Dragoste şi prostie

Din gura ta se ridică monştri albi…

….iţi zboară sufletul hain.
Zâmbeşti mai fals decât
o poză cu un sfânt uitat de timp.
Din ochii tăi spalaţi de vise
Se coboară-ncet durerea respiraţiei,
Eu, te aprob mereu ca un tâmpit.

Îmi spui şoapte imprefecte, îmi vinzi secrete

Despre cum se scurge viaţa,
Filosofăm fără idei măreţe,
Îmi spui că vrei o parte din sufletu-mi
Chinuit de sensuri giratorii,
Tu, mă doreşti în golul tău din pântecul înfometat,
Eu te urăsc, dar te aprob…
Ca un tâmpit.

Prin fumul greu de ţigări ieftine,

Ne atingem cu vârful unor sentimente împietrite,
Mimăm din spasme friguroase dragostea
Înecată în paharele cu vodcă,
Din gura ta se-naltă monştri albi
Ce-mi muşcă jugulara,
Tu, zâmbeşti, tu mă doreşti, mă vrei pierdut
În vidul tău nesăţios,
Eu, te aprob, te aprob mereu ca un prost.