Sei sulla pagina 1di 5

Lucian Blaga Poezii

Catrenele fetei frumoase


Deoarece soarele nu poate s apun fra de a-si ntoarce privirea dup fecioarele cettii, m-ntreb: de ce-as fi altfel dect soarele? O fat frumoas e O fereastr deschis spre paradis. Mai verosimil dect adevrul e cteodat un vis. O fat frumoas e lutul ce-si umple tiparele, desvrsindu-se pe-o treapt unde povestile asteapt. Ce umbr curat arunc-n lumin o fat! E aproape ca nimicul, singurul lucru fr de pat. O fat frumoas e a traiului ceriste, cerul cerului, podoab inelului. Frumsete din frumsete te-ai ivit ntruchipat fr veste, cum ntr-o mie si una de nopti povestea naste din poveste. O fat frumoas e o nchipuire ca fumul, de ale crei tlpi, cnd umbl, s-ar atrna trna si drumul. O fat frumoas e mirajul din zariste, aurul graiului, lacrima raiului.

O fat frumoas e cum ne-o arat soarele: pe cale veche o minune nou, curcubeul ce sare din rou. Tu, fat frumoas, vei rmnea trmului nostru o prelungire de vis, iar printre legende singura adevrat amintire.
Poezia erotic a lui Lucian Blaga poate fi i voioas, aproape uoar n aparen, precum n ,Catrenele fetei frumoase" - o suit de zece ,definiii" ale frumuseii feminine n strlucirea tinereii. Definiiile sunt fermectoare, neateptate, demne de pana unui mare poet. Fata frumoas reprezint rennoirea perpetu a vieii sub privirea soarelui, un magnific curcubeu ,ce sare din rou". i, conclude Blaga, ea rmne - ca prelungire a lumii noastre n vis i n mit - reperul memoriei noastre, veritabil amintire a unei existene.

NOAPTE LA MARE, NOAPTE LA MUNTE


Noi n-am fost niciodata doi Doar unul singur amandoi Salbatic cuplu insingurat Pe care timpul l-a uitat Noapte la mare, noapte la mare Buzele tale au gust de sare Pielea-ti miroase a scoici si a soare Noapte la mare, noapte la mare Noapte la munte, noapte carpatina Buzele tale au gust de rasina Pielea-ti miroase a flori si a fructe Noapte la munte, noapte la munte Noapte la mare, noapte-nstelata Inima mea e o scoica furata Perla din ea e dragostea mea Stai langa mine, tu esti a mea Buzele tale pe buzele mele In intunericul noptii-s mai grele Bratele tale - flacari in noapte Roiuri de vise, roiuri de soapte
Partea metafizic a lirismului blagian e vizibil i n poezia sa de dragoste. n ,Noapte la mare", pasiunea carnal (Murmur dor de pereche. / Patima cere rspuns.) este nchis n gravitatea refleciilor despre fiina uman n timp, asupra culpabilitii (Capt al osiei lumii / rogu-te, nu osndi!) de a se lsa rpit de exigenele terestre (Sunt doar metalul n febr, / magm terestr, nu stea) - totul scldat ntr-o melancolie crepuscular,

att de favorabil poeziei. Poetul-gnditor i asum bucuria, recunoscut ca vremelnic, punndu-se sub legea argilei: Margine-mi este argila / Lege de-asemenea ea .

Pmntul
Pe spate ne-am ntins n iarb: tu i eu. Vzduh topit ca ceara-n aria de soare curgea de-a lungul peste miriti ca un ru. Tcere apstoare stpnea pmntul i-o ntrebare mi-a czut n suflet pn-n fund. N-avea s-mi spun nimic pmntul? Tot pmntu-acesta neindurtor de larg i-ucigtor de mut, nimic? Ca s-l aud mai bine mi-am lipit de glii urechea - indoielnic i supus i pe sub glii i-am auzit a inimei btaie zgomotoas. Pmntul rspundea. Dragostea lui Blaga din poezia Pamintu s-a renascut in pamintul ce-l calacam in picioare, el insa e fiinta ceascunde in cheile sale tainele amorului si ale creatiei, ambele fiind motive de baza aici. Dragoste anu se spune ci se tace la fel pamintul e neindurator de larg si ucigator de mut, prin tacerea lui el cuvinta iubirea!

Lumina
Lumina ce-o simt nvlindu-mi n piept cnd te vad, oare nu e un strop din lumina creat n ziua dinti, din lumina aceea-nsetat adnc de via? Nimicul zcea-n agonie cnd singur plutea-ntuneric i dat-a un semn Neptrunsul: "S fie lumin!" O mare i-un vifor nebun de lumin facutu-s-a-n clipa: o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi, o sete de lume i soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea lumin de-atunci - cine tie? Lumina ce-o simt nvlindu-mi n piept cnd te vad - minunato, e poate ca ultimul strop din lumina creat n ziua dinti.

Dragostea aici e lumina facerii cu care se incalzeste eul liric atinfind culmile posibile ale creatiai lumina creat n ziua dinti.Eul liric e setos de Dragoste pasionanta o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi, fiind firesc , pierzind umina si cufundindu-se in nepatruns.

Din prul tu
nelepciunea unui mag mi-a povestit odat de-un val prin care nu putem strbate cu privirea, pienjeni ce-ascunde pretutindeni firea, de nu vedem nimic din ce-i aievea. i-acum, cnd tu-mi neci obrajii, ochii n prul tu, eu, ameit de valurile-i negre i bogate visez ca valul ce preface-n mister tot largul lumii e urzit din prul tu i strig, i strig, i-ntia oar simt ntreaga vraj ce-a cuprins-o magul n povestea lui.

Dragostea in poezia data e comparata cu un val pe care eul liric in cunoaste bdor fiin indragostit si visind , in zborul sau el intelege adevarul magului (adevarului).Amorul e asemeni unui pienjeni care iti izoleaza firea, sufletul, inima de ranchiuna durerilor,lasindu-se vulnarabil, doar la dragoste!

Noi i pmntul
Attea stele cad n noaptea asta. Demonul nopii ine parc-n mni pmntul i sufl peste-o iasc nprasnic s-l aprind. n noaptea asta-n care cad attea stele, tnrul su trup de vrjitoare-mi arde-n brae ca-n flcrile unui rug. Nebun, ca nite limbi de foc eu braele-mi ntind, ca s-i topesc zpada umerilor goi,

i ca s-i sorb, flmnd s-i mistui puterea, sngele, mndria, primvara, totul. n zori cnd ziua va aprinde noaptea, Cnd scrumul nopii o s piara dus de-un vnt spre-apus, n zori de zi a vrea s fim i noi cenua, noi i - pmntul. Intrega poezie e un apel erotic la fantezia autorului, ce descrie un furtunos imbold al carnii cu care eul liric vorbeste despre iubita sa trup de vrajitoare, aici dragostea apare nebuna, insetata, apriga , arzinda, precum e focul din destinele amorezatilor. Crysty0691 natyboico