se tesea n jurul ei si c va strluci apoi, cu toat splendoarea, pe cerul romnesc. Si furtuna trece ntr-adevr si de data aceasta. n procesul ce s-a intentat Miscrii Legionare la Tribunalul Militar, pentru cazul mpuscrii lui Duca, aceasta este achitat cu unanimitatea judectorilor. Toate acuzatiile ce porniser din cercurile guvernamentale s-au dovedit false. Rusinos de false. O mare rusine pentru politica statal romneasc, condus de acei oameni. Toate msurile represive, toate excesele crude si sngeroase pe care le-a ntreprins guvernul romn si n care au fost aruncati, fr mil, fratii de cruce, s-au dovedit complet arbitrare, nefondate si lipsite de logic politic. O mare nedreptate s-a svrsit atunci contra tineretului trii noastre, nedreptate care nu se va putea cicatriza cu usurint. Asadar, fratii de cruce din scolile secundare romnesti au trecut si de data aceasta cu demnitate si curaj examenul suferintei la care au fost supusi de asa-zisii printi ai Patriei. ns scrba si dispretul lor fat de un sistem politic arbitrar si crud, care se intitula cu cinism de libertate si democratie, a fost total si profund. Divortul tineretului romn de acest politicianism amoral si nedemn va fi ireversibil. O prpastie adnc s-a deschis atunci ntre vechii politicieni si noua generatie a trii, care cu trud, cu sacrificii si eroism, va ncerca s creeze o viat nou romneasc, cu un model de politic demn si plin de originalitate.

6.

SCHIMBAREA SEFIEI F. D. C. GHEORGHE ISTRATE

Prigoanele pe care le-a ndurat si depsit Miscarea Legionar -care n-au fost nici putine si nici usoarecnd rezistenta si eroismul unor oameni cptau niste strluciri aproape mitice care luminau chiar si spatiile dureroase ale mortii, au urmat perioade de relaxare, de entuziasm contagios n multimi si de activitate legionar neobosit si fructifer. Asa s-a ntmplat si dup persecutia liberal din 1933. n anul 1934, Frtia de Cruce iese din clandestinitatea n care fusese aruncat de urgia guvernamental, si-si reia activitatea normal cu un elan remprosptat de amintirea suferintelor pe care le ndurase si nvinsese, decis s-si deschid drumul su propriu, n ciuda greuttilor ce i se semnau n cale. La 10 noiembrie 1934 se schimb sefia Frtiei de Cruce. Ionel Mota pred comanda lui Gheorghe Istrate, student la Academia Comercial din Bucuresti. Bun organizator, educator inteligent si cunosctor profund al sufletului tineresc, Istrate se pune cu temeinicie pe treab. Rezultatele se vd repede. Mersul frtiei este total pozitiv. O activitate febril cuprinde toate activittile existente la acea dat. Anii 1934 si 1935 au fost extrem de fructiferi pentru F. D. C. Se ntresc unittile si se creaz altele noi. A luat nastere atunci un fenomen colectiv de adeziune la preceptele legionare, n snul tineretului romn. Acei ce rmseser nc afar, din diferite motive personale, se vd acuma atrasi spre ele si sunt cuprinsi de elanul general. Nu era vorba ns -asa cum s-ar putea presupune- de o atractie gregar, fr rdcini sentimentale. Era chemarea sincer si dezinteresat a unor suflete care se adnceau n noul fenomen national, l cutreierau cu bucurie si voiau s-l mprtseasc altora. Era avntarea constient si nesovitoare a unei generatii ntregi pe apele ntinse ale sufletului romnesc adevrat, convins c se angajase ntr-o oper de redesteptare national care trebuia dus la bun sfrsit. Tot n anul 1935 scoate Gheorghe Istrate ndreptarul Frtiei de Cruce (pe care o revede si o completeaz apoi n 1937). Este o lucrare important care devenise necesar, dat fiind cresterea masiv a organizatiei de tineri romni. Corneliu Codreanu schitase la nceput, asa cum s-a vzut, niste norme de organizare, niste linii doctrinare si niste metode de educatie. Acuma, acestea trebuia amplificate si sistematizate. Frtia de Cruce devenise deja n decursul ultimilor ani un corp legionar de elit n care
12

militau cteva mii de tineri. ndreptarul lui Istrate completeaz gndurile Cpitanului, pstrnd nestirbit fondul acestora. Istrate explic ce este Frtia de Cruce, ce nsemntate are n lumea tineretului romn, ce urmreste si ce asteapt ea de la acesta. Dar mai ales dezvolt un program de organizare, de activitate si de strategie politic. El d ndrumri clare pentru educarea tineretului romn n spirit crestin si national. Atac frontal curentele rationaliste moderne care ncearc s explice conduita omului numai prin necesittile lui elementare si prin interesele lui egoiste. Istrate spune c aceste explicatii nu sunt suficiente, cci n adncurile intime ale sufletului omenesc slsluiesc alte realitti care se situeaz pe deasupra trebuintelor organice. Acestea sunt : dorinta de absolut, pe plan de trire individual si mistica patriei, pe plan de afirmare social. Amndou aceste realitti umbresc si subordoneaz necesittile strict organice. Ele constituie realittile esentiale ale persoanei umane, n timp ce celelalte sunt secundare si complementare. Trebuie s ne desprindem, spune el, de rationalismul pur, care a acaparat era noastr. Ceea ce nainte era numai un instrument pus n slujba vietii, pentru mbunttirea ei, a deviat, dup Revolutia Francez, (care a deificat chiar ratiunea) n ceva aproape absolut, ntr-o esent ultim a omului. Din fiint spiritual -care este adevrata lui esent- acesta a devenit un simplu animal rational. Si aici s-a nfundat omul, cci ratiunea singur este pur si simplu impotent omeneasc. Fr ndoial c ea poate cntri erorile si insuficientele noastre. Ea poate indica chiar si posibilitti de actiune, dar numai n regim speculativ. Ratiunea, numai prin ea nssi, cum ni se ofer n zilele noastre, nu poate construi valori autentice. Acestea ptrund n persoana omeneasc pe alte fire pe care ratiunea nu le poate contabiliza. Si atunci, n ngmfarea ei nemsurat, le neag pur si simplu. Aceasta este n realitate drama vremurilor moderne, care mpiedec realizarea unor planuri sociale binefctoare pentru umanitate. Sigur c putem analiza totul si putem critica totul. Sigur c putem diseca orisice proiect social, descoperindu-i lipsurile. Dar i este imposibil omului, sprijinindu-se numai pe ratiunea lui, s construiasc altul mai bun. De aceea epoca noastr se mpotmoleste tot mai mult n propria ei neputint. Pentru asta, spune Istrate, Frtia de Cruce se strduieste s scoat la suprafata omului valorile spiritului su si s lucreze cu ele n binele societtii. Pentru asta vrea s creeze, printr-o educatie sntoas, pe acel individ, care s nu se limiteze numai la critica timpului si a societtii lui, ci, narmat cu fortele sufletului, cu o voint puternic si cu o credint nesovitoare n ceva, s actioneze cu hotrre, s galvanizeze energiile multimilor nationale si s le angajeze n niste proiecte sociale adevrate. Omul va deveni, dac urmeaz acest drum, un restaurator al vietii colective sntoase, binefctoare pentru natiunea lui. ntre anii 1935 si 1936, se nfiinteaz 205 noi unitti de mnunchi -o faz premergtoare a Frtiei de Cruce- si 36 de Frtii de Cruce propriu-zise, cu un efectiv de peste 3000 de membri. n vara anului 1936, o sumedenie de frati de cruce din toat tara iau parte la tabra de la Carmen Sylva. Acolo au avut ocazia s-l cunoasc pe Corneliu Codreanu, si triasc cteva zile alturi de el, s-l asculte si s primeasc hrana nvtturilor lui. A fost o ntlnire binefctoare, ca toate ntlnirile legionarilor cu Cpitanul lor. Sufletul poetic al acestui om, care se deschidea ca o floare n fata lor si i mbta cu o arom pur, a aprins n propriile lor suflete un foc sacru care nu s-a mai stins niciodat n ei. Putinii supravietuitori ai dezastrelor ce vor urma pentru Miscarea Legionar, l vor purta cu sfintenie pn astzi, adic dup o jumtate de secol de la acea ntlnire minunat. ntre 25 si 30 noiembrie 1936, a avut loc la Casa Verde din Bucuresti, prima scoal de cadre, la care au fost convocati de Gheorghe Istrate toti sefii de Grupuri F.D.C. din tar. (Un Grup F.D.C. era constituit de toate frtiile de cruce dintr-un judet). Au luat parte la acea sedint 67 de tineri. Tinnd seama c un sef de grup avea, practic, jurisdictiune asupra unui judet ntreg si c n Romnia erau 71 de judete, se observ c organizatia legionar a elevilor de la scolile secundare se ntinsese practic peste tara ntreag. La 13 ianuarie 1937, cade pe frontul spaniol, la Majadahonda, n lupt contra comunismului, Ionel Mota, primul sef al Frtiilor de Cruce. Pierderea este extrem de grea pentru toat Miscarea Legionar, cci
13

Mota fcea parte din ntemeietorii ei si venea numaidect dup Cpitan pe scara ierarhiei legionare. Dar fratii de cruce, care au crescut si s-au format sub privirile pline de dragoste si de grij ale lui, au fost cei mai loviti de aceast tragic pierdere. Durerea lor nu are limite. Dar tot imens le este si dorinta de a-l imita n totul. Viata si jertfa fostului lor sef a devenit acum ndreptar pentru propria lor viat. Din moartea lui, pe care-a ntmpinat-o cu senintatea si druirea cruciatului crestin, se desprindea o nvttur si o porunc pentru ei toti ; omul nu poate exista n plenitudinea lui dac sufletul nu-i este inundat de ceva mare, de o idee nalt pentru care ar putea s-si dea chiar si viata. "Msura nvierii noastre interioare, msura crestinttii noastre vii, eu o vd mai ales n msura jertfei pentru binele altora ; a unei jertfe personale, liber, cu dragoste si cu elan consimtite" asa a spus-o Mota si asa a fcut-o el. Asa o vor face si fratii de cruce de-acuma nainte. n curnd ei vor da dovad plin de aceast hotrre. n vara aceluiasi an, 1937, un grup de 350 de frati de cruce, sub comanda direct a lui Istrte, au fcut un mars de 15 zile prin tot sudul Dobrogei. Ei si-au purtat tineretea lor viguroas si cntecele lor vesele si entuziaste prin satele si orasele acestei provincii de frontier care putin mai trziu va fi cedat revizionismului bulgar. Era ca o injectie de sperant si curaj pentru o foarte apropiat epoc de durere si de dezastru romnesc. Dar anul 1937 a fost si un an de alegeri noi pentru determinarea viitorului guvern al trii. Fratii de cruce, n msura posibilittilor lor si nfruntnd greuttile si primejdiile care-i pndeau la tot pasul, (cci aceste alegeri, ca toate alegerile democratice din Romnia, stteau sub semnul arbitrariettilor si al atacurilor guvernamentale -era proaspt nc amintirea camaradului lor, Virgil Teodorescu, ucis n 1933 pe cnd lipea afise electorale pentru Miscarea Legionar- ), au luat parte la propaganda electoral. Rezultatul alegerilor a fost o frumoas victorie pentru Miscare. Se ntrezreste deja etapa unei apropiate guvernri legionare, pe care o dorea tara ntreag, care, democratic, s-a pronuntat n favoarea ei.

7.

SE DEZLNTUIE TEROAREA STATAL

Dar, aici, n acest moment, s-a stins brusc democratia democratilor romni si toate liberttile ei. Anul 1938 taie aripile mretului avnt romnesc. Au fost dizolvate toate partidele -lovitura era ndreptat exclusiv contra Miscrii Legionare- si s-a dezlntuit numaidect slbatica prigoan a regelui Carol II. nconjurat de un grup de fosti democrati, care acuma deveniser deodat totalitaristi convinsi, acest clu se azvrle cu toat forta contra legionarilor. ncepuse tensiunea european si marile puteri si netezeau, cu orice mijloace, ariile lor de influent. Pentru fratii de cruce asupra crora persecutia cade cu toat greutatea ei, nseamn iarsi o grea si dureroas ncercare. Pentru tinerii romni nsemna iarsi eliminri din scoli, la cea mai mic bnuial de activitate legionar, nsemna iarsi perchezitii, cu nclcarea ilegal a locuintelor lor la orisice or din zi si din noapte, pentru a nfricosa printii, nsemna iarsi bti si schingiuiri prin beciurile politiilor si ale jandarmeriilor. Dar mai nsemna si alte dureroase jertfe de viat, pe care acesti tineri cu sufletele inundate de o mare lumin, le vor suporta si le vor oferi cu drnicie de martiri pe altarul patriei lor. Gheorghe Istrate s-a vzut aruncat ntr-unul din lagrele de concentrare si exterminare care au fost deja deschise n tar si mpreun cu el au fost nchisi majoritatea sefilor de grupuri F.D.C. Unittile lor rmaser astfel orfane de comand, att local ct si central. Dar numaidect -exista deja experienta prigoanelor trecute- dintre membrii rmasi liberi se formeaz comandamente de prigoan care intr n clandestinitate. Se refac legturile cu toate provinciile si se continu o activitate subteran. Este coborrea tuturora n catacombele rezistentei contra imposturii politice si a teroarei care se dezlntuise peste Romnia. La orase ntlnirile se reduc, contactele se fac de la om la om si dispozitiile se transmit numai pe cale oral. Doar prin munti si pduri se adun fratii de cruce n grupuri mai mari. Acolo si tin sedintele lor solemne, acolo pot cnta si discuta n libertate. Ca n vremurile strmosesti ale altor persecutii strine, sufletul
14

romnesc autentic apuc potecile muntilor nostri. Acolo, n mijlocul codrului frate cu romnul, se regsesc mpreun fratii de cruce. Ei si schimb informatii si stabilesc n comun punctele esentiale ale activittii lor pentru viitor. Acolo, la umbra ntunecoas a pdurilor seculare, unde ochii politistilor nu-i pot vedea, acesti tineri si fac examenul de constiint si si cntresc valorile etice si morale pe care le-a trezit n ei Corneliu Codreanu. De aceste valori pe care ei le-au putut dezvolta la nivele nalte, si numai de ele, va depinde n viitor, att demnitatea lor de oameni ct si a poporului cruia apartineau. Sfrsitul anului 1938 aduce si groaznica veste a uciderii lui Codreanu. Acei criminali ordinari, indivizi fr suflete si constiinte, acele lepdturi morale create de un sistem politic ce nu mai avea nimic comun cu poporul nostru, acei oameni funesti ai lui Carol II si ai partidelor democrate, au mers de data aceasta pn la consumarea ultimei si celei mai mari ticlosii. Au mers pn la solutia final, la acea monstruozitate istoric care se numeste uciderea din pdurea Tncbesti. Cpitanul, omul acela frumos ca un Arhanghel, cu ochi albastri ca cerul nemrginit, ochi plini de dragoste si de buntate fat de toti, dar si de severitate fat de cei misei, camaradul acela nobil si drept care le-a modelat sufletele pe niste calapoade de iubire si eroism si i-a ndrumat pe ci de lumin spre sufletul poporului lor, zcea acuma aruncat n trn, rpus miseleste n miez de noapte, la marginea unei pduri ntunecate din apropierea Bucurestilor. Inima lui mare ct o bolt de catedral n care se executa un nlttor imn de sperant romneasc, a fost oprit brusc din mersul destinului ei. Furii noptii porniti din alcovuri regale spurcate au suprimat o viat pus total n slujba patriei sale. A fost acela un moment cutremurtor pentru tara ntreag. Parc totul se oprise deodat n loc, mpietrise, nghetase ntr-un spasm de durere. O liniste nfricostoare si dens s-a cobott peste toat natiunea romn. Ce va fi de-acuma nainte, se ntrebau cu totii ? Aplecndu-se spre intimitatea lor si cercetndu-si sufletele ndurerate si rzvrtite, tinerii frati de cruce au ajuns la convingerea c trebuia de acuma s-si ncheie socotelile proprii si s intre, alturi de toti romnii demni, pe drumul rfuelilor definitive. O dorint aprig de a pedepsi exemplar pe vinovatii principali ai crimei de la Tncbesti crestea furtuos n ei toti. Ei ntelegeau c pedeapsa criminalilor depsea sfera rzbunrilor propriu-zise, se depsea chiar si justitia pmnteasc si se adncea n alte domenii de moral mai nalte. Ea trebuia realizat ca o restabilire a echilibrului moral al natiei, ca o etic pur si necesar, rezultat al unor maturitti sufletesti. Cci dac aceast oribil crim ar rmne nepedepsit, dac s-ar sterge cu buretele uitrii si s-ar nghesui n cutia istoriei ca un simplu eveniment politic, ntregul neam romnesc ar rmne marcat cu stigmatul unui nou Cain. El n-ar mai putea realiza nimic trainic n viata lui istoric. Pentru c nici o miselie rmas nepedepsit nu fructific viata popoarelor, ci dimpotriv, le gtuie viitorul si le amaneteaz libertatea de actiune politic. S-au format n acest scop si de o form spontan, numeroase echipe decise de a pedepsi, cu orisice riscuri, si pe singurele ci ce le rmneau deschise, crima comis de regim. n aceste echipe se aflau si numerosi frati de cruce. Riscurile nu se mai precupetesc. Multi, foarte multi vor cdea n ghearele politiei, iar unii dintre ei si vor sfrsi vietile n beciurile acestora. Dar altii le luau locul numaidect. Autorittile erau derutate si nfricosate. Se simteau incapabile de a apra pe marele criminal, presedintele de guvern, Armand Clinescu, gdele regimului carlist. Cnd politia era sigur c distrusese undeva un focar, apreau imediat altele n alte puncte diferite. Si cu ct crestea mai mult furia guvernului, cu att loviturile sngeroase contra Miscrii se ddeau orbeste n dreapta si n stnga, fr discernmnt, cu atta se ndrjea si mai mult decizia tineretului romn si crestea numrul celor ce pseau n frontul rfuielilor. Lupta care s-a dat n acele vremuri ntre regimul politic condus de nsusi regele trii si tineretul romn, ptruns de ideea rscumprrii unor grave pcate politice care imobilizau natiunea, a fost epic, titanic si presrat cu nenumrate momente de eroism suprem. Armand Clinescu, servitorul orb al poruncilor regelui si al camarilei ce se tesuse n jurul lui, era n realitate un cadavru ambulant. El nu se mai gsea n sigurant n nici un colt al trii. Nici un terorism statal nu-l mai putea salva. Erau att de multi aceia care urmreau pedepsirea nelegiuirilor lui, nct aceasta era numai o chestiune de timp si de circumstante. Si aceste circumstante se dau n ziua de 22 septembrie 1939. O echip de legionari condus de Miti Dumitrescu (intrat n rndurile Miscrii Legionare n timpul prigoanei, deci un necunoscut pentru politie), l rpune pe
15

acest clu pe strzile Bucurestiului. Numai cu dou sptmni mai nainte, Clinescu declarase cu emfaz unui ziarist francez c Miscarea Legionar nu mai era o problem, pentru c el o anihilase. Acestui act i-a urmat, dup cum se stie, noaptea de groaz a lui Carol II, cnd sute si sute de oameni sunt mpuscati sumar n toat tar. Fratii de cruce au fost prezenti n aceast monstruoas baie de snge. n fruntea lor cade seful frtiei, Gheorghe Istrate (fost prizonier nc din primvara anului 1938 n lagrul de concentrare de la Miercurea Ciuc). Cu el au pierit majoritatea sefilor de grupuri F.D.C. Si tot n acea noapte de groaz zeci si zeci de tineri liceeni, frati de cruce, au fost smulsi din casele lor si ucisi pe strzile oraselor trii sau la liziera pdurilor. Ca n vremurile lui, Irod s-au auzit n noaptea aceea nghetat de teroare, mpuscturile omortorilor si tipetele mamelor nnebunite de durere. Sinistra moar a criminalilor Statului frngea trupuri de adolescenti, stingea lumina ochilor si ngropa sub pmnt destine romnesti roditoare. Aceste evenimente tragice au avut nrurire asupra activittii Frtiei de Cruce. Comandamentul de prigoan a fost refcut de cteva ori, dup fiecare anihilare a lui de ctre politie. La urm, a luat comanda unul dintre putinii colaboratori ai lui Gheorghe Istrate, care ma rmsese n viat, Dumitru Troiu. El a reusit s refac legturile ntre grupurile F.D.C. din tar, viziteaz pe ascuns judetele, mbrbteaz frtiile si numeste n fruntea lor sefi noi care s nlocuiasc pe cei dispruti. A convocat sedinte generale prin vgunile muntilor, a dat directive si a pus la punct reorganizarea unittilor decimate. Datorit eforturilor lui Frtia de Cruce si-a putut renoda activitatea ei. Mereu clandestin, mereu ncoltit de fiarele regimului, ea mergea nainte cu un nalt moral de victorie, care nu putuse fi nbusit de cruzimile si omorurile la care a fost supus.

8. DREPTATEA IESE LA LUMIN. BIRUINTA LEGIONAR Anul 1940 aduce destinderea politic din primvar si apoi prbusirea definitiv a regimului carlist. Acest important eveniment se petrece n luna septembrie. ntre timp, rzboiul devasta Europa. Asadar, toate prigoanele, toate cruzimile si toate vrsrile de snge s-au dovedit neputincioase pentru a frna avntul romnesc al acelei generatii de romni si a perpetua un sistem politic urt de tara ntreag si care de mult ajunsese n divort cu ea. Cu toate slbticiile lui, acest regim nefast nu a putut stvili entuziasmul tineretului trii noastre, care, ca un suvoi de ap izvort din crestele muntilor, si deschidea vertiginos drumul spre vale, luptnd si nlturnd toate obstacolele ce ntlnea n calea lui. Nscut din cele mai pure regiuni ale spiritului romnesc el pornise vijelios pentru a-si ndeplini destinul su istoric. Nimica nu-l mai putea stvili. n echipele care la 3 septembrie 1940, sub comanda lui Horia Sima, noul sef al Miscrii Legionare, care au nvins si drmat regimul carlist ntr-o actiune de fort, au luat parte numerosi frati de cruce. Era aportul lor la lupta de eliberare politic a poporului lor. Astfel, dup lungi prigoane n care guvernele democrate din Romnia, (toate, fr exceptie) au consumat pn la fund cupa miseliilor, de la minciuni si calomnii fr numr, imposibil de calificat, si pn la crime oribile ce-au rnit adnc constiinta natiunii, tineretul romn, cu pierderi dureroase si de nenlocuit, totusi a nvins. Dreptatea lui iesea acuma la lumin. n acea lun de septembrie 1940 si coincidea total cu realittile si cu cerintelor romnesti de atunci. n timpul scurtei guvernri a Miscrii Legionare, Frtia de Cruce, dup ce si-a cicatrizat rnile si a ngropat, dup datina crestin, camarazii asasinati, a intrat ntr-o faz nou de reorganizare. Tot tineretul ddea busna spre ea. Toti au fost cuprinsi atunci de fiorul duhului legionar. Att de numeroase erau cererile de nscriere n F.D.C. nct nsusi Comandamentul Central s-a vzut obligat s ia msuri de stvilire a ncadrrilor masive si necontrolate bine. Cci, dac n timpul prigoanelor trecute selectiunea se fcea de la
16

sine, cci nu bteau la poarta Legiunii dect oamenii atrasi sincer de lupta national a acesteia, acuma, n plin biruint, fr riscuri si primejdii de ntmpinat, toat lumea voia s se urce n carul nvingtorilor. De aceea se impunea o vigilent serioas. Si totusi, era evident, nu putea fi stvilit n totalitatea lui curentul de ultima or. Cum ar fi putut mpiedeca dorinta, chiar si a celor sovitori pn atunci, de a lua parte si ei la noul program de viat romneasc ? Cum s-ar fi putut nega unor tineri romni dreptul de a aduce si ei ceva din substanta lor optim, n acest vast proces national ? Asa c, n ciuda msurile restrictive luate de Centru, numrul fratilor de cruce si a noilor unitti n care se ncadrau s-au nmultit considerabil n toamna si iarna anului 1940. n luna octombrie s-a schimbat comanda frtiei de cruce. Ilie Smultea, student si absolvent al frtiei din Banat, l nlocuieste pe Troiu. Cu ocazia acestei preluri de comand s-a fcut apelul si s-a dat onorul fratilor de cruce dispruti n prigoanele precedente. Numrul lor este foarte mare. Dar nu se terminase nc.

9.

NOI PRIGOANE. ANTONESCU.

nceputul anului 1941 a adus ruptura dintre Miscarea Legionar si generalul Ion Antonescu. Miscarea a fost eliminat de la conducerea Statului cu ajutorul fortei armate romne si, mai ales, germane. S-a dezlntuit atunci o alt prigoan, cu alte valuri de arestri, cu alte suferinte. n noul dans macabru al cruzimilor politienesti si al violentelor de tot soiul, au fost prinse din nou frtiile de cruce, considerate, si pe bun dreptate, pepinierele Miscrii Legionare. Procesele, condamnrile, eliminrile din scoli, erau iarsi fapte la ordinea zilei. Printii ngroziti, cu amintirea vie a recentelor represiuni carliste, fac presiuni si ei asupra copiilor lor. ncoltiti din toate prtile, tinerii legionari nu-si mai gseau linistea nici mcar n casele printesti. Forte enorme pornite din toate prtile -printi, scoal, guvern- se concentrau asupra lor pentru ai strivi. Unii frati de cruce mai slabi, (n special dintre noii intrati n 1940, care nu aveau experienta prigoanelor) dezerteaz. Ei au cedat presiunilor si se retrag nspimntati. Dar ceilalti, cei multi, cei ptrunsi de dreptatea ce-o purtau n ei, au rmas neclintiti n credintele lor. n fata exemplelor de sfidare a primejdiilor, de aprare a principiilor lor si de curaj, de care ddeau dovad zi de zi prietenii si camarazii lor arestati si maltratati, cei liberi deveneau mai ndrzneti, mai decisi ca s reziste si ei cu orice pret, tuturor presiunilor. Fratii de cruce si-au pstrat nestirbit continutul lor moral si nimeni nu a putut s ptrund n fortreata convingerilor lor. Ei dau astfel dovad c nu fuseser urniti n avntul lor legionar de un entuziasm trector si nici de motive circumstantiale politice. n ei ardea o credint vie, o certitudine istoric, din care extrgeau toat acea fort moral ce-i ajuta s reziste. Fratii de cruce ce rmseser liberi au refcut, asa cum stiau ei, unittile decimate de abandonri si mai ales de ravagiile pe care le fcea politia n rndurile lor. Ei si dau osteneala ca s fac noi adepti, artndu-le nedreptatea ce se svrsea cu Miscarea Legionar. Ei si multiplic activitatea pe diferite fronturi ; propagandistic (pentru lmurirea opiniei publice romnesti n fata ofensivei de minciuni si calomnii pe care-o dezlntuise guvernul generalului Antonescu contra Miscrii), economic (pentru ajutorarea celor din nchisori sau a familiilor acestora, rmase n conditii economice grele) si organizativ. Si se mai deschide n fata lor o nou si grea obligatie : sunt solicitati n multe regiuni din tar ca s ia n minile lor, si s le conduc chiar, organizatiile legionare propriu zise -trnesti, muncitoresti, de rzletidecimate si acestea de viforul prigoanei antonesciene, sau de rzboiul contra Rusiei care mobilizase multe din efectivele legionare ce mai rmseser nc libere. Datorit acestor circumstante prin care trecea tara si Miscarea Legionar, tineretul F.D.C. a fost nevoit s fac fat unor rspunderi superioare vrstei, cunostintelor si pregtirii lor. Dar nu s-au nfricosat, nu s-au dat n lturi de la noile greutti si primejdii si au ndeplinit constiincios si curajos si aceast misiune. Cu toat tineretea lor, ei au cptat suficient maturitate pentru a ajuta locomotivei legionare s mearg nainte. Dar fr ndoial c se multiplicau si riscurile lor. Multi tineri au czut rnd pe rnd n ghearele necruttoare ale politiilor, acuzati de activitate politic interzis, mrind si mai mult populatia nchisorilor care gemeau deja de numrul mare al detinutilor. Dar nu avea important. Alte elemente proaspete, necunoscute masinii represive, se ridicau la suprafat, luau comanda si activitatea legionar continua fr ncetare.
17

Erau att de multi frati de cruce, tineri ntre 16 si 20 de ani, ntemnitati n acele timpuri, nct nchisoarea de la Pitesti, unde fuseser concentrati pentru a se ncerca cu ei o reeducare, (iat un precedent antonescian al reeducrilor pitestene comuniste de mai trziu) a devenit repede nencptoare, ceea ce a obligat autorittile ca s amenajeze n cursul anului 1942 o nou temnit special pentru ei la Alba-Iulia. Amndou aceste nchisori erau arhipline cu adolescenti din toat tara. Si dac nu s-au mai creat si altele, a fost pentru c s-a pus repede n functiune o nou formul de distrugere, accea a batalioanelor de la Srata, adic a trimiterii pe front sub formula mincinoas, pentru reabilitare. Tinerii legionari erau trimisi la Srata, o localitate din sudul Basarabiei, n unitti militare speciale, formate din condamnati de toate soiurile, de la borfasi la dezertori. Dup o instructie rapid si rudimentar, fratii de cruce erau ndreptati spre cmpurile de btlie rusesti si utilizati n actiuni speciale si periculoase, n care nu se valora viata omului. Ei si-au fcut datoria si acolo, cci se aflau pe frontul anticomunist al Cpitanului lor, cu toate c erau constienti c guvernul romn i ntrebuinta numai ca o carne ieftin de tun. n realitate s-a urmrit exterminarea lor sub o monstruoas formul patriotic. Si n adevr, putini frati de cruce s-au putut ntoarce din acea adevrat mcelrie uman, cu ajutorul creia se urmrea rezolvarea definitiv a fenomenului legionar romn. Se afla tot pe linia solutiei finale carlist, dar mai cinic si mai murdar dect aceasta, pentru c se ncerca nvluirea ei cu tricolorul romnesc.

10. URGIA ROSIE S-a npustit apoi peste tar dezastrul de la 23 august1944. Patriotii, aceia care condamnaser pe Corneliu Codreanu pentru c ar fi vrut s nchine tara unei puteri strine (acuzatie ce n-a putut fi dovedit n faimosul proces din 1938, pentru c era pur si simplu o minciun), deschid acuma ei nsisi portile Romniei armatelor rusesti. Astfel, se asterne calvarul rosu peste tara ntreag. Din prigoana antonescian fratii de cruce au srit direct n abatoarele comuniste. Marii democrati istorici ai Romniei, acei iluminati si entuziasti ai drepturilor omului, ntre care, desigur, st la loc de frunte si dreptul la libertate, si care au avut la nceput, n prim faz a eliberrii trii noastre, influent suficient de mare n politica intern a acesteia, pn ce au fost nimiciti la rndul lor de tvlugul comunist, nu au avut acea sclipire uman, ca s nu mai vorbim de viziune politic si national, pentru a goli nchisorile lui Antonescu de tot tineretul adunat acolo si a-l salva, n felul acesta, de nimicirea sigur ce-l astepta din partea bolsevicilor. Orice ar fi fcut ei, oricte greseli ar fi comis pe scurta traiectorie a vietii lor, acestia erau totusi romni, erau vlstarele tinere ale neamului romnesc, viitorul lui si trebuia deci, aprate si salvate de poftele flmnde ale dusmanilor ce ne invadau. Nu au avut acele resorturi interioare de omenie acesti politicieni romni ! Ei au predat tineretul romn, legat de mini si de picioare, Rusilor, spernd c asa vor potoli fiara care nu se va mai lega si de ei. Ct lasitate si ct ipocrizie ! Si mai ales, ct prostie ! Actiunea acestor oameni este chiar mai odioas si condamnabil dect prigoanele carliste sau antonesciene, cu toate pierderile grele ce-au nsemnat ele pentru tineretul romn. n definitiv acelea erau o rfuial romneasc. Era politic intern. Erau bestiale, e adevrat, dar se ddeau ntre romni, se petreceau n buctria lor. Da data aceasta ns romnii ofereau rfuiala cu tineretul propriei lor tri, strinilor. Si ce strini ! Dusmanilor de totdeauna ai integrittii Patriei noastre, care acuma ne invadaser, ne srceau, ne schimbau obiceiurile, ne satanizau si periclitau nssi existenta noastr national. n mna acestor strini s-a trecut rfuiala democratilor cu tineretul legionar pe care n-au putut niciodat s-l nteleag. Iat, parc spuneau, aici i aveti pe dusmanii vostri. Luati-i si ucideti-i. Asa ne veti scpa odat de ei . . . Mai mult dect o crim, este o rusine ncrustat pe frontispiciul democratiei. Ce a urmat apoi, se stie cu prisosint. Temnitele n continure, cu alte lagre de exterminare, cu alte reeducri prin care au fost obligati s treac fratii de cruce si unde au fost supusi unor probe si unor chinuri de nenchipuit. S-a ntrebuintat cu acesti tineri romni niste torturi morale si fizice nscocite de minti bolnave si aplicate cu pasiune patologic. Si toate acestea numai pentru a-i obliga s-si lepede
18

credinta, s se goleasc de demnitatea lor de oameni, s-si murdreasc cele mai curate sentimente fat de familiile, de semenii si de societatea lor. nchisorile comuniste au constituit mormntul fr flori si candel al mretului vis national romnesc. Iar dup lungi ani de chinuri si suferinte s-a asternut peste toti tcerea. O tcere de cimitir din care nu se mai aud dect suspinele populatiei terorizate. Putinii frati de cruce care au putut supravietui temnitilor si metodelor de exterminare rosii, au iesit de acolo grboviti, mbtrniti de timpuriu, cu trupurile schiloade si, unii, chiar cu sufletele drmate. Din mretul lor zbor tineresc, din avntul national al acelor suflete pure si transparente, gata de orice renuntare n favoarea poporului lor, nu a mai rmas pentru ei dect amintirea unor cruzimi fr precedente prin care au fost trti n scurta lor viat si cosmarul unor suferinte supraomenesti. Bestia uman necontrolat, cu urile ei nejustificate si nemrginite, a fost mai puternic -poate numai aparent mai puternic- dect entuziasmul, dragostea si dezinteresul cu care acesti tineri s-au oferit Patriei lor. Si totusi, pe undeva n ei, printr-un colt nealterat al sufletului lor, prin acele unghere intime n care nu poate ptrunde actiunea insidioas pornit din afar si unde se salveaz, n ultim instant, personalitatea si demnitatea omului, a mai rmas o sperant duioas, o convingere profund, c, suferintele si sacrificiile pe care le-au fcut n viat nu au fost zadarnice. C ele nu sunt niciodat zadarnice, asa cum le spunea Corneliu Codreanu si Mota, ci c ele sunt cuprinse ntr-o lege etern de viat pe care mintea noastr nu o poate cuprinde, dar care vor da roade bune pentru tara lor, pentru acea frumoas Romnie pe care au visat-o liber, pe care au iubit-o si creia i s-au dat cu pasiune de iluminati.

11. SI-AU FCUT DATORIA PN LA URM Dac ne ntoarcem ochii napoi pe firul acestei scheme istorice a organizatiei Frtia de Cruce, observm cum tineretul trii noastre din epoca cuprins ntre cele dou mari rzboaie mondiale, simte, la o vrst nc fraged, chemarea national pe care o urmeaz cu entuziasm si credint. ntuieste, cu o seriozitate precoce, personalitatea colosal si profetic a lui Corneliu Codreanu si rostul pe care l-a avut acesta n istoria politic a trii noastre, ntr-un moment de mare primejdie pentru ea. Fr sovire si nfruntnd primejdiile pe care actiunea lor le dezlntuieste, si nsotesc Cpitanul pe potecile cele mai abrupte si grele ale unei actiuni curate si nobile. Fratii de cruce sunt prezenti la toate evenimentele, bune sau rele, prin care trece Miscarea Legionar. i gsim lucrnd cu elan n campamentele legionare de munc ; i gsim prezenti n actiunile economice pe care le ntreprinde Miscarea pentru auto-finantarea ei ; i gsim cutreiernd orasele si satele Romniei, ducnd vestea lor bun si plin de sperant, pn n colturile cele mai ndeprtate si uitate ale trii ; i aflm fcndu-si cu seriozitate educatia intelectual, profesional si civic, oferind trii lor valuri de oameni bine pregtiti si folositori pentru crearea de bogtii romnesti ; i ntlnim prin toate nchisorile si lagrele de concentrare, unde sunt aruncati de diferitele guverne si sisteme politice ale trii lor ; i aflm btuti si schingiuiti barbar de ctre organele represive ale Statului ; i gsim aruncati pe marginea santurilor sau pe caldarmul oraselor, cu trupurile lor plpnde ciuruite de gloante sau strangulate cu funii. Si le-au mai rmas tria, care se poate explica numai prin posesiunea unui formidabil continut spiritual, ca s reziste si tuturor cruzimilor comunistilor. A fost ultimul lor discurs adresat neamului romnesc. Si cel din urm. Frtia de Cruce din Romnia, constituit de acea generatie eroic care s-a sacrificat pentru a furi o natiune demn, prosper si ncreztoare n destinele ei, si-a fcut datoria pn la urm. Din credintele ei, din idealurile ei, se vor hrni alte generatii de romni si exemplul pe care l-a lsat ea va aprinde n ele aceleasi deciziuni eroice, aceeasi flacr national, care va limpezi viitorul trii. Drumul cu lumini al fratilor de cruce va fi parcurs de alti tineri romni care vor avea, poate, norocul s mplineasc marele gnd romnesc care i-a nsufletit pe ei.

19

ORGANIZAREA F.D.C.
S-a vzut n capitolul precedent c prima schem pentru organizarea tineretului romn legionar a fost trasat de Corneliu Codreanu nc din anul 1924. Organizatia creia i-a dat numaele de Arhanghelul Mihail, avea trei sectii : -centrele studentesti ; -flcii de la sate ; -elevii scolilor secundare. Aceast ultim sectie a elevilor a elevilor din scolile secundare a primit numele de Frtia de Cruce, nume pe care Codreanu l-a mprumutat din istoria si din vechile traditii romnesti. Numele nsusi definea scopul si traectoria acestei organizatii. Ea trebuia s creeze o legtur trainic, frteasc, ntre tinerii romni care erau nsufletiti de aceleasi gnduri si de aceleasi dorinte nobile pentru tara lor si voiau ca mpreun s le duc la bun sfrsit. ntre acesti tineri se stabilea un pact de onoare care i obliga la renuntri si sacrificii, le cerea credint si brbtie, i ndemna s fie cinstiti n gnduri si decisi n fapte. Dar mai ales, le cerea dragoste, ca o conditie inexorabil pentru cimentarea acestor legturi frtesti. Ionel Mota, primul sef al Frtiei de Cruce, a actionat n cadrul acestei scheme pe care a dezvoltat-o si aplicat-o cu criterii largi. Dar cel care i-a dat conturul definitiv, acela care i-a trasat niste norme precise, dar pstrnd mereu ideile originare ale Cpitanului, a fost Gheorghe Istrate, bdita, cum l numeau cu dragoste si cu respect, camarazii si mai tineri. Bun organizator, cu idei clare si simt practic, Istrate a pus bazele unei puternice organizatii tineresti si a ridicat Frtia de Cruce la nivelul unui Corp Legionar care a avut o nsemntate covrsitoare n istoria Miscrii, att prin efortul pe care l-a depus n toate actele ei importante, ct si prin oamenii pe care-i vrsa periodic n circuitul acesteia. Frtia de Cruce pompa necontenit oxigen n sngele Miscrii Legionare si i mprospta cadrele cu elemente bine pregtite si de valoare, att ntelectualiceste ct si ca militant politic. Istrate a stabilit urmtoarea schem de organizare pentru Frtia de Cruce, pe care-o mparte n mai multe sectiuni, dup vrsta si pregtirea militantilor ei : a.- Frtiorii de Cruce. (unitatea n care militau scolarii pn la vrsta de 14 ani ). b.- Mnunchiul de prieteni, (format din tinerii care depseau vrsta de 14 ani. Era pepiniera direct a frtiei). c.- Frtia de Cruce propriu-zis, (constituit din absolventii Mnunchiului de Prieteni, adic din acei tineri care asimilaser preceptele legionare si erau decisi s le triasc si s le aplice). d.- Grupul de Frtii de Cruce, (care avea o misiune administrativ centralizatoare si era format din toate frtiile de cruce existente ntr-un judet). e.- Comandamentul Frtiilor de Cruce, (care era nucleul de comand pe ntreaga tar a acestei organizatii). n realitate, o Frtie de Cruce dintr-o scoal era compus din sectiunile a, b, si c. Ea lua fiint la fiecare centru scolar secundar, dac atingea numrul suficient de militanti si purta un nume pe care si-l alegeau fratii de cruce n momentul ntemeierii ei. Asa, spre exemplu, existau : Frtia de Cruce dr. N. C. Paulescu, Frtia de Cruce Stefan cel Mare, Frtia de Cruce Victoria, etc. fiecare din aceste unitti si confectionau un drapel tricolor, de o mrime determinat, pe care sttea scris numele ei si pe care fratii de cruce l purtau la anumite solemnitti legionare. ntr-o localitate se nfiintau attea Frtii, cte scoli secundare se aflau acolo (licee, scoli normale, de meserii, comerciale, seminare). Fiecare din acestea avea unitatea ei constituit din cele trei sectiuni amintite
20

sus si activau independent unele de altele, coordonate fiind numai de ctre Seful de Grup. Frtiile dintr-o localitate se puteau ntlni n sedinte comune la anumite solemnitti legionare. Tot mpreun, sefii lor stabileau o linie strategic comun, pentru regiunea lor, n perioadele de prigoan pe care le ndurau.

1.

FRTIORII DE CRUCE

Era acesta primul nucleu de activitate educativ (nu se putea numi nc legionar) a scolarilor cu vrste sub 14 ani. Ei nu se avntau n manifestatii exterioare pentru a nu li se periclita situatia scolar. nvtau de mici s-si iubeasc tara si pe Dumnezeu, s-si asculte printii si profesorii lor, si s studieze temeinic, pentru a fi folositori natiunii lor. n realitate educatia care li se ddea aici era o continuitate, cu mai mult adncime si cu o pronuntat culoare national, a educatiei pe care romnii o primeau nc din fraged vrst, n snul familiilor ei, a Bisericii si a scolilor pe care le frecventau. De ce s-a crezut util nceperea educatiei nationale la o vrst att de timpurie ? Pentru c vrsta la care se intra n scolile secundare reprezenta totusi o vrst critic. Copilul de pn atunci iesea oarecum de sub tutela printilor lui. El se ncadra ntr-o colectivitate nou si ptrundea ntr-o viat diferit aceleia pe care-o avusese pn atunci n casa lui. La scoli, copiii se puteau ntlni cu multe tentatii, cu multe influente stranii si cu multe pericole, pentru sufletul lor curat. Dar mai ales era util aceast initiere, pentru c nceputul educatiei legionare nu are limit de vrst nici n sus, nici n jos, spunea Istrate. Legionarismul este o credint cu care te mprtsesti ndat ce sufletul tu o cere, mai adaug el. Asadar, nu vrsta determin psirea pragului Legiunii ci trezirea acelui fior national ce inund sufletele tinerilor mai devreme sau mai trziu. Cnd acest sentiment nmugureste ntr-un adolescent, trebuie ncurajat si ndrumat pe ci de dragoste pentru tara lui si de druire pentru cauza acesteia. El trebuie ajutat ca s pseasc ntr-o viat de adevr si s ntreprind o actiune social dezinteresat. Trebuie aprins si dezvoltat n tnr un fel de misionarism national care s-i umple existenta. Frtiorii de Cruce formau grupuri separate de restul Frtiei, pe ai crei membrii, de obicei, nu-i cunosteau. Nu era bine s-i cunoasc din cauza primejdiilor ce le-ar fi putut ntmpina n decursul deselor prigoane si represiuni ce se dezlntuiau periodic n contra acestor organizatii de tineri. Cu ct erau mai putin cunoscuti cu atta se gseau mai la adpost, mai putin periclitati. Singuri, ei se strduiau ca s descifreze, la nivelul cunostintelor si a inteligentei lor, postulatele Miscrii Legionare si misiunea pe care aceasta o avea n viata politic a poporului romn. ncercau, urmnd niste ndrumri precise, s dezvolte n ei o educatie sntoas, curat si idealist. Aceast educatie era foarte necesar att pentru ei, pentru viata lor personal, ct si pentru natiunea lor, pe care ncepeau s o descopere n adevrata ei nftisare si s o iubeasc. si alegeau dintre ei un sef, care era singurul ce avea contact cu Centrul. l ascultau n toate si erau convocati de ctre acesta la consftuiri (asa se numeau ntlnirile frtiorilor). Seful lor le ddea norme si ndrumri pe care le primea si el de la seful frtiei. Frtiorii mai aveau pe lng ei si un ndrumtor, un camarad mai mare, frate de cruce, ales cu grij de ctre seful frtiei. Acest ndrumtor era un element cu o mare capacitate de dragoste si de ntelegere pentru cei mici. El nu se amesteca n consftuirile frtiorilor, ci intervenea numai pentru a le descifra nedumeririle si ndoielile care ar fi putut apare pe parcursul drumului lor educativ. Educatia crestin si national pe care Frtia de Cruce o ddea acestor tineri se desprinde clar din mrturisirea lor de credint pe care-o pronuntau la constituirea unittii lor : Cu dragoste fat de Dumnezeu, care, cu bun ornduire, toate le-a fcut ; cu mult recunostint fat de Dumnezeu, care, pe neamul nostru drept credincios, l-a binecuvntat si i-a dat n stpnire cea mai frumoas si bogat tar ;
21

cu dragoste fat de tara noastr ; cu iubire si recunostint fat de vitejiile strmosilor nostri, care, s-au luptat ca s ne apere tara de toti vrjmasii si s ne-o lase curat precum de la Dumnezeu este ; cu constiinta jertfei celei mari, de acum, a legionarilor, care, numai pentru noi, pentru aprarea trii noastre si pentru viitorul neamului nostru, se face ; ca drept mrturie a nvrednicirii noastre de toate jertfle fcute ; nmnunchiatu-ne-am astzi . . . frtiori de cruce. Vrem s devenim viteji ca strmosii nostri ; vrem s ne iubim tara si s luptm pentru ea, ca si legionarii Cpitanului ; asa s ne ajute Dumnezeu. Asadar, lund martor pe Dumnezeu si apelnd la ajutorul Lui, frtiorul de cruce voia s ajung viteaz ca si strmosii si capabil de a da poporului romn tot ceea ce acesta astepta de la el cnd va ajunge mare. Consftuirile frtiorilor se fceau sptmnal, n tot lungul anului scolar. Se tineau n casa unuia dintre ei, ntr-o camer mai retras, la adpostul privirilor indiscrete. Consftuirea se compunea din cntece partiotice pe care le ntonau cu bucurie si nflcrare, din lectura unor capitole din istoria trii lor, a unor pasaje din Noul Testament si a unor pagini din literatura legionar. n felul acesta frtiorul se ptrundea din ce n ce mai mult de spiritul national si crestin care sttea la baza Miscrii Legionare. Programul acestor consftuiri era adaptat mintii si ntelegerii lor. Se urmrea s se trezeasc n sufletele lor sentimente nobile de iubire de tar si ascultare de Dumnezeu. Ddeau si ei o mic cotizatie simbolic, care avea ca finalitate principal s dezvolte n ei spiritul de sacrificiu, prin ruperea voluntar de unele mici bucurii pe care si le-ar fi putut oferi cu putinii lor bani de buzunar, bani pe care i puneau bucurosi n slujba unei lupte nationale. Spre sfrsitul consftuirii avea loc si un asa numit moment al prieteniei, cnd frtiorii si dezvluie unul altuia greselile pe care le-ar fi putut svrsi n cursul sptmnii, sau notele rele cptate la scoal si si propuneau ndreptarea acestor defecte. Apoi se desprteau, hotrti ca s ndeplineasc ceea ce nvtaser si ceea ce deciseser n cursul ntlnirii lor.

2.

MNUNCHIUL DE PRIETENI

Aceast sectiune era pepiniera direct a Frtiei de Cruce. Ea reprezenta deja o celul social organizat unde tinerii romni si nmnunchiau laolalt eforturile, pentru a desvrsi si ei educatia legionar. Aici, n mnunchi, trebuiau s depseasc cu bine probele la care erau supusi pentru ca apoi s poat psi n Frtia de Cruce propriu-zis, unde ncepea adevrata lor activitate legionar. n Mnunchi intrau frtiorii de cruce, dup ce depseau vrsta de 14 ani. Dar mai pseau n el si alti adolescenti care se simteau atrasi spre Legiune, dar care, dintr-un motiv sau altul, nu-si putuser face ucenicia printre ftiori. Dar acesti noi veniti nu erau primiti n Mnunchi dect dup o serioas verificare a calittilor si sentimentelor lor, care se fcea de-a lungul unei asa numite faz de ncercare. Durata acesteia depindea de bagajul moral al tnrului si de gradul su de asimilare si de aplicare a nvtturilor ce le primea, n viata lui de toate zilele. n acest faz de ncercare, acela care-o conducea -un mnunchier mai vechi sau un frate de cruce- urmrea cu tact, cu ntelegere si cu rbdare, s pliveasc toate buruienile ce-ar fi putut exista n grdina sufletelor acestor tineri si s mpiedice rspndirea altora. Faza de ncercare este ca punerea

22

fierului la nrosit, spune Istrate, pentru a-l bate apoi, a-l modela si a oferi societtii un lucru de art, adic un om nzestrat cu virtutile si calittile necesare pentru a rzbi n viat si a fi util poporului su. Iat care erau calittile ce se cutau si se dezvoltau n tnrul candidat, care-si exprimase dorinta de a intra n Frtia de Cruce : Sinceritatea (cu sine nsusi, cu ceilalti, cu defectele lui, etc.). Puterea de iubire (fat de Dumnezeu, de tara lui, fat de printi, de profesori, de camarazi, etc.) Vointa (de a nvta, de a fi punctual, de a tcea cnd trebuie, de a fi disciplinat, ordonat, etc.) Capacitatea de sacrificiu (pentru familie, tar, prieteni, etc.) Corectitudinea (n mnuirea banilor, n formularea gndurilor lui, n administrarea sentimentelor sale, n raporturile cu prietenii, etc.) Ascultarea (de printi, de profesori, de acel care-l pregteste pentru intrarea n mnunchi). Personalitatea (de a-si impune prerile lui cnd sunt corecte). Puterea de mprietenire (cu alti colegi pe care eventual i va prepara la rndul lui pentru intrarea n mnunchi). Onoarea (s umble mereu pe ci drepte, s nu-si brfeasc pe la spate prietenii, s nu invidieze pe altii, s-si ndeplineasc angajamentele ce le-ar lua, s-si onoreze cuvntul dat, etc.). Toate aceste calitti erau observate cu discretie de ctre preparatorul tnrului aspirant. Ele erau analizate una cte una, pe rnd si fr grab, la ntlnirile pe care si le ddeau, n discutiile ce le purtau, n comportamentul zilnic. Se observa felul lui de a fi n scoal si n afara ei. El nu trebuia s-si dea seama de aceast vigilent la care era supus. Nu se trecea la punctul urmtor al preparatiei, dac nu se avea convingerea ferm c examenul anterior a fost trecut cu bine de ctre aspirant. Dar la cea mai mic ndoial, la cel mai mic indiciu negativ, pregtirea se oprea si se insista mai mult asupra acelui comportament sau acelei virtuti care lsa de dorit. (De exemplu, tnrul ndeplinea toate conditiile precedente, dar se observa c si brfeste prietenii si colegii, i vorbea de ru pe nedrept. Pn nu-si corija acest defect nu putea psi pragul mnunchiului. Sau, nu-si asculta printii, sau nu era punctual la ntlniri. Rezultatul era acelasi). Iar dac tnrul nu voia, sau nu putea s se ndrepte, ntr-un timp prudential, el era lsat definitiv n afara mnunchiului. Se renunta la el. Putea fi un prieten al Frtiei de Cruce, dar nu putea face parte din ea. Nu era apt pentru a-si asuma responsabilittile ce i le cerea aceasta. Corneliu Codreanu, si asa a nteles-o si Istrate, a considerat absolut necesar aceast metod de examen sever al calittilor omului, nainte ca acesta s se angajeze n lupta legionar. Pe Cpitan nu l-a interesat niciodat numrul elementelor ncadrate n miscare. Dar l intresa enorm calitatea lor, care trebuia s fie exceptional. Cci numai un individ bogat n calitti, numai un suflet cinstit si ars de a se perfectiona, va putea rezista mai trziu, si va putea nvinge, toate obstacolele ce i se vor ivi n cale. Numai asa va putea da poporului su tot ceea ce acesta astepta de la el. Se desprinde o tendint elitist din aceast severitate cu care se fcea selectionarea elementelor ce intrau n Miscare, si din aceast stimulare a perfectiunii n oamenii ei ? Desigur ! Miscarea Legionar avea o conceptie clar despre necesitatea unei elite si misiunea acesteia n viata popoarelor. Cu ct omul este mai bine pregtit, pe ct este mai nobil si mai curat la suflet, cu atta va putea da mai mult colectivittii lui. Un om de caracter, drept si hotrt, va aplica mai corect punctele lui programatice ce le oferea poporului si pentru care fusese ales de aceasta ca s-l cunoasc. Dar Miscarea Legionar era favorabil elitei si nu castei. Ea nu nchidea usa nimnui dintre aceia care s-ar fi apropiat cu sinceritate de ea. Tuturor romnilor li se ofereau aceleasi ci, erau nzestrati cu aceleasi unelte necesare pentru a desvrsi n ei o moral nalt si a deveni elemente de elit. Decizia de a se avnta pe aceste ci de perfectiune era lsat individului nsusi. Numai de el depindea dac va face sau nu va face parte din elita poporului su. Visul lui Corneliu Codreanu era ca toat suflarea romneasc s devin o elit ntre oameni. El voia s fac din Romnia o natiune-elit, lumina creia s se reverse si peste alte natiuni din jurul ei. El stia, desigur, c gndul lui era prea mare pentru prezent. Dar lupta ca s-l realizeze mcar n parte n camarazii lui mai tineri. Acestora le va reveni sarcina de a-i conduce gndurile sale la bun sfrsit.
23

Trecut cu succes faza de ncercare, tnrul candidat, luat sub garantia camaradului care-l pregtise (acesta rmnea pentru toat perioada activittii lui n Frtia de Cruce ca un fel de nas al botezului su legionar), se ncadra n mnunchiul de prieteni. De abia acuma va cunoaste pe camarazii lui, mnunchieri ca si el, alturi de care si cu ajutorul crora si va completa educatia legionar. (Acest sistem al fazei de ncercare initiat de Gheorghe Istrate s-a dovedit att de bun, nct n anul 1940, n timpul scurtei guvernri legionare, cnd spre rndurile ei ddeau buzna o multime de oameni, s-a aplicat si n Organizatia Legionar. S-a nfiintat atunci pe lng fiecare familie de cuiburi, asanumitele cuiburi de pregtire, unde erau selectionati toti aceia care cereau nscrierea n Miscare. Erau admisi numai aceia care veneau cu suflete curate, dornici de a fi folositori neamului lor, si erau ndeprtati aceia care nu corespundeau tipului uman pe care-l cuta Legiunea.) Mnunchiul de Prieteni nu era limitat ca numr. Fiind pepiniera sectiunii urmtoare, Frtia de Cruce, puteau face parte din el orict de multi tineri. Singura conditie ce li se punea era s fi trecut cu succes perioada lor de pregtire. Cu ct erau mai numerosi, cu atta selectiunea care se fcea mai trziu, cnd intrau n frtia propriu-zis, era mai perfect. Dar dac totusi numrul lor ntr-o scoal ajungea s fie excesiv, ceea ce le-ar fi ngreuiat activitatea si ntlnirile, ei puteau fi mnunchier s treac prin toate grupele, s ia parte la consftuirile lor, pentru ca s-si poat cunoaste bine pe toti camarazii lui. n fruntea mnunchiului de prieteni se afla un sef. El era ales pentru functiunea aceasta de nsusi Seful de Grup F. D. C. , n persoana unuia dintre cei mai destoinici si mai bine pregtiti frati de cruce. Sub rspunderea si supravegherea acestuia activa si se dezvolta ntreaga unitate. Grija lui principal era de ordin educativ. Trebuia s-si dea osteneala ca s ntreasc ct mai mult, n camarazii ce-i avea sub comand, valorile umane aprinse deja n ei n faza de pregtire si pe care le cerea Miscarea Legionar oamenilor si, pentru ndeplinirea misiunii ei n snul poporului romn. Mnunchierii se ntlneau si ei o dat pe sptmn. ntlnirile se numeau tot consftuiri si aveau loc, cu toat discretia, n casa unuia dintre ei. Consftuirea avea un program de desfsurare mai precis dect acela al frtiorilor. Ea se initia cu o rugciune pe care-o pronunta unul dintre mnunchieri, dup care urma citirea si explicarea unui pasaj din Biblie. Gndul acesta ndreptat permanent spre nltimi, contactul cu Dumnezeu si cu nvtturile Lui, era grija de cpetenie a legionarilor si a acelora care voiau s devin legionari. De aceea mnunchierii si ncepeau ntlnirile lor cu invocarea Creatorului. i cereau ajutor pe drumul pe care apucaser, iertare pentru greselile si pcatele svrsite si ocrotire pentru Miscarea Legionar si pentru Cpitanul ei. n continuare, se cntau marsuri, cntece de vitejie si imnuri legionare, se citeau pagini din istoria romneasc si fragmente din luptele duse de cmsile verzi, sub conducerea lui Corneliu Codreanu, pentru regenerarea moral, politic si material, a poporului romn. Un mnunchier prezenta o mic lucrare pe care-o pregtise dinainte, cu teme diferite, dar folositoare pentru formatia lor, cu teme diferite, dar folositoare pentru formatia lor, pe care o comentau apoi cu totii si scoteau din ea nvtturi utile. Se trecea apoi la strngerea de cotizatii si li se ddeau ultimele ndrumri pentru comportamentul lor. n perioada de prigoan li se ddeau norme precise si se stabileau coduri de comunicare, pentru a ocoli primejdiile ce-i ncolteau de pretutindeni. Consftuirea se termina cu luarea unor initiative, cu stabilirea unor obiective care trebuiau s fie atinse, individual sau n grup, de-a lungul sptmnii urmtoare si cu stabilirea datei si locului pentru consftuirea viitoare. Finalitatea acestor ntlniri era strict educativ. Cu ajutorul lor se descoperea sufletului nsetat al tnrului mnunchier, noi si varietate aspecte ale Miscrii Legionare si cresterea n el dragostea de tar. n consftuiri, prin interpretrile date n comun a unor hotrri pe care apoi, tot n comun, le duceau la
24

ndeplinire, se trezea n el simtul de echip, de solidaritate, de mers umr la umr n lupta sa. El se simtea solidar cu ceilalti si cpta ncredere n fortele lor comune si n victoria idealului lor.

3.

FRTIA DE CRUCE

Att Frtiorii de Cruce ct si Mnunchiul de Prieteni erau numai niste etape premergtoare ale Frtiei de Cruce propriu-zis. Aceasta reprezenta prima unitate de lupt si afirmare politic a tnrului romn, odat depsit vrsta copilriei sale. De acuma nainte, veificate toate calittile si disponibilittile lui, el se manifesta deschis, la lumina zilei, nfruntnd greutti si punndu-se total n slujba unui obiectiv national pe care l socotea just si necesar : lupta politic pentru emanciparea poporului su. Pn acuma tnrul nu fcuse altceva dect s se pregteasc pentru momentul decisiv al vietii lui : psirea n Legiune prin poarta deschis a Frtiei de Cruce. El s-a apropiat treptat de Miscare, mereu la nivele de ntelegere si de dragoste mai nainte. A cercetat-o de-aproape, a cntrit-o bine si a fost initiat cu grij asupra preceptelor si cerintelor ei. Pn acuma el se manifestase numai ca un element receptiv. Se strduise prin el nsusi sau cu ajutorul altora, ca s descopere, s nteleag si apoi s-si nsuseasc valorile unei doctrine socio-politice care coincidea cu lumea gndurilor sale, a nzuintelor sale, a frmntrilor nationale care se trezeau n el. Se strduise pn acuma s devin mereu mai bun, mai perfect ca om, mai ntelept si mai viteaz, adic s aprind n el toate calittile morale si virile care-i vor fi necesare n lupta n care se angajase. Si toate aceste descoperiri le fcuse pe ndelete, cu ochi critic, cu seriozitate, cu constiinta clar c de sinceritatea lui, de posibilitatea lui de discernmnt, va depinde n viitor att viata lui personal, ct si posibilittile de realizare ale organizatiei politice n care intrase. Cci ceea ce nu-i era permis unui frate de cruce -ar fi fost o enorm greseal din partea lui- era apropierea de Miscarea Legionar mpins numai de un elan trector, sau de un spirit gregar, curent la aceste vrste fragede. Cci Frtia de Cruce nu era o asociatie cultural sau sportiv. Nu era un fel de cercetsie, unde tineretul intra atras de uniform care-l crestea n fata propriilor lui ochi, dar care nu avea nici o urmare transcedental pentru viata lui. Frtia de Cruce, ca toat Miscarea Legionar de altfel, era o nalt scoal de caractere, un izvor nesfrsit de virtuti omenesti, era un episod national care se tria la o nalt tensiune. Era un destin de viat, care odat descoperit, marca toat existenta individului. nftisarea ei politic nu era cea mai important. nainte de toate era o lupt continu si ncordat de ridicare omeneasc la sfere nalte de trire si o afirmare national dintre cele mai impuntoare care s-a dezvoltat pe pmntul trii romnesti. Pentru aceasta era necesar grija si interesul ce se punea la selectionarea, probarea si admiterea n Frtia de Cruce. Si pentru aceasta, tnrul romn care alesese aceast cale trebuia s fie constient de pasul ce-l fcea. Depsite fazele anterioare de ucenicie (ftiori si mnunchi), se ptrundea acuma pe un drum nou, greu dar luminos, un drum de renuntri si de druire unor idealuri nobile care se vor rsfrnge apoi peste tot spatiul romnesc, prin purttorii lor. De acum nainte, tinerii vor mnui cu demnitate si mndrie un regulament etic si moral ce nscuse si crescuse n ei si n oglinda cruia se va proiecta toat viata lor. Deveniser militantii unei idei nationale n care credeau si pe care trebuia s o apere cu toat forta lor. Erau soldatii unei Romnii noi. Intrarea n Frtia de Cruce se fcea cu o solemnitate deosebit. Tnrul primea n acest moment de la Seful de Grup F.D.C. un mnunchi de frunze de pelin, care, nchise ntr-un sculet, erau purtate mareu asupra lui. Era un talisman de valoare pentru el. Acest ritual a fost instaurat de Cpitan, cruia i plcea si considera necesar ca s introduc astfel de elemente simbolice n educatia oamenilor si. Ca si n cazul scusorului de pmnt, simbolul legturii omului cu glia din care a rsrit, pe care-l primeau legionarii cnd obtineau acest grad, si pelinul, la fratii
25

de cruce, cules tot de prin locuri istorice, simboliza primvara fertil a tineretii romnesti, care, ca si planta pelinului, rsare, creste mereu mai vnjoas si se rspndeste peste toat suprafata trii. Solemn era si prima sedint prin care el intra n Frtie. La aceast sedint, pe lng toti ceilalti frati de cruce, camarazii lui directi de acum nainte, luau parte si invitati din Organizatia Legionar local, cu personalittile ei si cu toti comandantii legionari din regiune. Era o srbtoare plin de continut sentimental, de prietenie si de voie bun, care nu va fi uitat niciodat de noul legionar. La ntrebrile rituale ce i le adresa seful su, el rspundea cu convingere : -Datoria mea cea mai adnc simtit de mine este s iubesc cu toat fiinta neamul meu romnesc. -Dreptul meu cel mai sfnt ctre neamul romnesc este s muncesc si s m jertfesc pentru el. -Cred n Cpitanul nostru, l iubesc si-l voi urma pn la moarte. -Cred n victoria legionar cum cred n steaua neamului meu si n lumina soarelui. -M leg frate de cruce, mprtsindu-m cu duhul rzboinic al eroilor neamului nostru romnesc si al legionarilor czuti n lupt. -mi iubesc comandantii si pe toti fratii mei de cruce. -Ultima mea dorint este s devin legionar. Din acest moment a devenit frate de cruce. Pentru prima dat este autorizat ca s mbrace cmasa verde, att de cinstit si drag legionarului, si s depun legmntul. n contrast cu Mnunchiul, numrul membrilor frtiei era limitat la un minimum de 7 si la un maximum de 30 de persoane. Nu putea exista o unitate de frati de cruce cu mai putin de 7 elemente, dar nici cu mai mult de 30. Aceast limitare n sus permitea o selectiune efectiv a tinerilor din F.D.C. Intrau n ea numai cei mai buni, cei n care cu adevrat se consuma o pasiune national. Mnunchiul de Prieteni putea oferi n orisice moment elemente suficient de bine pregtite pentru completarea efectivelor acesteia. Unittile F.D.C. erau create pe baz de ordine, ierarhie si disciplin. Acestea erau acceptate de ctre fratii de cruce ca mijloace indispensabile pentru a uni vointele individuale ntr-un puternic curent, cu o strategie unic si bine definit. Corneliu Codreanu, datorit ordinii si disciplinei sale interioare, le-o cerea si camarazilor lui. Att de ptruns era de necesitatea acestor calitti pentru lupta politic ce o ncepuse, nct le-a ridicat la rangul de legi legionare. n conceptia lui, erau acestea ca niste pietre de hotar pentru formarea oamenilor si, absolut necesare pentru a avea izbnd n lupta n care se angajase. Dar cnd cere ordine si disciplin, el nu se adreseaz unor indivizi oarecare, periferici si lipsiti de personalitate. (S-a vzut ct de sever era selectionarea elementelor, deschizndu-se portile Frtiei numai elementelor cele mai capabile, dotate de personalitatea cea mai pronuntat). El se adreseaz unor oameni liberi si constienti de drumul pe care l-au apucat si de misiunea nobil ce aveau de ndeplinit. Corneliu Codreanu nu impunea nimnui disciplina prin mijloace coercitive -ar pierde valoarea ei constructiv- ci o explica nti ca o necesitate tactic si le-o cerea apoi camarazilor si n virtutea unor actiuni comunitare. El nu leza omul, cci ordinea si disciplina, cnd sunt liber acceptate, sunt atribute ale propriei constiinte ale oamenilor. Acestia si nsusesc niste norme de conduit n vederea unor actiuni comune. Prin disciplin se activeaz o voint colectiv necesar pentru a duce la bun sfrsit o actiune politic si pentru a nvinge toate greuttile. Astfel, omul si multiplic, fortele si capt convingerea puterii lui si siguranta n reusita actiunii sale. Cu aceast ntelegere superioar accepta fratele de cruce aceste norme care numai aparent erau restrictive, dar care erau absolut necesare actiunii care-o ntreprinsese pentru o mai bun si mai dreapt organizare a societtii lui. Fcnd uz numai de constiinta lui, ntelegea c ordinea n felul de a gndi, da a se comporta si de a actiona, si disciplina, pentru a nu depsi niste norme trasate pentru atingerea obiectivului urmrit, i puteau oferi niste posibilitti sigure de izbnd.

26

Dar mai mult dect att, nu este adevrat c viata bazat pe ordine si disciplin ar uniformiza oamenii si le-ar stirbi din personalitatea lor. Fr ndoial c omul are nevoie de libertate pentru a se realiza deplin. Dumnezeu nsusi i-a dat-o. A fost creat liber si n libertate trebuie s se dezvolte. ns, n calitate de component social el trebuie s se ncadreze ntr-o ordine care s dea trie si s armonizeze colectivitatea n snul creia se misc. S-ar prea c aceste afirmatii sunt contradictorii. Cum se poate mpca libertatea cu ordinea si disciplina ? Aceste dou atribute ale omului, n aparent antagonice, cum sunt libertatea, pe de-o parte si disciplina pe de alta, coexist perfect n el, fr conflicte, fr mutilarea nici uneia dintre ele, dac sunt armonizate de o a treia component, situat n sufletul omului si mai important dect toate : dragostea. Numai cnd lipseste aceasta esueaz celelalte dou, actionnd fiecare din ele independent si anarhic si ducnd la libertinaj dizolvant de societate, libertatea, si la oprimare-dictatur, ordinea si disciplina. Nu acesta era cazul fratelui de cruce. n el se dezvolta armonios si fr stridente si conflicte aceste calitti esentiale vietii si luptei romnesti. Asadar ordinea si disciplina nu uniformizeaz oamenii si nu atac esenta lor, asa cum uneori se afirm. Mereu veghez asupra lor dragostea. Este drept c aceia care le nsusesc pentru actiunea lor, triesc pe niste coordonate trasate care conduc spre o strategie comun. Dar n manifestrile fiecruia domin diferentele nscute din starea lor psihologic, adic poart amprenta personalittii lor. Nu se uniformizeaz oamenii ci numai mijloacele pe care le aduc n lupta lor comun. Corneliu Codreanu a nteles ca nimeni altul pe vremea lui nevoia de a substitui omul vechi, individualist si anarhic n manifestrile lui sociale, cu omul social, ordonat si metodic, care s mplineasc pe coordonate strict nationale si solidare nevoile romnesti si s le dea o nou dinamic. Pentru aceasta el trebuie s sdeasc n acest om, n tnrul vlstar ce se ridic la viat, simtul de disciplin acceptat cu religiozitate. Astfel ntelese, ordinea si disciplina nu sunt dect expresia unui fel de druire total, fr nici o retinere psihic, unei actiuni comune, drepte si binefctoare pentru colectivitatea omeneasc. Nu sunt, deci, limitri dureroase si njositoare, cum le consider unii, ci de-a dreptul virtuti omenesti, roditoare pentru cei ce le posed. S-a insistat putin asupra acestui punct, pentru c detractorii Miscrii Legionare, aceia care nu si-au dat nicicnd osteneala s cerceteze cu atentie si obiectivitate punctele ei doctrinare, care, de altfel, au fost formulate mereu cu claritate, au acuzat-o c ar impune o disciplin rigid si nbusitoare membrilor ei. Nu pot, sau nu vor s priceap, c aici este vorba despre o disciplin constient, pe care acestia o accept cu nalt ntelegere si cu total libertate. (n orice moment ar putea prsi Miscarea Legionar dac s-ar simti coactionati, asa cum spun unii.) Si nici nu pot ntelege, (este nevoie de o anumit probitate pentru aceasta) c ceea ce numesc ei nclcare a personalittii omului este n realitate o stare de armonie interioar n acesta, necesar si fecund, pentru reusita unei actiuni colective. Oamenii care posed aceast larg ntelegere, ntorc spatele nepstori unor mguliri desarte, unor egoisme personale sau unor formulri rsuntoare, dar neadevrate, asupra personalittii omului. Disciplina este cea mai mic dintre toate jertfele pe care un om poate s le fac pentru victoria neamului su, spunea Corneliu Codreanu. Din punct de vedere organizativ, Frtia de Cruce, avea n fruntea ei un sef care era rspunztor de bunul mers al unittii, de armonia si de caramaderia care trebuia s domneasc n ea. El ocupa aceast functie timp de un an, de obicei, dup care ceda locul altui frate de cruce. Aceast nnoire periodic a cadrelor avea mai multe avantaje: - deprinderea tinerilor cu posturi de conducere si ntrirea simtului lor de rspundere si de decizie n fata problemelor; - trezirea abilittii pentru a conduce grupuri sociale; - o mprosptare continu a activittii frtiei cu idei noi, cu alte tactici si cu alte avnturi, ceea ce mrea eficacitatea luptei lor politice. Seful Frtiei de Cruce avea rspunderea ntregii unitti F.D.C. adic, pe lng unitatea lui mai controla si pe aceea a Frtiilor de Cruce si a mnunchierilor. Trebuia s fie un om bine pregtit din toate
27

punctele de vedere si cu o trire legionar exemplar. Pentru oamenii de sub comanda lui trebuia s fie ca o oglind deschis n care s se priveasc cu totii si de la care s ia exemplu. Dar mai ales trebuia s aib o mare capacitate de iubire pe care s o rsfrng peste camarazii lui. El si lua asuprsi o mare sarcin si de capacitatea lui de a ntelege si rezolva problemele ce necontenit apreau n fata frtiei, depindea prestigiul cptat n ochii celorlalti colegi sau a profesorilor lor. De el si numai de el, de elanul, de bunacuviint si de o scolarizare impecabil pe care trebuia s le imprime membrilor unittii sale, depindea simpatia, respectul, sau indiferenta, de care se va bucura Frtia de Cruce n scoal si n lumea din afara ei. De el, si numai de el, depindea desvrsirea educatiei camarazilor lui si atingerea obiectivului final al frtiei : crearea unor caractere puternice si hotrte, necesare Miscrii Legionare si neamului romnesc. El njgheba n jurul su un ntreg Stat Major cu care se sftuia. De fapt el se sftuia de cte ori era nevoie cu toti fratii de cruce, cci Legiunea este deschis tuturor opiniilor pe care le consider la justa lor valoare si utilitate. ns, pentru buna guvernare a unittii, pentru a agiliza lucrul, avea pe lng el urmtorul grup, asa-numit de comand: seful mnunchiului, ndrumtorul frtiorilor, secretarul, casierul, bibliotecarul.

Aceste elemente, n ordinea n care au fost semnalate, formau o scar ierarhic care garanta, n cazuri de urgent (absent, boal, arestare), continuitatea activittii frtiei. Astfel, n cazul absentei sefului trecea automat la comanda unittii seful de mnunchi. Dac nu era liber nici acesta, fcea un pas nainte ndrumtorul frtiorilor, si asa mai departe. Iar n cazul c ar fi lipsi deodat toti acestia, lua comanda fratele de cruce cel mai vechi care se afla n libertate. n forma aceasta continuitatea activittii frtiei era asigurat n orisice circumstante. Numai arestarea simultan a tuturor fratiilor de cruce dintr-o localitate, sau uciderea tuturora, sau dezertarea tuturora, ar fi putut rupe firul vietii frtiei respective. Dar aceast situatie nu s-a produs niciodat pn la instalarea regimului comunist n Romnia. Cu elan, cnd erau libere, frnate si intrate n clandestinitate, cnd erau urmrite de organele guvernamentale, ele si continuau fr sovire activitatea lor. n situatii normale de liniste, misiunile specifice ale functiunilor semnalate mai sus erau urmtoarele: Seful mnunchiului si ndrumtorul frtiorilor se ocupau, asa cum s-a vzut, cu ndrumarea si educarea membrilor unittilor respective. Ei tineau la curent pe seful frtiei de mersul si de rezultatele activittii lor. De cte ori aveau nevoie cereau sfatul acestuia. Secretarul frtiei tinea scriptele unittii, cu evidenta membrilor ei, cu activitatea acestora, cu drile de seam a sedintelor si consftuirilor care aveau loc. Primea ordinele scrise care veneau de la Centru, le difuza si arhiva. Era motorul birocratic al frtiei. mpreun cu seful acesteia ntocmea rapoartele lunare de activitate care se trimiteau, prin seful de Grup F.D.C., la Bucuresti si la Centru. Casierul frtiei strngea cotizatiile de la membrii ei si donatiile pe care camarazii lui le-ar fi putut obtine de la cercurile din afara frtiei n care se nvrteau (familie, prieteni). Casierul tinea banii la el. O parte din acestia se pstrau pentru necesittile unittii lor, iar cealalt parte mergea la Centru, pentru trebuintele generale ale Miscrii Legionare. ( S-a spus si se continu nc a se spune din partea ruvoitorilor, c Miscarea Legionar ar fi fost finantat, ba de Hitler, ba de evrei, ba de Carol II, etc. Minciuni stupide pe care acesti semntori de confuzii nu le vor putea dovedi niciodat. Toate fondurile Miscrii Legionare au provenit din cotizatiile membrilor ei, din sacrificiile pe care acestia le fceau din dragoste si convingere si din darurile pe care o
28

multime de simpatizanti ai Legiunii i le fceau, ncreztori n lupta pe care acesta o ducea pentru binele poporului romnesc). Bibliotecarul frtiei era nsrcinat cu pstrarea si nmultirea volumelor din biblioteca unittii. Acesta detinea toate scrierile legionare care apreau (crti, manuale, manifeste, etc.) si toate celelalte crti pe care le puteau procura si care erau considerate utile formrii intelectuale si morale ale tinerilor frati de cruce. Nu trebuia s lipseasc din aceast bibliotec crti de istorie, de doctrin religioas, studii politice si socio economice, propagand advers chiar. Miscarea Legionar nu cenzureaz, nu ngrdeste libertatea individului n ceea ce priveste formarea culturii lui. Din contra, l ndeamn s se instruiasc ct mai mult si ct mai variat. Numai n felul acesta si poate forma un criteriu just si solid despre viat, despre legile ei, despre societate si despre faptele politice care o frmnt. Pot citi orice fel de crti, spunea Istrate despre fratii de cruce, cu orice fel de tendinte ; cci tocmai aici st marea piatr de ncercare. Putea-vor ei dovedi atta trie sufleteasc nct, citind orice, precum auzind orice, s stie a deosebi rul de bine si s rmn pn la capt n afar de orice influent nesntoas? Nu ngrdire la ceea ce trebuie s citeasc sau s aud, ci trie, ncptnare n credinta celui mai sublim ideal ctre care au simtit chemarea si vor rmne asa neclintiti. Tot n biblioteca frtiei situat n casa unuia dintre membrii ei se strngeau si pstrau lucrrile ce le fceau fratii de cruce si care se citeau n cursul sedintelor lor. Cu timpul, n msura posibilittilor si a liberttii lor de actiune, se formau n cadrul frtiei si alte servicii complementare, care ajutau la prosperarea acesteia. Asa, spre exemplu, unele frtii si creau un serviciu de colportaj cu ajutorul cruia procurau si distribuiau n masa legionarilor si a prietenilor lor, crti, reviste si ziare legionare, din vnzarea crora le rmnea un mic beneficiu bnesc pentru unitatea lor. n acelasi scop se nfiintau, cu mijloace proprii, un serviciu de magazin F.D.C., unde se cumprau la preturi de angrosist material didactic necesar studiilor, pe care apoi l distribuiau camarazilor lor la preturi pe care acestia le-ar fi cumprat pe piat. Se obtinea si pe aceast cale un cstig bnesc binevenit pentru nevoile Frtiei de Cruce. Unul din cele mai frumoase servicii, care a luat fiint n cadrul organizatiilor F.D.C. a fost, fr ndoial, serviciul de ajutor frtesc. Misiunea lui era ajutorarea, n msura posibilittilor, a unui coleg (membru sau nu al frtiei) pentru a-si procura crti, caiete sau alte rechizite scolare, si chiar mbrcminte sau ajutor material pentru hran, dac era nevoie. Acest lucru trebuia fcut, spunea Gheorghe Istrate, pe ct se va putea, fr s se simt nici unul jignit, n spiritul celor doi prieteni care, creznd c tarina lui a rodit mai mult dect a prietenului, plecau noaptea cu snopii n spinare pentru a-i depune n tarina prietenului si s-i compenseze lipsurile. Fondurile necesare tuturor acestor actiuni proveneau, parte din casa Frtiei, parte din donatiile care se strngeau pentru aceste scopuri precise, din cercurile pe care le frecventau fratii de cruce. Acestia trebuiau s-si ascut necontenit ingeniozitatea pentru a procura resursele materiale necesare acestor servicii ale F.D.C. Nu existau subventii de la Centru. Serviciile acestea erau conduse de ctre un frate de cruce care le administra cu ntreag rspundere si independent si ddea socoteal periodic de gestiunea lui sefului frtiei.

29

SEDINTA FRTIEI DE CRUCE. Fratii de Cruce erau convocati sptmnal la consftuiri care se numeau sedinte. Sedinta este foarte important n viata unui legionar. Are nsemntatea unei oratiuni colective, a unei slujbe religioase la care se particip cu reculegere si unde legionarul si recompune fortele n mijlocul camarazilor lui. Aici, n sedint, si analizeaz strile sufletsti, si descarc povara nedumeririlor, si recunoaste greselile si hotrrea s le ndrepte. n sedint se mprtseste cu duhul legionar al iubirii de tar si-si fortific credinta n dreptatea luptei lui si n victoria final. n sedint, fratele de cruce simtea cum punea stpnire pe el o vibratie spiritual si national puternic si se aprindea n sufletul lui o form nou de trire crestin si patriotic care-i lrgea enorm perspectivele vietii sale. Ca si n cazurile precedente, sedintele aveau loc, de obicei, smbta dup amiaz, n casa unuia dintre ei sau, de cte ori se putea era de preferat chiar se desfsurau n mijlocul naturii, la cmp sau ntr-o pdure. Ea era condus de seful unittii. Dar acesta putea delega, rnd pe rnd, pe toti fratii de cruce, ca s o prepare si conduc. Sedinta avea cteva momente specifice. Fiecare din ele dezvluia o intentie educativ, cci acesta era rostul primordial al sedintei. n ea se urmrea ntrirea caracterului fratelui de cruce si modelarea sufletului lui pe niste calapoade care desi preau noi erau n realitate proiectiile unor principii vechi si cunoscute. Din perspective si unghiuri diferite, acestea se concentrau n acelasi punct: nvttura crestin si morala ei. Noutatea era numai reluarea acestei teme cu vigoarea cu care o dezbtea Miscarea Legionar. Unii au numit (si mai numesc nc) aceast grij ce-a artat-o ntodeauna Legiunea pentru pstrarea si ntrirea n om a legilor adevrate ale vietii, stagnare si cult excesiv al trecutului, care ar fi depsit astzi. Dar se nseal. Fidelitatea pe care trebuie s o pstrm unor forme de viat ale noastre, unor credinte intime si unor ndrumri morale care au fost semnate n lume de realitti superioare, nu este, nu poate fi un cult al trecutului. Din contr, este o deschidere larg si sigur spre viitor. Acesta nu trebuie s fie n nici un caz o aventur, o punte aruncat peste un gol, lipsit de piloni pentru sprijin. Viitorul, ca s fie sigur si roditor pentru natiuni, e necesar ca s se sprijine pe niste realitti sigure. Acestea sunt numai realittile care eman din cultura specific a poporului si parvin generatiilor pe firele traditiei. Orice importare fcut din exterior, (si n Romnia acelor zile se importa mult si ru) si orice inovatiune necontrolat si nesintonizat pe specificul romnesc nseamn o alterare a cadrului existentei nationale a poporului nostru. Acestea erau gndurile care stteau la baza educatiei ce se fcea tineretului romn, asa cum o ntelegea Miscarea Legionar si cum o aplica prin frtiile de cruce. Pe astfel de coordonate se desfsura sedinta, n care se puteau distinge urmtoarele momente: momentul mistic, sau al contactului cu fortele nevzute n care fratele de cruce credea cu convingere. Momentul educativ propriu zis, cu teme morale, nationale, politice. Momentul prieteniei, al ntririi legturilor sufletesti dintre fratele de cruce si ceilalti camarazi ai lui. Momentul hotrrilor, sau al rezultatului practic sedintei. ncheierea sedintei.

Toate aceste momente ale sedintei erau trite cu intensitate mare si fiecare ncerca s-si inunde sufletele cu lumina si cu adevrurile ce emanau din ele.

30

MOMENTUL MISTIC. Sedinta ncepea cu legmntul, cnd fratii de cruce ndreptndu-si gndul spre Dumnezeu si spre cei czuti n lupta pentru realizarea idealului legionar, se legau n credinta nvierii patriei lor n duh crestin si national, si promiteau fidelitate, decizie si druire deplin pentru urmrirea acestui obiectiv. Se fcea apoi apelul mortilor. n conceptia legionar, care este cea crestin, existenta nu se termin n moarte ci continu mai departe sub o alt form. Legionarii cred c mortii lor, aceia care si-au dat viata pentru idealul care ardea n ei si care trebuia revrsat peste ntreg poporul romnesc, stau alturi de cei vii, ntr-un front nevzut, dar real, si ajut cu prezenta si rugciunile lor Miscarea Legionar si pe camarazii rmasi n viat, ca s duc mai departe, pn la limitele existentei lor, gndul unei Patrii mai bune, mai curat, mai dreapt si mai iubitoare de Dumnezeu. Mai departe, ngenunchiau si rosteau o rugciune. Se citea un pasaj din Noul Testament pe care apoi l comentau ntre ei si ncercau s-i scoat nvtturile utile pentru viata lor si pentru tara lor. Asadar, primul gnd al tinerilor legionari, n cadrul acestei sedinte, a acestei slujbe concelebrat de ei toti, am putea spune, se ndrepta spre Dumnezeu, Creatorul ce le luminase sufletele si le-a marcat drumurile drepte n viat. Se gndeau deasemeni la mortii lor, la aceia care i-au precedat pe drumul acestui misionarism national care era legionarismul, si de la care asteptau inspiratie si ajutor. Aceast faz a sedintei era de-a dreptul misctoare. Ea aprindea n sufletul fratilor de cruce un fior mistic care-i despuiau de tot ceea ce aduceau lumesc cu ei si le ndreptau gndurile si ntelegerile spre sfere superioare de trire. n particular emotionant era pomenirea camarazilor czuti, tineri ca si ei, entuziasti ai vietii ca si ei, mnati de acelasi dor national ca si ei, dar topiti de acuma n vesnicia neamului lor, pe care lau iubit pn la jertfa suprem.

MOMENTUL EDUCATIV. Scopul ultim, s-a mai spus deja, al Frtiei de Cruce si a tuturor manifestrilor ei, printre care sedinta sttea la loc de frunte, era cel educativ. Se urmrea dezvoltarea si perfectionarea n sufletele tinerilor romni a tuturor realittilor etico-morale, necesare omului pentru realizarea sa, si a sentimentelor lor nationale. Se ncepea aceast faz a sedintei cu citirea unor pasaje din istoria poporului romn, cu luptele lui, cu victoriile si nfrngerile lui, cu vitejiile de care au dat dovad strmosii lor, cu nclcrile dreptului su la o viat liber si demn, de ctre toti vrsmasii lui. Aceste pasaje, eroice si nlttoare unele, apstoare si jalnice altele, aprindeau n sufletele tinerilor romni acele candele misterioase, care sunt iubirea de Patrie si dorinta vie de a lupta pentru ridicarea ei. n continuare se prezenta si apoi se comenta si completa, de era nevoie, o lucrare preparat de unul dintre fratii de cruce. Subiectele erau diverse si libere, dar toate urmreau o utilitate educativ. Ele erau tratate cu seriozitate si competent si aveau la baz o bogat documentare. Aceste lucrri, cum s-a mai spus, erau pstrate n arhiva bibliotecii Frtiei, iar, dac posedau un nivel suficient de nalt, erau publicate chiar n revistele sau n ziarele legionare. Se dezbtea apoi si cte un punct doctrinar legionar si se scotea n evident necesitatea aplicrii lui totale pentru dezvoltarea armonioas a omului romn.

31

Se comenta, n continuare, evenimentele politice ale sptmnii si se ncerca interpretarea ct mai lucid a influentelor pe care acestea le-ar fi putut avea pentru Legiune, n general, si pentru Frtia de Cruce, n special. Aceste discutii erau extrem de interesante, si nu mai vorbim de necesare, pentru c aruncau lumin asupra evenimentelor ce erau n curs, le descifrau ascunzisurile si ngduiau n felul acesta, fratilor de cruce s-si desfsoare o tactic adecvat pentru a se strecura mai usor printre ele. n felul acesta ei nvtau s gndeasc politic si mai ales s prevad, s nu fie surprinsi de consecintele ce le-ar fi putut avea miscrile politice ale adversarilor, ce se desfsurau n jurul lor. Se strngeau apoi, cotizatiile. Scopul acestora era tot de ordin educativ si numai n al doilea rnd venea importanta material. ntrirea n tineri a spiritului de sacrificiu. Dac se tine seama de posibilittile materiale restrnse de o perioad ce a decurs acum 50 de ani, cnd tineretul era incomparabil mai srac dect cel de astzi) efortul pe care l fceau pentru a-si plti cotizatiile era foarte mare si i obliga, n majoritatea cazurilor, s se lipseasc de unele mici plceri, necesare si acestea la vrsta lor (o prjitur, un cinematograf, o tigaret sau chiar o floare oferit unei fete). Dar fratii de cruce fceau cu bucurie aceste sacrificii, stiind c le fceau pentru Legiune si pentru Tara lor. Si dac lipsurile ce si le impuneau ar fi fost jenante la un moment dat, bucuria sufleteasc de a fi putut nfrnge n ei o dorint, sau, poate, chiar o necesitate, n folosul idealului lor, i ridica n fata propriilor lor ochi si le neutraliza acel posibil sentiment al frustrrii ce s-ar fi putut naste n ei. S nu se uite c erau doar tineri ntre 16 si 20 de ani, cu acelasi dor de viat ca al tuturor tinerilor la vrsta lor, care se luptau cu ei nsisi pentru a nltura unele tentatii si chiar bucurii, inerente vrstei ce-o aveau. ntre toate aceste momente ale sedintei si chiar n decursul lor, se intercalau cntece. Cntece legionare, cntece de vitejie, marsuri si imnuri nationale erau cntate ntotdeauna cu voiosie si cu entuziasm de ctre cei prezenti. Cntecul colectiv are o enorm fort. El este un element important n educatia legionar. nalt spiritele, d veselie si avnt sufletului, i transmite niste impulsuri curate si aprinde focul sperantei n om. Chiar si un suflet gol se umple de viat si ncepe s se manifesteze armonios, la vibratiile unui cntec de vitejie. Cntecele erau niste manifestri sincere ale strilor luntrice, la "fratii de cruce" era o cuminecare colectiv a lor cu niste forte ce se revrsau din sufletele lor curate si se manifestau n acorduri comune. Cntecele de vitejie le nclzeau inimile si le ddeau impulsuri curate pe drumul realizrilor nationale pe care le visau ei. Corneliu Codreanu ddea mare important cntecului, considerndu-l o manifestare spontan si sincer a simtmintelor oamenilor. Probabil, spune el, nepornind pe drumul ratiunii cu alctuire de programe, discutii contradictorii, argumente filozofice sau conferinte, singura posibilitatze de manifestare a strii noastre luntrice, era cntecul. Cntam acele cntece n care simtmintele noastre si gseau multumire. Dar nu oricine poate cnta. Pentru asta trebuie s ai o anumit stare, o bucurie interioar, un grad nalt de curtenie n cuget. Pentru a putea s cnti, mai spunea el, ti trebuie o anumit stare sufleteasc. O armonie n sufletul tu. Cel ce merge s fure pe cineva, nu poate cnta. Nici cel ce merge s fac o nedreptate. Nici cel al crui suflet e ros de patimi si vrjmsie. Pe aceia care nu-si pot manifesta prin cntec aceast bucurie interioar, aceast ofrand adus sperantei, Codreanu i ndemna s rmn n afara Miscrii Legionare: De nu veti putea cnta, s stiti c este o boal care v roade adncul fiintei voastre sufletesti, sau c vremea v-a turnat pcate peste sufletul curat, iar dac nu le veti putea vindeca, s v dati de-o parte si s lsati locul vostru celor ce vor putea cnta. Cntecele legionare erau create de legionari. Unii fr nici o cultur muzical, dar pline de continut si melodie. Toate momentele de bucurie, de avnt sufletesc, ct si de tristete si durere, erau cuprinse n cntecele legionare. Fratii de Cruce se mbrbtau cu o Sfnt Tinerete Legionar si si cntau tristetile si durerile pentru camarazii lor czuti, cu Imnul Legionarilor Czuti. Toate strile lor sufletesti erau mbrtisate n cntecele lor.
32

MOMENTUL PRIETENIEI. Acesta era momentul sincerittii totale, al destinuirilor si al nfrtirii. Era un act n care sufletul fratelui de cruce se deschidea fr sfial n fata prietenilor lui si destinuia, asa cum ntelegea el mai bine, si prtile lui bune si pe cele rele. Si mai ales pe acestea. Fratele de Cruce trebuia s fie atent la defectele lui. El lupta ca s si le descopere, s si le ngrdeasc si apoi s si le ndrepte. Momentul prieteniei era tocmai aceast ncercare de a-si corija niste lipsuri pe care fratii de cruce si le observaser reciproc. Aceast plivire a buruienilor, ce-ar fi putut rsri pe rzoarele sufletelor curate ale acestor tineri, se fcea cu dragoste, cu ntelegere, fr s fie umbrite de atitudini criticiste, sfidtoare sau de superioritate. La baz sttea numai dragostea frteasc si nu aveau alt scop dect s se ntind o mn cald, ntelegtoare, o mn de ajutor unui prieten, pentru a-si duce la bun sfrsit educatia lui. Un orgoliu nejustificat fat de cineva, o soapt aruncat pe la spate contra cuiva, o necorectitudine de orice natur ar fi fost un act care nu cadra cu conditia lui de frate de cruce, o lips de atentie fat de obligatiile lui legionare, o punctualitate deficient, o atitudine necorect fat de printi, de familie sau de prieteni, chiar si o situatie scolar nu suficient de clar, erau tot attea greseli, n ntelegerea fratilor de cruce. Aceste greseli indicau c apruse o dezordine interioar n individ, pe care trebuia s si-o ndrepte. Ce minunat era, la ce nltime moral ajunsese acel tineret al Romniei, cnd, cu o sinceritate ce iesea din comun, neumbrit de nici un orgoliu, dar nici de complexe inferioare, ei si spuneau unul altuia, deschis : Fratilor, am gresit. n lupta mea pentru a nvinge defectele am czut. Dar m voi ridica si voi duce nainte lupta cu mine nsumi. Vreau ca voi s m cunoasteti asa cum sunt. Momentul prieteniei era ca destelenirea unui ogor pentru a-l face roditor pentru societate, era ca o spovedanie duhovniceasc naintea marei taine a mprtsaniei. Cci, ca dup o mprtsanie trebuia s se simt fratele de cruce dup sedinta la care luase parte. Din ea iesea mai usor, mai liber, cu sufletul scldat de lumini. Un suflet mpovrat, apsat de greseli si pcate, este un suflet stins si vulnerabil. n el prind usor rdcin complexele cele mai ntortochiate, ce-l vor munci dureros. Din aceast stare omul nu mai poate drui nimic substantial. El nu se mai poate da cu dragoste si elan celor din jurul lui. Rmne cramponat n ndoieli si n scepticisme care-i vor ucide avnturile. Dar dac se poate mrturisi cuiva, unui prieten apropiat care s-l poat asculta cu dragoste de frate si cu ntelegere, el se usureaz. si elimin o sarcin grea ce duce cu el si si curt si limpezeste labirinturile interioare. n felul acesta va putea slta mai usor peste obstacolele lui psihice si va reveni la starea de armonie originar, singura care poate fertiliza omul si care-i nmulteste bobul recoltei sale. Prin momentul prieteniei, fratele de cruce, pe lng curtenia interioar ce-o urmrea, si mai fcea si educatia simplittii, a umilintei, acea superb calitate omeneasc care omoar n noi aroganta desart si minciuna de a ncerca s aprem altcum dect suntem n realitate.

MOMENTUL HOTRTOR. Nu este deajuns s vorbesti numai. Nu este deajuns s ntelegi, numai, ceeace este bine si ceeace este ru, dar s nu faci nimica pentru a mpinge lucrurile spre bine si a mpiedica rul s se propage. Miscarea Legionar nu este numai o scoal teoretic. Nu este un simplu club de studiu al situatiilor politice existente n tara noastr sau care s-ar putea ivi n viitor. Nu este o catedr abstract, cu misiunea de a descifra numai, curentele filozofice care se mpletesc n doctrina ei. Nimic din toate acestea. Miscarea este n special o scoal practic, o scoal de fapte si de actiune. Corneliu Codreanu a insistat mult asupra acestui punct. Legionarul, spunea el, trebuie s fie un om de fapt. Prin fapta lui, prin munca lui, el va cldi din temelii Romnia cea nou.

33

Tnrul frate de cruce trebuia s nvete s actioneze n orice mprejurare. Si, mai ales, s actioneze cu hotrre. Nu era suficient s spun c ceva nu era bun, sau c nu mergea bine. Trebuia s pun umrul ca s ndrepte lucrul ce lui i se prea strmb. Nu trebuia s-l sperie si s-l ncovoaie greuttile ce-i ieseau n cale, ci lupta pentru ca s creeze conditiile necesare pentru a le domina. Asa era educatia lui, si numai asa putea face ceva pozitiv pentru neamul su. Momentul hotrrilor era extrem de important pentru dezvoltarea n fratii de cruce a omului de actiune. Acum se luau initiativele ce trebuiau duse la ndeplinire n cursul sptmnii care urma sedintei. Era afirmarea vointei de a face, de a crea. Este chemarea tineretii noastre n slujba marilor nevoi de fapt sntoas, spunea Corneliu Codreanu. Initiativa, mai spunea el, este cea mai frumoas floare pe care-o poart legionarul la butonier. Prin initiative si prin ducerea lor la bun sfrsit, s-au obtinut toate succesele Miscrii Legionare. Diversele initiative personale, sau de grup, care se luau n cursul acestei faze a sedintei trebuiau realizate integral, n ciuda obstacolelor ce s-ar fi ridicat n fata lor. Acestea trebuiau s fie nfrnte si dominate total. Care erau initiativele ce se luau ? Numeroase si diverse. Fiecare frate de cruce era liber s ia initiative si s le realizeze, dac ele erau utile luptei legionare si se gseau pe linia ei. Limita ce se punea era numai posibilitatea ndeplinirii lor n forma n care se concepuser. Adic, trebuiau s fie conforme cu putintele obiective de a fi realizate. S nu fi fcut parte din lumea fanteziilor. De aceea ele se cntreau si se analizau bine n cursul sedintei si apoi li se ddea conformarea. Varietatea lor si domeniile n care puteau lua fiint, depindea de geniul fiecruia si scoteau n evident setea fratelui de cruce de a realiza ceva, de a aduce ceva pozitiv n lupta comun, de a fi util Legiunii si trii sale. Dar initiativele acestuia mai aveau si o alt limit : nu trebuia s calce legile de baz ale Miscrii Legionare, sau s prseasc domeniile morale n care trebuia s se desfsoare viata tnrului. Un rezultat pozitiv, binefctor din toate punctele de vedere, nu se putea obtine dintr-o actiune care s-ar fi ndeprtat de cile etice ale Miscrii. Si numai acestea erau bttorite de fratii de cruce. ndeplinirea corect a initiativelor n termenul prevzut, se raporta Sefului frtiei si reprezenta o victorie pentru toat unitatea. Si cu ct greuttile ntmpinate ar fi fost mai mari, cu att crestea mai mult satisfactia fiecrui membru al frtiei si era mai mare bucuria faptei ndeplinite. Aceasta avea o mare influent asupra caracterului tnrului si a vointei sale. El devenea activ si ndrznet si nu-l mai speriau greuttile. Din contr, o initiativ esuat, rmas la mijlocul drumului, era o nfrngere care nelinistea ntreaga unitate F.D.C. si nsemna o dezarmonie care se resfrngea asupra sa. Aceast armonie stricat trebuia restabilit cu repeziciune. Si cu totii trebuiau s pun umrul pentru a o realiza. Momentul hotrrilor a creat Miscrii Legionare multi oameni de actiune, dotati cu o voint de fier.

NCHIDEREA SEDINTEI. Cu momentul hotrrilor se termina sedinta. Ea avea o durat de o or sau o or si jumtate, de obicei. Dar putea dura si mai mult, dac subiectele n discutie erau numeroase. n orice caz nu se admitea vorbria. Seful frtiei curma discutiile prea lungi si care se mpotmoleau n nepreciziuni. Fratele de Cruce trebuia s fie concis si sobru chiar si n exprimarea ideilor lui.

34

La urm se fcea frontul si se pronuntau cuvintele rituale pentru acest moment. Ele se refereau la credinta lor nestrmutat n Legiune, n Cpitanul ei si n camarazii cu care plecaser pe acest mret drum legionar, legndu-se de a nu-i trda pe niciunul niciodat. (Trebuie semnalat ca un fapt care iese afar din comun, c acest legmnt de credint Cpitanului, nu s-a modificat nici mcar dup uciderea lui. Toti fratii de cruce, atta timp ct au existat organizatia lor si toti legionarii, pn astzi, promit aceeasi credint Legiunii si lui Corneliu Codreanu. Adic, promit credint preceptelor lsate de el si se leag de a-i pstra vie amintirea si de a purta nainte marele lui gnd romnesc.) Terminat sedinta, ei se desprteau pn la ntlnirea viitoare. Cu fiecare sedint, cu fiecare bucurie a ntlnirii cu camarazii lui si cu spiritul Miscrii Legionare, se strecura n sufletul fratelui de cruce nc un strop de lumin, i se descoperea nc un colt din cerul Legiunii si simtea crescnd n el un puternic iures national care-l purta din ce n ce mai aproape de sufletul neamului su.

4.

ABOLVENTI F.D.C.

La terminarea studiilor lor secundare, Fratii de Cruce prseau unittile n care activaser si n care crescuser pn atunci si se ncadrau n alte organizatii legionare, dup drumurile pe care le lua viata lor. n acest moment ei primeau titlul de Absolventi ai Frtiei de Cruce. Ca si intrarea n Frtie terminarea acestui frumos stagiu al vietii tnrului romn, se fcea tot ntrun cadru solemn, ntr-o sedint festiv, n care acei care prseau unitatea si luau rmas bun de la camarazii lor mai tineri. Toti mpreun se educaser acolo, n acea frtie de cruce. Toti au visat acolo, o Romnie frumoas, mreat, cum le-o proiecta Cpitanul. Acolo mpreun, au rs cu bucuria tineretii lor dar au suferit si multe lovituri nedrepte. Acolo si-au scldat cu totii sufletele n apele celei mai curate educatii morale si nationale. Iar acum, unii dintre ei se ndreptau spre alte unitti legionare, spre alte angajamente, spre alte lupte pentru tara lor si spre alte jertfe, poate. Dar timpul pe care l-au petrecut n Frtia de Cruce nu se va putea sterge niciodat din mintea lor. Prieteniile care s-au legat acolo ntre fratii de cruce vor rmne gravate pentru toat viata lor, n amintiri. Cci aceste legturi de prietenie ce s-au nscut ntre ei la o vrst fraged, legturi ce au fost nclzite de flacra unui ideal comun, de acea conceptie romneasc proaspt si avntat care scutura amorteala oamenilor, cum era legionarismul, vor nvinge deprtrile, separatiile, si vor scutura rugina pe care viata o asterne peste fiinta omeneasc. Absolventii Frtiei de Cruce purtau pe cmasa lor verde un semn distinctiv de care nu se vor mai desprinde. Vor duce mndrii cu ei, pretutindeni, aceast amprent a tineretii lor legionare care-i trezise la viat si ncinsese n ei flacra puternic a nationalismului romnesc.

5.

GRUPUL F.D.C.

Toate unittile frtiilor de cruce dintr-o localitate sau dintr-un judet, constituiau un Grup de Frtii. Acesta purta un numr, care era corelativ, pe tar. Asa, Grupul F.D.C. 20, Grupul F.D.C. 9, grupul F.D.C. 56, etc.

35

Numrul maxim de unitti F.D.C. care se strngeau ntr-un Grup de Frtii, era de 7. Dac existau mai multe unitti n localitatea respectiv, atunci luau fiint acolo mai multe Grupuri. Asa bunoar, Bucurestiul avea patru Grupuri F.D.C. Grupul era condus de un sef, ales direct de Seful Frtiilor de Cruce din Tar, pentru o perioad de un an. Acesta fcea parte din Statul Major legionar al judetului n care se afla, alturi de seful de judet si sefii de garnizoane. Trebuia s fie un bun organizator si educator, ntelept, drept si viteaz. Se alegea, de obicei, n persoana unui absolvent F.D.C., deci un cunosctor al acesteia. Sefii de Grup fceau periodic o scoal de cadre special, organizat de Centru, pentru perfectionarea lor. Ei trebuiau s reprezinte niste exemple vii de trire legionar pentru fratii de cruce. Activitatea lor se desfsura pe mai multe planuri ; ntretineau permanent legtura unittilor lor cu Centrul, de la care primeau directive pentru organizarea si activitatea frtiilor, ntocmeau, pentru acesta, rapoarte lunare, cu darea de seam a activittii, a educatiei si a efectivelor ce le aveau ; propuneau pe Sefii de Frtie ; creau scoli de cadre locale pentru sefii unittilor (frtii, mnunchiuri) ; participau, cteodat prezentndu-se inopinat, la sedinte, pentru a controla gradul de pregtire pe care-l atinseser camarazii lui mai tineri ; convoca unittile F.D.C. la marsuri sau la asa numitele nopti de lagr, adic niste sedinte cu discutii deschise, fr program prealabil, n jurul unui foc, n mijlocul naturii ; mpreun cu sefii de frtii din zona lui, stabilea tacticile sub care trebuia s se desfsoare, de-a lungul anului, toat activitatea Frtiei de Cruce. Seful de Grup era ca o locomotiv puternic care mpingea nainte trenul ncrcat cu sperante al Frtiei de Cruce.

6.

COMANDAMENTUL F.D.C.

n fruntea ntregii organizatii a Frtiilor de Cruce din tar se gsea Comandamentul F.D.C. cu sediul la Centrul Miscrii din Capital. Seful acestuia se numea Seful Frtiilor de Cruce si era numit direct de ctre Seful Miscrii Legionare. El fcea parte din Grupul de Comand al Legiunii, alturi de toti ceilalti Sefi de Corpuri Legionare. Trebuia s fie un om desvrsit. S-a vzut c primul sef a fost nsusi Ionel Mota. Cei ce l-au urmat, chiar dac era greu s ating gradul de perfectiune al acestuia, au stat la nltimi morale si de vitejie, considerabile. Ctre acestea tindeau si pe acestea voiau s le ating toti fratii de cruce din Romnia. Organizatia Frtiilor de Cruce din tara noastr s-a transformat cu timpul ntr-un tot organic, puternic, cu o moral nalt de lupt si cu o puternic voint de victorie. Toate aceste calitti le desvrsiser n ei, pentru a le pune n slujba poporului lor.

36

PUNCTE DOCTRINARE
1. SCOAL CREATOARE DE CARACTERE.

Caracterul fundamental al Miscrii Legionare si cu att mai mult al Frtiei de Cruce, prima etap a acesteia este educatia. Formarea unor oameni dotati cu o serie de calitti indispensabile pentru a fi om adevrat. Este piedestalul care sprijin tot edificiul creat de Corneliu Zelea Codreanu. Frtia de Cruce era n esent o scoal creatoare de caractere. Nu este deajuns s fi nvtat, inteligent, narmat cu sentimente patriotice chiar, pentru a fi si un bun romn, folositor trii tale. Mai trebuie s fi ordonat, cinstit cu tine nsuti si cu altii, s fi un ptimas al ideii nationale si narmat cu o convingere puternic si cu o voint de fier. Numai asa se poate oferi poporului romnesc toate valentele unui bun patriot. Frtia de Cruce ncerca s deschid tineretului trii noastre tocmai acest drum de eficient, ncerca s desvrseasc n el niste calitti optime si necesare viitoarei lui activitti sociale. Ea credea c nainte de a lua n piept valurile vietii, nainte de a se avnta ntr-o actiune politic, tnrul trebuia s capete o pregtire sntoas, moral si national, absolut necesar pentru ca actiunea lui s aib sorti de izbnd. Fratele de Cruce trebuia s stimuleze n persoana lui valorile demnittii, ale onoarei, ale drepttii si ale setei de justitie social. Astfel narmat el trebuia s smulg din minile mincinoase ale marxismului steagul drepttii sociale, pe care acesta ncerca s-l acapareze, si s-l poarte cu hotrre, dar si cu o cunostint perfect a cauzelor care zmislesc nedrepttile spre realizarea lui national. Dar, pe deasupra tuturor calittilor omenesti, trebuia s strluceasc n sufletul Fratelui de Cruce iubirea de Dumnezeu, izvorul tuturor virtutilor care se vor dezvolta apoi n el. Corneliu Codreanu spunea generatiei lui -si ndemnul lui se ndreapt spre toate generatiile actuale si viitoare ale neamului romnesc- c din dragoste pentru poporul lui, tineretul trebuie s se autoeduce serios, s-si deschid sufletul spre orizonturi largi si s priveasc cu ncredere viitorul. El trebuie s se pregteasc bine intelectual sau profesional si s se narmeze cu o moral de victorie n tot ceea ce va ntreprinde. Este obligatoriu s se alunge din constiinta lui dezordinea, aceast plag periculoas care duce societtile omenesti spre pierzania lor. Aceast pregtire se putea face n scoala legionar. Din aceast scoal, spunea Cpitanul, va iesi un om nou n care va trebui s nvieze toate virtutile sufletului romnesc, vor trebui ucise toate defectele si toate pornirile spre ru, va trebui s ias un om, incapabil, dup victorie, de a exploata munca altuia. Astfel Legiunea ntreag, si cu ea desigur si Frtia de Cruce, erau, n conceptia lui Corneliu Codreanu, mai putin arme politice imediate, si mai mult niste mijloace pentru regenerare moral si politic a poporului romnesc. Aveau, deci, o intentionalitate de viitor. Omul romn trebuia s recapete si s transmit neamului su strlucirea cu care fusese nzestrat de Dumnezeu si pe care si-a rtcit-o de-a lungul istoriei sale grele. Pentru aceasta era nevoie de o educatie timpurie, complet si exigent. Ideile si chiar virtutile, pentru a ptrunde n multimi si a le lumina, trebuie s fie purtate de oameni care s cread n ele si s le practice cu generozitate. Ei trebuie s reprezinte icoanele autentice ale unei ideologii vii si promittoare. Numai o educatie sntoas, att moral ct si national, poate crea astfel de oameni. Numai aceasta poate scoate pe individ din cotidianul mediocru si rutinar si l avnt spre o viat cu sens si cu o finalitate nalt. n felul acesta, omul devine purttorul unui crez printre semenii lui. Cu toate c o astfel de conceptie ar prea lumii actuale, pozitivist si sceptic prin excelent, prea idealist, desprins de realitate si de posibilitatea obiectiv de a fi realizat, nu este asa. Corneliu Codreanu nu era deloc un vistor sau numai mistic, asa cum ncearc s-l descrie toti dusmanii lui. El nu se sclda deloc n iluzii. Nu era posedatul unor utopii imposibile. Dimpotriv, era un realist n sensul cel mai legitim al cuvntului. Realismul se bazeaz pe ceva palpabil, pe ceva adevrat si verificabil. El nu nseamn, asa
37

cum este tendinta astzi, de a lua drept bun tot ceea ce misc n jurul omului, chiar dac acestuia nu-i place, sau dac atac convingerile sale cele mai intime si este duntor societtii. Realism nu nsemneaz abdicarea omului de la niste principii de baz, nu nsemneaz ngenuncherea lui idolatr n fata unor aspecte accidentale ale vietii, sau a unor conceptii absurde asupra ei. Nu nseamn deloc acceptarea unor moravuri sociale alterate sau a unei gndiri politice decadente si negativiste. El nu este mod sau vesmnt circumstantial, n viata oamenilor. Rebeliunea rationalist de astzi, unde totul vrea s se fac numai dup logica oamenilor care nu poate fi dect subiectiv si mrginit este tocmai ndeprtarea de realitatea uman. Este o rebeliune ngmfat si periculoas pentru om. Asemenea lui Adam, n Grdina Paradisului, sau a rebeliunii de la Turnul Babel, omul vrea s ias e mai comod pentru el din sistemul legilor n care a fost asezat de Creatorul su. Acestea sunt singurele legi realiste prin originea lor divin si etern care pot s mplineasc omul si s-l fac fericit. n neghiobia lui orgolioas, ns el vrea s creeze altele, pe msura lui si a dorintelor sale. Dar, n aceste legi noi, mrginite si viciate de la nceput, se ngroap elanul omului si setea lui de a se ridica pe culmile nalte ale existentei. Urmrindu-le si ndreapt toat strduinta numai spre realizarea unor necesitti materiale, strnse, de egoisme, si ntoarce spatele actelor generoase si dezinteresate. Acestei rebeliuni ngmfate si minore i se d numele de realism. Adevratul realism ns este cu totul altceva. El se bazeaz pe cunoasterea deplin si pe aplicarea exact a legilor eterne de viat, acelea ndreptate spre noi de Sus. Numai acestea pot da impulsuri indivizilor si natiunilor pentru a-si croi concepte sntoase despre existent si despre misiunea omului pe pmnt. Realism este a realiza ceea ce viata cere de la noi toti, tinnd seama de legile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Cci de la El eman totul, chiar si gndirea politic, care, pentru a fi bun si roditoare pentru multimi, nu poate veni n contradictie cu preceptele Lui. Realism, deci, este trire n adevr, iar adevrul nu este nicidecum circumstantial. Destinul nostru este strns legat de vointa Lui, este impulsul de a realiza ceea ce viata cere de la noi, supunndu-ne legilor ei, adic vointei lui Dumnezeu. Corneliu Codreanu tria intens aceast realitate. Ideile lui de baz erau simple si deloc ntortochiate. Att de simple si de clare erau, nct au dat nastere la bnuieli nefondate n unii oameni politici ai timpului su, care cutau n ele intentionalitti nemrturisite. Ideile sale politice porneau de la legile naturale ale vietii (cum le numea el) pe care Codreanu le cunostea, le ntelegea si le aplica. (De altfel le cunoaste toat lumea, chiar si detractorii Cpitanului, dar netrindu-le, ndeprtndu-se de ele ca fiind demodate, s-au transformat n suspecte si periculoase, pentru ei. De aici ura dezlntuit contra lui si dorinta de a-l distruge. Codreanu era oglinda esecului lor total.) Corneliu Codreanu a privit cu ochi critici n jurul su si si-a dat seama c mpotmolirea tuturor formulelor politice pe care le-a adoptat societatea modern de datoreste tocmai faptului c a pierdut contactul cu realitatea de baz, pe care a nlocuit-o cu realitti fictive. Poporul, spunea el, nu se conduce dup vointa lui : Democratie. Nici dup vointa unei persoane : Dictatura. Ci dup legi. Nu e vorba de legi fcute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viat si norme, legi naturale de moarte. Legile vietii si legile mortii. O natiune merge la viat sau la moarte dup cum respect pe unele sau pe altele din aceste legi. Oamenii politici au obligatia de a cunoaste aceste legi, de a le tri cu toat convingerea si de a guverna popoarele pe baza lor, dac nu voiesc s-si conduc natiunile spre moartea lor istoric. Codreanu a intuit ca nimeni altul tragedia omului contemporan, ars de nedumeriri, care si-a sclcit viata si rosturile lui. A nteles c toate curentele liberaliste moderne, spiritualiceste goale, dar arogante si cinice, ndrznete si chiar crude cnd se vd depsite, blocheaz drumurile omului, att n trirea sa personal, ct si n cea social, si-l ndreapt spre un faliment dureros. A nteles c noua religie care a invadat istoria contemporan a lumii, fruct al dezordinii morale ce-o sufer individul si societatea lui, marxismul, va arunca lumea n abisul celei mai negre barbarii. A nteles ca nimeni altul dintre politicienii contemporani, apocalipsul ce amenint generatiile noi si colapsul generatiei crestine, invadat de buruiana materialismului. A intuit cu claritate nenorocirile ce pndeau poporul romnesc, care, pentru a se putea salva, avea nevoie de o nou ndrumare sntoas, de idei politice clare si de o reapropiere sincer de Dumnezeu. Adic trebuia ndrumat spre o reintegrare a acestuia n realittile naturale, pe care niciodat n-ar fi trebuit s le prseasc. Pentru aceasta era necesar educarea sntoas a individului si adoptarea unei linii politice actualizat situatiei noi ce se crease n lume cu aparitia marxismului.
38

Deci, Corneliu Codreanu era un realist n adevratul nteles al cuvntului. Numai acest realism constient al lui l-a mpins ca s creeze pentru tineretul trii sale o scoal de educatie si de recompunere moral : scoala omului nou. Acest om nou, adic nnoit sufleteste, trebuia s fie constient de misiunea ce-o avea, trebuia s fie activ n lupta lui si trebuia s fie pregtit pentru a nfrunta circumstantele istorice adverse care-i amenintau natiunea. Acest "om nou nu era, prin urmare, o entitate abstract. Nu era o persoan creat teoretic din visurile imposibile ale unui om, ci era o fiint concret, nrdcinat n necesittile poporului ei, care trebuia ca s dezvolte n el niste calitti, esentiale luptei n care se angajase. Aceste calitti, de altfel latente n el cci i veneau pe linie genetic istoric si formeaz caracteristica neamului romnesc, sunt : sentimentul crestin si virtutile neamului. Ele trebuia numai remprosptate si activate n omul romn. Frtia de Cruce era prima etap a acestei scoli de nalt educatie moral si civic. Ea se baza pe cteva puncte esentiale, care vor aprinde n sufletul tineretului romn de atunci o minunat revolutie interioar. Aceste puncte doctrinare, pe care Codreanu le considera absolut necesare pentru formarea tineretului, erau : Credinta n Dumnezeu. Constiinta istoric. Sntatea moral. Capacitatea de lucru si de creatie. nfrngerea interesului personal. Dragostea.

2.

CREDINTA N DUMNEZEU

Pe scara valorilor sufletesti ale fratelui de cruce sttea, pe prima treapt, credinta. Credinta lui n Dumnezeu. El fcea parte dintr-o generatie care considera omul ca o fptur transcedental, capabil s se mntuiasc, dac stie si vrea, s-si activeze toate valentele sufletului su. n suflet se afl centrul existentei si acolo se d btlia decisiv a omului. Sufletul, cnd este limpede, genereaz idei bune care lumineaz viata individului. Acolo, n suflete, si au lcasul sentimentele nobile care se rsfrng n societate, nclzesc multimile si le ajut s se ridice la stri de trire colectiv nalte si binefctoare. Tot acolo, n suflete, naste vointa care ndeamn la lupta dreapt, cucereste spirite si zmisleste n om o moral de victorie. Sufletul este motorul istoriei natiunilor. Este pictura dumnezeiasc turnat n om. De aceea trebuie ngrijit sufletul omului si al multimilor. El trebuie s fie curtit necontenit de omizile ndoielilor, ale negativismelor, ale actiunilor egoiste, pentru a-si putea realiza misiunea n viat. Pentru tineretul unei tri este esential proclamarea sensului transcedental al vietii, pentru c l va conduce n lupta lui de transformare sntoas a societtii. Fratii de Cruce erau toti credinciosi. Portile Frtiei se nchideau n fata ateilor sau agnosticilor. Si era firesc, deoarece toat educatia legionar are la baz pe Dumnezeu, credinta n El si pzirea poruncilor Lui. Cum ar spune Sfntul Pavel : dac nu ar avea credint, desarte ar fi toate celelalte virtuti sau activitti legionare. (De altfel, aceasta nu era o problem pentru generatia cu care s-a nceput Frtia de Cruce. Si poate nici pentru generatiile de astzi nu ar constitui o problem, dac s-ar da tinerilor o educatie corect, nu ar avea ndoieli n ndrumtorii lor, si ar fi condusi cinstit pe drumul limpede al credintei n Dumnezeu. La aceast vrst nu poate exista un ateism constient. Orice manifestare n acest sens la tineretul de astzi nu este dect adoptarea unui curent la mod. Este un snobism copilresc si o extravagant, fr rdcini profunde, fruct al unei educatii duntoare si a unui doctism ndoielnic si limitat.)

39

Asadar, a crede n Dumnezeu este prima conditie necesar pentru a atinge niste nivele nalte de perfectiune omeneasc. Si cum fratele de cruce tindea cu sete spre aceste nivele, nu putea neglija suportul principal pe care se sprijinea toat educatia lui. Dumnezeu supravegheaz actiunile si realizrile noastre. Ele sunt bune pentru noi si pentru altii, cnd le adpostim la umbra Lui. Sunt rele, cnd fugim de El, cnd ntr-o reactie de trufie nebun i ntoarcem spatele sau ncercm s-L trism. n dialogul dintre om si Dumnezeu nu exist spatiu de nselciune. Esti n dialog cu El sau nu esti. Gndurile fiecruia, pe aceast linie, trebuie s fie mrturisite cu rigoare. Att cele care ar avea numai repercursiuni personale ct si cele care intr n domeniul politic. La baza fiecrei politici st omul. Este un adevr. Dar la cptiul fiecrui om vegheaz Dumnezeu, deci politica ia ceva din duhul Lui, dac I se urmeaz nvtturile. Asadar, ori si ce politic care nu tine seama de aceast legtur om Dumnezeu si nu se sprijin pe ea, este condamnat greselii, ineficacittii, crizelor profunde. Dac exist azi o criz a valorilor politice n lume, se datoreste n primul rnd crizei pe care-o sufer omul din momentul ce a prsit cile curate si promittoare ale Domnului. Toate ncercrile moderne de a crea drumuri noi n istorie, divergente de cile crestine, nu vor aduce rezultate bune nici pentru om si nici pentru societatea lui. Dimpotriv, ele vor scufunda tot mai mult lumea n materialismul ce domin astzi, ncurcat n propriile lui capcane, lipsit de perspective si ucigtor n elanuri. Fratele de Cruce era, dimpotriv, un tnr care-si ridica fruntea mereu spre soare. Sufletul lui trebuia s fie curat ca un mrgritar. El urma, si semna n juru-i, adevrurile unei vieti crestine. Dar, s rmn clar, n conceptia acestuia, religia nu era un instrument politic, cum au ncercat s spun toti ruvoitorii Miscrii. Nu era un mijloc demagogic pus n slujba unei mistici nationale. Ar fi fost o greseal si un mare pcat, de care era constient fratele de cruce. El nu se juca cu lucrurile sacre. Pentru el religia era un izvor de viat. Era o tematic metafizic creia i se subordona si pe care voia s o imprime n nemul su si s o angajeze n misterul viitorului acestuia. Credinta, intuia fratele de cruce, va trezi energiile poporului romn si-l va conduce, n cursa lui istoric, la biruint. De altfel, aceast mistic crestin pus la temelia unor ncercri politice nu era o noutate n istoria neamului romnesc. Poporul nostru a aprut n istorie cu stigmatele culturale ale crestinismului care i-au determinat toat traiectoria vietii sale. Chiar si n faza istoric pre crestin, cea zamolxian ca s o numim asa el detinea si se conducea dup niste precepte virtuoase, care nu erau curente n acea epoc la popoare. Crestinismul, care le-a continuat, le-a adncit si le-a transformat n valori eterne, a fost trit cu convingere si sinceritate de poporul romnesc n tot lungul istoriei lui. Deci nu a fost o inovatie legionar ancorarea postulatelor ei politice si sociale n religie si morala ei. Noutatea se producea numai prin forma radical si dinamic pe care l-a luat acest crestinism n actiunea politic legionar. Corneliu Codreanu, Ion Mota, Istrate si toti ceilalti doctrinari ai Miscrii, ndemnau tineretul romn s se adnceasc n credinta strmosilor lor, dar s o si separe n acelasi timp. Le cerea s depseasc faza unui crestinism personal si contemplativ, care, orict de riguros ar fi trit de individ, nu era suficient pentru vremurile moderne. Tineretul romn, pentru a fi credincios misiunii sale istorice, trebuia s se nfunde curajos pe potecile unui crestinism social si activ, adic s aplice trirea lui crestin societtii din care fcea parte. Trebuia s-l transforme ntr-un crestinism militant, misionar, numai cu ajutorul cruia ar fi putut aduce bunstarea moral si material a colectivittii romnesti. Miscarea Legionar se strduia s creeze o elit social romneasc, sntoas si nrdcinat n morala crestin. Cci numai aceasta poate umaniza societatea, artndu-i c autenticul omului este iubirea creatie si nu patimanegatie. Rosturile si bucuriile vietii, personale sau colective, nu pot fi mplinite dect n umbra lui Dumnezeu, asimilnd si urmnd legile create de El. Numai asa poate lua nastere un stil de viat sntos si o justitie social pe care-o asteapt multimile. Prin urmare, Frtia de Cruce cuta s ntreasc n tineretul Romniei nervul religios ancestral, unul din componentii sufletului neamului nostru, si cel mai puternic. Din aceast cauz, n ntlnirile lor sptmnale (n sedintele lor) primul gnd al fratilor de cruce, cum s-a vzut, se ndrepta ctre Dumnezeu pe care-L cinsteau si al crui ajutor, pentru neamul romnesc, l implorau. Prin posturi si prin rugciuni, asa cum i nvta Corneliu Codreanu si cum fcea el nsusi, ei si ntreau sentimentul religios. Rugciunea este foarte important n aceast educatie a omului, cci l ajut s prseasc problemele sale personale, s se
40

adnceasc ntr-o convorbire intim si reconfortant cu Dumnezeu si s nteleag misterul existentei lui pe pmnt. Rugciunea pacific sufletul si i d sperant si avnt. Este cheia cu care omul deschide portile Cerului. Dar este o cheie care nu trebuie lsat s rugineasc. Prin ndeplinirea legilor crestine, fr soviri rusinate si concesiuni suavizante, tinerii romni se impregnau cu o moral crestin, viguroas si ndrzneat, pe care-o puneau n slujba poporului lor. Frtia de Cruce cerea tineretului trii ei ca s fie tare si s cultive n el calittile specifice ale omului crestin adevrat, adic : calitti ngeresti, prin puritatea sufletului lor ; calitti de apostoli, prin activitatea lor neobosit ; calitti de martiri, cnd li se va cere ca s se lepede de credinta lor.

Fratii de Cruce au ndeplinit cu entuziasm si generozitate aceste trei premise ale credintei, n scurta lor cltorie prin viata poporului romn.

3.

CONSTIINTA ISTORIC

Dup Dumnezeu, care sttea pe primul plan al existentei, fratele de cruce si ndrepta ochii spre patria lui. Trebuia s desvrseasc n el constiinta lui istoric, care-l va ajuta ca s-si limpezeasc imaginea acestei Patrii, pe care-o iubea si pe care o visa frumoas. Cci va fi constiinta lui istoric aceea care i va cluzi pasii pe pista unei actiuni politice drepte, nobile si fructifer pentru natiunea lui. Si tocmai aceast actiune politic, nobil si fructifer, dezinteresat si decis, era scopul pe care-l urmrea Frtia de Cruce, prin educatia multilateral pe care-o mprtea ntre tinerii romni. Credinta n Dumnezeu si toate calittile care se trezeau n ei, la cldura moralei crestine, le vor pune apoi n slujba luptei pentru popor, a luptei lor nationale. Constiinta istoric si-o cultiva fratele de cruce, sincroniznd cu grij undele trecutului trii sale. si ddeau osteneala ca s cunoasc ct mai bine istoria trii lor, cu vitejiile si ntelepciunea voievozilor si conductorilor romni si tineau permanent treaz n ei, amintirea martirilor neamului care si-au sacrificat vietile pentru ca Patria romneasc s poat tri. Cunoasterea just a acestor fapte i va ajuta pe fratii de cruce n lupta lor social. Numai trecutul poate deschide poarta unui viitor fecund, spune gnditorul spaniol Ortega y Gasset. Dezvoltarea constiintei lui istorice i va ajuta fratelui de cruce ca s descopere adevratul suflet al neamului su, cu durerile si nzuintele lui, cu calittile si cu defectele lui. l va ajuta s priveasc ca ntr-o oglind toat realitatea istoric romneasc si s se situeze pe drumul exact al aspiratiilor nationale. Patria, le spunea Corneliu Codreanu si toti sefii lor, este tot un complex, dar armonios. Ea este suma unor lucruri materiale (geografie, economie, bunstare) cu altele de origine nematerial (cultur, spiritualitate, onoare) care s-au cristalizat de-a lungul existentei ei istorice, prin activitatea, efortul si sacrificiile tuturor generatiilor sale. Att acelea care au precedat generatia prezent, ct si acelea care se vor scurge n viitor. Patria, n esenta ei, este de origine spiritual mai mult. Ea s-a nscut din vibratia sufleteasc a unei familii omenesti si s-a materializat n decursul vremurilor ntr-o societate organizat, cu o configuratie geografic precis si cu un program comun de viat, adic cu o Istorie. Fiecare popor si are o conceptie specific despre Patria lui, conceptie nscut din urzeala lui spiritual si care este valabil numai pentru el. A Romnilor a fost creat de ei, numai pentru ei si va fi etern pe tot traseul istoriei acestui popor. Toate generatiile romnesti trebuie s tin seama de aceasta. Ele primesc si transmit mai departe, fr s altereze, conceptia specific de viat romneasc, adic constiinta istoric a neamului nostru. Iat cum aceast constiint istoric constituie lantul care sudeaz generatiile unele de altele, purtndu-le, n acelasi

41

pas, spre telurile finale ale natiunii lor. Si vai de generatia care, ntorcnd spatele constiintei istorice, rupe inelele lantului ! Ea va aduce dezastrul poporului ei si va fi blestemat de urmasi. Fratele de Cruce trebuia s fie ptruns de aceste adevruri. El cultiva pentru Patria lui, n tarina mereu mai fertil a sufletului, numai sentimente nobile si dezinteresate. De fapt orice bun romn trebuie s le cultive, dar fratele de cruce le simtea n mod deosebit. Patria vibra n sufletul lui cu niste rezonante puternice si armonioase. Nu exista nici o disonant n acest sentiment. Numai iubirea de Dumnezeu, cum sa artat, strlucea pe deasupra aceleia a Patriei, rmnnd toate celelalte sentimente, chiar si cele familiare, la nivele mai joase. Patria romneasc era o pasiune aprins n sufletul fratelui de cruce. Ea nsemna pentru el un trecut, n care se scufunda cu plcere si orgoliu, nsemna un prezent, n care se manifesta, suferea si se sacrifica chiar, si mai nsemna un viitor, care trebuia plmdit din sfortrile lui, n care credea cu trie si pe care-l ntrezrea, scldat n lumini ideale. (O tar ca un soare sfnt de pe cer, spunea Mota). Pentru a deveni un bun frate de cruce si apoi legionar, tnrul romn, care alesese aceast cale, trebuia s ajung la un stadiu de identificare perfect cu sufletul poporului su. Trebuia s-i simt durerile si bucuriile. Trebuia s retriasc n gnd fazele istoriei lui si s se topeasc, ntr-o mbrtisare pasionat, cu aspiratiile sale. El respira prin toti porii fiintei fenomenul nnoirii romnesti si privea cu atentie, cu ntelegere si cu dragoste peste tot spatiul national. Corneliu Codreanu, cutnd s ntreasc n fratele de cruce constiinta lui istoric, aprindea n acesta mndria de a fi romn, urmasul attor alte generatii eroice care l-au precedat. Era ns aceasta o mndrie sntoas, limpede, si nu o vanitate desart. Era un sentiment nobil care se trezea n sufletul tnrului pe msur ce descoperea valorile neamului su si tindea s se identifice cu ele. Uneori aceste valori stteau ascunse, astupate de molozul istoriei, sau desfigurate de interpretri gresite si de incapacitatea unor guvernanti care deconectaser adevratul fir istoric romnesc din activittile lor politice. Dar el se strduia s le scoat iarsi la lumin si s le dea viat. Cpitanul cerea tnrului romn s fie sincer, s nu se rusineze de originea lui, s caute cu grij si cu dragoste adevratul suflet al neamului romnesc, s-l curete, de era nevoie, de sgur si pcate. i cerea s renunte la stupiditatea de a aprea ca altii, de a copia fr discernmnt de la altii, - considerati mai civilizati cum fac aceia care nu-si cunosc valorile propriului popor. ns, s nu se nteleag gresit. Codreanu nu le cerea s ntoarc spatele lumii celeilalte, s ridice si s se ascund apoi n spatele unui fel de zid chinezesc. Din contr, el ndemna tineretul s fie deschis curentelor de cultur, s ia tot ceea ce era bun si folositor de la celelalte popoare si s le altoiasc pe trunchiul romnesc. Dar le cerea n acelasi timp s resping cu hotrre tot ceea ce nu intra n schemele de viat ale poporului lor. n felul acesta ptrundea pe ndelete n sufletele acelor tineri un romnism autentic, curtat de cenusa modernismelor necontrolate si duntoare. Inima fratelui de cruce se deschidea ca o floare udat de roua primverii, nfiorat de dragoste si de ntelegere pentru neamul din care rsrise. Ea era inundat de dorinta de a face binele si de a lupta pentru afirmarea poporului romn. Astfel, fratele de cruce depsea granitele strmte ale unei vieti comune, nghesuit n conventionalisme, si se avnta cu decizie pe drumurile drepte nationale si sociale. Cptat constiinta istoric, el nu se va mai putea sustrage fiorului national, pe care-l va urma chiar pn la sacrificiul suprem, cnd i se va cere. Corneliu Zelea Codreanu a oferit tineretului trii sale, prin organizatia Frtiilor de Cruce, un cadru ideal de afirmare national, care a revrsat peste tot spatiul trii noastre bogtia sufletului acestui tineret si a udat cu el rdcinile unui viitor mai bun pentru Romnia.

42

4.

SNTATE MORAL

Miscarea Legionar a avut ca obiectiv principal pentru nsntosirea politicii romnesti, ndreptarea moravurilor societtii. Corneliu Codreanu considera absolut necesar aceast schimbare la fat a Romniei, att pentru a dezvolta o adevrat dreptate social scopul oricrei politici interne bune ct si pentru a narma natiunea n vederea primejdiilor ce-o amenintau din afar. Pentru aceasta, nainte de a se avnta ntro lupt politic propriu zis, de cuceriri de mase si schimbri n panorama politic a trii, el si-a ndreptat atentia spre un alt obiectiv : transformarea individului romn, perfectionarea lui. De la individ, din interiorul acestuia, trebuia pornit actiunea principal, revolutia moral, care se va revrsa apoi peste ntreaga societate, splndu-i fata si mbrcnd-o de srbtoare. Frtia de Cruce, nsrcinat ca s dezlntuie n tineretul romn aceast revolutie n adncime, cerea de la nceput militantilor ei s-si nsuseasc ct mai repede o sntate moral desvrsit. Aureola acesteia va marca toat viata lor si le va inspira actiunile. Fratele de Cruce nu putea cere altuia s se ndrepte, s prseasc crrile strmbe ale vietii, dac nu se ndrepta nti pe sine nsusi si nu-si curta propriul su eu. (Strigati n toate prtile, c rul, mizeria, ruina, ne vin de la suflet, le spunea Corneliu Zelea Codreanu). n suflet se petrece armonia sau dezordinea vietii. Din suflet pornesc actiunile si pe suflet se sprijin toat arhitectura unei lupte ideologice. Pentru asta era necesar s fie curtit si luminat sufletul fratelui de cruce si nzestrat cu o moral sntoas. ntre actiunea politicosocial pe care o va ntreprinde si morala lui, trebuia s existe o corelatiune perfect si o mare armonie. Un individ amoral, egoist, crud si necinstit, nu poate ntreprinde dect actiuni pe msura lui, care i va purta pecetea imperfectiunii si care nu vor fi bune pentru societatea lui. Tnrul frate de cruce trebuia s fug de astfel de exemple umane. nainte de a se avnta n lupta politic n care credea, el trebuia s-si nsuseasc acele calitti morale care l vor ajuta ca s parcurg numai drumurile drepte si demne ale actiunii sale, singurele care l vor conduce spre obiectivul ce si l-a propus. El trebuia s devin un adevrat erou al virtutii. Onoare, cinste, simt al rspunderii, corectitudine, caracter, eroism, fidelitate, iat un frumos mnunchi de calitti morale ce trebuia s-si nsuseasc fratele de cruce si care l vor cluzi pe drumul luptei lui romnesti. El trebuia s dezvolte cu rbdare si cu perseverent toate aceste calitti, ce, odat intrate n bagajul su spiritual, nu se vor mai desprinde de el. Legiunea cerea tuturor militantilor ei ca s le adopte la nivele din ce n ce mai perfectionate si apoi s le ntrebuinteze ca arme sigure, n tot ceea ce vor ntreprinde n arena politic ca si n viata lor privat. De la o vrst fraged cci este mai usor modelabil fratele de cruce ncepea s se ngrijeasc de sntatea lui moral si s alunge de la el tot ceea ce ar fi putut ntuneca aceast calitate. ONOARE Fratele de Cruce era un om de onoare. Este aceasta o calitate care nalt pe individ. Este o nftisare ideal a eului, pe care omul public trebuie s o pun la baza activittii lui. Onoarea cere vitejie si este inamica lasittii. Ea imprim omului ndrzneal, l inund cu entuziasm si elimin apatia. D forte spiritului si ndeprteaz de om moliciunea. Un om de onoare nu abandoneaz drumul datoriei si nu se las muscat de ndoieli n fata greuttilor. Onoarea potentiaz spiritul de sacrificiu si ucide egoismele. Onoarea este o obligatie vie a constiintei. Este un pilon sigur pentru viata omului. Onoarea este chiar mai important dect viata. Toate lucrurile dispar. nssi viata termin n mormnt. Dar onoarea rmne mereu. Ea supravietuieste n amintirea altor oameni n urmasi, n societatea n care s-a manifestat. Ea rmne n amintirea activittii pe care omul a desfsurat-o. Onoarea este un ecou divin n om, o comoar strlucitoare a sufletului care trebuie transmis fr nici o pat urmasilor. Mergi numai pe cile indicate de onoare, le spunea Corneliu Codreanu camarazilor lui. Lupt si nu fi niciodat misel. Las pentru altii cile infamiei. Dect s nvingi printr-o infamie, mai bine cazi
43

luptnd pe drumul onoarei. Cpitanul avea o conceptie nalt despre onoarea omului. El o ridic pn la sublim. Nimic nu poate substitui onoarea. Nici mcar pentru victoria luptei tale, spunea el, nu trebuiesc prsite drumurile onoarei. Mai bine o nfrngere onorabil dect o victorie obtinut prin infamie. Cci victoria cstigat pe aceast ultim cale, ar fi o victorie piric. Ea se va transforma cu timpul ntr-o nfrngere rsuntoare. ntreaga istorie a lumii, dar mai ales cea contemporan (mai aproape de ochii nostri) este plin de exemple nefericite, unde slbiciunea oamenilor publici, lipsa de onoare n mnuirea factorilor politici, au scufundat popoarele ntr-o mare de mizerii si suferinte. Ce-au reprezentat, dac nu asta, miseliile regimului carlist, care a ciuntit aripile unui mret sobor romnesc? Ce a nsemnat un 23 August, dect aruncarea natiunii noastre n bratele celor mai nversunati dusmani ai ei, printr-o actiune lipsit de onoare, a politicienilor romni? Ce a nsemnat n istoria natiunilor si a liberttilor umane, o Yalta, care a aruncat o cortin de rusine peste onoarea unor mari popoare ale lumii si una de fier peste dorintele de viat liber ale altora? De care intransigent si onoare sunt cluziti oamenii politici ai natiunilor, care, sltnd cu usurint peste principiile umanitare, ce, spun ei, reprezint structura sistemului politic din care fac parte, nchid ochii si si dau astfel consimtmntul la grozviile care se petrec n rsrit? Care este onoarea acelora care negociaz cu groparii civilizatiei noastre? Dac Mntuitorul ar fi transat cu Sanhedrinul, dac ar fi nchis ochii n fata ruttilor si imperfectiunii acestuia, si-ar fi salvat, fr ndoial, viata, dar am mai fi avut astzi crestinism ? Occidentul, ne ntrebm, apucnd pe cile pe care le-au bttorit n ultima conflagratiune, care nu au fost deloc ci de onoare si de demnitate national, si persistnd pe ele pn n ziua de astzi, au cstigat oare un rzboi, sau au pierdut viitorul natiunilor lor si al ntregii civilizatii crestine ? Fratele de Cruce nu urma aceste drumuri nguste. El credea n lupta lui, era convins c aceasta era bun pentru Romnia, si ntrebuinta pentru izbnda lui, asa cum i cerea Corneliu Codreanu, numai cile onoarei. Numai asa putea construi ceva durabil n istoria poporului su. CINSTE Fratele de Cruce trebuia s fie un erou al cinstei. Cinstit fat de el nsusi, fat de camarazii cu care mergea cot la cot, fat de societatea lui. Cinstea fat de el nsusi l mpiedica s se arate celorlalti altfel dect era n realitate. Nu-i era permis de ctre constiinta lui, s-si creeze nftisri false. El trebuia s stie ce poate face, ct poate face si pn unde poate face. Miscarea Legionar nu-i cerea niciodat s depseasc puterile sale. Fratele de Cruce nu trebuia s-si ascund limitrile lui si nici cltinrile sau cderile, dac lear fi avut. Astfel de sinceritate sufleteasc s-a vzut si n momentul prieteniei din sedinta lui. Cinstea sa interioar l ndemna s spun deschis, oricnd si fat de oricine : acesta sunt eu, pn aici am ajuns n lupta cu mine nsumi, atta pot s dau pentru natiunea mea. El era obligat de cinstea lui sufleteasc s cunoasc, n fiecare moment, nivelul la care ajunseser posibilittile lui, s actioneze numai la acest nivel. El nu trebuia s se ncumete a sri un prleaz prea nalt, dac nu avea antrenarea suficient pentru aceasta. Cderea i-ar fi fost prea dureroas pentru el personal si pentru idea ce-o purta si pentru care milita. Fratele de Cruce lupta cu imperfectiunile care le descoperea n el si ncerca s le domine. Trebuia s se cunoasc bine de tot, s-si cntreasc cu sinceritate fortele lui si s stie, n orice moment, n ce arie a societtii lui putea s lucreze pentru a da rezultatul cel mai bun si pentru a nu duna, prin avntul lui necontrolat bine, cauzei pe care o servea. Tot cinstea lui interioar i cerea s se dea la o parte n momentul cnd ar fi simtit c i slbesc fortele, sau c ncrederea pe care-a avut-o n lupta lui national se diluase. Nu este nici o rusine a spune: nu mai pot!. Dar este rusine, ar fi o crim de neiertat, ca s mergi nainte cnd nu mai ai disponibilitti suficiente. Oprindu-te la timp, poti reflexiona n liniste si poti s respiri profund ca s-ti repui fortele pierdute. A te tr ns, cltinndu-te, pe un drum pe care nu-l mai simti al tu, devenind o povar pentru cei alturi de care mrsluiesti, este fundamental gresit. Este o postur
44

necinstit fat de tine nsuti si fat de altii, de-a dreptul condamnabil. Cci nici tu nu mai realizezi nimic si nu lasi nici pe ceilalti ca s-si continue nestingheriti drumul lor. n Miscarea Legionar, un caz tipic de lips de cinste sufleteasc l-a constituit Mihail Stelescu. El ajunsese n Miscare, provenind din Frtia de Cruce de la Galati. Fusese un tnr strlucit, inteligent, bine pregtit si cu un frumos trecut de vitejie cptat n primii ani de lupt politic si de afirmare a tineretului romn. Cpitanul l iubea mult, l aprecia si l-a ridicat la cele mai nalte ranguri n Miscare. La vrsta de numai 23 de ani l-a nscris pe listele electorale ale Miscrii Legionare si a ajuns deputat n Parlamentul trii. Din motive ce nu intereseaz aici s-a scris mult despre cazul Stelescu si despre defectiunea lui, rezultat al unei infamii sufletesti acest om a pierdut ncrederea n Organizatia n care milita si n seful ei. A nceput s fie muscat de ndoieli si de pizme. Dar n loc s se dea de o parte si s constate cinstit c nu mai putea urma, c drumul vietii sale se desprtise de acela al Miscrii Legionare ceea ce nu ar fi stirbit deloc stima si dragostea de care se bucura printre camarazii lui Stelescu a continuat, n contra evidentelor care i munceau sufletul. Asadar, el a continuat cu o stare sufleteasc subred, bolnav, atins de pcatul trufiei. Aceast necinste sufleteasc l-a fcut vulnerabil tuturor atacurilor dusmane, momelilor si lingusirilor acelora care, descoperindu-i slbiciunea s-au aruncat ca un roi de lcuste asupra lui pentru a-l determina la actiuni nedemne n contra fostilor lui camarazi de lupte si suferinte. Dusmanii Miscrii au gsit n el disponibilitatea ntreprinderii unei actiuni antilegionare dar pornit din snul Legiunii. Astfel din cauza necinstei sufletesti a acestui om, vrnd s ascund fat de altii si poate chiar si fat de sine nsusi, o boal care pusese stpnire pe el, s-a prbusit si s-a transformat ntr-o ppus docil n minile murdare ale unei lumi care urmrea distrugerea fizic a lui Corneliu Codreanu. Stelescu a nceput s critice nefondat, s atte, s scrie articole pline de infamie contra Miscrii, pe care i le publicau cu plcere toate ziarele guvernamentale. A nceput s loveasc n fostii lui prieteni si camarazi si s pun la cale atentate contra vietii Cpitanului, instigat fiind de politia carlist. Ei bine, aceast neliniste sufleteasc pe care nu si-a cutat-o la timp si care l-a dus pn la sentimente de ur necontrolat si de ncercri criminale, a fost nenorocirea lui, nenorocirea unui grup de prieteni intimi ai si care i-au pedepsit nelegiuirea si chiar nenorocirea ntregii Miscri Legionare care poart pe spatele ei, de jumtate de secol, cazul Stelescu. De aceea, n educatia fratelui de cruce cinstea sufleteasc fat de el nsusi si fat de toti acei din jurul su, era o necesitate peremptorie si chiar o adevrat problem de constiint pentru el. Nimic nu ierta lipsa sau ciuntirea ei, cci putea duce la greseli grave, asa cum s-a ntmplat cu Stelescu, care, desi si fcuse educatia n frtia de cruce, nu fusese suficient de atent cu mrginirile lui si cu pcatele care muscau fr ncetare din el. Cinstea sufleteasc a fratelui de cruce, dezgolirea lui continu n fata propriei constiinte, era conditia necesar pentru a-si desvrsi educatia si a purta mai departe, cu succes, activitatea lui politic viitoare. Din cinstea lui sufleteasc se vor putea inspira toate celelalte virtuti care formau diadema lui moral si cu care trebuia s se prezinte n viata public a neamului su. SIMT AL RSPUNDERII Fratele de Cruce trebuia s dezvolte n el un puternic simt de rspundere. El era, n orice moment, constient de ceea ce fcea si si asuma rspunderea actelor de responsabilitate si si nsusea fr rezerve urmrile ce le-ar fi putut avea fptuirile lui. Era singurul stpn al acestora si ddea socoteal de ele n fata sefilor si sau, n ultim instant, n fata propriei constiinte. Era gata s suporte tote consecintele, oricare ar fi fost acestea. Rspunderea personal este o virtute foarte neglijat. Oamenii, de obicei, ncearc s fug de ea, s descarce asupra altora urmrile actelor svrsite de ei. Este un aspect negativ si duntor al activittii oamenilor, n special al celor publici. Cci dac acestia ar fi mai constienti, dac s-ar simti mai responsabili de actele lor, poate multe actiuni politice inadecvate si duntoare pentru societate nu s-ar produce.

45

Fratele de Cruce nvat de mic ca s domine acest defect al omului. El si asum cu deplin rspundere toate consecintele actelor lui. De aceea el se auto-cenzureaz permanent. S fim clari. Fratele de Cruce, pe care-l descriem, nu era un fel de supra-om, o aparitie idealizat de care nu se puteau prinde greseli si pcate. El era un tnr ca toti ceilalti, dotat poate cu o voint mai mare, care lupta, uneori cu mare greutate, pentru a-si nbusi aceste pcate si a ajunge la un anumit grad de perfectiune omeneasc. Dar el urma destinul omului, cu cderile sale, cu tentatiile sale, cu ndoielile sale. Numai c simtul de rspundere care l altoia pe sufletul su, l obliga s le repare, s se desprind de ele, s se ridice deasupra lor. Reparatia actului ru fcut si-o svrsea prin pedeaps. Era aceasta o pedeaps calibrat pe dimensiunea greselii comise, pe care fratele de cruce si-o impunea el nsusi sau cerea s-i fie aplicat de seful lui direct. Pedeapsa acceptat constient si mplinit corect, nseamn rscumprarea unui ru fcut, restabilirea echilibrului sufletesc al individului, rupt din cauza unei neglijente a sa. A gresi este omenesc. A avea constiinta greselii ce-ai svrsit-o si a dori reparatia ei printr-o ispsire personal, este o virtute, un eroism. Omul care reuseste s se ridice dintr-o cdere, este mai mare chiar dect acela care nu a czut niciodat, spune un proverb spaniol. n conceptia noastr, spune Corneliu Codreanu, pedeapsa este obligatia pe care o are omul de onoare de a repara greseala sa. De aceea fratele de cruce considera ca ceva just s execute o pedeaps. Nu era nteleas de ctre el ca o njosire. Nu ataca deloc demnitatea lui. Prin urmare nu putea afecta psihicului su. Incorect ar fi fost ca o greseal, o cdere, un ru fcut cu voia sau chiar fr de voia sa, s-l considere ca putin important si s fie lsat n voia sortii. Asta, sigur ar fi fost periculos cu timpul pentru tnrul legionar. Orice lucru incorect, orice deviere de la regulile naturale ale vietii, de la demnitatea ta de om, chiar dac ar rmne necunoscute pentru altii, rmn ascunse n psihicul individului si vor avea o influent negativ si periculoas n viata acestuia. Orice ru trebuie oprit la timp si reparat fr ntrziere. Dac cineva observ o stricciune pe acoperisul casei sale, nu este deloc inteligent ca s o nesocoteasc, sau s astepte ca s vad ce se va ntmpla, cci risc ca avaria s se mreasc si s se prbuseasc peste el tot asezmntul. Acelasi lucru se ntmpl si cu greselile omului. Sunt niste striccciuni interioare care, dac nu se repar la timp, pot duce la prbusirea ntregului edificiu al personalittii lui. Pedeapsa ce si-o impune unul este sudarea crpturii provocat din greseala sa. n mentalitatea fratelui de cruce, pedeapsa nu avea un nteles punitiv, ci reconstitutiv. Dar mai mult chiar, ntr-o societate sntoas si fratele de cruce lupta pentru a o construi pedeapsa nu ar trebui s fie rezultatul unor reguli impuse, sau ale unor normative sociale prestabilite, ci a unei evolutii spirituale a oamenilor ce-o compun. Pltind o greseal fcut, omul devine din nou liber. Scap de apsarea acesteia. Corneliu Codreanu spunea n aceast privint: Am gresit. Am pltit greseala mea. Nu datorez nimnui nimica. Ca si doctrina crestin, posibilitatea de a rscumpra o greseal prin ispsirea ei, repune omul n echilibru cu demnitatea lui. n acest sens de rscumprare, de reabilitare a unei armonii stricate, ntelegea fratele de cruce pedeapsa si o accepta cu senintate. Simtul lui de rspundere l ndruma spre astfel de ntelegeri superioare. CORECTITUDINE Fratele de Cruce trebuia s fie corect. Chiar dac s-ar putea confunda cinstea, de care s-a vorbit mai nainte, cu corectitudinea, n conceptia tnrului legionar ele erau dou notiuni diferite, sau mai bine spus, care lucreaz n oameni pe nivele diferite. Cinstea este o calitate a sufletului. Ea este de natur spiritual si nvluie toat viata omului cu toate manifestrile ei. Corectitudinea este numai o parcel a cinstei. Este un aspect practic al acesteia si se raporteaz la anumite actiuni ale omului pe care ea le gireaz. Acestea erau sensurile pe care fratii de cruce le aplicau cinstei si corectitudinii.

46

Ei trebuiau s fie corecti n mnuirea banilor, n contactul cu semenii lor pe care nu-i putea brusca, nici insulta, corecti n promisiunile ce le fceau si judectile pe care le emiteau asupra altor oameni. Tot corectitudine era si cuvntul dat pe care nu-l putea dezice sub nici un motiv. n fruntea interpretrilor pe care fratele de cruce le ddea corectitudinei, sttea corectitudinea n mnuirea banilor. Este o nsusire de mare important pentru noi romnii, pentru c ne lipsea la multi. La originea lui, neamul romnesc a fost un neam cinstit. Si Dacii, popor nobil, si Romanii, care au dat lumii dreptul, posedau aceast calitate pe care ne-au transmis-o, desigur. Dar nefericirile istorice prin care a trecut poporul nostru, influentele lsate de valuri consecutive de nvlitori ce s-au abtut asupra lui, mediul oriental n care a fost silit s triasc, i-au sectuit multe din calittile lui originare. ntre acestea si corectitudinea n mnuirea bunurilor materiale. Afacerile necinstite si excrocheriile se tineau lant si erau svrsite, de multe ori, de persoane situate n vrful societtii romnesti. n timp ce poporul srcea din ce n ce mai mult, altii se mbogteau necinstit. Aceast trist stare de lucruri l-a determinat pe tnrul deputat Corneliu Zelea Codreanu ca, n prima lui interventie n Parlamentul trii, s propun legiferarea pedepsei cu moartea pentru toti aceia care ar mnui necorect banul public, ori si cine ar fi fost ei. El nu cerea introducerea osndei capitale dintr-un spirit sangvinar, de demagogie politic sau din resentiment contra societtii, ci din dorinta de a tia din rdcin aceast plag urt si duntoare pentru popor. El voia s creeze un cadru de corectitudine n reprezentanta trii care s se ntind cu timpul peste toat societatea romneasc. Cci, asemenea apelor n care arunci o piatr si se transmit n toate prtile unde concentrice, asa era strbtut de incorectitudine, societatea noastr, la toate nivelele ei. Aici duseser relele exemple pe care le ddeau pturile conductoare multimilor romnesti. Corneliu Codreanu voia strpirea acestui pcat national. El cerea corectitudinea cea mai perfect oamenilor care formau organizatia sa, ca prin ei, odat ajunsi la posturi de conducere n Stat, s influenteze societatea romneasc. El spunea: Legionarul care si va nsusi bani ce nu-i apartin, care va mnui necinstit banii Legiunii sau ai oricrui om ; acela care nu va putea da socoteal, conform promisiunii, de bani ncasati din vnzarea brosurilor, gazetelor, insignelor, etc, va fi eliminat pentru totdeauna din Legiune, de la primul caz, orice situatie ar ocupa el. n organizatia aceasta nu pot s creasc dect oameni cinstiti. O mic hotie nu poate s ne lase indiferenti pentru c, n definitiv, aceasta nu este dect smnta marilor hotii, smnta care dezvoltndu-se din cauza tolerantei noastre, ar putea rstigni din nou, prin jertfire, poporul romn si aceast tar. Att de mare era importanta pe care Corneliu Codreanu o ddea corectitudinei, nct, fiind odat ntrebat, cnd credea el c va veni biruinta legionar, a rspuns c numai atunci cnd i se va raporta de ctre toti Sefii legionari de Judet, c n unitatea lor nu mai exist nici un om incorect. Aceast grij aproape religioas, de a renvia corectitudinea n oameni, s-a aplicat de la nceput n Frtiile de Cruce. Cu att mai mult asupra lor, pentru c fiind vorba de suflete tinere, nenrite nc de viat, rezultatul era mai fulgertor. Gheorghe Istrate a conceput un sistem ingenios pentru a nsmnta spiritul de corectitudine n tinerii lui camarazi. El a creat asa numitul Carnetel al Fratelui de Cruce, cu formula 1/40 R, si 1/40 T. Ce nsemna acest carnetel si ce nsemntate avea el n educatia tinerilor ? Toti fratii de cruce si confectionau singuri un carnetel compus din 15 file, att de mic, nct s poat fi purtat n buzunarul de ceas al pantalonilor sau, n cazuri de pericol, n manseta acestora. l aveau n permanent asupra lor si, n mprejurrile acelea, cnd orice semn de apartinere la Miscarea Legionar putea duce la eliminarea din scoli sau chiar la arestare, acest carnetel reprezenta deja un pericol care ascutea
47

n fratii de cruce curajul lor si instinctul de aprare si i ajuta s prevad si s ocoleasc primejdiile. Dar nu aceasta era intentionalitatea principal a carnetelului. Adevratul lui scop n educarea tinerilor era dezvoltarea si ntrirea spiritului de corectitudine. O pagin a acestui carnetel era dedicat unei zile din sptmn asadar, el se renoia n fiecare lun se nota n ea o cifr si se schita scurt, o idee. Amndou aceste adnotatii erau rezultatul unei proportii : 1/40 R, care nsemna a 40-a parte din cheltuielile necesare fratelui de cruce, erau destinate Miscrii Legionare ; 1/40 T, care nsemna c a 40-a parte din timpul lui le dedica, cu gndul, problemelor neamului si a luptei sale. Cheltuielile zilnice de ntretinere (calculate aproximativ din media cheltuielilor familiei, plus cheltuieli personale) se mprteau cu 40 si rezultatul era suma pe care fratele de cruce trebuia s o verse n visteria unittii F.D.C. din care fcea parte. Nu era deloc usor. Cititorul trebuie s se ntoarc cu gndul napoi cu o jumtate de secol si s se introduc n conditiile economice de atunci, pentru a le ntelege sacrificiile pe care trebuiau s le fac tinerii frati. n lumea scolar de atunci erau foarte putini aceia care dispuneau de ceva bani de buzunar. Majoritatea fratilor de cruce si procurau acesti bani cu privatiuni grele. Unii sacrificau somnul si economiseau cei 2 lei pe care-i primea pentru transportul la scoal n autobuz sau tramvai. Altii sacrificau cei 5 lei pe care-i primeau, poate Duminica, pentru a se recrea ntr-un cinematograf. Altii ddeau lectii copiilor mai mici si-si procurau pe aceast cale banii trebuinciosi carnetelului su. Dar cu totii erau frmntati de grija ca s nu cad n incorectitudinea de a nu avea n fiecare zi asupra lor, suma care figura pe carnetelul cu pricina. Acelasi lucru si cu timpul lor. 36 de minute din fiecare zi (a 40 parte din 24 de ore) fratele de cruce le dedica luptei si poporului su. De obicei seara, nainte de culcare, el se izola de familie, se retrgea ntrun colt si-si concentra gndul la o tem national, la un punct doctrinar legionar sau la o strategie necesar unei bune politici romnesti. Era momentul nchinat Patriei sale, era consolidarea constiintei lui nationale, cnd, dezbrcat de orice alt preocupare, se scufunda n problemele poporului su. Care erau subiectele care-i acaparau atentia? Variate si acomodate nivelului su de tensiune national : un eveniment din istoria Romnilor cu consecintele ce le-ar fi putut avea de-a lungul vietii cu soarta poporului ; o lege legionar care, transformnd individul, influenta n viata natiunii noastre ; o jertf legionar si urmrile ei n capitalul spiritual al Romniei ; o reform politic bun pentru tar, etc. Pe foaia zilei respective din carnetel se nota tema si concluziile n cteva cuvinte, astfel nct, dac i s-ar fi cerut, le-ar fi putut dezvolta n cursul unei sedinte. De 365 de ori pe an, fratele de cruce dedica luptei lui cele 36 de minute, sfortndu-se s caute mereu teme noi, folositoare, pe care, n intimitatea sa, le dezbtea fat n fat numai cu constiinta lui. Factorul educativ important era tocmai statornicia cu care fratele de cruce si ndeplinea obligatia lui. Banii i purta permanent la el pn ce erau vrsati casierului, n timpul sedintei. Mereu avea, asadar niste bani asupra lui, care desi fuseser ai lui, odat introdusi n buzunarul ceasului, mpreun cu carnetelul, nu-i mai apartineau. Erau ai Legiunii. Aceasta reprezenta, desigur, o continu tentatie pentru tnr. Dar el nu se putea atinge de acesti bani fr a svrsi o incorectitudine grav, de care el trebuia s se pzeasc. Si dac, totusi, se ntmpla vreodat, n cazuri de fort major, aceast nclcare a legii lui, intervenea numaidect elementul corectiv al greselii, auto pedeapsa. Se pedepsea, ndeplinea pedeapsa si raporta. Acelasi lucru se petrecea si cu timpul. Avnd sau neavnd chef, linistit sau obosit dup o zi de scoal grea, fratele de cruce trebuia s-si nving slbiciunea si s-si ndeplineasc datoria lui. Si toate acestea aveau loc numai n fata constiintei sale. Nimeni nu-l putea controla dac a socotit corect cheltuielile lui zilnice, nimeni nu-l putea controla n fiecare moment dac banii ce-i avea asupra lui coincideau cu cheltuielile sale, dup cum nimeni nu-l putea controla dac n adevr dedica cele 36 de minute zilnice meditatiilor lui. Numai constiinta lui veghea asupra lui. Numai n fata ei se ddea lupta cu el nsusi, se dezbtea si se verifica gradul de corectitudine la care ajunsese. Formula 1/40 R si 1/40 T a avut o nrurire covrsitoare asupra educatiei fratilor de cruce, nrdcinnd puternic n ei cinstea si corectitudinea. (Aceasta s-a putut verifica n timpul scurtei guvernri din 1940, cnd mnuirea banilor publici a fost impecabil. Dup nlturarea legionarilor de la crma Statului, n urma evenimentelor de la 21 23 Ianuarie 1941, Miscarea a fost acuzat de o multime de lucruri neadevrate, n special n cartea lui Antonescu, Pe Marginea Prpastiei. De onorabilitatea ei ns,
48

de corectitudinea cu care s-au mnuit n acea perioad banii publici, nu s-a putut lega nimeni, cci n acest sector existau documente controlabile. Nici un proces nu a fost deschis legionarilor, pe aceast tem. Toate miseliile sunt doborte, pn la urm, de sulitele adevrului.) OM DE CARACTER Fratele de Cruce era un om de caracter. El stia ce vrea si lupta pentru a convinge si pe altii de adevrul ce-l purta n el. Avea convingerea ferm c ceea ce fcea n cadrul luptei legionare era bun pentru neamul su, cci el gndise nainte cu seriozitate si cntrise cu criterii juste, toate consecintele posibile ale actiunilor n care se angaja. El nu era un superficial si nu trecea usuratic peste amnuntele luptei lui si a urmrilor ei. A dezvolta n tineret caractere puternice este foarte necesar. Este necesar pentru individ, pentru succesul vietii sale proprii, dar si pentru poporul lui, cci acest tineret formeaz drojdia care va plmdi viata natiei sale. De obicei tinerii sunt sovitori, indecisi n fata problemelor care li se prezint. Neavnd niste criterii inamovabile si nici experient solid, ei sunt coplesiti de ndoieli si se misc cu sfial printre evenimentele politice. Nu stiu cum si de unde s nceap. n general ei nu pot ptrunde n miezul unei probleme si nu pot s-i dezvluiasc tainele. Fratele de Cruce nu era asa. Nu trebuia s fie asa. El se strduia, prin bagajul cultural ce-l poseda si de aceea trebuia s si-l nsuseasc ct mai repede si ct mai complet ca s ptrund n esenta problemelor si s le descifreze corect. Dar odat lmurit, odat convins de necesitatea acestei actiuni, se arunca n ea cu toate fortele sale, fr s se codeasc sau s mai dea napoi. El nu se speria nici de greutti, orict de mari i s-ar fi prut. Caracterul pe care si-l consolidase, printr-o educatie apropiat, l mpingea mereu nainte. Trebuia s termine cu bine ceea ce ncepuse. Nstea n el omul de caracter, cu decizii repezi si nesovitoare, pentru care imposibilul nu exista. Devenise un cavaler al unei nalte conceptii romnesti pe care trebuia s o introduc n sufletul poporului su. Acest caracter hotrt dezvolta n el o moral de victorie. n timpul grelelor prigoane pe care le-au ndurat fratii de cruce, caracterul lor puternic si nesovitor i-a ajutat ca s le suporte cu demnitate, s treac cu fruntea sus prin ele, s le supravietuiasc, fr ca s schimbe nimic din felul lor de a gndi si de a vedea lucrurile romnesti. EROISM Fratele de Cruce era un virtuos al eroismului. Dar era acesta un eroism continuu, de durat, nengrdit n timp sau n evenimente. El cultiva acest eroism care-i nsotea toate manifestrile sale. Eroismul nu este numaidect, asa cum l concep multi, o flacr stingher n viata omului, o rbufnire, ntrun moment dat, al sentimentelor lui de demnitate, de onoare sau de brbtie. Nici mcar nu este concretizat ntr-un act de fort, cum deasemeni se crede. (Acesta este numai un act periferic al eroismului). Adevratul eroism este mrturisirea continu, zi de zi, or de or, cu toate consecintele, a unor credinte nchegate solid n individ, chiar dac ele nu sunt mprtsite de majoritti, sau sunt chiar persecutate de ele. Eroismul este sfortarea pe care-o face sufletul pentru a depsi nstinctele individului si a-l obliga ca s ndeplineasc, fr ezitri, datoriile pe care i le impune constiinta sa. Gresesc enorm aceia care ncearc s transforme eroismul ntr-o caricatur a vietii indivizilor si s-l satirizeze. Eroismul este un semn de nalt trire moral. Este o dedicare neptimas, dar constient si constant, unei idei politice sau unei actiuni sociale nobile. Este un tel limpede pe care ar trebui s-l ating orice om, dar mai ales acela care vrea s se pun n serviciul poporului lui. Adevratul eroism este permanent, se manifest nencetat si n toate zilele. l aflm n toate actele sincere ale omului, n toate sfortrile lui. Eroismul, ca si sfintenia, este o constant de viat, este absolutul introdus n cotidian. Orice act fcut cu sinceritate este un eroism. Lupta permanent pe care o d cu el nsusi fratele de cruce, omornd instincte si apucturi vtmtoare era un eroism. Dominarea unei frici sau a unei descurajri -ce eventual aprea pe drumul greu
49

al luptei lui- era un eroism. Suferinta pe care nu o ocolea -spre nmrmurirea dusmanilor lui- pe care o considera ca o comoar spiritual pe care o oferea neamului su, era tot un eroism. (Cei ce sufer, le spunea Corneliu Codreanu, sunt adevrati eroi ai luptei legionare). O disciplin acceptat, n cadrul unei strategii politice a Miscrii Legionare, era tot un eroism. Si fr ndoial, sacrificiul liberttii si mai ales al vietii, de care au dat dovad cu bogtie fratii de cruce, era manifestarea suprem a eroismului. n acest moment, ei depseau cu simplitate si cu elegant, cci priveau senin si fr fric pe clii lor, chiar si instinctul de viat att de puternic la om. (ntr-unul din lagrele de exterminare ale lui Carol II, dup primul val de ucideri, a fost vizitat un frate de cruce -ce se afla nchis acolo- de mama lui. Btrna l ruga plngnd ca s dea o declaratie de desolidarizare de Miscarea Legionar pentru a-si salva viata, asa cum cereau autorittile. Biatul i-a rspuns senin : Mam, este prea trziu. Cerul este deja plin de Luceferi. Nu mai plnge, te rog. Si a rmas acolo, urmndu-si destinul). Viata fratelui de cruce romn era marcat de eroisme zilnice, pe care el le accepta cu bucurie, cci le considera ca fiind comoara lui nepieritoare. Si nu renunta la ele, cu toat strdania dusmanilor care ncercau s-i mpiedece frumosul su zbor spre absolut. FIDELITATE Fratele de Cruce era un tnr leal. El era credincios crezului su, sefilor care-l conduceau n lupta national, era credincios neamului su si angajamentelor pe care le luase fat de acesta. Lealitatea constituia o pecete pretioas care strlucea pe pieptul fratelui de cruce, si pe care acesta o purta cu mndrie. n lumea curent, si, mai ales n cea politic, lealitatea este, de fapt, o moned scoas din uz. Este ceva demodat, anacronic. ntre oamenii politici are important numai interesul personal, numai dorinta de a parveni orisicum, de a urca spre pozitii sociale din ce n ce mai sus puse. Pe acestia nu-i intereseaz dac sunt apti sau nu. Important este s se afle acolo, n vrful scrii. Pentru aceasta, politicianul comun este gata s sacrifice totul, chiar si lealitatea unui crez politic pe care l-a urmat nainte sau pe care-o datoreaz sefilor lui de partid. Sunt cazuri curente de oameni politici care se perind cu naturalitate, clcnd n piciare orice semn de pudoare si de integritate moral prin diferitele guverne ale popoarelor, neinteresndu-i prea mult culoarea acestora. i vedem ocupnd scaune importante, n ciuda diferentelor ideologice care separ aceste guverne unele de altele. Politicianul -cu exceptii onorabile- a devenit n zilele noasre un fel de om rtcitor prin tufisurile tuturor ideologiilor, care dezvolt n el o singur lealitate : aceea a scaunului ministerial pe care-l ocup cu plcere si l stoarce cu folos personal. Fratele de Cruce nu avea nimic comun cu astfel de oameni. El tinde spre un alt tip uman. El venea dintr-o alt lume de idei politice clare, de lealitti, si lupta cu el nsusi, educndu-se, pentru a da viat altei societti. El credea cu atta convingere n ceva si se confunda n asa msur cu aceast credint a sa, nct nu-l mai putea satisface alt conceptie politic, orict de la mod ar fi fost aceasta n societatea lui. Era nencptoare pentru credinta si elanurile lui. Asadar, fratele de cruce era un om cu principii si le rmnea credincios. Sefii si camarazii lui formau familia sa ideologic. Nu putea s-i prseasc fr s renunte la propriile lui convingeri. Atta timp ct acestea rmneau ntregi, el si urma sefii si camarazii, la bine si la ru. Cci numai asa, unul lng altul, puteau constitui o fort puternic si numai asa, lupta lor i ducea spre victorie. Lealitatea, statornicia n sentiment, gndire si legturile cu oamenii, este un semn nobiliar al sufletelor. Pe acest drum mergeau fratii de cruce.

50

5.

CAPACITATE DE MUNC SI CREATIE

Fratele de cruce trebuia s fie un om de creatie. El muncea cu drag pentru binele material al poporului lui. n lumea politic din acele vremuri, cnd apruse si se dezvoltase si Frtia de Cruce, crescuse ca o blrie care ntuneca cmpul progresului trii, cultul efortului minim, al parazitismului, al smecheriei, al lenei, al beneficiilor unei sinecure. A face ct mai putin si a obtine ct mai mult, era o tendint n viata public romneasc. Erau acestea niste pcate sociale care rvseau viata poporului si ataca economia lui. Ele erau activate mai ales de lipsa de atentie si de seriozitate a oamenilor politici romni n tratarea treburilor publice. Fratelui de Cruce nu-i erau ngduite aceste drumuri usoare si gresite. Cinstea lui l ndeprta de ele. El trebuia s fie altceva : un om al muncii, al efortului continuu. Corneliu Zelea Codreanu si toti sefii Frtiei de Cruce ndemnau tineretul s studieze cu temeinicie, ca unic alternativ de eficient n activitatea profesional sau public pe care-o va desfsura mai trziu acesta. n orice domeniu, intelectual sau tehnic, fratele de cruce trebuia s dea totul : o preparatie sntoas si un entuziasm debordant si contagios. El trebuia s fie omul de creast al realizrilor romnesti. (Este un adevr irefutabil c Miscarea Legionar a dat nastere n tara noastr la un avnt creator care a mbogtit toat cultura romneasc modern. Majoritatea marilor gnditori ai epocii dintre cele dou rzboaie mondiale, poetii, scriitorii, artistii, oamenii de stiint, toti cu renume n tar si peste hotare, au fost atasati ntr-o form sau alta, militnd deschis unii sau numai sentimental altii, de Miscarea Legionar. La flacra avntului ei, al idealului nalt ce-l purta si a tematicei nationale pe care o ridicase, acesti oameni au avut o creatie fecund care, dup aceea nu a mai fost posibil. Gndirea corespunde puterii sufletului si numai acesta este luminat devine motorul creatiei. Prin urmare, gndirea care tsneste dintr-un astfel de suflet se transform n creatie pur. Asa s-a ntmplat n acea Romnie a anilor 30, pus n miscare de elanul tineretului ei, unde a aprut o pleiad de oameni care, prin efortul lor continuu, sincer si pasionat, au ridicat cultura romneasc la niste nivele nalte care se puteau compara cu a altor tri mai avansate. Suntem siguri c odat Romnia, acea Romnie autentic pe care o vism toti romnii, va ntelege si asa o va nscrie n istoria ei, c aparitia Miscrii Legionare pe pmntul ei, a dat nastere unei epoci din pcate scurt, dar repetabil plin de sugestii si de originalitate n gndire, care a dat un mare impuls ce a ajutat la mbogtirea continutului ei cultural). Munca, pe care Corneliu Codreanu o vedea ca pe un puternic pilon de sprijinire al transformrilor pe care le necesita tara lui, se va bucura de un loc de onoare n Legiune. Se doteaz chiar edificiul doctrinar al ei cu o lege a muncii, important pentru educatia legionarilor, care a fost urmat cu mare avnt de ctre toti militantii ei : Munceste ! Munceste n fiecare zi ! Munceste cu drag ! Rsplata muncii s-ti fie, nu cstigul, ci multumirea c ai pus o crmid la nltarea Legiunii si la nflorirea Romniei. Prin urmare, nu avantaje materiale imediate, nu acumulri de bunuri din ce n ce mai considerabile, era scopul muncii n conceptia fratelui de cruce. Adevrata ei finalitate era mai mult de esent spiritual. Era multumirea intim, linistea sufleteasc de a fi fcut ceva pentru altii, pentru compatriotii lui, pentru tara sa. Aceasta era temelia moral pe care se sprijineau toate sfortrile pe care le fceau fratii de cruce n cmpul muncii. Asa au fost nvtati de Cpitan, asa au fcut. Lucrnd cu dragoste, din necesitatea de a crea, de a face ceva bun pentru altii, fratii de cruce simteau cum se liberau de sub apsarea materiei. Lucrarea lor, fcut n astfel de stare sufleteasc, devenea un bun spiritual, un factor determinant pentru transformarea societtii romnesti. Tot ceea ce svrseau ei n acest teren era prins ndat de vrtejul elanului lor.

51

Elanul cu care se creeaz un bun oarecare ndoieste valoarea acestuia, cci, pe lng constiinciozitatea cu care este fcut se adaug si dezinteresul personal ca scop principal, adic el capt o valoare spiritual. Asa c, pe lng cei trei factori clasici ai economiei, materia prim, munca si capitalul, Corneliu Codreanu introduce nc unul, tot asa de important, dac nu mai mult chiar : elanul. Adic bucuria de a crea. Creatiile, de orice natur, sunt reusite numai n functiune de cantitatea de elan care s-a pus la furirea lor. Elanul creator -spune Horia Sima, urmasul lui Codreanu- reprezint constanta vietii, eul spiritual, factorul de integrare si realizare al persoanei umane. Fratele de Cruce era un entuziast al muncii. El cultiva cu grij buctica aceea de suflet care visa si crea. Era un adevrat artist care punea n opera sa efort, intelect si avnt. Gustul muncii se desteapt n individ prin educatie. De aceea, Corneliu Codreanu a creat pentru tineretul Romniei santierele de lucru (tabere de munc le-a numit el) unde se fcea scoala muncii, a efortului continuu. Fratii de Cruce au luat parte cu elanul caracteristic al vrstei lor, la aceste programe comune de munc ale Miscrii Legionare. Ei puteau fi ntlniti peste tot, arsi de soare, scldati n propria lor nduseal, dar cu ochii plini de bucurie, lucrnd de zor la reparatia unui pod stricat, a unui drum obstesc desfundat, la ridicarea unui dig pentru a opri apele care se revrsau peste holde, la reabilitarea unei biserici vechi, ajutnd unei vduve srace pentru a-si strnge recolta sau la construirea unui lcas de repaus pentru bolnavi si btrni. Pretutindeni semnau cu propriile lor sfortri si de multe ori nvingnd greutti si nentelegeri sau chiar opresiuni din partea organelor guvernamentale, opere bune si dezinteresate pentru neamul lor. Pretutindeni aruncau smnta roditoare a creatiei lor. Rezultatul acestui elan de munc a fost fulgertor n constiinta romneasc. Multi romni, tineri sau btrni, sraci sau bine situati, care nu fceau parte din Miscare, au fost furati de entuziasmul fratilor de cruce, si i-au ajutat, punnd umrul alturi de ei la muncile cele mai obositoare, psind astfel si ei n noul front al muncii romnesti. Dar taberele de munc legionare au mai avut si un alt rezultat pozitiv. Acolo se nfrteau clasele sociale. Acolo se cunosteau cu totii, si amalgau eforturile si se angajau mpreun ca s duc la bun sfrsit un proiect national. n taberele de munc se stergea din spirite ideea de lupt de clas pe care-o rspndise n lume, marxismul. Pe acele santiere, mnati de acelasi frumos vis romnesc, se fcea nfrtirea tnrului licean studentul si licentiatul de mai trziu cu lumea necjit a muncitorilor si tranilor nostri. Acolo se realiza pe ndelete o sudur trainic, indestructibil si misctoare, n acelasi timp, ntre lumea intelectual a poporului romn cu aceea a muncii lui. Palmele bttorite ale muncitorilor se mpreunau cu degetele delicate ale fratilor de cruce si mpreun trudeau la furirea unei tri mndre, drepte si ncptoare pentru toti. Asa crestea fratele de cruce, sporind n el, prin munc si trud personal, dorul lui de creatie si sentimentul curat de caramaderie, de frtietate romneasc, care dizolva deodat, ntr-o mbrtisare comun, stavilele care pn atunci au separat clasele sociale ale trii. Muncind si luptnd, tcnd si cntnd, asa se deapn istoria legionar, le spunea Gheorghe Istrate, Seful Frtiei de Cruce, tinerilor lui camarazi.

6.

NFRNGEREA INTERESULUI PERSONAL.

Am vzut c n lupta n care se angajase, fratele de cruce nu era mnat de vreun interes personal. Toat munca lui, tot efortul su, tote jertfele pe care le fcea, erau dedicate exclusiv poporului su, cu dorinta de a crea acestuia o viat mai bun si mai demn. Dragostea lui era aceea care-l mboldea la toate. Numai din dragoste fcea totul. Interesul personal era absent din preocuprile lui sociale. S-a vzut mai

52

nainte cum legea muncii nssi enunta c singura rsplat pe care-o urmrea legionarul era numai bucuria de a crea ceva bun pentru tara lui. Educat n acest spirit si ptruns de nvtturile ce le primea, fratele de cruce ar fi fost incapabil ca s exploateze n ziua de mine, cnd ar fi ajuns la viata public, munca celor umili, a fratilor lui mai neajutorati, a acelora pentru care intrase n lupta legionar si pentru care era gata s sacrifice totul, chiar si viata lui. El se alipise Miscrii Legionare pentru a servi, pentru a da poporului su totul, si pentru a nu-l jefui. Legiunea i considera nedemni pe toti aceia care, dup victorii, cutau s se mbogteasc, s capete posturi ct mai bune, profitnd de riscurile si de jertfele depuse de altii. Dac pentru multi oameni politici, politica nseamn o afacere de la care trebuie s se obtin o rentabilitate ct mai mare, pentru legionar ea reprezenta o religie pus n slujba celor multi. Singura pasiune n lupta social ce-o desfsoar este de a fi folositor neamului lui, de a-i ntoarce multiplicat la maxim, talantul pe care acest neam l-a strecurat n el. Fratele de Cruce era un ostas al faptelor care zmisleste creatia. Dar cnd faptele au la baz mobile interesate, apetituri personale, se rupe farmecul acestei creatii. Ea se distruge, se pierde n realizri banale si fr durat. Mnat de astfel de conceptie, fratele de cruce alesese o existent sobr. Nu era strident si avea mult bun simt n nftisarea lui exterioar. El fcea deosebire ntre lux superfluu si strictul necesar. Alesese pe acesta din urm ca norm de viat. Modestia era caracteristica lui. Nu putea fi un risipitor - admitnd c ar fi avut posibilitti suficiente- pentru c ceeace el risipea, altii poate necesitau. Att de mult l muncea pe Corneliu Zelea Codreanu ideea sobriettii n viata legionar, si a alungrii interesului personal, nct, cu ocazia nmormntrii eroilor Miscrii, Mota si Marin, -care si-au dat viata n Spania n lupta contra comunismului- a cerut tuturor cadrelor legionare, adic acelora care ar fi ocupat un loc n viata public a Romniei, ca s depun un legmnt de onoare, ce-i obliga la o viat modest, fr ostentatiuni : S trim n srcie ucignd n noi poftele de mbogtire. S trim o viat aspr si sever cu alungarea luxului si mbuibrii. S nlturm orice ncercare de exploatare a omului de ctre om. S jertfim permanent pentru tar. Fratele de Cruce se pregtea intens, se curta de zgura poftelor materiale, pentru ca n ziua cnd tara ar fi avut nevoie de el, s poat depune, cu inim curat si convingere deplin, acest solemn legmnt legionar.

7.

DRAGOSTEA

Fratele de Cruce era o fiint n care ardea dragostea. El iubea pe cei din jurul su, si iubea poporul, tara si Legiunea. Permanent si ddea silinta ca s ntreasc n el acest sentiment. Cci toate virtutile pe care trebuia s le dezvolte n el, pentru a deveni un bun legionar si un bun romn, nu ar fi fost posibil dac nu ar fi avut dragoste. Viata lui ntreag era un imn nchinat acestei sublime tensiuni sufletesti. Iubirea este cheia existentei omenesti. Este nssi imaginea divin pe care omul o poart n el. Ea ntruneste virtutile acestuia si-l angajeaz la solutionarea just a problemelor timpului su. Stimuleaz spiritul de munc, perfectioneaz corectitudinea, fidelitatea, d aripi spiritului de sacrificiu si nbuse nclinatiile vulgare si duntoare omului si societtii lui. Dragostea este druirea, revrsarea nefortat din interior, spune Horia Sima.

53

Orisice s-ar face fr acest foc interior ar fi searbd, fr substant, fr trinicie si s-ar nrui la zguduirea celei mai mici furtuni. Dragostea este un impuls necesar omului. Ea l ridic pe planuri de existent superioar, de unde el si mprstie cu drnicie comoara sufletului, peste toti si toate. Dac, ns, lipseste dragostea din viata omului, dac se sectuieste izvorul ei, asa cum se petrece cu omul societtilor materialiste, el se transform n lup feroce pentru ceilalti semeni. Devine egoist, crud, mplacabil fat de altii. Adevrata fericire a individului, acea fericire nepieritoare, nelegat de un moment efemer al vietii, se atinge numai atunci cnd, din dragoste pentru cei din jurul su, poate renunta chiar si la cealalt fericire, aceea a lui personal. Cci dragostea este druire. Ea misc motorul marilor realizri omenesti. Primul gest al individului strfulgerat de iubire, spune Horia Sima n Doctrina Legionar, este de a rupe barierele politice, sociale, economice, care l despart de ceilalti oameni si a-i mbrtisa pe toti cu aceeasi cldur si dezinteres. Dragostea este si dinamic. Este sentiment, dar si actiune. Este lumina care cluzeste pe om n realizrile lui mari. Este forta care l mpinge spre finalitti sociale nalte. Ea provoac solidaritti ntre oameni care se rsfrng, apoi si asupra Statului, nzestrndu-l cu legi juste si necesare dezvoltrii lui. Rationalismul rece -se observ clar, acuma- nu uneste oamenii, i nvrjbeste si le sectuieste fortele. Orice doctrin social care nu are la baza ei dragostea fat de acei pentru care zice c se manifest, este condamnat, mai devreme sau mai trziu, pieirii, provocnd n cderea ei suferinte imense n societate. Dragostea, prin puterea ei de jertf, va mbuntti treptat viata societtii, va transforma relatile lor reci, interesate si indiferente, n relatii vii, spune Horia Sima. Dar, dragostea nu este posibil dect prin trire, prin experient, spune el mai departe. Ea este un foc interior care creste tot mai mult pe msur ce-l alimentezi. Mentinut cu grij si cultivat, el dezvolt armonia din om. Dar pentru aceasta este nevoie de o educatie struitoare n acest sens. Asa fceau fratii de cruce. Asa i ndemna idealul spre care se ndreptau. Dragostea lor trebuia s fie complet si fr crpturi. Ea se verifica pe toate planurile existentei lor. Dragostea de Dumnezeu sttea pe primul plan, asa cum s-a vzut. Dar ea nu ar fi fost ntreag, autentic, dac nu o aplicau si la celelalte niveluri. Nu se putea iubi pe Dumnezeu si ur natia, bunoar. Ar fi de notat o infirmitate sufleteasc care anula dragostea. Tot aberatie ar fi s se vorbeasc de iubirea de natie, dar nu de familie sau de aproapele. Nu se poate slta nici o etap a dragostei fr a o anula. Iubirea este o arhitectur mreat si unitar a sufletului. Orice debilitate aprut la temelia ei nruieste n neant tot edificiul, n afara dragostei, strin ei, nu exist realizare omeneasc adevrat si trainic. Toat etica legionar eman din dragoste, spune Comandantul Miscrii Legionare. Fratii de Cruce erau ptrunsi de aceste adevruri si luptau fr ncetare pentru a-si inunda sufletele n notele acestei mrete simfonii. De lupta lui n acest sens, de intensitatea cu care se manifesta n el dragostea, depindea ca si societatea lui, n ziua de mine, s se hrneasc cu aceast man cereasc. Transformarea neamului nu se poate face dect prin individ. Cu ct se va nmulti numrul acelora care si vor exercita efectiv puterile dragostei, cu atta se va nnobila viata popoarelor. Preschimbarea interioar a omului va avea largi repercursiuni asupra structurii sociale. (Horia Sima, Doctrina Legionar).

8.

O PILD VIE

Fratele de Cruce tria cu intensitate idealul su. Acesta nu era pentru el o simpl formul politic numai bun pentru a-i deschide portile vietii publice, ci reprezenta o credint vie, o certitudine. Orice fiint omeneasc autentic -si fratele de cruce tindea s devin o astfel de fiint- nu poate avea o viat adevrat dac nu posed un ideal superior vietii nssi. Miscarea Legionar i oferea tocmai acest ideal si-l ndruma spre atingerea lui. l nvta, mai ales, ca s lupte cu el nsusi, zi de zi, fr oboseal, pentru a-si desvrsi
54

niste calitti necesare idealului spre care se ndrepta. Fratele de Cruce nu era un teoretician rece, n felul omului de la catedr, care s spun altuia ceea ce trebuie fcut pentru a se ncadra n idealul national. Discursul lui era forma lui de viat. El se ndrepta cu hotrre spre o anumit perfectiune omeneasc, fr de care idealul su ar fi rmas ntr-o simpl teorie, fr posibilitti de realizare. Pentru prieteni si camarazi, pentru cunoscutii lui si pentru mediul social n care se nvrtea, trebuia s fie un ndemn permanent. Toate manifestrile lui trebuia s fie exemplare si sincere. Gheorghe Istrate spunea fratilor de cruce c trebuia s se poarte de asa manier n viata zilnic, cu atta corectitudine, elegant si bun simt, nct oricine s vad n ei imaginea perfectiunii omului romn de mine, asa cum l vedea Corneliu Codreanu si l necesita tara romneasc, pentru a se afirma cu demnitate n lume. Programul politic al fratelui de cruce se desprindea din comportamentul lui. Puterea de atractie spre postulatele legionare a maselor romnesti si avea fundamentul n aceast pild vie a propriei lui vieti. Idealul este trire. Este flacra care consum frumos viata. El nu se cumpr, nici nu se vinde si nici nu asteapt laude sau recompense. Idealul este dragoste condensat ntr-o idee mare. Este druire si sacrificiu. Este o fort superioar bunei stri a indivizilor si a intereselor lor personale. Asa ntelegea fratele de cruce idealul su legionar si de aceea si expunea situatia personal, siguranta si chiar viata, pentru realizarea lui. Viata fratelui de cruce era o carte deschis, scris clar si cu litere mari, n care orice romn de bine putea citi cu usurint, putea ntelege, se putea inspira si putea adopta, dac avea suficiente nsusiri, acea trire romneasc, cu sclipiri de perfectiune omeneasc, care era legionarismul lui Corneliu Codreanu. Pilda vie a vietii fratelui de cruce a fost motorul avntului care a nsufletit tineretul romnesc si l-a angajat n acea frumoas aventur omeneasc si national. O pild vie mpletit din credinte puternice, care nu poate disprea, n ciuda atacurilor mincinoase si mrsviile cu care s-au aruncat asupra fratilor de cruce nenumratii lor dusmani. Ea va dinui si va inspira.

55

CUVNT DE NCHEIERE
Acea generatie romn care a alimentat Frtia de Cruce n perioada care s-a ntins ntre cele dou rzboaie mondiale, a avut o personalitate bine definit. A fost generatia care si-a jucat viata, rosturile si tot viitorul ei, n marea nclestare sngeroas care a rupt Europa n dou si a mpiedicat dezvoltarea politic, n libertate si cu demnitate, a neamului nostru. Ea si-a nteles epoca si i-a trit tensiunile. A descoperit, cu o sagacitate impresionant, fortele necurate care se revrsau peste lume si s-a opus din toate puterile ei la descompunerea societtii din mijlocul creia apruse. A fost o generatie rsrit la ncrucisarea unui destin national. Generatie de credint si optimism, ntrepid, eroic si sacrificat, care si-a oferit cu generozitate darurile ei pentru a fertiliza politica si viitorul trii sale. A fost o generatie entuziast si vesel, de marsuri si cntece de vitejie, de elanuri de munc si frumoase mpietrite sub apsarea unui streang. A fost o generatie care s-a mprtsit din bucuria unei mndre aventuri istorice romnesti, dar i-a fost hrzit si durerea sfsietoare a pierderilor grele, a desprtirilor totale si a anihilrii Patriei ei. A fost o generatie care a iubit mult si a suferit cumplit. Dar tocmai asta i-a ntrit credinta n misiunea ei si n dreptatea pe care-o reprezenta. Cci numai aceia care au cunoscut durerea si dragostea pentru Natiunea lor si pot asuma cu mndrie spiritul acesteia. O generatie care a cuprins la snul ei acel mret avnt romnesc al frtiilor de cruce, firul conductor al unei trezite energii nationale, care s-a manifestat n Romnia de atunci. Dar dac asta a fost Frtia de Cruce n acel trecut, ce perspectiv mai are ea ? Viitorul ? Dar cum se prezint acest viitor ? Care este drumul lui actual si, se va mai putea, oare, ncrucisa acesta cu drumul trasat de nvtturile si idealurile frtiei de cruce? Iat, ne apropiem de un nou mileniu, n ultimul secol, saltul umanittii a fost spectacular. Ea a evoluat n 100 de ani mai mult dect de-a lungul tuturor mileniilor scurse pn acum. Dar, din pcate, aceast evolutie nu se manifest armonic. Nu se avanseaz cu acelasi ritm pe toate planurile vietii. Ba din contr, n unele din acestea si nu cele mai putin importante omenirea se af ntr-un regres evident si nelinistitor. Din punct de vedere al civilizatiei, este drept, s-au atins nivele foarte nalte. n cmpul stiintei, al tehnologiei, al medicinei, progresele sunt de-a dreptul uimitoare. Nivelul de viat al omului cel putin n anumite arii geografice creste cu o repeziciune fantastic. ns, toat aceast avansare masiv a omenirii, n ceea ce priveste desfsurarea material a vietii, sufer o descompensatiune ngrijortoare n valorile ei etico morale, adic n acel factor care d valoare manifestrilor omului. Din acest punct de vedere bilantul este cu totul negativ. Golul spiritual ce se adnceste tot mai mult n om i nchide perspectivele surztoare pe care i le ofer civilizatia modern si provoac n acesta si n societatea lui, mari dezechilibrri si contradinctii. Cnd sufletul nu este luminat si nu ia parte la organizarea vietii omului, totul cade, se drm n jurul lui. n fiecare zi undele ne aduc stiri nfiortoare : foamete ; rzboaie periferice ; revolutii sngeroase ; terorisme crude si teleghidate din centre de puteri oculte si primejdioase ; boli noi contagioase, urmrile unui hedonism extins si decadent ; manipulare de embrioni omenesti (adic fiinte umane n dezvoltare) care sunt tratati ca niste obiecte experimentale nensufletite, ca si iepurii sau cobaii ; avortri la scar din ce n ce mai ntins, consecint a unei sexualitti debordante si neresponsabile. Iar n ultimul timp se observ cum si deschide drum n mintea omului chiar si ideea eutanasiei, adic a uciderii btrnilor si a celor neputinciosi, dar purttori de destine omenesti, idee pe care manipulatorii ei ncearc s o acopere cu niste strmte straie umanitare. Din toate prtile numai dezastre, depravri, necazuri si suferinte. Parc totul se desface n jurul fiintei omenesti, care nu se mai poate bucura din plin de avantajele ce i le ofer civilizatia pe care a creat-o. Astzi omul trieste nfricosat, din ce n ce mai stingher si neputincios n fata unor probleme care-l coplesesc si depsesc. Tehnologia, aceast zeit modern care a invadat tot viata omului, i-a adus, pe lng
56

mbunttirea traiului su, si niste primejdii pe care omul nu le mai poate domina. Ele plutesc pe deasupra capului su si i amrsc si ntunec bucuriile vietii. Cum s-ar putea bucura din plin si de toate, cnd totul poate plezni n jurul lui ntr-o conflagratie atomic ? Iat deci cum stiinta si tehnologia, aceste orgolioase creatii ale omului, cnd nu sunt controlate de o puternic constiint moral, l pot conduce la dezastrul su si al societtii n care se misc. Este panorama care se proiecteaz astzi peste tot. Iar pentru a opri aceast fug n absurd, aceast distantare periculoas care se produce ntre omulmaterie si omulspirit, este nevoie, si ct mai repede, de o rentoarcere la adevrul vietii, la o actiune viguroas de reeducare a maselor, de luminare a spiritelor. Si mai ales este nevoie de aceast reeducare serioas si radical, n tinerele generatii. Acestea s-au ntlnit cu niste conditiuni de viat pe care nu le-au creat ele, nu le-au ales singure, dar se vd scufundate n ele. Sunt aceste generatii tinere cele mai lovite de esecul omului modern. Iar dac nu vor fi ajutate la timp, va fi foarte greu pentru ele ca s-si gseasc singure iesirea din acest ocean fr viat prin care navigheaz fr directie singur. Este imperativ, si urgent, s fie scoase din noroiul depravrilor, al cruzimilor, al inconstientelor, al pasiunilor si instinctelor primare, a demoralizrilor, si s fie reconduse pe vi de lumin, de sperant si de viat n curtenie. Trebuiesc ajutati ca s recstige forta spiritual a eroismului pentru o credint nobil, care d sens vietii. Trebuiesc sdite din nou n aceste generatii tinere, cu tenacitate si coerent, valorile spirituale care nu pot s lipseasc din om niciodat. Tineretul trebuie educat sntos pentru a ntoarce spatele tuturor acelor curente care trateaz fenomenele sociale numai prin consideratiuni materialiste, ignornd c adevrata dimensiune a omului si a societtii lui este acea transcedental. Trebuie renviat sufletul si apoi mbogtit acest suflet. Cci numai sufletul n care se gseste ceva, poate drui ceva si celor din jurul lui. Numai un astfel de suflet si purttorul lui, vor putea urma directii drepte n viata lor si nu se vor ncurca n mrejele mincinoase ale unor idei confuze, nesincere si care ascund n ele o periculoas intentionalitate politic duntoare, de descompunere uman. Dac nu se va face asa ceva, si repede, universul nostru, n proces rapid de inumanizare, este sortit esecului total si ireversibil. Se va scufunda tot mai mult n barbarie si va deveni o prad usoar pentru inamicii civilizatiei si a culturii crestine, sub semnul creia trebuie s trim. Trind legea Evangheliei, acea lege etern de viat de care vorbea Corneliu Codreanu, omul s-a condamnat si a ajuns la tipul de societate de astzi, mecanizat, dar nensufletit, societate ce agonizeaz lent pentru c a pierdut notiunea realittii omului. Este legitim acum s ne punem ntrebarea : n fata acestui aspect ntunecat la care s-a ajuns, a fost, oare, justificat, util, toat acea tensiune a tineretului romn, din acel sfert de secol ce s-a scurs ntre anii 1920 si 1945 ? A influentat, oare, n ceva, sfortrile generoase ale acelei generatii care ncerca s-si croiasc un drum neted, pentru ea si pentru societatea romneasc, trasat pe muchii de nalt trire omeneasc ? A meritat, oare, grelele ei sacrificii, rezultatul srac pe care-l observm astzi, peste tot ? ntr-adevr, privind n jur, s-ar prea dac privirea este superficial c totul a fost zadarnic, fr sens, o experient condamnat unui esec definitiv. Dar dac ochii sunt treji si simturile ascutite cnd se priveste si analizeaz viata indivizilor si a popoarelor n mijlocul crora trim, rspunsul este afirmativ. Categoric afirmativ. Da, a fost bine c acea generatie care si-a omort chiar propria ei viat s-a opus descompunerii societtii ei si s-a luat de piept, brbteste, cu dusmanii care mping aceast societate, cu o voint criminal, spre aceast stare cadaveric pe care-o capt pe timp ce trece. Ea a marcat atunci un drum de redresare pentru toat lumea. Acea generatie, cu toate c aparent nvins de fortele negative ale istoriei, a fost o generatie privilegiat. O generatie de onoare, de mndrie, de vitejie, de visuri nationale nalte. Ce-si poate dori mai frumos o generatie, dect de a tri n armonie total cu legile adevrate de viat, -singurele furitoare de istorie si a rmne ndemn pentru neamul ei ? Ce-si poate dori mai nalt o generatie, dect s-si ncheie ciclul existential, cu constiinta mpcat si cu mndria de a-si fi ndeplinit datoria fat de societatea ei ?
57

Popoarele si croiesc drum n istorie numai datorit impulsurilor date de astfel de generatii mari, care au avut ceva de spus timpului lor. Ele apar la intervale mai lungi sau mai scurte, dar ntotdeauna n momentele cruciale ale existentei popoarelor lor. Si cu ct se priveste mai atent la desfsurarea actual a societtii omenesti, cu att creste mai mult convingerea n dreptatea ce-o purtau n ei tinerii acelei generatii si oportunismul aparitiei lor n mijlocul unei lumi care initia un ciclu de decadent. Si nu ne referim la cea national, a noastr, lumea romneasc, ci la societatea omeneasc n general care va avea nevoie de astfel de exemple pentru a putea reactiona si supravietui descompunerii ei actuale. Cci este evident procesul de decadent n care se blceste. Asistm la o eruptie de vicii si perversitti nscute n snul ei din cauza lipsei totale n oameni de emotii curate, de gnduri nalte, de idealuri. Este parc o plictiseal, o lehamite, o oboseal de a tri n frumos, n autentic, si o dorint nebun de a se scormoni noroiul si de a se blci n el. Si ce este mai grozav nc, mai trist si mai ngrijortor, este faptul c omul care practic astfel de viat de aberatiuni, nu mai are nici mcar constiinta pcatului si posibilitatea de consolare prin admiterea lui. Individul, astzi, parc face totul pentru a fi nefericit. Si reuseste din plin. Satisfacerea simturilor numai, activarea patimilor, revrsarea patimilor, revrsarea instinctelor lui primare peste tot pe unde pseste, nseamn renuntarea lui la fericire. Plcerea animalic si fericirea, sunt dou notiuni contradictorii. Nu ncap amndou, si n acelasi timp, n om. Tineretul acela al Romniei, de care s-a scris pn acum, tineretul frtiilor de cruce, a trit n fericire. Tineretul de astzi al lumii ntregi trieste numai n plcere, n satisfacerea imatur si rutinar a simturilor. O moralitate alarmant si arat peste tot urechile ei murdare. Tinerele generatii sunt prinse tot mai mult ntr-un vrtej nebun de violente, de pcate, de abrutizri, de scufundare n prpastia ntunecoas a unui nihilism care l va distruge pn la urm att pe el ct si pe societatea lui. Nu recurgem aici la retoric pesimist. Este evidentul. Simptomele lui sunt numeroase si ne parvin de peste tot. n Anglia, n 1981 si pe tot globul, de atunci ncoace tinerii britanici s-au manifestat cu o violent nemaivzut pn atunci. Au spart, au furat, au incendiat prvlii si automobile si s-au btut ru cu autorittile. Totul fr motiv inteligibil si cu o furie de irationali. La aceasta s-a ajuns numai din dorinta de a distruge, de a provoca rul, anihilarea societtii. O trist explozie a instinctelor primare n care si-au manifestat incorformismul lor cu forma de viat actual. Acum o jumtate de secol, n Romnia, alti tineri ca si acestia, ardeau n pasiunea creatiei. Nu numai c nu distrugeau, dar, cu sfortri proprii, necompensate dect de constiinta lor, cutreerau satele trii, ca s construiasc ceva, un drum, o biseric, si s umple un gol n necesittile obstesti. Si gndim, c n acest contrast evident, dreptatea este de partea acelor tineri de ieri, si educatia lor era cea bun. Ei triau n adevr. Nu credem c este n zadar nici exemplul ce l-au lsat. La Paris, n public, n plin zi, n Piata Concordiei, ne-au spus ziarele, o fat a fost violat de o band de tineri, abrutizati, desigur, de stupefiante. Nici un trector nu s-a sesizat la tipetele fetei. Nimeni nu a intervenit ca s o scape de acei ndobitociti. Acum jumtate de secol, n Romnia, alti tineri ca si acestia, dar educati n lumina idealurilor crestine, vedeau pe deasupra corpului si a sexualittii femeii, pe o fiint gingase, un suflet, care nu putea fi violentat, pe care se spunea nu trebuie s o lovesti nici mcar cu o floare. Ei considerau femeia ca pe viitoarea mam a copiilor lor, corpul ei era ca un templu unde se verifica nencetat minunea creatiei vietii, respectau aceast femeie, i dedicau numai sentimente frumoase si o aprau. Si gndim c n acest contrast evident de sentimente si purtri, dreptatea este acelor tineri si educatia lor, cea bun. Nu credem c le-a fost zadarnic exemplul ce l-au lsat. El va da roade sigure pe drumul de revenire al omului.
58

Undeva n Europa nu intereseaz locul cci ntmplarea putea s se petreac orisiunde niste tineri ntre 13 si 16 ani, s-au ntlnit cu un btrn cersetor. L-au lovit cu o piatr n cap, ametindu-l, si apoi i-au dat foc, observndu-i zvrcolirile, pn ce srmanul om a murit. La politie au declarat c au voit numai ca s vad care sunt zvrcolirile unui om cuprins de flcri. Asa de simplu ! Acum o jumtate de secol, n Romnia, alti tineri ca si acestia, nvtau s-si iubeasc semenii si din initiativ proprie ajutau oamenilor btrni si neputinciosi, fie ca s-si strng putina lor recolt de pe cmp, fie ca s le repare casele srccioase, sau i ajutau la alte trebuinte. Si gndim, c n acest contrast evident, de pasiuni drepte sau ucigtoare de natiuni, dreptatea este de partea acelui tineret si educatia lor era cea bun. Nu credem c exemplul lor era zadarnic, ci va lucra la repararea sentimentului national si a demnittilor omenesti. Viata tineretului de astzi si de oriunde, se scurge bizar, fr idealuri, scufundat ntr-o mlastin adnc si ntunecoas, unde i se excit acestuia numai instinctele lui primare si bestialitatea ce a mai rmas n om dup attea milenii de evolutie. nnebuniti n cluburi desfrnate, n discoteci excitante, rpiti de droguri si de sexualitate, tineretul lumii coboar vertiginos spre abisuri imposibil de ocolit, dac nu se face cale ntoars. Un vid moral se casc n fata lui si-l ndreapt spre ultima treapt care-l mai separ de nivelul animal. Drogurile, homosexualitatea, lesbianismul afirmate acestea din urm cu orgoliu chiar excit n tineret numai pulsatiile lui animalice. Din frumoasa fptur creat dup chipul si asemnarea lui Dumnezeu, nu a mai rmas dect o srman caricatur, deformat si ridicol. Aici a fost adus tnrul, de ctre manipulatorii pasiunilor dezlntuite, acesti mesias ai unei societti materialiste si, asa-zis, liberalizat. Acum o jumtate de secol, n Romnia anilor 1930, alti tineri ca si acestia de astzi, si curtau cu grij sufletele pentru a ncpea n ele chemrile lui Dumnezeu si ale Patriei lor. Si gndim, c n acest contrast evident de trire, de aspiratii nalte si de sentimente nobile, acel tineret a avut dreptate si educatia lui era cea adevrat. Exemplul lor nu a fost zadarnic. Nu a putut fi zadarnic, cci avea la baz niste suflete pure si dezinteresate. Ei reprezint si vor reprezenta si n viitor, o oglind clar n care se vor privi alte generatii de oameni care vor trebui s se salveze si s salveze destinul pe pmnt. Dar ce s mai continum lista contrastelor ? Constatarea lor nu nseamn ameliorarea lor, dac nu exist vointa de ameliorare. ndreptarea va veni altcum. Societatea actual, zguduit din temeliile ei, se pare c-si ndreapt pasii spre sfrsitul unui ciclu istoric. Un cunoscut sociolog a mprtit istoria omenirii ntr-o succesiune de perioade, care, ca undele electromagnetice, se suprapun unele peste altele : Perioade organice, n care viata istoric se scurge, sprijinit pe un sistem de credinte, de convingeri, de idealuri nalte. n cursul acestora societatea omeneasc se dezvolt si progreseaz armonios. Sunt timpuri de liniste, de bunstare, de progres social si cultural. Reprezint saltul nainte al omenirii. Perioade critice (sau inorganice) n care, omul ngmfat, stul de acelasi lucru dintr-un neastmpr intelectual dar fr suport temeinic porneste n cutare de alte drumuri pentru viata lui si a societtii sale. Se ptrunde, n astfel de epoci, n situatii politice nesigure de miscri de mase, de haos social, de nedreptti, de revolutii sngeroase, de violente de tot felul, de decdere a moralittii oamenilor si de moarte a idealurilor. Se pare c omenirea strbate astzi o astfel de perioad. Iar intensitatea descompunerii la care s-a ajuns ar indica sfrsitul ei apropiat. Asa cum descompunerea unor substante ajut la germinarea vietii n natur, tot astfel si putrefactiunea felului de a tri de astzi va ajuta la nflorirea altuia, al unei existente n bine, a unei societti mai axate si mai constiente de misiunea trecerii ei prin viat.
59

Schimbarea va veni pe aici, iar adevrurile, cadrul moral pe care generatiile anterioare l-au lsat nscris n istoria oamenilor, va ajuta acestora ca s ntreprind fr ntrziere si cu toat hotrrea, aceast nnoire de ciclu. Avem certitudinea c dup 60 de ani, de cnd a nceput s se afirme generatia frtiei de cruce, dreptatea a rmas indiscutabil de partea ei. Marea scoal de educatie uman si cetteneasc pe care a intiato ea, va ajuta poporului nostru ca s ias din ceata istoric pe care-o strbate, mpreun cu toat lumea. Dreptatea nu pote fi mnuit. Ea este detinut numai de aceia care cred n dimensiunea transcedental a omului, care-i ajut s se apropie de ntelegerea rosturilor lui superioare n lume. Nu intereseaz c, poate, ideile si tririle fratilor de cruce de atunci, nu mai sunt la mod astzi. Niciodat moda nu creeaz adevruri. Ea este mereu gregar si, de obicei, superficial. Si nici nu intereseaz c asa numitele majoritti democratice sunt astzi ostile gndirilor si idealurilor fratilor de cruce din acele vremuri. Nici mcar numrul nu este chezsia adevrului. Depinde foarte mult de cadrul moral n care a fost constituit si care se misc acest numr. Mntuitorul nsusi a fost condamnat si omort de o gloat nfuriat si manevrat de Sanhedrin. Se poate spune, oare, c aceast gloat majoritar a avut dreptate cnd a condamnat la rstignire pe nsusi Dumnezeul ei ? Nimeni cu mintea ntreag nu poate rspunde afirmativ. Astfel si cu ideile care au miscat Frtia de Cruce si toat Miscarea Legionar. Ele nu pot fi afectate de mod sau de majoritti. Ele depind si triesc prin ele nssi, numai datorit adevrurilor pe care le detin. Adevrurile sunt inmutabile si indestructibile. De aceea timpul lor nu este sfrsit. Acesta si-a domolit numai mersul, datorit circumstantelor politice grele prin care se trece n prezent. Fr tar, fr seva ntritoare a pmntului romnesc sub picioare, singuri si huliti. O hait nfuriat si bine manevrat de dusmani, url si mproasc de jumtate de secol cu neadevruri n singurul adevr pe care l-a detinut n ultimul secol, poporul romnesc. Dar toate aceste greutti si agitatii nu pot ucide adevrul. El strluceste si va strluci mereu cu lumina lui proprie. Mesajul pe care Legiunea, prin urmare si Frtia de Cruce, l-a lansat acum 60 de ani neamului ei, a rmas nealterat si tot att de actual sau, chiar mai mult, poate ca si atunci. Dar mai ales este actual, este ndrepttit si necesar, pentru tineretul romn, de care depinde si pe care se va sprijini viitorul Romniei. Iar acest mesaj este un mesaj de sperant, de hotrri nenfricosate si de drumuri drepte. El indic victoria final. Tineretul romn nu trebuie s dispere. Nu are voie s lase s fie invadat de disperare. Nu se poate tri fr lumina sperantei. Aceasta este ca o sampanie strvezie si spumoas, pentru viata omului. Fr de sperant, acesta ncepe s moar ncet, ncet, n viat fiind. Cu ct greuttile sunt mai mari cu att hotrrea de a le nvinge trebuie s fie mai mare. Tineretul nostru s scuture de pe el scepticismul, ndoiala si vagul sentiment de neputint. Dusmanul ne vrea demoralizati si nspimntati, cci asa ne poate distruge mai usor. Este drept c poporul nostru trece printr-un moment istoric extrem de grav. Este drept c primejdiile s-au nmultit nspimnttor de mult. Dar el a mai ntlnit si supravietuit attor altora de-a lungul timpului su. Nu a pierit atunci si nici acum nu va pieri. Exist mult energie vital acumulat n neamul romnesc, pentru a fi dobort si destrmat de greuttile actuale, orict de enorme ar fi ele. Primejdia cea mai mare pentru existenta unui popor nu st att n dusmanii ce-l mpresoar, ct n doborrea, n moartea a nssi sufletului su. n plecarea grumazului, cu resemnare, n fata adversittilor si n admiterea nfrngerii. Primejdia ncepe cnd poporul, si n special tineretul lui, se prbuseste dezndjduit pe ogorul Patriei, cu scncete nnbusite si neputincioase. Descurajarea si demoralizarea, aceste demagogii ntoarse pe dos, reprezint adevratul pericol pentru popoare. Numai acestea pot stinge flcrile care nclzesc sufletele natiunilor si le d puterea de rezistent. Dusmanul, chiar cel mai grozav, rmne neputincios n fata hotrrii de a tri a unui neam.

60

Deci, s nu disperm. La toate rspntiile grele ale istoriei poporului romn a aprut o generatie tnr, plin de sperant, decis si eroic, care a luat n minile ei destinul neamului nostru si l-a scos la lumin. Exemple sunt multe : asa s-a ntmplat n 1821, n 18481856, n 1916, n 1922, n 1941. Mereu au izbucnit din snul natiei forte vitale noi, care au ndreptat poporul romnesc spre limanuri de liniste si supravietuire. Ultimele generatii eroice ale neamului nostru, cele din 1922 si 1941, care s-au mpotrivit prpdului rosu, se ndreapt ireversibil, ca orice lucru n lume, spre sfrsitul lor biologic. Dar trirea lor, exemplul vietii lor, va rmne. Este deja un bun istoric romnesc. Si n acest exemplu, pe care-l las urmasilor, st semnul lor, gruntele care va germina din nou si care va ajuta poporului nostru s-si gseasc si s apuce pe drumul lui propriu. Frtia de Cruce a fost o candel aprins n sufletul natiei noastre. O candel de sperant. Poate multi, acolo n tar, se hrnesc nc din amintirea ei si supravietuiesc datorit ei. Si n exil sunt multi care gsesc n ea, n ideile pe care le-a rspndit ea, un sprijin moral cu care nving greuttile unor vieti de destrati si i ajut s cread si s se pstreze integri n mijlocul unei lumi care se clatin. E bine, si trebuie chiar, ca tineretul romnesc prezent si viitor, s se apropie cu ncredere de nvtturile si exemplele de viat curat pe care le-a lsat Frtia de Cruce a trii lor. S le cerceteze cinstit, s le cunoasc n adevrata lor valoare si nu numai prin propaganda defimtoare, mincinoas si ignobil, pe care-au lansat-o si pe care o sustin eternii ei dusmani, aceleasi forte politice care ne-au pus n jug tot poporul. Ei s judece la lumin aceste precepte si triri pe care le-au experimentat fratii de cruce, cu ochi critici, desigur, dar deschisi adevrului si sinceri. S-si nsuseasc apoi, de vor crede de cuviint, tot ceea ce vor gsi mai bun, pentru ei si pentru poporul nostru, depozitate n ele. S se boteze n credinta lor romneasc si s duc prin lume, cu demnitate si mndrie, numele ce-l poart. Ei rmn reprezentantii, pe drumurile diasporei, ai unui popor bun si nobil. S nu uite nici un moment aceasta. S fie siguri c se vor ntoarce acas, ntr-o tar liber. Dar s se ntoarc cu fruntea sus, cu constiinta limpede si mpcat, c au fcut tot ce-au putut pentru poporul lor. Adic, la fel ca si naintasii lor, ca acei frati de cruce care i-au precedat. S nu le fie fric de viitor si de necunoscutele lui. Acesta rmne deschis numai cauzelor nobile. Si ale noastre, sunt. Din contr, el se nchide pentru cotropitorii de popoare si asupritorii lor, pentru ucigtorii de vieti trite n adevr. Tineretului romn i va fi hrzit de Dumnezeu ca s ndeplineasc poate cu alt stil, cci fiecare generatie si-l determin pe al ei propriu, dar cu aceeasi esent ceea ce generatia noastr, aceea a Frtiilor de Cruce a visat cu o sfnt pasiune : o tar mndr, frumoas si dreapt, pe care toti Romnii de bine, o poart n ei. Vasile Bncil spunea : Odat si odat va rmne dup noi cenusa, cum rmne dup orice n lume, dar va fi rmas si o flacr de lumin, care va fi trecut prin noaptea existentei si pe care, n felul nostru, n-o mai fi avut-o nimeni. O astfel de flacr de lumin, specific Frtiei de Cruce romn, o ntindem cu bucurie, cu ncredere si cu ndemn, la picioarele generatiilor viitoare ale trii noastre, spre a le cluzi pe drumuri de glorie si de realizri mrete pentru Romnia.

61