TEXTELE ROTACIZANTE Originalele acestor prime traduceri s-au pierdut in frmintrile vremurilor; ni s-au pstrat ins cdpii fcute

mult mai tirziu, pe la jumtatea veacu-. lui al XVI-lea, in Ardeal. Aceste texte, caracterizate prin particularitatea rotacismului de aci i numirea de texte rotacizante sint urmtoarele: CODICELE VORONEEAN a fost descoperit de rposatul profesor de la liceul Matei Basarab" din Bucureti, Grigore Creu, la mnstirea Vorone, in anul 1871. La aceast dat, societatea studenilor romani din Viena, Junimea", al crei secretar era pe atunci Mihai Eminescu, pusese 85 la cale comemorarea a 400 de ani de la sfinirea mnstirii Putna. La serbare luase parte i profesorul Creu, care, cltorind pe la mnstirile bucovinene, unde se aflau mormintele vechi ale domnilor Moldovei, a descoperit in podul mnstirii Vorone, printre alte texte vechi, i codicele care s-a numit apoi, dup locul unde a fost gsit,' Codicele Voroneean. Din acest codice s-au pierdut inceputul i sfiritul, precum i citeva pagini din mijloc. in forma in care-1 avem azi, textul cuprinde partea de la sfiritul Evangheliei: Faptele apostolilor ** opera acestora de a converti popoarele la cretinism de la capitolul 18, versetul al Hlea, pin la sfirit, precum i 3 epistole: una a apostolului Iacob (cap. 15) i dou ale apostolului Petru (a doua necomplet). Restul epistolelor, ca i primele 18 capitole din Faptele apostolilor, precum i citeva foi din mijloc (cam 194 pagini) s-au pierdut. Textul, insoit de glosar i studiu, a fost publicat in chirilic i in transcriere latin, cu versiunea respectiv din Noul Testament al lui Simion tefan i din Bibilia lui erban Cantacuzino, de rposatul profesor de la Universitatea din Cernui I. G. Sbiera, in-1885. Manuscrisul a fost druit apoi Academiei Romane, unde se pstreaz i azi. PSALTIREA SCHEIAN, un manuscript in 8 mic, de 530 de pagini, fusese intr-o vreme proprietatea lui G. Asachi, de unde a trecut apoi in biblioteca de la Scheia a lui Sturdza Scheianu, un mare bibliofil, care ne-a lsat o important colecie de documente privitoare la chestia rneasc. Sturdza Scheianu a druit-o in 1884, impreun cu intreaga lui bibliotec, Academiei Romane. Aci se pstreaz in secia manuscriptelor, sub cota nr. 449. Dup numele donatorului a fost numit de Bianu Psaltirea Scheian. Textul cuprinde Psalmii lui David i cintrile adugate de obicei in urma Psalmilor (cintarea lui Moise, rugciunea Anei, mama lui Samuil, cin-tarea sfintei Fecioare etc.) i se incheie cu simbolul atanasian. Ea a fost copiat, dup cum se poate vedea din grafia i fonetismul textului, de trei copiti diferii (primul a copiat paginile 120, al doilea 20196, al treilea 197530). Psaltirea Scheian a fost publicat pentru intiia dat in 1889, de regretatul prof. I. Bianu, in facsimile i in transcriere latin pe pagina alturat, i cu indicarea variantelor din Psaltirea lui Coresi (1577), in caractere cursive pe marginea paginii transcris in caractere latine. Ea a fost studiat pe larg, in comparaie cu celelalte Psaltiri din secolul al XVI-lea i al XVII-lea, traduse din slavonete, i publicat intr-o ediie critic de ctre d-11. A. Candrea, in colecia de publicaii a Comisiunii istorice a Romaniei", la 1916. in aceast ediie ins d-1 Candrea a incercat s inlture fonetismul copitilor i s reconstituie forma arhaic a prototipului pierdut, dar acest procedeu al colii franceze dinainte de rzboi las in chip firesc joc liber arbitrarului. PSALTIREA VORONEEAN a fost gsit de Sim. FI. Marian in 1882, in mnstirea Vorone; a fost apoi cumprat de Dimitrie Sturdza i druit Academiei Romane, unde se pstreaz sub cota nr. 693. Manuscrisul e fragmentar, cci s-au pierdut primele 58 de foi. Ea ocup in familia Psaltirilor rotacizante un loc important, fiindc ne-a conservat, impreun cu traducerea romaneasc, i textul slavonesc. Scris, cu ingrijire, ea ne d intii fraza slavoneasc, dup care urmeaz apoi traducerea romaneasc. 36 Psaltirea Voroneean a fost descris i colaionat cu Psaltirea Scheiana de ctre regretatul Ov. Densusianu in Anuarul seminarului de istoria limbei i literaturei romane pe anul 18{,8. Textul romanesc a fost apoi publicat in caractere chirilice de G. Giuglea in Revista pentru istorie, arheologie i filologie, in 1911. El a fost apoi studiat i publicat din nou, cu versiunea slav i textul romanesc, de C. Gluc, intr-o tez de doctorat german susinut la Universitatea din Halle, in anul 1913: Slavischrumanisches Psalter- Bruchsliick.

PSALTIREA HURMUZACHi

se numete astfel dup numele donatorului, marele patriot i istoric bucovinean Eudoxiu Hurmuzachi, iniiatorul cunoscutei colecii de documente a Academiei Romane. i aceast Psaltire infieaz o importan deosebit din dou puncte de vedere: intiiul, fiindc, dup concluziile d-lui Candrea, ea nu este copia unui manuscris anterior, ci insui autograful traductorului din slavonete", i, in al doilea rind, fiindc ea reprezint o traducere deosebit, ca text, de celelalte dou Psaltiri despre care am vorbit: Psaltirea Scheiana i Voroneean. i cum ea este tradus in aceeai epoc i in aceeai regiune maramureean ca i celelalte dou, ridic prin aceasta o problem interesant de istorie literar: in ce imprejurri s-a fcut aceast nou traducere? Datarea, hirtia, filigranele. Dup cum spuneam mai sus, nici un document intern sau extern nu ne destinuie imprejurrile in care au fost traduse aceste texte. Notie clare, care s ne aduc oarecare lumin in aceast privin, de asemeni nu se gsesc in paginile lor. Unele dintre ele au intr-adevr insemnri in criptografie, dar aceste criptograme pin acum n-au putut fi descifrate, in lipsa unor notie clare care s ne lmureasc acest lucru, nu ne rmine alt criteriu de datare decit analiza hirtiei i a caracterelor paleografice i lingvistice ale textelor. Filigranele adic mrcile de fabric imprimate pe hirtia pe care au fost copiate textele ne infieaz o ancor, un mistre, o coroan pus pe un trunchi cu rdcini, o stem cu o coroan i cu o cruce, o vulpe i dou sgei incruciate. Ancora, care se gsete ca marc de fabric in unele coaie de hirtie pe care a fost copiat Codicele Voroneean, apare ca filigran a hirtiei din fabricile veneiene la inceputul secolului al XVI-lea. Hirtia care avea ca filigran un mistre se gsete folosit pentru documente i pentru manuscrise din Moldova, in primele trei ptrimi ale secolului al XVI-lea i ea provenea, dup toate probabilitile, din fabrica de hirtie a oraului Schweidnitz din Silezia, care ora avea ca marc a sa un porc mistre. Marca oraului a fost imprimat ca filigran i in hirtia fabricat acolo, inc din 1491. Hirtia textelor care au ca filigran o coroan pe un trunchi cu rdcini, sau o stem cu coroan i cu o cruce este hirtia ieit din prima fabric de hirtie infiinat la Braov, in 1546, de Hans Benkner i Johan Fuchs. Stemele cu coroane sint, dup cum se tie, mrcile oraului Braov, i proprietarii fabricii de hirtie au adoptat, ca i cei din Silezia, marca oraului ca filigran 87 pentru hirtia ieita din fabrica lor. Vulpea, pe care o gsim imprimat ca marc in unele coli ale Psaltirii Scheiene, este imaginea numelui unuia dintre fabricanii braoveni: Fuchs. Ea apare ca filigran pe hirtia fabricat la Braov incepind cu anul 1549. Filigranele textelor rotacizante ne indic dar c hirtia pe care au fost copiate aceste texte fusese fabricat in veacul al XVI-lea in oraele Veneia, Schweidnitz i Braov. Scrisul. Caracterele paleografice ale manuscriselor rotacizante infieaz de asemeni un aspect arhaic al scrisului romanesc. Este aa-numita scriptio continua, in care cuvintele sint copiate unele dup altele, fr s fie separate intre ele prin nici un spaiu. Limba. Concluziile pe care le scoatem din studiul filigranelor i din aspectul paleografie al textelor sint confirmate prin studiul limbii, dei aci problema este ceva mai complex, fiindc limba acestor texte nu este uniform ; dimpotriv, ea infieaz dou straturi diferite. Primul strat de limb reprezint graiul vorbit in secolul al XVI-lea in sud-estul Ardealului, de unde era copistul. Graiul acesta reprezenta in structura general a limbii romaneti de atunci o faz mai evoluat (lipsa rotacismului, cderea lui n intervocalic urmat de i: intiiu; j in loc de g : jos etc). Al doilea strat de limb aparine inutului in care au fost traduse proto-tipele acestor texte i el are un vdit caracter dialectal i arhaic. Cea mai interesant particularitate fonetic din acest strat de limb este rotacismul, adic trecerea lui n intervocalic, in cuvintele de origin latin, la r: lumir (lumin, gerure < genune, tire < tine, rugciure < rugciune etc. Rotacismul, care astzi abia se mai aude la moii din Munii Apuseni i din sudul Maramureului, in aa-numita ara Oaului, caracteriza in secolul al XV-lea i al XVI-lea graiul de nord-est al Transilvaniei, intregul Maramure, dup cum dealtfel se poate deduce din scrisorile maramureene ale secolului al XVI-lea i al XVII-lea pstrate in arhivele cetii Bistria, descoperite i publicate pentru intiiai dat de d-1 N. Iorga i republicate acum in facsimile i riguroas transcriere filologic de d-1 Al. Rosetti.

Alturi de rotacism apar i celelalte particulariti dialectale ale Maramureului dar care atunci ca i azi se extind i asupra inuturilor invecinate: Bucovina i Moldova precum: pronunarea lui j ca g in cuvintele de origine latin.: gioc, giude, gios; fonetismul dz in loc de z: Dzeu; diftongul oa} o, particularitate care se gsete i azi in Maramure i in nord-vestul Ardealului: nopte, tot, morte etc. in afar de aceste particulariti dialectale care, exceptind rotacismul, caracterizeaz i azi Maramureul, se mai gsesc in textele rotacizante unele trsturi fonetice, morfologice i lexicale care vdesc un stadiu al limbii mai apropiat de prototipul latin i asupra cruia se cade s ne oprim puin, pentru a fixa caracterele pe care le-a avut limba noastr literar in prima ei faz. E, precedat de r, pstrat: rebda, reci.reotale; i dup r pstrat i el: uri; n urmat de i in hiat s-a pstrat i se pronuna ca n muiat: intiniu, spuniu, vulponiu. 88 i in morfologia textelor gsim forme vechi de limb care se apropie mai mult de prototipul latin decit cele evoluate de azi. De exemplu: substantivele declinrii a doua, cu desinena in limba latin in -us, -um i care astzi se termin in consoan, se gsesc in textele rotacizante terminate in -u, fiindc aceast vocal nu amuise in limb atunci: domnu, impraii; genitivele i dativele se formau cu prepoziii; apoi pluralul substantivelor latine neutre in -ora se termina in -ure: fapture etc. Conjugarea infieaz i ea forme interesante: gsim numeroase urme din vechiul perfect simplu: feciu (feci (azi: fcui), ziu (dixi (azi: zisei), ven-remu (venimus (azi: venirm), venetu (venitis (azi: venirli). Aflm apoi o form de condiional motenit de la perfectul subjonctivului latin: intrare, intrri, intrare, intraremu, intraretu, intrare (cu inelesul de a intra) (intra-verim intraveris, -erit, -erimus, -eritis, -erint. La persoana I-a a imperfectului apreau formele fr m: eu auziia. Mai interesant ins este lexicul, cci ne ofer o bogie nebnuit de cuvinte motenite din patrimoniul latin, care au disprut din circulaia limbii de azi sau vieuiesc in agonie in cine tie ce col indeprtat de ar: agru (agrum arin", arir (arenam nisip", au (uvam strugure", deidera (desiderare a dori", fuste (fustem toiag", gerure (gironem adincime, prpastie", ginlu (gentem neam", gune (juvenis tinr", mritu (nwritum mire", a se numra (nominare a-i spune pe nume", psa (passarc a merge" (azi pstrat in expresii ca: pas de f ceva), alturi de care apare i omonimul psa (pensare a apsa" (azi pstrat numai in expresii ca: nu-mi pas), ur-ciure (prationem urare, binecuvintare", viptu (victus griu, bucate", vrgur (virgulam (virgo fecioar", opu iaste (opus est trebuie". Alte cuvinte sint importante din punct de vedere al evoluiei sensului, cci pstreaz inc un ineles mai apropiat de prototipul din care deriv: codru cu inelesul de munte", cumplit: sfirit" (cumplitul pmintului sfiritul pmintului), fmeaie: familie", gude: judecat", impri: despri", pdure: munte", sruta (salutare: saluta", strat: aternut". Din originalul slavon au rmas netraduse, pe ling titluri de capitole, i numeroase cuvinte care triau atunci in limba inutului, dar care, in curgerea vremurilor, au disprut, sau altele pe care traductorii nu le-au ineles ori crora nu le-au gsit cu uurin corespondentul romanesc, precum: aslamu: camt, aspid: arpe cu privirea veninoas, bezaconie cu inelesul de frdelege, cadil: tmiie, dodei: a supra, iniie: brum, bincot: vicleug, ogodi: a plcea, onagru: asin slbatic, pamente: amintire, prilsti: amgi, schimen: cel, slepen: treapt, vasilisc: balaur fantastic care ucide cu privirea, zblcal: fereastr. Cum era firesc intr-un text tradus in cuprinsurile romaneti aflate sub stpinire maghiar, se gsesc numeroase elemente ungureti, neinelese in inuturile romaneti libere de dincoace de muni, precum: adam: cmat, barat: prieten, bsdui: a plinge, binttui: a pedepsi, celui: a inela, a amgi, cdoag: inelciune, gillui: uri, murgiu : a cirti, tar: sarcin, troas: insrcinat, tirna: prisp. O form cu totul curioas este compunerea cuvintelor intr-o structur nefireasc limbii romane, dar calchiat dup tipicul cuvintelor slave corespunztoare: dulce vrere <blagovolenie; frmente, fr fundu, plural: fr89 fundere, lege clctoriu, greu animoo pcate, cdere, omugoditori, plod purttori i fr de cruat KE3MAA'IE (de la MAAO = copil, dar traductorul a crezut c substantivul deriv de la verbul ij<u<iTi); lege dltoriu, lege clctoriu, premiezare: injumtire, impremidza : injumti.

in ce privete sintaxa, textele maramureene imit adesea intorsturile de fraz ale originalului slavon. Gsim ins i urme din sintaxa latinei vulgare, precum genitivul construit cu prepoziia de (casa de domnul), dativul cu prepoziia a (sufletele a lot omul). Acuzativul ins, sub influena originalului slav, apare fr prepoziia pre, ceea ce aduce confuzia intre subiect i obiect. Dei textele rotacizante sint scrise intr-o limb greoaie, cu multe elemente strine, cu particulariti arhaice i dialectale, totui ele sint pentru istoria literaturii de o importan deosebit, pentru c constituiesc inceputurile, punctul de plecare al limbii noastre literare, care, peste trei veacuri de frmintare, avea s ajung la starea de azi, capabil s exprime in versuri, cu PZminescu, cele mai inalte nuane ale cugetrii filozofice. Prima faz a limbii noastre literare a fost astfel o faz maramurean, un dialect nordvestic, care in veacul al XVI-lea intr-o privin stagnase intr-o form mai conservatoare, iar in alte privine evoluase ctre forme rotacis-mul de exemplu pe care nu le cunoteau celelalte dialecte, cu deosebire cele in care viaa romaneasc se desfoar mai liber in state oarecum autonome. Era greu ca in lupta cu celelalte dialecte graiul maramurean s se menin biruitor pe trimul vieii literare. Un alt dialect era menit s-i ia locul. Textele rotacizante, pe care valurile vremurilor le-au adus pin la noi cu file pierdute sau rupte, sint pentru filologul care vrea s reconstituie originea i evoluia limbii romaneti comori de pre, cci ele ii dezvluie pe de o parte forme de limb in care se poate surprinde tranziia de la latina vulgar la limba de azi, iar pe de alt parte o sumedenie de cuvinte din vechea zestre latin, dintre care unele au disprut cu timpul din circulaia limbii, iar altele se zbat azi in agonie intr-un col restrins ele pmint romanesc. in si'irit, ele mai au un aspect. intr-o vreme in care tradiia i prejudecata nu admiteau in biserica Rsritului ortodox alte limbi liturgice decit slava i greaca, aceste prime i timide zri de lumin in picla slavismului aduc inceputul unei munci grele i lungi de trei veacuri, care va duce ins la naionalizarea serviciului divin. Textele rotacizante au trecut din min in min i prin copii s-au rspindit din sat in sat i din inut in inut pin ce, in a doua jumtate a secolului ai XVI-lea, in sudul Ardealului, au fost puse in tipar de ctre diaconul tir-govitean Coresi.