Modulul 2.

Teoriile economice ale integrrii i aplicarea lor in procesul integrrii europene

Modulul prezint principalele teorii ale integrrii i modul in care se regsesc in procesul de integrare european. Studenii pot inelege procesele economice care au loc intr-un spaiu de liber circulaie a mrfurilor i a factorilor, modul de evoluie a procesului de aprofundare a integrrii comunitare, principiile i procedeele de integrare folosite pentru a depi diferitele momente de stagnare in direcia realizrii uniunii economice i monetare.

Modulul include la sfarit 1 fi bibliografica, avand rolul de a completa i aprofunda, pe baza cunotinelor dobandite prin materialul de curs, aspectele cele mai importante ale unificrii monetare. Modulul este structurat pe 4 uniti de curs i necesit 13 ore de studiu.
Dup cel de-al doilea rzboi mondial s-au format dou opinii diametral opuse cu privire la cooperarea european. Prima consta in a realiza o simpl zon vast de liber schimb prin eliminarea barierelor vamale i a altor restricii din calea schimburilor reciproce. A doua opinie presupunea constituirea unei uniuni economice, a crei prim etap ar fi fost afirmarea unei personaliti proprii prin realizarea unei uniuni vamale, opinie aflat intr-o dubl divergen fa de prima: privind supranaionalitatea i privind deschiderea ctre restul lumii occidentale.1 Ca urmare a acestor dou concepii diferite, Europa Occidental s-a scindat in dou: rile care au semnat la 4 ianuarie 1960 la Stockholm Convenia de creare a Asociaiei Europene a Liberului Schimb (Marea Britanie, Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveia) i rile care au format Comunitatea Economic European (Frana, Germania, Italia, Belgia, Olanda i Luxemburg). Ca simpl zon de liber schimb, fr a stabili i un tarif vamal extern comun, AELS a fost gandit ca etap intermediar, indispensabil, in vederea unei aliane comerciale la nivelul Europei Occidentale. Ea s-a dorit a fi un front eficient de negocieri cu Piaa Comun i baz de lansare spre aceasta, prin dobandirea unei experiene practice intr-un cadru restrans domeniului integrrii comerciale. Politica comercial a AELS a fost fundamentat pe ideea c liberul schimb se poate efectua fr tarif extern comun i fr politici concertate, elementul de substituire fiind un sistem de reguli de origine. Prin formula mai supl pe care o presupune, zona de liber schimb a fost considerat de ctre rile AELS ca rspunzand mai bine decat alte forme de integrare unor interese diferite ale grupurilor ce doresc s-i lrgeasc nivelul de cooperare in domeniul comercial, dar s-i pstreze in acelai timp deplina suveranitate. Efectele favorabile rezultau din dezvoltarea schimburilor externe intre rile partenere i transformrile produse in alocarea resurselor proprii, generatoare de efecte de creare de trafic; logic, ins, efecte limitate prin 1 Pierre Guillaume .a., Nouvelle histoire economique, vol. II, Armand Colin, Paris, 1992, p. 289.

27
raportare la alte forme de integrare aprofundat, mai ales ca urmare a lipsei de mobilitate a factorilor de producie. AELS s-a dovedit totui a fi ceea ce s-a dorit s fie: o treapt in integrarea european pentru rile ce nu s-au artat increztoare de la inceput intr-un proiect care urma s aduc limitri principiului suveranitii naionale. Treptat, cea mai mare parte a rilor membre au fost integrate in Piaa Comun, AELS cuprinzand in prezent doar Norvegia (ca urmare a neratificrii acordului de aderare), Elveia, Islanda i Liechtenstein. Proiectul Comunitii Economice Europene era mult mai ambiios, vizand ca scop final uniunea politic, dei fr precizri in acest sens. Nu era inc timpul i europenii mai euaser incercand s unifice Europa prin politic. Prin Tratatul de la Roma privind crearea Comunitii Economice Europene, rile semnatare ii propuneau ca, prin stabilirea unei piee comune i prin apropierea progresiv

a politicilor lor economice, s promoveze dezvoltarea armonioas a activitilor economice in ansamblul Comunitii, o expansiune continu i echilibrat, o cretere stabil, o ridicare accelerat a nivelului de via i relaii mai stranse intre statele membre (art. 3)2. Articolul 4 al tratatului prevede i cile de atingere a obiectivului propus3: a) eliminarea intre statele membre a taxelor vamale i a restriciilor cantitative la intrarea i ieirea mrfurilor, precum i orice alt msur cu efect echivalent; b) stabilirea unui tarif vamal comun i o politic comercial comun fa de statele tere; c) eliminarea, intre statele membre, a obstacolelor in calea liberei circulaii a persoanelor, serviciilor i capitalurilor; d) instaurarea unei politici comune in domeniul agriculturii; e) instaurarea unei politici comune in domeniul transporturilor; f) stabilirea unui regim prin care concurena s nu fie ingrdit in cadrul pieei comune; g) aplicarea unei proceduri de coordonare a politicilor economice ale statelor membre i de evitare a dezechilibrelor balanelor de pli; h) apropierea legislaiilor naionale in msura necesar funcionrii pieei comune; i) crearea unui Fond social european, in scopul ameliorrii posibilitilor de utilizare a forei de munc i a ridicrii nivelului de via; j) instalarea unei bnci europene de investiii, destinat s faciliteze expansiunea economic a Comunitii ; k) asocierea rilor i teritoriilor de peste mare in vederea creterii schimburilor i pentru a urmri in comun efortul de dezvoltare economic i social. Putem observa c: 1) iniiatorii tratatului au optat pentru formula pieei comune, dar mai multe dispoziii (b, d, i privind politici comune i f, g, h, i, j, k- referitoare la coordonarea politicilor economice) demonstreaz dorina de a depi acest nivel de integrare; 2) sunt prevzute dou mari tipuri de aciuni : - eliminarea obstacolelor in calea micrii libere a mrfurilor, persoanelor, serviciilor, capitalurilor (piaa comun) i 2 LUnion europeenne. Les traites de Rome et de Maastricht, La documentation Francaise, Paris, p.9. 3 Ibidem, p.9-10.

28
- elaborarea de politici coordonate, armonizate sau comune (caracteristici ale uniunii economice); 3) punctul de plecare pe calea integrrii economiilor il constituie libera circulaie a mrfurilor in interiorul Comunitii punctul a). Definirea obiectivului si modalitatile prin care tarile membre si-au propus sa-l realizeze au suportat modificari semnificative prin Tratatul de la Maastricht. In prezent ele au fost reconsiderate prin Tratatul Constitutional. In art 3 (obiectivele Uniunii) se stipuleaza: 1. Scopul Uniunii este promovarea pacii, a valorilor sale (respectul demnitatii umane, libertatea, democratia, egalitatea, statul de drept, respectarea drepturilor omului, intr- o societate caracterizata de pluralism, toleranta, justitie, solidaritate si non discriminare art 2) si bunastarea popoarelor tarilor membre. 2. Uniunea ofera cetatenelor si cetatenilor un spatiu de libertate, securitate si justitie fara frontiere interne si o piata unica unde concurenta este libera si nedistorsionata. 3. Uniunea urmareste realizarea unei Europe a dezvoltarii durabile fondata pe o crestere economica echilibrata, o economie sociala de piata inalt competitiva, urmrind ocuparea deplin i progresul social, un nivel ridicat de protecie i ameliorare a calitii mediului. Ea promoveaza progresul stiintific si tehnic. Combate excluderea social i discriminrile, promoveaza justitia si protectia socila, egalitatea intre femei si barbati, solidaritatea intre generatii si protectia drepturilor

copiilor. Ea promoveaza coeziunea economica, sociala si teritoriala si si solidaritatea intre tarile membre. Uniunea respecta bogatia diversitatii sale culturale si lingvistice si vegheaza la conservarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european. 4. In relatiile cu restul lumii, Uniunea afirma si promoveaza valorile si obiectivele sale. Ea contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabila a planetei, solidaritatea si respectul mutual intre popoare, la comertul liber si echitabil, la eliminarea saraciei si protectia drepturilor omului, in special a drepturilor copilului, ca si respectul strict si dezvoltarea dreptului international, indeosebi a Cartei ONU. 5. Aceste obiective sunt urmarite prin mijloace potrivite, in functie de competentele conferite Uniunii de prezenta Constitutie. Principiul in baza caruia Uniunea isi exercita competentele este cel al atribuirii (atribuite de catre statele membre, in baza principiilor de subsidiaritate si proportionalitate). Determinat politic, integrarea european s-a realizat prin mecanisme complexe bazate pe libera circulaie. S-au avut in vedere politici comune, armonizarea legislaiilor, coordonarea politicilor naionale, fonduri i instituii comune; o construcie inedit ce urma s unesc naiunile Europei intr-un efort comun de progres i prosperitate; o opiune deschis tuturor statelor ce imprteau idealurile fondatorilor i subscriau la obiectivele i principiile comunitare.

29

Unitatea de studiu 1
Timpul recomandat de studiu este 3 ore.

1. Ce este un proces de integrare i care sunt principalele teorii privind realizarea integrrii economiilor (teritorial)
Procesul de integrare a rilor membre ale Uniunii europene reprezint un exemplu de integrare total prin care diferitele economii naionale urmresc s formeze o nou entitate economico-social mai vast, echilibrat, substituind progresiv elementele componente.4 Pentru Marchal, unul din teoreticienii de referin in teoria integrrii, un astfel de proces este integrare teritorial deoarece se refer la un fenomen care, intr-un spaiu delimitat geografic, este total in ce privete toate elementele vieii economice, sociale, tehnice i politice. La aceast definiie Marchal mai adaug cel puin inc dou : fuziune progresiv a economiilor naionale pe toate planurile, in primul rand economic i apoi, prin fora lucrurilor, pe plan social i in final politic i intensificarea (consolidarea) solidaritii care domnete sau trebuie s domine intre diversele elemente ale unui ansamblu5. Pe baza acestor definiii, se inelege c integrarea teritorial este un proces dinamic, progresiv, limitat in spaiu, de creare a unui ansamblu nou, bazat pe o reea complex de legturi de solidaritate in toate domeniile; este un proces prin care economiile naionale fac loc unei noi entiti, punctul de plecare fiind fuziunea economic, iar cel final fuziunea politic dar nu ca scop in sine, ci ca o necesitate, prin fora lucrurilor. Un prim aspect ce poate fi constatat este importana acordat solidaritii in procesul de integrare economic. Marchal nu las aici loc de discuii. El precizeaz clar : un spaiu integrat va fi un spaiu de solidaritate. Solidaritatea este necesar pentru a asigura unitatea i echilibrul noii entiti i va determina o anumit viziune asupra condiiilor de integrare, a mecanismelor i instrumentelor folosite, deoarece: exist un spaiu integrat atunci cand legturile de solidaritate care exist intre diversele sale elemente sunt astfel incat libertatea total a schimburilor nu duneaz nimnui i este in profitul tuturor.6 Aceasta caracterizeaz spaiul naional; un spaiu similar trebuie creat prin integrare, un spaiu in care indivizii i grupurile sociale s fie contiente de apartenena la o comunitate, s fie solidare atat cat uman este posibil. Acordand solidaritii o importan determinant in realizarea unui spaiu integrat,

Marchal va defini trei procese de integrare, laturi (componente) ale integrrii depline, in funcie de natura solidaritii, respectiv: integrare economic, social i politic. Integrarea economic reprezint realizarea solidaritii economice prin formarea unei reele complexe de legturi interdependente intre agenii economici ai rilor participante; integrarea social completeaz integrarea economic i este specific integrrii depline, dar nu va fi niciodat total, deoarece niciodat oamenii nu se vor simi deplin solidari; 4Andre Marchal, Lintegration territoriale, Presses Universitaires de France, Paris, 1965, p.7. 5 Ibid., p.7, 10, 20. 6 Ibidem, p.24.

30
integrarea politic, consecin a celorlalte, reprezint existena unitii de decizie i se poate realiza sub dou forme: confederal i federal. Ca finalitate, integrarea teritorial va fi atat economic cat i social i politic, un proces desfurat in toate cele trei domenii. Observm la Marchal aa numita logic cumulativ a integrrii, principiul solidaritii i criteriul teritorial- confirmate in planul concret al integrrii europene. Importana legturilor de solidaritate pentru existena unui spaiu integrat pare a fi luat in considerare i de Fr. Perroux. Referindu-se la integrarea vest-european, Perroux consider integrarea drept procesul prin care se urmrete inlocuirea echilibrelor naionale i a echilibrelor intre naiunile europene i intre acestea i cele din afara Europei, cu un nou echilibru al unui ansamblu format din naiunile europene, considerat mai favorabil i socotit ca stabil in profitul su.7 In studiul Integration economique. Qui integre? Au benefice de qui sopere lintegration?8 Perroux depete cadrul european al analizei pentru a oferi, in concepia sa, o teorie general valabil a integrrii regionale. El pornete de la abordarea comparativ a integrrii unei naiuni i a integrrii unor spaii economice diferite, urmrind s demonstreze care sunt condiiile de integrare, necesitatea adoptrii unei politici de integrare, consecinele posibile i s precizeze modul in care trebuie apreciate rezultatele obinute. In explicarea integrrii la nivelul naiunii accentul cade pe limitele autoreglrii economice pe baza mecanismelor pieei libere (cretere polarizant, dezintegrant) i a rolului integrator al puterilor publice (prin favorizarea circulaiei informaiei i repartizarea corectat a avantajelor obinute). Concluzia la care ajunge Perroux este c problema fundamental a integrrii unor spaii economice diferite i, mai ales, inegal dezvoltate o contituie evitarea exercitrii de ctre una din pri a rolului de integrator in beneficiul su i in dezavantajul celorlalte pri (chiar dac beneficiul respectiv coincide cu cel al ansamblului). Rezultatele obinute nu se apreciaz prin prisma ansamblului, ci a fiecreia dintre unitile componente. Asigurarea coeziunii economice i sociale a ansamblului, respectarea principiului reciprocitii, eliminarea oricror raporturi de dominaie intre parteneri i evitarea polarizrii sunt absolut necesare crerii unui spaiu integrat, echilibrat i solidar. O serie de clarificri utile inelegerii procesului de integrare aduce i Louis Philips. El acord o importan deosebit distinciei intre integrarea pieelor i integrarea economiilor, considerand c integrarea pieelor reprezint un mijloc de a crea comportamente mai concurente, de a realiza o pia concurenial i se definete intr-o optic pe termen scurt (in care formele de pia determin comportamentele)9; integrarea economiilor este considerat ca fiind procesul prin care se urmrete obinerea unui progres susinut, implic solidaritate i reciprocitate i este conceput intr-o optic pe termen lung (in care comportamentele influeneaz la randul lor formele de pia, aa incat, rezultatele finale obinute in scurt perioad conduc pe termen lung la comportamente noi i, prin acestea, la noi forme de pia10. 7 Fr. Perroux, LEurope sans rivages , Presses Universitaires de France, Paris, 1954, p.419. 8 Fr. Perroux, LEconomie du XX-e siecle , Presses Universitaires de Grenoble, 1991.

9 Louis

Philips, Dintegration des marches, Edition E.Nauwelaerts, Louvain, 1962, p.75. 10 Ibidem, p.62.

31
Rezult c, integrarea pieelor este o component a mecanismului de integrare a economiilor i presupune in primul rand eliminarea barierelor artificiale din calea schimburilor (integrare negativ) i apoi ameliorarea funcionrii pieei respective (integrare pozitiv). Conceptele de integrare negativ i integrare pozitiv desemneaz practic dou mecanisme de realizare a integrrii economice sau, eventual, dou laturi ale aceluiai mecanism. Integrarea negativ const in desfiinarea tuturor obstacolelor din calea liberei circulaii care pot exista in interiorul statelor11 sau abolirea gradual a restriciilor cantitative i a taxelor de import din calea schimburilor dintre ri, in scopul bunstrii comerciale a ariei integrate12. Conform opticii liberale, integrarea este doar amenajarea spontan a economiilor aa cum rezult din legea pieei.13 Eliminarea barierelor vamale declaneaz un proces automat de integrare datorit capacitii autoregulatoare, de adaptare, a economiilor. A. Marchal a definit ins pseudo-integrare procesul integrrii economiilor prin mecanismul integrrii negative.14 Motivat de principiul solidaritii, el este un adept al integrrii voluntariste, dirijiste, al integrrii pozitive. Integrarea pozitiv presupune cel puin un minim de intervenie in direcia coordonrii i armonizrii politicilor economice in scopul ameliorrii funcionrii pieei. Integrarea economiilor apare astfel ca un proces declanat prin integrare negativ i reglat prin integrare pozitiv. (A. Marchal, Fr. Perroux, B. Balassa). Spre exemplu, Fr. Perroux consider c prin integrare se urmrete obinerea pentru un anumit numr de spaii economice a mijloacelor unei mai bune alocri a resurselor lor, pentru o dezvoltare autonom, in beneficiul propriilor populaii. Mijloacele nu se obin ins automat, prin liberalizarea schimburilor, ci prin trei mecanisme de integrare.15 Integrarea prin pia (prin jocul liber al legilor pieei), in urma eliberrii barierelor din calea schimburilor reciproce, este considerat insuficient creterii i dezvoltrii autonome pe termen lung. Perroux propune dou mecanisme complementare- integrarea prin investiii i integrarea instituional, dei fr rigoare tiinific. Integrarea prin investiii const in crearea de spaii industriale ce depesc pe cele naionale pentru creterea interdependenei economice intre diversele pri constitutive, probabil in scopul asigurrii bazelor solidaritii. Ea apare ins, mai curand, nu ca un mecanism distinct ci ca un rezultat i, in acelai timp, factor de susinere a procesului integrrii. Integrarea instituional este propus a se folosi concomitent cu celelalte dou in procesul integrrii unor spaii inegal dezvoltate i const in intervenii publice acolo unde legile pieei nu ofer posibilitatea unei dezvoltri autonome; este o integrare pozitiv, absolut necesar in integrarea spaiilor inegal dezvoltate. 11 Christian Hen, Jacques Leonard, op.cit., p.27. 12 Jan Tinbergen, International economic integration, Elsevier Publishing Company, Amsterdam-London-New York, 1965, p. XV-XVI. 13Andre Marchal, Lintegration territoriale, Presses Universitaires de France, Paris, 1965, p.15. 14 Ibidem, p.16. 15 Fr. Perroux, LEconomie du XX-e siecle, Presses Universitaires Grenoble, 1991, p.420.

32
Teoria integrrii a catigat mult i prin dezbaterile legate de perceperea integrrii economiilor ca proces sau ca stare. Tendina dominant este de a considera integrarea un proces, deoarece : - integrarea deplin nu exist ca stare ci este doar un proces i mai curand o politic, pentru c nu exist solidaritate deplin i integrarea presupune mereu eforturi de coordonare, instrumente, politici etc. (A. Marchal); - dinamismul vieii economice face ca orice ansamblu integrat s fie mereu in curs

de integrare (G. Cevallos). Un mare succes a avut B. Balassa cu propunerea de a defini integrarea economic atat ca proces, cat i ca stare. Privit ca proces, ea inseamn luarea acelor msuri care s duc la abolirea discriminrilor intre unitile economice aparinand unor state naionale diferite; considerat ca stare, reprezint lipsa oricrei forme de discriminare din calea economiilor naionale.16 Observm, ca i la A. Marchal, c exist o politic de integrare i nu o integrare automat, realizat prin mecanismele pieei libere, stimulate in aciunile lor de liberalizarea schimburilor i lrgirea pieelor. Privit ca proces evolutiv, integrarea economiilor, incepand cu punctul de declanare, se va desfura etapizat. Stabilirea etapelor i a caracteristicilor fiecreia constituie una din problemele pe care teoria integrrii a incercat s le rezolve i in care vocea cea mai auzit (punctul de vedere cel mai rspandit i acceptat in literatura de specialitate) este cea a lui B. Balassa. Astfel, considerand integrarea economic un proces in evoluie spre o situaie caracterizat de integrare, B Balassa pune in eviden mai multe etape ale acestuia, care reprezint tot atatea trepte17. Sunt ins forme sau trepte? Prezentandu-le, vom observa c cele patru etape pot fi apreciate ca forme de integrare a economiilor i ca trepte ale integrrii depline (totale). Prima etap, zona de liber schimb, presupune eliminarea taxelor vamale i a restriciilor cantitative din calea schimburilor intre statele membre. Uniunea vamal, a doua etap, adaug la procesul liberalizrii schimburilor comerciale dintre rile partenere constituirea unui tarif vamal comun fa de rile tere. In practic, se constat c zonele de liber schimb cunosc i elemente specifice, teoretic, doar uniunii vamale. Membrii Asociaiei Europene a Liberului Schimb (A.E.L.S.) consider, de exemplu, c nimic nu impiedic adoptarea intr-o zon a liberului schimb a unor dispoziii complementare (privind regulile concurenei, armonizarea unei politici economice, etc.). Experiena AELS demonstreaz c realizarea unei zone de liber schimb presupune mai mult decat simpla desfiinare a barierelor interne din calea schimburilor reciproce; s-a produs o uniformizare a regulilor privind practicile concurenei, a avut loc i coordonarea limitat a politicilor naionale, indeosebi a politicii comerciale adoptat fa de rile UE. O a treia etap de integrare este piaa comun in care, intre rile membre, sunt eliminate restriciile in calea liberei micri a mrfurilor i a factorilor de producie. Ultima faz, uniunea economic, combin elementele specifice pieei comune cu armonizarea politicilor economice naionale i chiar politici comune. 16 B. Balassa, The theory of economic integration , George Allen, Unvoin LTD, London, 1962, p.2. 17 Ibidem, p.1.

33
Diferenele intre piaa comun i uniunea economic sunt, in realitate, greu observabile. Libertatea de circulaie a mrfurilor i a factorilor de producie nu se poate realiza fr politici comune i armonizarea politicilor economice. Se poate aprecia, mai curand, c piaa comun impune trecerea la un nivel superior de integrare. Economiile naionale devin deja atat de interdependente incat orice msur de politic economic luat de unul dintre parteneri are impact ce depete spaiul naional, impunand coordonarea. Este astfel de ineles de ce se vorbete de o logic cumulativ a integrrii dup care, odat debutat, procesul continu natural prin determinare economic pan la integrarea politic; evident, dac exist voina politic necesar. Integrarea economic parcurge toate cele patru etape i presupune in final unificarea politicilor monetar, fiscal, social, anticiclic i recunoaterea unei autoriti supranaionale ale crei decizii leag statele membre.18 In concluzie, integrarea european este un proces evolutiv de integrare deplin a economiilor naionale intr-o nou entitate; elementele definitorii sunt: - declanarea procesului de integrare se produce prin desfiinarea barierelor tarifare

i netarifare din calea schimburilor comerciale; - integrarea economic se realizeaz concomitent in toate domeniile, progresiv, etapizat, conform unei legiti proprii, finalizand cu integrarea politic; - principiul de baz al integrrii il constituie solidaritatea, in toate formele sale; - o serie de instrumente de intervenie se impun deoarece simpla aciune a legilor pieei nu conduce la situaia considerat a fi in avantajul fiecrui participant i a ansamblului in acelai timp. Uniunea Europeana este in prezent o uniune economica si monetara, funcionand in baza principiului geometriei variabile, ca rezultat al complementaritii intre mecanisme de integrare negativ (liberalizarea pieelor) i de integrare pozitiv (politici comune, armonizare - coordonare de politici, instituii comune, buget comun). Sistemul de integrare este , de asemenea, rezultatul unei complementariti intre metoda comunitar, aplicat pilonului central Piaa Intern, i metoda cooperrii inter-guvernamentale, aplicat domeniilor Justiie i Afaceri Interne JAI i Politic Extern i de Securitate Comun PESC, in cadrul Conferinelor Interguvernamentale.

Intrebri pentru verificarea cunotinelor

1. Ce este un proces de integrare teritorial i care este rolul solidaritii in definirea integrrii? 2. Care sunt diferenele intre: integrarea pieelor i integrarea economiilor, integrarea pozitiv i integrarea negativ, integrarea prin piaa i integrarea instituional? 3. Care este rolul integrrii instituionale intr-un proces de integrare economic? 4. Care sunt principalele etape ale integrrii ca proces? 5. Ce inelegei prin procesul de integrare deplin? 18 Bela Balassa, op. cit., p. 2.

34

Unitatea de studiu 2
Timpul recomandat 2 ore. Se adaug 2 ore pentru studiul fiei de documentare 1.

2. Etape in evoluia integrrii europene

Uniunea European include in prezent 25 de ri (27, dup aderarea de la 1 ianuarie 2007 a Romaniei i Bulgariei), cu posibilitatea extinderii cel puin ctre Croaia i Turcia, in perioada urmtoare. rile semnatare ale Tratatului de la Roma, impreun cu cele care au aderat ulterior (Marea Britanie, Irlanda, Danemarca in 1973, Grecia in 1981, Spania i Portugalia in 1986, Suedia, Finlanda i Austria in 1995) au parcurs pan aici un drum lung, conflictual i controversat, procesul de integrare putand fi definit ca o evoluie prin criz. De la Roma la Roma (1957-2004) a curs un timp in care, in baza unei legiti proprii i prin voin politic, integrarea european a evoluat prin aprofundare i prin extindere, apropiindu-se de obiectivul fundamental - unificarea politic, dar parcurgand in egal msur etape de criz instituional, bugetar i de liberalizare a pieelor. Debutul integrrii s-a realizat prin construirea unei uniuni vamale ca premis esenial formrii pieei comune i conturrii celorlalte politici economice necesare unificrii.

A. Uniunea vamal
Europenii i-au propus formarea unei uniuni vamale intre rile membre intr-o perioad de tranziie de 12 ani (eventual 15 ani dac se impunea), prin eliminarea taxelor vamale, stabilirea unui tarif vamal comun i eliminarea restriciilor cantitative.19 Primul proces, derulat in trei etape, a fost unificarea tarifar realizat prin dezarmarea tarifar intra-comunitar liniar sau selectiv. O clauz de accelerare a permis adoptarea unui ritm mai rapid pentru realizarea reducerilor tarifare intr-un context economic favorabil. Taxele vamale interne au fost desfiinate in totalitate i aliniate la tariful vamal comun la 1 iulie 1968, cu doi ani mai devreme decat termenul prevzut. Tariful vamal extern comun s-a stabilit la nivelul mediei aritmetice a taxelor aplicate la 1

ianuarie 1957, in cele patru zone vamale ale Comunitii (Benelux, Frana, Italia, i R.F.G.), cu cateva excepii, indeosebi pentru sectorul agricol. Funcionarea eficient a Uniunii vamale a impus pe lang eliminarea taxelor vamale i tariful vamal comun, desfiinarea celorlalte restricii comerciale i armonizarea reglementrilor naionale.20 rile membre i-au pstrat ins numeroase msuri de politic comercial netarifar, in principal de natur fiscal, tehnic i fito-sanitar, care s-au constituit in importante obstacole in calea schimburilor reciproce. Ca urmare, dup primii ani de succes, integrarea european a parcurs o perioad de criz, fiind relansat la mijlocul anilor '80 printr-un program avand drept scop "desvarirea pieei comune" pan in 1992. 19 Vasile C. Nechita, Integrarea european, Editura Deteptarea, Bacu, 1997, p.73. 20 I. Ignat, op. cit., p.36.

35 B. Piaa comun
Uniunea vamal a fost doar o prim etap in liberalizarea pieelor interne. rile comunitare au considerat c trebuie s continue procesul integrrii prin instituirea deplin a celor patru liberti fundamentale : a mrfurilor, a capitalurilor, a serviciilor i a persoanelor. Ele dau coninut unei alte forme de integrare, etap a integrrii totale, numit piaa comun. Libera circulaie a mrfurilor reprezint fundamentul integrrii economice. Condiii specifice au determinat inregistrarea unor progrese rapide, taxele vamale fiind eliminate pan la 1 iulie 1968, fa de 1 ianuarie 1970, cat prevedea tratatul. Anii care au urmat au fost, ins, caracterizai de o relansare a practicilor protecioniste, acceptate prin unele dispoziii ale tratatului. Ele au fost generate de dificulti structurale inregistrate indeosebi in industriile tradiionale ale rilor membre, incetinirea creterii economice, intensificarea concurenei internaionale. Recurgerea la msuri protecioniste prezint pentru un grup de ri care se integreaz cel puin trei inconveniente 21: - meninerea unor preuri mai ridicate pe piaa intern antreneaz un transfer de venit de la consumator la productor i este la originea unor pierderi legate de dezvoltarea unor producii mai puin eficiente decat in condiii de liber schimb ; - protecia limiteaz schimburile internaionale, posibilitile specializrii i deci ale unei mai bune exploatri a economiilor de dimensiune; - se produce fragmentarea pieei . Cartea alb distingea in 1985, pentru rile europene, patru tipuri principale de obstacole in realizarea pieei unificate: preferine naionale in cadrul pieelor publice, frontiere fizice, frontiere tehnice i frontiere fiscale22 . In consecin, eforturile europenilor s-au concentrat asupra instituirii unei circulaii libere reale a mrfurilor prin eliminarea obstacolelor existente i armonizarea legislaiilor naionale. Concomitent, s-a avut in vedere i libertatea de micare a persoanelor. Impreun cu alte msuri de armonizare social, libera circulaie a persoanelor asigur coeziunea social necesar existenei unui spaiu unitar, integrat, solidar. Libertatea de micare a lucrtorilor se detaeaz ca importan datorit implicaiilor asupra ocuprii forei de munc, remunerrii, condiiilor de munc i drepturilor cuvenite. Tratatul de la Roma prevedea prin articolul 48 principiul liberei circulaii a muncitorilor, sub rezerva limitrilor justificate de raiuni de ordin public, securitate i sntate public i neaplicabil ocupaiilor din administraia public. In 1968 era deja eliminat orice restricie privind sejurul muncitorilor i familiilor acestora. Actul unic, acordul de la Schengen i Tratatul de la Maastricht marcheaz momente decisive in realizarea a ceea ce vest-europenii numesc Europa cetenilor. Dar, urmare a disparitilor naionale inc 21 P. Maiellet, Ph. Rollet,op. cit., p.70. 22 Cartea alb reprezint un document al Comisiei europene, prezentat Consiliului European in 1985, cu privire la incheierea procesului de realizare a pieei comune. Nu

trebuie confundat cu Cartea alb adoptat de Consiliul de la Essen (1994) privind acquis-ul comunitar.

36
existente, se impune continuarea eforturilor de apropiere a legislaiilor i intrirea competenelor comunitare in scopul constituirii unui veritabil spaiu intern fr frontiere. Libera circulaie a serviciilor are dou componente: libertatea de stabilire i libertatea de prestare. Realizarea ei presupune folosirea intr-o msur important a principiului recunoaterii mutuale i cel al armonizrii minimale. Libertatea de stabilire presupune dreptul unei intreprinderi dintr-un stat membru de a implanta o filial sau orice alt tip de unitate in orice alt ar partener. Orice discriminare pe criteriu de naionalitate este interzis. Libertatea de prestare reprezint dreptul de a presta servicii, oriunde in comunitate i indiferent de naionalitate. Dificultile inregistrate in acest domeniu in de progresele insuficiente in recunoaterea mutual a diplomelor i absena unui drept european al societilor 23. Libera micare a capitalurilor presupune libertatea de prestaie a serviciilor in domeniul financiar i libera circulaie a capitalurilor. Ea este consecina fireasc a micrii libere a mrfurilor, serviciilor i persoanelor; completeaz i sprijin integrarea comercial. Avantajele ateptate in urma acestui proces sunt : scderea costurilor intermediare; diversificarea ofertei; o mai bun organizare i implicit posibiliti ridicate de a face fa concurenei pe piaa financiar internaional; creterea posibilitilor de finanare datorit mai bunei mobilizri a economiilor europene. Piaa intern unic a evoluat lent. Sub impulsul dat de Actul unic (numit i Cartea Alb), adoptat in 1987 in scopul de a pregti terenul pentru unificarea european, piaa comun a putut deveni efectiv doar la 1 ianuarie 1993. In 1985, Comisia european a emis un document intitulat Cartea alb. Documentul includea argumentele i mijloacele necesare pentru o realizare mai rapid a celor patru liberti. Propunand suprimarea frontierelor fiscale (diferenele de TVA), tehnice (norme sanitare i tehnice, monopoluri publice naionale) i fizice (controale vamale). Documentul a fost a semnat in februarie 1986, reprezint Actul unic i este de fapt actul de relansare a procesului de integrare, proces aflat in criz prin amplificarea barierelor netarifare in spaiul comunitar. arile membre se angajau intr-un proces de armonizare legislaiilor necesar intr-un spaiu de liber circulaie a mrfurilor i factorilor de producie. Pentru a facilita procesul de armonizare, Actul unic a introdus principiul recunoaterii mutuale in baza armonizrii minimale i a extins acordul cu majoritate calificat. In 1979, hotrarea Curii de Justiie a Comunitii europene Cassis de Dijon a decis c un bun sau serviciu comercializat legal intr-un stat membru trebuie s poat fi vandut fr restricii in toate celelalte ri membre. Acest principiu, al recunoaterii mutuale permitea cderea intregului arsenal protecionist pe care uniunea vamal nu l-a putut elimina i care s-a dezvoltat pe fondul incetinirii creterii, cu incepere de la mijlocul anilor 70. Aplicarea principiului se lovea ins de compromisul de la Luxemburg care insemna c in luarea deciziilor la nivelul Consiliului se practica procedura unanimitii cu o diferen rezonabil. Practic orice decizie putea fi pus in discuie printr-un veto al unui stat. Compromisul intarzia prin urmare procesul de liberalizare a pieelor. Acordul unic a permis aplicarea efectiv a principiului recunoaterii mutuale i avansarea in procesul integrrii. 23 Ibidem, p.80.

37
Actul unic menine parial i principiul armonizrii dar pentru toate problemele referitoare la desvarirea pieei unice, principiul votului cu majoritate calificat se substituie celui al unanimitii. Se menin deciziile unanime in domenii sensibile: fiscalitate, extindere, libera circulaie a persoanelor, aciuni noi. Pan la sfaritul lui 1995, cvasi-totalitatea celor 282 de directive de armonizare necesare desvaririi pieei unice au fost adoptate; nu toate au fost transpuse ins in legislaiile naionale.

C. Uniunea economic

In literatura de specialitate, piaa comun i uniunea economic sunt prezentate ca forme distincte de integrare. Din analiza a ceea ce este in fapt o pia intern unic, se poate constata c realizarea ei implic msuri ce in, teoretic, de uniunea economic. Stabilirea unui moment in care un ansamblu de ri trece de la realizarea intre ele a unei piee comune la o uniune economic, este, credem, imposibil. Piaa comun pare mai curand o component a uniunii economice, un mijloc de realizare a acesteia. In cadrul uniunii economice pot exista ins diferite nivele de integrare, in funcie de: numrul de politici comune, gradul de armonizare al legislaiilor, interdependena existent intre economiile participante. Condiiile considerate minime pentru reuita unei uniuni economice sunt:24 - existena pieei unice, cu cele patru liberti i armonizarea fiscalitilor indirecte (T.V.A., accize) ; - o politic a concurenei care s asigure buna funcionare a mecanismelor pieei; nu poate exista pia unic fr posibilitatea de a controla acordurile, monopolurile, concentrrile i ajutoarele publice ; - politici comune in scopul realizrii coeziunii economice i sociale a uniunii ; - coordonarea politicilor economice a statelor membre, obligatorie la un nivel al interdependenei, cand o msur de politic economic a unui stat depete sfera aciunii sale spaiul naional; -armonizarea politicilor i recunoaterea mutual. Uniunea economic este un stadiu de integrare in care interdependenele sunt atat de accentuate incat aproape toate politicile economice ies de sub elaborarea strict naional. Statele membre ii pstreaz deplina libertate in elaborarea politicii monetare. Renunarea la aceasta, un pas deosebit de dificil, se consider un imperativ deoarece independena statelor membre in domeniul monetar limiteaz efectele favorabile ale constituirii pieei unice. Fondatorii Comunitii erau convini c realizarea pieei comune va fi condiionat de politici economice i monetare comune. Era de la sine ineles c instituirea progresiv a pieei comune va antrena interdependene acentuate intre economiile membre, obligand la armonizare i coordonare intr-o prim etap iar apoi la adoptarea de politici comune. In momentul lansrii procesului, poziia adoptat a dovedit ins realism prin opiunea pentru o form de integrare ce nu aducea atingere principiului suveranitii. Elaborarea politicilor economice a revenit statelor membre care ii asumau obligaia de a urmri obiectivele stabilite la nivel comunitar in strans colaborare cu instituiile CEE. Dar, exceptand agricultura- domeniu in care a fost pus rapid in aplicare o politic comun, 24 M. Berthiaume i R. Revol, lucr. cit., p.57.

38
progresele in planul coordonrii/arminizrii au fost extrem de lente, intarziind i chiar punand in pericol procesul de integrare. La Conferina de la Haga din 1969, statele membre au aprobat iniierea unor msuri pentru constituirea unei uniuni economice i monetare. Msurile propuse au dat coninut planului Werner.25 Planul prevedea realizarea uniunii economice i monetare in trei etape in care statele membre ar urma s-i armonizeze politicile naionale pentru a putea trece la politici comune. Rezultatul a fost un eec iar procesul a fost relansat 20 de ani mai tarziu prin planul Delors(1989). Adoptat in iunie 1989, planul a reprezentat baza aciunilor ce au condus la Uniunea European.

D. Uniunea economic i monetar

Preocuparea rilor membre CEE de a introduce o disciplin monetar intern s-a datorat iniial problemelor ridicate de interdependena ridicat a economiilor i flotarea liber a monedelor incepand cu deceniul opt. Diferite etape s-au succedat pan la decizia adoptrii unei monede unice.26 Studiul literaturii privind integrarea monetar relev dou categorii de probleme: oportunitatea unei monede unice, in funcie de avantajele i dezavantajele instituirii acesteia i modul concret de realizare a Uniunii Monetare. 1) Dou optici diferite se desprind cu privire la oportunitatea monedei unice.

a) Stabilirea unei monede unice este, in viziunea economitilor care o susin fr rezerve, consecina fireasc a pieei unice i instrumentul indispensabil funcionrii acesteia. Ei au in vedere o serie de avantaje pe care moneda unic le-ar produce. Argumentele aduse pleac de obicei de la rolul monedei intr-o economie modern. Iat ce ne spune in acest sens Andre Fourcans: Moneda diminueaz costurile de informare i tranzacii asociate schimburilor. In rolul su de unitate de cont, mijloc de schimb i de rezerv, ea face dovada unei productiviti economice i sociale incomparabile. Ea reduce incertitudinea i costurile inerente activitii economice, diminuand resursele care ar trebui altfel investite pentru a obine, utiliza i stoca informaia i pentru a efectua tranzaciile necesare proceselor de producie i schimb (Brunner i Meltzer, 1971). Aceste avantaje sunt cu atat mai importante cu cat domeniul de utilizare al monedei se lrgete (Mendel, 1961). 25 Pierre Werner, pe atunci preedinte de guvern i ministru al finanelor in Luxemburg. 26 Chr. Bordes .a., La coordination des politiques monetaires, Revue deconomie politique, nr.1, 1991, p.1-17.

39
Altfel spus, calitativ, argumentele in favoarea unei monede unice sunt aceleai cu cele in favoarea unei economii monetare fa de economia de troc, chiar dac, cantitativ, catigurile sperate sunt mai mici. Concret, o singur moned faciliteaz compararea preurilor internaionale fr a fi nevoie s se strang i s se produc informaii privind ratele de schimb prezente i viitoare, ca i informaii privind diferitele constrangeri i reglementri ale pieelor de schimb. Ea elimin incertitudinea legat de ratele de schimb, precum i costurile de conversie asociate tranzaciilor intre devize. O moned unic elimin operaiunile de schimb neproductive pentru colectivitate in ansamblu su. O lume cu monede multiple, i pentru care exist un risc (potenial sau real) de schimb, constituie un obstacol in integrarea pieelor nu doar monetare i financiare ci i de bunuri i servicii (Kenen, 1976).27 Christian de Boissieu, profesor la Universitatea Paris 1, sintetizeaz intr-un articol concepiile susintorilor monedei unice in spaiul vest-european privind avantajele nete ale realizrii U.E.M.28 Avantajele considerate certe sunt: - U.E.M. este complementul logic al marii piee i al integrrii financiare; moneda comun este o contra-parte a integrrii pieelor naionale de factori de producie (mai ales munc i capital) i a pieelor de bunuri; uniunea monetar condiioneaz i determin creterea mobilitii bunurilor i factorilor de producie; - cu o moned unic riscul de schimb intra-european dispare i se elimin costurile datorate recurgerii la diferite instrumente de acoperire a acestui risc; - se elimin costurile de tranzacie datorate trecerii de la o moned la alta (se estimeaz o reducere de 0,5 % din PNB al UE, variind intre 0,1% pentru rile cu moned puternic i 1% pentru rile cu moned slab); - posibilitatea reducerii costurilor de intermediere bancar i convergena ratelor dobanzii; - intrirea disciplinei financiare, reducerea instabilitii i incertitudinii, dezvoltarea cooperrii economice; - atragerea unei fraciuni importante a economiei mondiale sub forma investiiilor directe i de portofoliu. b) O alt concepie despre oportunitatea monedei unice este dat de autorii care vd in aceasta o mare greeal. 27 A. Fourcans, LUnion monetaire de lEurope : fondements theoriques, problemes et propositions , Revue deconomie politique, nr.1, 1991, p.130. 28 Christian de Boissieu, Avantages de lUnion economique et monetaire Revue deconomie politique, nr.1, 1991, p.153-166.

40
Spre exemplu, Philippe Lagayette ajunge la concluzia c o pia unic nu include o

moned unic deoarece nu exist legtur logic intre integrare economic i unificare monetar. Problema principal a sistemelor monetare i, indeosebi a Sistemului Monetar European (SME), nu const in absena unei monede unice, ci in faptul c sunt fondate pe iresponsabilitate instituional. Un sistem de bnci libere in care oricine este liber s utilizeze orice moned ar fi evident mult mai bun deoarece ar reintroduce responsabilitatea bncilor individuale. Existena pieei comune este perfect compatibil cu o multitudine de monede deoarece semnificaia ei ar fi dereglementarea, concurena i diversificarea.29 Argumentele aduse in general impotriva unei monede unice sunt : - moneda unic, eliminand variaiile nominale de schimb ale cursurilor, face mai dificile ajustrile pe termen scurt ; - fiecare naiune ii pierde suveranitatea in politica monetar (determinarea ratei de inflaie i arbitrarea intre inflaie i omaj) ; - consecine regionale nedorite, generate de neconcordana intre evoluia aproape uniform a salariilor nominale i productivitile mai sczute ale regiunilor periferice i de micrile de for de munc i de capital intre regiuni; o politic de redistribuire a veniturilor, stimularea delocalizrilor de for de munc spre regiunile periferice ar constitui soluia eliminrii acestui dezavantaj. 2). Mai multe concepii s-au conturat in timp cu privire la modalitile concrete de unificare a unei zone monetare.30 a) Prima concepie de integrare monetar, cea mai cunoscut, o reprezint sistemele de schimb organizate. Unificarea monetar se produce in doi timpi: mai intai se stabilesc pariti fixe intre monedele rilor membre; ulterior se stabilete o moned unic. Sistemele monetare europene corespund acestei orientri. Experiena acumulat demonstreaz o serie de ineficiene, unele foarte importante. Optica unei integrri prin procedura sistemelor de schimb organizate nu are fundamente teoretice. Stabilitatea ratelor de schimb nu implic in mod necesar posibilitatea unei monede unice. La acest aspect semnificativ se adaug i lipsa mijloacelor bncilor centrale pentru a face fa operaiunilor speculative, efecte perverse asupra rilor mai puin dezvoltate in cadrul aderrii lor la sistem, lipsa de suplee pentru a resorbi ocurile externe violente (experiena unificri monetare germane). 29 Philippe Lagayette, La dinamique de lUnion economique et monetaire , Revue deconomie politique, nr.1, 1991, p.109-126. 30 Philippe Narassiguine, LUnification monetaire europeenne, Economica, Paris, 1993.

41
b) In 1961, R.A. Mundell elaboreaz teoria zonei monetare optimale i s-au pus astfel bazele fundamentrii teoretice a unificrii spaiilor monetare. Teoria, cu dezvoltrile ulteriore ce i-au fost aduse de ctre ali cercettori, rspunde unei concepii constructive despre integrare monetar, concepie numit de tip Keynesist.31 Conform lui R. A. Mundell32, problema fundamental a proceselor de integrare i dezintegrare monetar o constituie zona monetar optimal. Aceasta este o zon in interiorul creia nu se impune o ajustare a ratelor de schimb intre regiuni i unde se poate adopta o moned unic sau pariti fixe. O asemenea zon poate exista dac in interiorul ei factorii de producie i in special factorul munc sunt perfect mobili. De aceea, spaiul natural al unei monede nu este neaprat cel naional. ocurile externe pot provoca efecte perverse in uniunea monetar, fapt pentru care trebuie corectate deoarece ar putea deveni definitive. Dintre efectele de acest tip pot fi menionate: subutilizarea potenialului regiunilor afectate (de obicei cele periferice), deertificarea regiunilor perturbate, reducerea schimburilor intraregionale, creterea ratei dobanzii, creterea prelevrilor obligatorii, deformarea structurii economice a regiunilor perturbate. Corectarea acestor efecte presupune mobilitatea forei de munc intre regiuni. c) Tratatul de la Maastricht corespunde unei concepii constructiviste de tip monetarist. Ea stabilete drept condiie fundamental pentru unificarea zonelor monetare obinerea unor diferene nule intre ratele de inflaie ale naiunilor respective. Aceast viziune este completat prin definirea in cadrul tratatului a unor criterii macroeconomice:

- inflaia nu trebuie s fie mai mare de 1,5% fa de media a trei state cele mai performante; - deficitul public nu trebuie s depeasc 3% din PIB ; - datoria public trebuie s fie cel mult 60 % din PIB ; - dobanda pe termen lung nu trebuie s depeasc cu mai mult de 2% media primelor trei ri membre cele mai performante. Alturi de aceste criterii, Ph. Rollet consider deosebit de importante pentru stabilitatea unei uniuni monetare: convergena ritmurilor de cretere economic i coerena fenomenelor de specializare.33 i acestei concepii i se reproeaz lipsa fundamentrii teoretice i faptul de a lsa fr rspuns intrebri eseniale.34 d) Concepia concurenial a unificrii monetare este multiform35 i caracteristica sa principal o constituie strategia gradual de unificare, bazat pe concurena liber intre monede. Dou aspecte eseniale sintetizeaz aceast concepie : - alegerea monedei se face de ctre consumator, care determin zonele monetare optimale (pri din pia deinute de diferite monede); - zona monetar optimal evolueaz suplu, in funcie de preferinele consumatorilor. 31 Ibidem, p. 137 32 Ibidem, p. 45-71 33 Philippe Rollet, Convergence reelle, convergence structurelle et Union Economique et Monetaire, Centre Economie et Politiques Europeennes, Lille, 1992. 34 Philippe Narassiguin, lucr.cit., p.3. 35 Ibidem, p.132.

42
Un proces concurenial de integrare monetar este preferabil unui sistem centralizat i constructivist. El permite concurena intre sisteme monetare, serviciile monetare i financiare i las pieei alegerea monedei unice. Piaa va selecta moneda unic i va stabili zonele monetare optimale. Mai multe proiecte privind unificarea monetar in UE au fost elaborate in viziune constructivist. In 1975 economitii Manifestului de la Toussaint propuneau emisiunea unei monede europene Europa; monedele naionale ar fi condus consumatorii la alegerea celor mai performante devize. Tot in 1975, J.Riboud propunea crearea unei monede europene Eurostable, similar cu Europa, dar rezervat doar tranzaciilor internaionale. Mai recent, in 1989, britanicii recomandau concurena intre toate monedele naionale europene. Monedele prezentand cele mai bune performane le-ar fi eliminat progresiv pe celelalte. Dei concepia concurenial evit ajustrile costisitoare ale adoptrii prea rapide a unei monede unice, concepia adoptat pentru unificarea monetar european a fost cea constructivist. Europa monetar 1957-1972 : cooperare monetar - crearea unitii de cont agricole in 1962; - planul Barre (in 1969) pentru convergena politicilor naionale pe termen scurt i asistena financiar a rilor cu dificulti in echilibrarea balanei de pli; - planul Werner (in 1970) privind constituirea unei uniuni monetare pan in 1980; - acordul de la Washington (in 1971) pentru creterea marjei de fluctuaie in SMI de la 1% (stabilit prin acordul de la Bretton Woods) la 2,25%. 1972-1979 : eforturi de stabilizare a cursurilor de schimb - arpele monetar european (1972) - fixarea marjei de fluctuaie intre monedele europene i intre acestea i dolar la 2,25%; - crearea Fondului European de Cooperare Monetar (1973) i adoptarea unitii monetare de cont europene cu valoare de 0,888 grame aur fin; - adoptarea in 1975 a unitii de cont europene definit printr-un co de monede; - acordul de la Bremen din iulie 1978 privind crearea unui sistem monetar european

pentru a facilita convergena dezvoltrii economice i a impulsiona procesul de uniune european. 1979: constituirea Sistemului Monetar European: - marje de fluctuaie de 2,5% (6% pentru monedele slabe); - solidaritate prin FECOM in meninerea stabilitii; - adoptarea ECU pe baza uni co de monede in funcie de ponderea rilor in PIB comunitar i in schimburile intra-comunitare; - stabilirea unui curs pivot prin definirea monedelor in ECU. 1979-1990 :modificri ale compoziiei ECU; - reajustri monetare, in special ale mrcii germane, francului francez i lirei italiene.

43
1990 : Consiliul european de la Madrid: statele membre decid asupra constituirii Uniunii Economice i Monetare. 1990-1993 : prima etap de formare UEM - definitivarea procesului de realizare a pieei comune; - eforturi de convergen a performanelor economice. 1994-1997 (1999): a doua etap - atingerea criteriilor de convergen - stabilitatea preurilor (rat a inflaiei mai mic de 1,5% din rata medie a primelor trei economii cele mai performante); - deficit public / PIB de maxim 3%; - datoria public / PIB de cel mult 60%; - respectarea marjelor de fluctuaie prevzute de SME pentru cel puin doi ani fr devalorizare fa de alte monede europene; - rat nominal a dobanzii cu cel mult 2% mai mare decat media celor mai performante ri membre; - instituirea Sistemului European de Bnci Centrale format din Banca Central European i Bncile Centrale Naionale; - coordonarea politicilor economice; - stabilirea rilor ce vor participa la EURO. mai 1998 : 11 ri din cele 15 decid s participe la EURO (nu particip Grecia, Danemarca, Marea Britanie i Suedia). 1 ianuarie 1999 : stabilirea paritilor fixe. 1 ianuarie 2002 : intrarea in vigoare a monedei unice EURO prin circulaie in paralel cu monedele naionale; 1 iunie 2002: trecerea definitiv la exprimarea operaiunilor publice i private in euro Instituirea unei monede unice angajeaz costuri de ajustare considerabile, dificil de suportat de ctre populaii. Critici severe sunt aduse concepiei de unificare a Tratatului de la Maastricht i se recomand pruden susintorilor acesteia. Pe de alt parte, sperane mari sunt puse in desvarirea procesului de realizare a uniunii monetare europene, apreciind avantajele mai presus de riscurile asumate. Controversat inc, procesul unificrii monetare funcioneaz conform concepiei Europei cu geometrie variabil. Doar douasprezece din cele 25 de ri membre (mai puin Danemarca, Marea Britanie i Suedia din EU15 i noile ri membre) au decis in mai 1998 s participe la EURO - viitoarea moned unic (Grecia a aderat in 2002). La 1 ianuarie 1999 a avut loc stabilirea paritilor fixe, de la 1 ianuarie 2002 EURO va circula in paralel cu monedele naionale, iar de la 1 iunie 2002 monedele naionale vor ceda locul in totalitate