Clasicism si baroc

Johann-Sebastian Bach
Barocul si clasicismul sunt specifice secolului al XVII-lea, epoca de consolidare a marilor monarhii naionale -Regatul Franei- i de ascensiune a primelor puteri maritime, comerciale i industriale ale lumii: Olanda si Anglia. n acelai timp asistm si la procesul de laicizare si de meninere a echilibrului n relaiile dintre ordinele sociale n Occident si statele europene. Se dezvolt arhitectura si arta ce glorifica nfptuirile "monarhului de drept divin". Din a doua jumtate a secolului al XVI-lea si pn la mijlocul celui de-al XVII-lea barocul este dominanta estetic a artei europene. El a fost pus in serviciul politic al Contrareformei, ampl aciune iniiat de papalitate pentru a rectiga terenul pierdut n faa protestantismului la jumtatea secolului al XVI-lea. Barocul i trage practic seva din Renatere i, cronologic, primele sale manifestri sunt sesizate la Roma dup devastarea oraului de ctre mercenarii germani n prima parte a secolului al XVI-lea. Muzica este dominat de stilul polifonic, de liniile melodice ornamentate pn la exces. Acest curent cultural promoveaz , totui, nceputurile operei, concertului, sonatei. Cea de-a doua jumtate a veacului al XVII-lea este dominat de curentul cultural al clasicismului. Principiile sale estetice au fost fundamentate de Nicholas Boileau: puternica inspiraie din Antichitatea clasic; cutarea naturalului si a echilibrului; gustul msurii, claritatea stilului, fine ea analizelor filozofice i de moral . Modelul clasic al omului s-a cristalizat in a doua jumtate a secolului al XVII-lea, ntr-o societate cu un puternic ataament fa de principiul de autoritate. n toate doctrinele religioase europene se percepe o cutare a lui Dumnezeu, se pune cu trie chestiunea "mntuirii prin credin", a afirmrii "mpriei, puterii si gloriei" lui Dumnezeu. Gnditori ai epocii socoteau ca "regii sunt fcui pentru popor si nu poporul pentru regi". ntre numele emblematice ala clasicismului se nscriu: Corneille, Racine, Lully, Rameau, Rembrandt, Caravaggio, Moliere, Bossuet si Bach (1685-1750, compozitor german, organist, conductor al orchestrei principelui Leopold de Anhalt). Operele sale se caracterizeaz prin arhitectura lor perfecta, armonie, nalta spiritualitate: Cantate, Preludii, Concertele brandemburgice. Johann-Sebastian Bach, ultimul dintre cei opt frai, s-a nscut la Eisenach in 1685. Tatl sau, Johann Ambrosius, era violonist la orchestra din Eisenach. De fapt, JohannSebastian Bach aparine unei familii de ilutrii muzicieni, originara din Thuringe, care a ocupat, in mare parte, posturile de organiti si dirijori de capela in secolele XVI-XIX.

El a compus in toate genurile epocii (cu excepia operei), att in cele religioase ("Patimile dup Ioan", "Patimile dup Matei", "Oratoriul de Crciun", "Marea misa in si minor", "Magnificat"), cat si in cele laice ("Clavecinul bine temperat", "Arta fugii"). Creaia sa reprezint o culme a gndirii componistice in domeniul muzicii absolute, realiznd o sinteza a cuceririlor estetice si tehnice de la Renatere si pana in vremea sa. ncheie strlucita epoca a polifoniei instrumentale. Legile riguroase ale construciei (bazate pe contrapunctul imitativ, cantus firmus, simbolica numerelor) servesc cu nalta miestrie textul poetic si expresia muzicala in general, caracterizata printr-o emoie profunda, prin patetism. Uitata imediat dup moartea sa, opera lui Bach a stimulat gndirea clasicilor (Mozart, Beetoven), a strnit admiraia romanticilor (Mendelssohn, Brahms) si a constituit un model al resuscitrii polifoniei si construciei pentru neoclasici.