Sei sulla pagina 1di 1

.....

ÎN JOS

Cobor poteci uitate de timp,


Şuvoaie fierbinţi de gânduri
Se revarsă peste ceaţa albă,
Adânc păşesc prin noroiul galben, mucegăit,
Cobor poteci uitate de timp,
Printre copaci se cerne privirea neagră
A cerului sluţit, siluit,
Cobor simţind sub genunchii de lemn
Cum lumea se topeşte încet,
Cum chipul iubitei se stinge ireversibil,
Cum glasul de mamă se rupe-n timpanele de oţel,
Cobor poteci uitate de timp,
Cobor pe glasul de clopot crăpat,
Cobor, cobor, de alte sfere de piatră pângărit şi uitat.