Fat Frumos din lacrima

Mihai Eminescu Basmul Fat Frumos din lacrima a fost publicat in revista Convorbiri literare inca din anii studentiei marelui poet. Opera reuneste trasaturile prototipului basmului popular cu originalitatea imprimata de autor, incadrandu-se in categoria basmelor culte. Continutul basmului il reprezinta eternul conflict intre bine si rau, tema reprezentand initierea unui tanar si rolul acestuia in lupta dintre binele si raul reprezentat simbolic. Titlul basmului este cel al eroului, cu origine miraculoasa iar actiunea incepe cu o situatie initiala fixataintr-un timp indepartat si neprecizat. In vremea veche, un cuplu imparatesc isi traia zilelein durere, datorita faptului ca nu aveau un mostenitor. Dar, intr-o zi pe cand se ruga inaintea icoanei Maicii Domnului, pentru ca aceasta sa o ajute sa nasca un fiu, din ochii Sfintei Fecioare cade o lacrima. Imparateasa vede lacrima, aceasta intelege repede semnul divin, astfel lacrima ajunge pe buzele ei. La scurt timp ea ramane insarcinata si va naste un fiu caruia ii va da numeleFat Frumos din lacrima. Acesta reprezinta motivul nasterii miraculoase. Fat Frumos crestea intr-o luna cat cresteau altii intr-un an, iar cand ajunge la varsta barbatiei, pleaca in lume, aceasta plecare reprezentand motivul calatoriei initiatice. Motivul conflictului il reprezinta vrajba dintre tatal lui Fat Frumos din lacrima si un imparat vecin. Intre ei , brajba dura de cincizeci de ani. Astfel, fiul imparatului leaca in lume, hotarat sa lupte cu urmasul imparatului dusman tatalui sau( acesta reprezentand motivul plecarii) pentru a-si recastiga regatul pierdut de tatal sau, mort acum. Ajuns insa la palatul unde traia fiul acestui imparat, Fat Frumos este primit cu multa bucurie si astfel cei doi tineri ajung frati de cruce. Fat Frumos lupta cu Mama-Padurilor si bineinteles ca raslata pentru vitejie, o va primi pe Ileanafiica Memei-Padurilor- care-i va deveni mai tarziu mireasa. Sirul probelor initiatice pe care trebuie sa le treaca eroul basmului, nu se incheie. Rugat de tanarul imparat vecin sa i-o aduca pe fata Generalului, Fat Frumos va fi supus altor probe. Se tocmeste sluga la o baba careia ii paste iepele, scapand de moarte a fagaduita de aceasta cu ajutorul imparatului tantarului si al imparatului racilor. Acesta reprezinta motivul animalelor nazdravane. Drept plata pentru munca sa, baba ii propune sa isi aleaga una din iepele ei. Fat Frumos o alege pe cea mai slaba(in majoritatea basmelor populare), dar care avea in ea sapte inimi. Cu ajutorul acestui cal, Fat Frumos o va duce pe fata generalului la cel care o iubea. Cat timp Fat Frumos a fost plecat, Ileana, de

atata plans, se imbolnaveste. Intoarcerea acestuia ii aduce insanatosirea. Finalul basmului in constituie nunta-triumful binelui, acest eveniment fiind unul de asemenea unul comun basmelor populare. Se observa ca multe din motivele basmului popular sunt pastrate: situatie initiala, motivul conflictului, motivul plecarii in lume, incercarile prin care trece personajul pozitiv, victoria eroului pozitiv, intoarcerea acasa si nunta. Intamplarile sunt constituite cu imaginatie. Ceea ce aduce originalitate in aceasta opera este formula introductiva, care este sub forma: in vremea veche, pe cand oamenii cum sunt si azi nu erau decat in germenii viitorului pastreaza timpul nedefinit. Daca in basmul popular lipseste portetul, in acest basm fiecare personaj este bogat zugravit cu ajutorul unor figuri e stil tipic eminesciene: imparatul era intunecat si ganditor ca miazanoaptea, imparateasa are fata ca o marmura vie. Muma padurii are o aparitie infricosatoare: ochii ei-doua nopti turburi, gura ei un hau cascat, dintii ei-siruri de pietre de mori. Portretul Ilenei ne zugraveste o fiinta diafana, pentru a carei descriere poetul foloseste expresii pe care le vom mai intalni in opera sa:haina ei lunga si alba parea un nor de raze si umbre, iar parul ei de aur era impletit in cozi lasate pe spate pe cand o cununa de margaritarele era asezata pe fruntea ei neteda.Luminata de razele lunii, ea parea muiata intr-un aer de aur. Exista, de asemenea si multe elemente din natura, descrise in mod eminescian:lacul, luna, noaptea; luna rasarise dintre munti si se oglindea intr-un lac mare si limpede ca seninul cerului, in fundul lui se vedea sclipind o insula de smarald, inconjurat de un crang de arbori verzi si stufosi se ridica un mandru palat de o marmura ca laptele, lucie si alba. Inafara de aceste epitete si comparatii, poetul utilizeaza si hiperbole care tind spre imens, spre colosal. Revenind la personajele basmului, acestea sunt fantastice, originale, cu valori simbolice. Fat Fumos sedeosebeste de personajele altor basme prin faptul ca, inca de la inceput este pus in legatura cu sacrul: se naste din lacrima unei icoane. Este un personaj bun si drept, viteaz, energic,curajos cu o putere fabuloasa. Surprins de Gerar pe cand incerca sa ii fure fata si aruncat in norii cei negri si plini de furtuna ai cerului, Fat Frumos este botezat cosmic si purifica prin transformarea acestuia in cenusa apoi in izvor. Momentul in care Dumnezeu se spala cu apa izvorului ii aduce lui Fat Frumos contopirea cu fiinta divina si revenirea la conditia umana a sa. Fat Frumos era iubitor de natura si in aceeasi masura iubit de natura: vaile si muntii se uimeau auzindu-i cantecele, apele-si ridicau valurile mai sus ca sa-l asculte, izvoarele isi tulburau adancul. Cel care pornise initial sa aduca pace si armonie in propriul regat este investit in final cu atributele eternitatii.