1) Ocluzia intestinala congenitala inalta.

Definitie: Ocluzia intestinala congenitala este una dintre cele mai frecvente cauze ce determina necesitatea intervenfiei chirurgicale a nou-nascutilor si sugarilor. Etiopatogenie: malformatii ale tubului intestinal (atrezii i stenoze ale intestinului); mai forma|ii ale peretelui intestinal (aganglioza,hipoganglioza, disganglioza); anomalii de rotate ale intestinului (sindrom Ladd, volvulus al intestinului mediu); malformajii ale altor organe ale cavitajii abdominale si spafiului retroperitoneal (pancreas inelar, vase aberante, ocluzie arteromezenteriala, enterochistoame).
Simptomatologie: Voma este unul dintre primele semne ale ocluziei intestinale, care apare din primele ore de viaja a copilului. In primele portii masele vomitive contin apele fetale inghitite si continut stomacal, ca ulterior sa apara si bila. In cazurile, cand obstacolul se gaseste mai sus de papila Vateri, bila lipseste. Dupa ce nou-nascutul este hranit voma devine mai abundenta si mai frecventa. in perioadele tardive ale ocluziei in masele vomitive se poate observa continut intestinal. Scaunul poate lipsi complet sau poate fi de cateva ori in cantitati mici in dependenta de nivelul obstacolului. Ca regula scaunul meconial are culoare surie, de consistent vascoasa. In cazurile cand obstacolul este superior de papila Vater cantitatea si culoarea scaunului este obisnuit. In primele ore de via$ a copilului purtarea acestuia poate fi obinuita. Dar odata cu creterea frecventei vomei copilul devine nelinistit, refuza alimentarea. Masa corporala scade evident, se dezvolta semne de exicoza si toxicoza. Se constate modificari ale metabolismului electrolitic si a starii acido-bazice. Cresterea fenomenelor de intoxicate si progresarea modificarilor electrolitice sunt insotite de apatie, adinamia copilului, atenuarea reflexelor fiziologice. Tegumentele devin uscate, marmorate. Abdomenul devine balonat, in primele 2-3 zile pot fi observate undele peristaltice. Pentru ocluzia superioara este caracteristic bombarea abdomenului in regiunea epigastrica, care se micsoreaza dupa voma. Diagnostic: Diagnosticul de ocluzie intestinala congenitala se pune in baza simptomatologiei prezente, care determina efectuarea unul examen radiologic al cavitatii abdominale in pozitie verticala la necesitate cu contrastarea tractului digestiv .Prezenja a 2 spatii aeriene cu nivel orizontal de lichid si lipsa aerului in zonele inferioare indica la ocluzie superioara.

Diagnostic Diferential: Ocluzie intestinala congenitala inferioara radiologic prezenta a mai multor niveluri hidroaeriene relateaza la ocluzie intestinala inferioara. Tratament: Tratamentul unei ocluzii intestinale congenitale este chirurgical fiind dependent de agentul cauzal al maladiei.

2) Osteomielita hematogena acuta a oaselor plate.

Este o afectiune inflamator distructiva a sist.osteoarticular.Etiologia:factorul microbian;surmenaj;diverse intoxicatii,infectii care reduc imunitatea;hipoalimentatie; tesuturi piogene;focare cornice;microtraumatisme.Simptomatologie:FORMA SUPRAACUTA-debut brutal;febra mai mare de 40-41C;frisoane;transpiratii reci;halucinatii;coma;durere in regiunea afectata.FORMA SEPTICO-PIEMICA:debut precedat de subfebrilitate;febra 3940C;frisoane;agitatie/apatie;paloare tegumentara;cianoza mucoaselor;dispnee;taahicardie;meteorism;spleno- si hapatomegalie;oligurie;durere violent in reg. afectata;copilul protejeaza membrul semiflecatin articulatia invecinata;scaderea sau lipsa miscarilor;edem neinsemnat.FORMA LOCALA-apar brusc dureri;apoi subfebrilitate;stare de rau

general;edem;tumefiere;dereglarea functiei.Diagnostic:anamneza;date clinice;USG-tumefactia regiunii,lichid in articulatie;scintigrafie osoasa;TC;ex.radiologic;an. Gen. a singeluileucocitoza,anemie,anizocitoza,poichilocitoza,VSH marit;hipo-/disproteinemie. Diagnostic diferential-traumatisme;fracture subperiostice;decolari de periost;sinovita traumatic;artrita; flegmon;tumori osoase;tbc osoasa;osteosarcom;necroza aseptic;maningita;alergoze. Tratament:terapie antibacteriana;de dezintoxicare;desensibilizanta;;simptomatica;chirurgicalsub anestezie generala,drenarea focarului;mai multe incizii de 1-1.5 cm,perforarea osului;orthopedic-pozitie fiziologica sau imobilizare cu atele gipsate.Complicatii:luxatii;fracture;contracture in articulatii;scurtime de segment;cronicizare.

3) Hernia Inghinala
Defenitie: Hernia inghinala la copii prezinta tumefierea confinutului cavitafii abdominale in tesutul adipos-subcutanat al regiunii inghinale a abdomenului sau se coboara in scrot prin inelul inghinal
Etiopatogenie: Canalul peritoneo-vaginal (la baiet) si peritoneo-labial (la fetije), de care este legata formarea herniilor inghinale oblice la copii, se dezvolta la a 12-a saptamana de viafa intrauterina si reprezinta dublicafie de peritoneu ce patrunde in canalul inghinal in procesul de coborare a testiculului. parte din procesul peritoneo-vaginal, ce acopera testiculul coborat, in hemiscrot devine membrana acestuia, iar partea ce se afla in canalul inghinal se oblitereaza. In asa fel hemiscrotul nu mai comunica cu cavitatea abdominala. Ca regula herniile inghinale la copii sunt congenitale, cele dobandite intalnindu- se rar. Simptomatologie: Simptoamele clinice de baza a unei hemii strangulate sunt prezente prin: nelinitea copilului, refuzul alimentarii, vome. Ca regula, parintii indica precis timpul cand apar semnele numite. Tumefierea hemiara care inainte putea fi redusa la moment nu se reduce, devine tensionata, dureroasa. In primele ore de la debut scaunul este de sine statator, ulterior voma se agraveaza, se determina lipsa emiterii gazelor $i scaunului. Intensitatea durerilor cu timpul scade, copiii devin apatici, cresc semnele de intoxicafie. Se dezvolta edemul si hiperemia scrotului. Diagnostic: Deseori in perioada de nou-nascut la copii se observa tumefiere in regiunea inghinala, ce create in dimensiuni in timpul cand copilul devine nelinistit. In stare de repaus sau cand copilul plange aceasta tumefiere dispare. In cazul herniilor inghino- scrotale tumefierea coboara in scrot, provocand asimetria acestuia. La palpajie aceasta tumefiere este elastica, poate fi redusa in cavitatea abdominala, uneori provocand anumite sunete. Dupa reducere se apreciaza orificiul extern al canalului inghinal largit.

Diagnosticul Diferential: Este necesar de facut un diagnostic diferenfial al hemiei inghinale strangulate cu: limfadenita inghinala, funiculocelul dezvoltat brusc, torsia testiculului in criptorhidie. Dificultaji majore in diagnosticul diferenfial apar in caz de strangularea testiculului ectopiat in canalul inghinal sau in criptorhidie, torsia funiculului spermatic, inflamajia apendicelui situat in sacul hemiar. Diagnosticul diferenjial la fetite se face cu chistul Nuc, hernia femoraia, limfadenita. Diagnosticul diferenjial al hemiei inghinale se face cu: hidrocel comunicant; funiculocel (chist al canalului Nuck la fetije); criptorhidie sau ectopia testiculului; cu marirea in dimensiuni a ganglionului limfatic Pirogov-Rozenmuller, care se afla inferior i sub ligamentul inghinal; tumori localizate in regiunea inghinala (chist dermoid, limfangiom). hemie femoraia.

Comparativ cu hernia inghinala hernia femoraia, ca regula, este dobandita $i se caracterizeaza printr-o tumefiere ce apare inferior de ligamentul inghinal. Hernia femoraia la copii se intdlnete foarte rar i se datoreaza particularitafilor anatomo-topografice regiunii inelului femoral

Tratament: Tratamentul de elecjie este cel chirurgical. Copiilor pana la varsta de 6 luni in perioada de adaptare se recomanda de a se objine de la intervenfii chimrgicale programate. In caz de hemie inghinala strangulata, conform indicajiilor, intervenjia chirurgicala este indicata i in perioada de nou-nascut. Procedeul chimrgical. Pozifia bolnavului pe spate. Anestezie - generaia. Incizia se face superior i paralel plicii cutanate inghinale (unii autori dau preferinja inciziilor transversale in regiunea de proiecjie a orificiului extern al canalului inghinal). Se mobilizeaza peretele anterior cu orifieiul extern al canalului inghinal cu mobilizarea ulterioara a colului sacului hemiar in regiunea orificiului extern al canalului inghinal. Vasele testiculare i d. deferens se separa de la sacul hemiar. Ca punct de orientare poate servi fascicolul format din vasele epigastrale inferioare. Sacul hemiar se deschide atent (fara trauma organelor ce se conpn in el), se examineaza confinutul care se reduce in cavitatea abdominala. Colul sacului hemiar se sutureaza, se ligatureaza i se exciziaza.