"Cartea foametei" artificiale - inregistrari audio

Inbox

vasilie vasilie@despammed.com via googlegroups.com

7/11/10

to Ortodoxia

Romanian

English

Translate message

Turn off for: Romanian

Inregistrari audio:

http://voceabasarabiei.net/index.php/arhiva/620-procesul-rosu-080209-carteafoametei

http://www.curteaveche.ro/index.php? module=Pagesetter&func=viewpub&tid=3&pid=671

http://www.observatorcultural.ro/De-mai-sint-de-nu-mai-sint-de-ma-fac-negrupamint.-Interviu-cu-Larisa-TUREA-autoarea-volumului-Carteafoametei*articleID_19753-articles_details.html

vasilie wrote: > http://www.flux.md/articole/5597/ > > Regimul sovietic s-a bazat pe razboi, frica si moarte > Editia de Vineri Nr.20098 din 06 februarie 2009 > > Marturiile cutremuratoare ale unor supravietuitori ai foametei din

> 1946-1947 din Basarabia, incluse in volumul-document Cartea foametei > a Larisei Turea, au fost transmise publicului de catre actorii > Nationalului din Chisinau, in cadrul unui laborator de creatie. O > lectura foarte dificila, care i-a marcat pe actori Vitalie Rusu, > Ninela Caranfil, Angela Caraus, Cornelia Maros, Ana Tcacenco, Iurie > Radu, Alexandru Plesca - dar si pe cei care i-au ascultat. Va > prezentam cateva impresii ale unor participanti la acest eveniment,

> alaturi de una din marturiile incluse in Cartea foametei. > > Cartea, tiparita la Chisinau in 1991, intr-un tiraj de doar 2 mii

> de exemplare, a fost reeditata in 2008, la Bucuresti, avand un > important rasunet in intreg spatiul romanesc. Volumul a fost premiat > la Salonul de carte de la Iasi si la Salonul international de carte de > la Chisinau. Cu alte marturii-monolog incluse in carte, intre care cea > a indragitului interpret Nicolae Sulac, vom reveni in numarul de marti > al publicatiei FLUX. > Scriitorul Vladimir Besleaga: A fost cutremurator, parca am auzit

> vocile celor care au supravietuit. Ei au scapat din foamete. Ce-ar fi > spus cei care au murit? Un monolog, de dincolo de moarte, ar fi fost > sfasietor. Sunt lucruri despre care nu trebuie sa se vorbeasca prea > mult. Regimul sovietic a inceput cu teroarea si uciderea in masa a > populatiei civile, fiind bazat pe razboi, frica si moarte. La fiecare > 10 ani era foamete in 1923-24, in 1932-33, in 1946-47, in 1956. > Sistemul sovietic avea in fire acest mecanism, care se repeta > sistematic. Dintre scriitori, in timpul foametei Emilian Bucov si > Andrei Lupan, care erau demnitari de stat, stiau ce se intampla. Bucov > chiar era un fel de vicepremier, al doilea om din Guvern. Intr-o zi, > veneam de la o intalnire cu scriitorii, l-am intrebat pe Bucov cam > cati oameni au murit in perioada foametei a numit cifra de 300 de > mii. Azi am auzit savantii numind cifra de 250 de mii. > Actorul Vitalie Rusu: Eu am trecut prin foame si am iesit din ea,

> vedeti cat de zdravan. Parintii, chiar daca erau invatatori, erau > obligati sa dea postavca. In germenii fiintei noastre si acum zace

> foametea, de aceea suntem consumatori de bunuri materiale, nu de > altceva. Avem tendinta aceasta de a umple acel gol stomacal, nu cel de > suflet. Am vazut si auzit cazuri cutremuratoare. > Autoarea cartii, Larisa Turea: Actorii au reusit foarte bine sa

> redea anume mesajul cartii, care vorbeste despre aceasta suferinta pe > care o avem si nu stim sa o punem in lumina. Este o suferinta imensa, > care ramane undeva in noi, ca niste mine de sare si trebuie cineva sa > o scoata In realitate, marturiile au fost si mai cutremuratoare. In > carte sunt 50, multe mi-au mai ramas. > IRINA CARABULEA 103 ani, Parcova, Edinet: Ameninta ca umple Siberia > cu mine > Eu, dragutilor, am o suta si trei ani, la Pasti trec intr-al o

> suta si patrulea, da asa jale ca pe foametea ceea n-am intalnit... Ca > murise lumea, murise cu zile - morti erau cei pe care-i carau cu scara > la groapa, dar nici cei care umblau n-ai fi zis ca-s vii. Ca, de, ca > tot omul, mai pusesem de-o parte oleaca de stransura, dar o venit si > mi-o luat-o, postauca adica. Si-am ramas fara leac de grau, fara > papusoi, nimic-nimicuta... Da unul dintre cei care imblau cu > scormonitul peste tot locul nu ma crede ca nu mai am nimic. M-am jurat > pe Sfanta Cruce ca n-am nici nafura - da parca el intelege? Unul, > Arhip, parca asa-i zicea, m-a tarat in podul casei si racnea de se > cutremura usorii: da postauca ori te mantui aici, iti dau foc! Ce> aveam sa-i dau, daca maturasera pana si bortile de soareci? Mi-o pus > foc - casa era cu sindila, ardea ca iasca - m-am tupilat si-am lesinat > in fum, m-o scos vecinii, mahalagiii care-au sarit la pojar... Altul > se ratoia ca daca nu-i dau cutare si cutare imple Siberia cu mine,

> unul zicea ca ma spanzura - le era lor rusine de-o femeie singura, > chiar daca eu si maica-mea am mosit mai tot satul? Acela n-a mai ajuns > sa-mi puna juvatul, cum prepunea - la o haba de vreme i s-o spanzurat > feciorul... > Mare greu si intunecime - am pascut la iarba de ne-o mers fumul.

> Multi o murit, cine le mai stie numarul, copilasi ca florile, s-au > topit cu zile. Care mai avea ceva chiverniseala, zestre, straie, o mai > duceau de azi pe maine, da altii... Smulgeau buruiene si le fierbeau, > da din fiertura asta li se umfla pantecele... Da stii mata ca nici de > foc n-aveam? Te duceai la padure, strangeai o sarchinuta de > lemnisoare, dar pana acasa o prapadeai mai toata - tot aruncai cate un > vreasc, sa-ti fie mai usor, ca nu te tineau puterile... Totul era > numai colb, colb era totul unde si unde cate-o iarba, nici frunza pe > copaci nu mai era... Altii se stricau la cap de foame nu departe de > mine traia o baba, cam de leatul meu, si baba ceea n-avea sat, cata > numai de pantec, manca tot ce gasea in cale... Da totuna nu se > potolea, iesea seara la poarta si racnea cat o tinea gura: - Mi-i a > manca! Mi-i a manca!! Mi-i a manca!!! Avea si copii, da nu-i pasa > ragea ca vita. Nu mai puteam rabda si ma duceam eu la ea: Tine-te, > femeie hai, nu te fa de ras! Tine-ti firea!. Da ea unde se repezea la > mine: Amus te mananc! Te mananc!. > Salbatacise norodul, manca totul, ca omida... De amu in vara, cand

> mai scapasem la una, la alta, aveam papusoi in arie, si daca treceau > copilasi pe drum si-i vedeam stravezii, le dadeam cate un stiulete, sa > se duca sa-l fiarba sau sa-l coaca acasa, si ei ocoleau pe hudita ca > daca-i vedea baba Nadea, ii gabjea si li-l lua, il infuleca crud! Asa

> a fost pana in ultima zi baba ceea - papa si papa, avea asa ia o doba! > Eu aciuasem niste nepoti de la o nepoata, sapte la numar, si-i mai

> hraneam cum puteam - mulgeam vacuta, puneam sapte canute de lapte, > sapte de apa, si-l imparteam cu paharelul, la toti totuna. A dat > Domnul si-am scapat - tare multi se rugau sa moara, da nu se indura > Mantuitorul! Ca, de, ca oamenii, vroiau sa iasa cu icoanele sa se > roage de ploaie, ca era pamantul crapat de-un stat de om, da aistia > din sat, activisti, antihristi sau cum ii cheama, nu-i lasau... Ei si > leaca ceea de geandra, pe care-o primeau, o imparteau cum vroiau - ei > mancau, da pe noi ne zvantau... > Da daca-i sa zic si de mine, eu chiar si atunci, pe foametea ceea,

> nu simteam sa-mi fie foame - ma uscasem, mi se stafidise pe semne > stomacul de cate-mi vedeau ochii si cu de-a sila bagam pe gat te miri > ce, fiindca stiam ca trebuie sa inghit ceva, dar nu fiindca mi-ar fi > fost a manca... N-a fost saga, dar daca ne-a dat-o Dumnezeu - pacatele > noastre cele grele! - n-am avut ce-i face! Bine se zice ca goliciunea > inconjoara satul, da foamea da pe de-a dreptul... > > Ecaterina DELEU