Poluarea chimica a solului este produsa prin reziduri menajere si zootehnice, reziduri industriale si radioactive si ca urmare a utilizarii unor

substante chimice in agricultura. Rezidurile menajere si zootehnice, ca si o parte a reziduurilor industriale, provenite mai ales de la intreprinderi alimentare, produc o poluare organica puternica. Foarte frecvent poluarea organica intovaraseste poluarea biologica, dar se poate gasi si in afara acesteia 1. Poluarea organica persist ape sol un timp limitat datorita marii capacitate a solului de degradare a acestor substante prin intermediul microorganismelor telurice. Prin acesata descompunere a materiei organice si transformarea sa in substante minerale se realizeaza un ciclu natural al elementelor chimice, care trec astfel din sol si a relua ciclul. In mod deosebit acest ciclu este characteristic pentru azot si pentru carbon, dar si alte elemente urmeaza indeaproape aceeasi cale. Procesele de degradare a substantelor organice din sol sunt asemanatoare cu cele din apa, dar se petrec la niveluri mult mai intense datorita numarului mare de germeni care actioneaza in sol. Procesele de descompunere a substantelor organice poluante din sol se petrec in general in straturile superficiale unde poluantii sunt retinuti prin puterea selective a solului. Aceasta prima faza este urmata de cea a degradarii propriu-zise sau faza biochimica. 2. Poluarea industriala poate oferi o componenta organica, dar de cele mai multe ori are un continut bogat in substante chimice potential toxice. Studii effectuate in acest sens cu sprijinul O.M.S. au dus la concluzia ca poluarea industriala reprezinta o puternica sursa de raspandire pe sol a unor produsi chimici toxici care pot fi concentrate de diverse organisme din lantul alimentar al omului. Se considera ca cel putin 50% din materiile prime utilizate in industrie contribute la formarea deseurilor industriale, dic care in jur de 15% pot fi considerate ca toxice sau nocive pentru organismul uman. Consecintele acestei poluarii constau in mare parte, in degradarea avansata a solului, ceea ce creaza mari dificultati de reintegrare a acestuia in circuitul agricol. Este vorba de reziduurile rezultate din exploatarile miniere, din industria siderurgica si metalurgica, industria petro-chimica si altele. Pe de alta parte insa, poluarea industriala cu substante toxice creeaza premiza trecerii acestora in apele subterane sau de suprafata ca si in culturile vegetale cu influente inca neestimate asupra sanatatiii populatiei. S-au descries astfel de situatii in care incarcarea plantelor comestibile in poluanti chimici a crescut mult ca urmare a poluarii solului. Totodata intreprinderile industriale pot contribui la poluarea chimica a solului prin depunerile de poluanti raspanditi in atmosfera ca in cazul plumbului, mercurului sau fluorului. In jurul fabricilor de superfosfati sau de aluminiu au fost descries cazuri de fluoroza la animale. 3. Poluarea radioactive este de data mai recenta si consta din depunerile radioactive si depozitarea pe sol a reziduurilor cu continut bogat in izotopi. Cei mai periculosi radionuclizi

sunt cei cu viata lunga ca strontium-90 si cesiu-137, dar importanta au iodul-131, bariu-140 si altii emisi de reactoarele nucleare si care contribute la radiatia gama globala. In principal strontiul radioactive se concentreaza in sol in cantitate mai mare ca urmare a precipitatiilor abundente. El este mentinut in straturile superficiale prin forte electrostatice de unde este antrenat in cazuri de eroziune. Poluarea radioactive a solului ca urmare a produsilor de fisiune a dus in emisfera nordica la cresterea cu 10 pana la 30% a radioactivitatii naturale si poate constitui in curand o preocupare din cele mai importante. 4. Poluarea cu produsi chimici utilizati in agricultura reprezinta in prezent una dintre cele mai importante, dar si cele mai controversate probleme de sanatate. Asa cum arata si Organizatia Mondiala a Sanatatii, in trecut materiile nutritive utilizate in agricultura reprezentau un ciclu clar definit, trecand din sol in plante, din plante in animale si revenind din nou in sol. In ultimul timp insa, acest ciclu a fost circuitat prin utilizarea unor substante chimice, in mare parte de sinteza, pentru obtinerea unor cantitati superioare de produse agro-alimentare. Este vorba de ingrasaminte, de biostimulatori, de antidaunatori etc. Cea mai mare parte a acestor substante fiind de natura organica, sufera la randul lor in sol un process de descompunere sau biodegradare. Ele sunt metabolizate de microorganismele din sol care au o mare capacitate de adaptare, utilizandu-le cu elemente nutritive. Ca urmare a acestui fapt, produsele chimice utilizate in agricultura si patrunse in sol dispar, astfel incat solul poate fi din nou tratat. Aceasta situatie insa nu este generala pentru toate produsele chimice, unele fiind mai usor, iar altele mai greu biodegradabile. Astfel, compusii cu plumb sau mercur ca si sarurile acidului arsenic se descompun greu si au tendinta de a se depozita persistent in sol. Grupa substantelor organo-clorurate se poate concentra de asemenea in diverse produse si in organismul uman, in mod deosebit in tesutul adipos unde pot fi dozate prin recolte effectuate la autopsii sau intraoperator. Determinarile efectuate in diferitele tari au aratat concentratii foarte variate. Se pare insa ca aceste concentratii nu pot fi puse in legatura nici cu cantitatea de pesticide utilizate si nici cu timpul de cand sunt folosite, factorul care determina aceasta concentratie fiiind modul cum sunt utilizate.