In Gradina Ghetsemani -traditionalismVasile Voiculescu

Poezia In Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de factura traditionalista,inclusa in volumul Parga , aparut in 1921. Traditionalismul este o miscare literara, manifestata in perioada interbelica si avand principalele trasaturi : valorificarea specificului national (istoria si folclorul), componenta spirituala a sufletului taranesc , constiinta religioasa ortodoxa. Traditionalismul surprinde particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone, a credintelor stravechi si revalorizeaza elementarul existentei rurale. Tema poeziei o reprezint ruga lui Iisus si aerul picturilor renascentiste unde omul este vazut ca proportie divina, imaginea fiind focalizata asupra lui Iisus. Titlul nu fixeaz doar cadrul fizic al rugciunii, ci denumete spaiul sacru cu semnificaie n plan spiritual: locul purificrii lui Iisus de patimi, prin virtui. Poetul se opreste asupra rugaciunii din gradina Ghetsemani, moment in care Isus apare inspaimantat de patimile care i-au fost predestinate pentru izbavirea de rele a oamenilor. Intreaga poezie se concentreaza asupra naturii duale a lui Isus: indoielile si nelinistea, teama de moarte sunt ale omului, iar depasirea momentelor de zbucium este de natura divina. Cele patru strofe ale poeziei il prezinta pe Mantuitor (personaj simbolic, intotdeauna asociat cu tema durerii) in agonie. In prima strofa poetul compune imaginea lui Isus accentuand zbuciumul omenesc, lupta cu un destin care-l inspaimanta: "Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una". Prin contrast vizual se pun in opozitie omenescul (rosul sangelui - simbol al vietii umane) si divinul (albul - simbol al puritatii ceresti). Tendinta generala a poetului este de hiperbolizare, pentru ca astfel sa se sublinieze si mai mult efortul de a ocoli ispita. Ca urmare chinurile Mantuitorului sunt inchipuite la proportii cosmice in primele doua strofe: Isus "lupta cu soarta si nu primea paharul", cazut "se-mpotrivea intr-una", sufletu-i e mistuit de "o sete uriasa", respinge incrancenat, cu falcile inclestate "infama bautura" si intensitatea durerii sale face sa rasune intreaga natura: "Si amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna".Lupta cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti, ea reprezentand alegoric esenta eternului conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si materie. Strofele doi si trei dezvolta tragedia omului inspaimantat de patimile crucificarii, dar si depasirea acestui moment prin intelegerea sensului misiunii divine a lui Isus. "Paharul chinurilor se asociaza in viziunea lui Voiculescu si cu Graalul"; astfel in paharul cu otrava, simbol al patimilor ce trebuie indurate, apar "sterlici de miere" si cupa devine o cale spre vietia vesnica: "Batandu-se cu moartea, uitase de viata". Ultima strofa completeaza cadrul traditional evanghelic din prima strofa. Amplificarea tragismul trairilor lui Isus se face prin imaginea maslinilor care "pareaui ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada", simbol al lumii vegetale ce il insotea candva in Ierusalim alaturi de osanalele cu care era primit de multime. Vantul care framanta lumea anunta martiriul care va schimba destinul omenirii si ultimul vers: "si ulii de seara dau roate dupa prada" e incarcat de sugestii premonitorii.

V. Voiculescu isi foloseste arta pentru a aduce o viziune terifianta asupra suferintei umane. Versurile poemului au ritm iambic, iar rima este incrucisata. Unitatile prozodice se organizeaza in functie de nuantele lirice. Gravitatea tonului, solemnitatea lui dureroasa introduc ideea de desfasurare adanca si stapanita a sentimentelor. Proiectarea dramei intr-un timp mitic se reliefeaza prin folosirea verbelor la imperfect, toate fiind predicate ale propozitiilor principale. Poet traditionalist Vasile Voiculescu se inscrie pe linia unui demers specific acestei orientari religioase. Neincrezatori in formula estetica modernista, reticenti mai ales la libertatea tematica si formala a noilor orientari,traditionalistii sunt totusi spirite rafinate, constiente de riscul cliseizarii unor aborbari poetice cum sunt cele samanatoriste sau poporaniste. Asa dar Vasile Voiculescu intelege ca a relua teme deja uzate cum sunt universul rural,iubirea sau timpul necesita un registru stilistic original si profund personalizat. Astfel in opera creata, In Gradina Ghetsemani el dovedeste ca nu este numai un poet, un ganditor, ci unul dintre putinii oameni care credeau in Dumnezeu si il descoperise in operele sale , in el insusi, dar si in cei din jur.