Sei sulla pagina 1di 12

Curs 1

Drept Diplomatic si Consular

Bibliografie orientativa Ion Anghel : Dreptul diplomatic si dreptul consular (editura univ. juridic, Buc, 2011) - Ion Anghel : Dreptul diplomatic si consular Vol I si II (editura LuminaLex, 2002) - Dumitru Mazilu : Diplomatia, Drept diplomatic si consular (editura LuminaLex, Buc 2006) - Ion Diaconu : Tratat de drept international public, vol II (editura LuminaLex, 2003) - Phillipe Cahier, Le droit diplomatique contemporain, Paris 1962 - Conventia de la Viena privind relatiile diplomatice din 1961 - Conventia de la Viena privind relatiile consulare din 1963 Nu tine cont de prezenta, 7-8 cursuri pe semestru, Curs 2 Drept Diplomatic si Consular

Diplomatie din greaca : diplo (a multiplica) Izvoare : Tratatele, Cutuma, Jurisprudenta, Doctrina, Principiile Internationale, Actele elaborate de organizatiile internationale, Legislatia interna, Conventia de la Viena privind relatiile diplomatice din 1961, Curti internationale de justitie. Notiunea de diplomatie : prin diplomatie intelegem 1. Politica externa : a unui stat (diplomatia SUA), politica externa a unei epoci (diplomatia moderna), politica externa a unei regiuni (diplomatia Sud-Americana, Europeana). 2. Organ de stat insarcinat sa desfasoare relatiile externe ale statului respectiv 3. Activitate specifica a unui aparat de stat, in domeniul relatiilor externe. Dreptul diplomatic reprezinta o ramura a dreptului international public si este compus din totalitatea normelor care guverneaza statutul, sarcinile si atributiile organelor de stat competente sa intretina relatii externe. Cutuma reprezinta primul izvor al dreptului diplomatic, prima incercare de codificare a dreptului diplomatic avand loc in timpul Congresului de Pace de la Viena din 1815 prin care se stabileau anumite reguli de precadere. Un document important in domeniul dreptului diplomatic este conventia de la Viena privind relatiile diplomatice din 1961.

Reprezentarea statelor in relatii internationale Reprezentarea la nivelul relatiilor internationale se realizeaza, in primul rand, prin intermediul sefului statului, care poate fi presedinte sau monarh. In Romania, conform Constitutiei, presedintele are atributii in domeniul politicii externe si reprezinta statul in relatiile internationale. Presedintele poate incheia tratate internationale, nu are nevoie de depline puteri, poate declara razboi, incheia pacea, are atributii cu privire la numirea, rechemarea si primirea ambasadorilor, de asemenea, prewsedintele are competenta generala de reprezentare in domeniul relatiilor internationale, si poate angaja statul in mod unilateral, inclusiv prin declaratii politice. Presedintele se bucura de imunitate si de un protocol deosebit. Guvernul poate, de asemenea, reprezenta statul in relatiile internationale. Poate negocia si incheia acorduri internationale, asigura punerea in aplicare a politicii externe a statului, aproba mandate pentru negocieri, pentru participare la conferinte. Primul-ministru, in calitate de sef al Guvernului, asigura reprezentarea acestuia la incheierea unor acorduri internationale. Ministrul de Externe reprezinta organul din cadrul Guvernului care se ocupa cu conducerea politicii externe a statului respectiv. Ministerul Afacerilor Externe reprezinta organul de specialitate prin intermediul caruia se realizeaza politica externa a unui stat. Format de regula din Aparatul Central si Serviciul Exterior. Presedintele, Primul-Ministru si Ministrul Afacerilor Externe nu au nevoie de depline puteri. Ceilalti ministrii, in calitate de reprezentanti ai Guvernului, pot negocia, pot incheia acorduri in domeniile lor de specialitate, avand insa nevoie de depline puteri. Prin depline puteri intelegem documentul care emana de la Ministerul Afacerilor Externe si prin care se desemneaza una sau mai multe persoane imputernicite sa negocieze, sa incheie un tratat international, sa efectueze orice act cu privire la acel tratat. Sunt definite si de legea 590/2003 (legea tratatelor) si conform definitiei, reprezinta un document eliberat de Ministerul Afacerilor Externe, semnat de Ministrul Afacerilor Externe si investit cu sigiliul de stat care consemneaza aprobarea pentru participarea la negocieri, pentru semnarea tratatului la nivel de stat sau guvern sau pentruparticiparea delegatiei Romaniei la reuniuni internationale. Consulii generali sunt numiti de Guvern la propunerea Ministrului Afacerilor Externe. Insarcinatii cu afaceri sunt numiti tot de Ministrul Afacerilor Externe. Relatiile Diplomatice Notiune : Prin relatii diplomatice se intelege conducerea prin intermediul organelor reprezentative si prin mijloace pasnice a relatiilor externe ale unui subiect de drept international, cu oricare alt subiect de drept international. Elemente definitorii : Au un caracter permanent. In domeniul relatiilor diplomatice, partile pot fi statele sau alte subiecte de drept international. Stabilirea relatiilor diplomatice : pentru stabilirea relatiilor diplomatice, este necesara indeplinirea a 3 conditii : 1. sa existe personalitate juridica internationala (intelegem capacitatea de a avea drepturi si de a-si asuma obligatii in dreptul international. Au personalitate juridica

internationala statele, Organizatiile Internationale, Miscarile de Eliberare Nationala, popoarele etc. Este necesar ca subiectele de drept international sa-si poata exprima consimtamantul in mod valabil. Nu orice subiect de drept international este si subiect al relatiilor diplomatice, astfel ca pot intretine relatii diplomatice statele, Organizatiile Internationale, Miscarile de Eliberare Nationala, Sfantul Scaun, Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta) 2. recunoasterea reciproca ca subiect de drept international (este un act politico-juridic prin care un stat il recunoaste pe celelalt si prin care se stabileste intretinerea de relatii diplomatice si de alte relatii care se intretin intre state. De regula recunoasterea reciproca si stabilirea relatiilor diplomatice se stabilesc simultan). 3. existenta unui acord de vointa. (sa existe un acord intre cele 2 subiecte de drept international. Acest acord cuprinde consimtamantul mutual al celor 2 state. Acesta reprezinta un act juridic si poate avea forma unui tratat solemn sau poate fi realizat prin schimb de note si scrisori. Statele au obligatia generala de a incheia relatiile diplomatice Incetarea relatiilor diplomatice are loc prin : disparitia unuia din subiectele de drept international, ruperea relatiilor diplomatice, prin starea de razboi. Ruperea relatiilor diplomatice reprezinta un act politico-juridic. Starea de razboi reprezinta de asemenea un caz de incetare a relatiilor diplomatice. Starea de razboi este diferita de actiunea de razboi in sensul ca starea de razboi duce la ruperea relatiilor diplomatice in timp ce actiunea de razboi nu duce obligatoriu la ruperea relatiilor diplomatice. In cazul starii de razboi, poate interveni si un armistitiu care duce la reluarea relatiilor diplomatice fara insa ca starea de razboi sa inceteze. Efectele ruperii relatiilor diplomatice : sunt intrerupte raporturile oficiale intre cele 2 state, misiunile diplomatice se inchid, statutul juridic al misiunilor diplomatice si al agentilor diplomatici nu inceteaza, se mentine inviolabilitatea misiunii diplomatice, a agentului diplomatic si a arhivei diplomatice. Ruperea relatiilor diplomatice atrage si ruperea relatiilor consulare. Raporturile juridice dintre state continua sa se mentina conform principiului PACTA SUNT SERPANTA. Suspendarea relatiilor diplomatice : reprezinta o forma de incetare temporara sau definitiva a relatiilor diplomatice. In cazul suspendarii relatiilor diplomatice, relatiile dintre state se mentin in forma de la data suspendarii, prin urmare nu sunt necesare de exemplu elaborarea unor noi scrisori de acreditare pentru sefii de misiune diplomatica (ambasadori). Misiunile diplomatice : prin misiune diplomatica se intelege acel organ al unui subiect de drept international instituit in mod permanent pe langa un alt subiect de drept international si insarcinat cu intretinerea de relatii diplomatice cu acel subiect de drept international.

Clasificare : in functie de durata acestora, misiunile diplomatice pot fi permanente (principala forma de reprezentare) si temporare sau ad-hoc. Acestea functioneaza in state in care nu avem misiuni diplomatice permanente. In functie de scop sau obiectiv, misiunile diplomatice se clasifica in : misiuni de reprezentare pentru negocieri politice, misiuni pentru scop ceremonial, misiuni cu scopul de a comunica un gest, etc. De regula, misiunea diplomatica reprezinta forma generica pentru desemnarea organului de stat permanent insarcinat cu intretinerea de relatii diplomatice cu alt stat. Misiunea diplomatica reprezinta o notiune distincta si trebuie deosebita de membrii acesteia. Atat misiunea cat si membrii au privilegii si imunitati proprii. Categorii de misiuni diplomatice : misiuni diplomatice in cadrul diplomatiei bilaterale : ambasada (este misiunea cea mai importanta ca rang dar si ca frecventa, este condusa de un ambasador, sau un insarcinat cu afaceri), nuntiatura (misiunea diplomatica de cel mai inalt rang a Sfantului Scaun, stabilita intr-un stat in scopul intretinerii de relatii diplomatice cu acesta, intretine atat relatii de natura diplomatica, guvernate de dreptul international public, cat si de natura eclesiastica care sunt guvernate de dreptul canonic), legatia (reprezinta o misiune diplomatica inferioara in grad ambasadei, a avut o frecventa destul de crescuta pana dupa al 2-lea RM si este condusa de un ministru care se numeste si trimis extraordinar si plenipotentiar. Seful legatiei poate fi si ministru rezident sau un insarcinat cu afaceri. Legatia este inferioara ambasadei dpdv al precaderii.), internuntiatura (reprezinta misiunea diplomatica a Sfantului Scaun de grad inferior nuntiaturii, este condusa de un internuntiu si este echivalenta in grad cu legatia), Inaltele Comisariate (reprezinta ambasade ale Marii Britanii in tarile Commonwealth si sunt conduse de un Inalt Comisar. In cadrul diplomatiei multilaterale, exista misiuni diplomatice atat ale organizatiilor in statele membre cat si ale statelor membre in orasul in care isi are sediul organizatia. Misiunile diplomatice ale organizatiilor internationale pot fi si in statele membre si sunt denumite Delegatii Permanente sau Reprezentante Permanente. Misiunile statelor membre sau nemembre ale organizatiei internationale de pe langa acestea se numesc fie Misiuni Permanente, fie Reprezentante Permanente, fie Delegatii Permanente. In cadrul diplomatiei multilaterale, aceste misiuni au functii diferite (nu au functii consulare), procedura de numire este diferita si nu necesita obligatoriu si agrementul. Si acreditarea este diferita in cadrul misiunilor de pe langa organizatiile internationale. Procedura numirii sefului misiunii diplomatice : formata din 2 etape : 1.solicitarea agrementului 2. acreditarea Pentru ca o persoana sa poata fi numita sef al unei misiuni diplomatice, ea trebuie sa indeplineasca mai multe conditii : conditia cetateniei (sa aiba cetatenia statului acreditant), sa fie personna grata, pot fi si conditii de studii, varsta etc. Agrementul reprezinta procedura prin care un stat solicita confirmarea altui stat ca persoana aleasa de el pentru a indeplini functia de sef al misiunii diplomatice este o persoana agreata (personna grata), impreuna cu raspunsul prin care se da

asentimentul la solicitarea statului trimitator sau acreditant. Este alcatuita din 2 subetape : intrebarea adresata de statul acreditant, statului acreditar si raspunsul acestuia din urma. Cererea de agrement poate fi trimisa fie prin intermediul ultimului sef de misiune sau prin intermediul insarcinatului cu afaceri ad-interim . Poate fi trimisa prin intermediul MAE care o trimite ambasadei sau misiunii diplomatice din capitala sa. O cerere de agrement contine datele biografice ale persoanei respective, orice alte date utile privind-o pe acesta, cererea de agrement fiind supusa deciziei sefului de stat din statul acreditar sau ministrul afacerilor externe in cazul insarcinatilor cu afaceri. Cererea este confidentiala. Raspunsul poate fi expres sau tacit (lipsa unui raspuns reprezinta un raspuns negativ tacit). Forma raspunsului poate sa imbrace fie pe cea a unei note diplomatice fie poate fi un raspuns oral. Efectele agrementului, pe de o parte, persoana respectiva devine personna grata si se deschide posibilitatea desfasurarii celeilalte etape, acreditarea. Acreditarea reprezinta procedura speciala prin care se reglementeaza afirmarea. ....... Prezentarea scrisorilor de acreditare se face intr-o ceremonie oficiala, data prezentarii fiind stabilita dinainte. Scrisorile de acreditare sunt prezentate sefului statului iar in cazul insarcinatului cu afaceri, ministrului afacerilor externe. Efectele prezentarii scrisorilor de acreditare. Ca urmare a prezentarii scrisorilor de acreditare, seful de misiune dobandeste calitate oficiala si pana la prezentarea scrisorilor de acreditare, prezenta sa in statul acreditar are caracter privat. Data prezentarii scrisorilor de acreditare are relevanta din punct de vedere al precaderii. Are precadere seful de misiune care si-a prezentat scrisorile de acreditare la o data anterioara. Numirea sefului de misiune interimar. Numirea acestuia se face la fel ca numirea oricarui alt membru al misiunii diplomatice. Numirea insarcinatului cu afaceri ridica in sarcina statului acreditant obligatia comunicarii numelui acestuia. Numirea insarcinatului cu afaceri interimar se face de regula dintre membrii misiunii cu rangul cel mai inalt dupa seful de misiune si se notifica statului acreditant sau organizatiei internationale. Numirea celorlalti membrii ai misiunii diplomatice se face de catre statul acreditant, se solicita consimtamantul statului acreditar, si persoana numita in aceasta functie trebuie sa fie persona grata, insa procedura nu este la fel de complicata ca si in cazul agrementului si acreditarii. Numirea se face printr-o notificare oficiala (nota oficiala), si raspunsul se primeste printr-o nota de raspuns. In cazul atasatului militar, este posibil ca numirea sa includa si aprobarea statului acreditar. In cazul personalului tehnico-administrativ si de serviciu, nu este obligatorie conditia cetateniei, numirea se face printr-o simpla notificare si se cere ca ei sa nu fie indezirabili. Structura si Organizarea Misiunii Diplomatice Structura si organizarea unei misiuni diplomatice este stabilita de ordinea juridica interna a statului acreditant si depinde de mai multi factori : capacitatea financiara a statului acreditant, forta sa politica, interesele politico economice din zona respectiva, marimea statului acreditant etc. O misiune diplomatica este alcatuita de regula din

urmatoarele compartimente : cancelaria, sectia politica, sectia consulara, sectia economica, biroul atasatului de presa, sectia culturala, biroul atasatului militar, biroul atasatului agricol, biroul atasatului de interne, biroul atasatului pe probleme de munca etc. Cancelaria : reprezinta compartimentul cel mai important intrucat prin intermediul cancelariei sunt primite si transmise documentele diplomatice si de asemenea prin intermediul cancelariei se coordoneaza activitatea celorlalte sectii. Sectia politica : gestioneaza problemele politice ale misiunii diplomatice. Prin intermediul sectiei politice sunt desfasurate relatii cu MAE din statul acreditar, cu cercurile politice, cu grupurile de influenta, cu corpul diplomatic strain. Sectia economica si comerciala : are ca principale atributii desfasurarea de relatii economice si comerciale cu statul acreditar. Prin intermediul acestei sectii, sunt indeplinite urmatoarele functii : functia de informare cu privire la situatia economica si raporturile economice cu statul acreditar, functia de asistenta, asistenta in negocierea de acorduri comerciale, asistenta la desfasurarea diverselor activitati economice in statul acreditar, functia de prospectare a pietei, functia de promovare a relatiilor comerciale intre statul acreditant si acreditar prin masuri de publicitate, prin participare la targuri, expozitii. Sectia consulara : are ca principal obiect de activitate desfasurarea de relatii specifice consulare, eliberari de pasapoarte, acordari de vize, intocmirea de acte de stare civila, etc. Sectia culturala : are ca obiect de activitate promovarea relatiilor culturale dintre statul acreditant si statul acreditar, colaborarea in domeniul cultural, artistic si stiintific, difuzarea de materiale culturale, elaborarea de acorduri culturale. Biroul de presa : are ca principala atributie informarea intr-o dubla directie : dinspre statul acreditant spre statul acreditar si dinspre statul acreditar spre cel acreditant. Biroul atasatului militar : are ca principala atributie observarea situatiei militare din statul acreditar, participarea la ceremonii militare, acordarea asistentei de specialitate, colaborarea cu autoritatile militare din statul acreditar. Biroul atasatului de interne, al atasatului agricol, al atasatului pe probleme de munca au ca principala atributie facilitarea cooperarii in domeniile respective. TEST 25 APRILIE Infiintarea misiunilor diplomatice : pentru infiintarea unei misiuni diplomatice este necesara indeplinirea a 2 conditii cumulative : existenta de relatii intre cele 2 subiecte de drept international si existenta unui acord de vointa. Stabilirea relatiei diplomatice poate coincide cu infiintarea unei misiuni diplomatice. Acordul de vointa pentru infiintarea unei misiuni diplomatice este distinct de acordul de vointa privind stabilirea relatiilor diplomatice . Prin acordul de vointa privind stabilirea de relatii diplomatice se stabilesc rangul misiunii, clasa sefilor de misiune, efectivul misiunii si modul de functionare. Transformarea misiunii diplomatice consta in schimbarea rangului acesteia fie in sens superior fie in sens inferior. Pentru transformarea unei misiuni

diplomatice este necesar un acord de vointa si modificarea trebuie reflectata in scrisorile de acreditare. Suspendarea misiunii diplomatice : consta in relatiile diplomatice se mentin insa misiunea nu poate functiona si desfasura activitatea de reprezentare din diverse motive. Reciprocitatea suspendarii nu se aplica automat. Pentru reinstalare dupa suspendare, nu este necesar un nou acord. Incetarea misiunii diplomatice : reprezinta intreruperea completa a functionarii acesteia si a existentei sale ca organ de stat. Se realizeaza printr-o declaratie unilaterala a unuia din cele 2 state si printre motive se pot numara ruperea relatiilor diplomatice, disparitia unui dintre subiectele de drept international, etc. Pentru reinfiintare, este necesar acordul celor 2 state. Cauzele incetarii pot fi diverse : un act inamical, modificarea formei de guvernamant a unuia dintre cele 2 state, abdicarea sau decesul suveranului, motive de natura bugetara, etc. Pentru reinfiintare este necesar un nou acord intre cele 2 state. Personalul misiunilor diplomatice O misiune diplomatica este alcatuita din personal diplomatic si nediplomatic. Astfel, in cadrul unei misiuni diplomatice pot fi intalniti ca membrii ai personalului misiunii urmatoarele categorii : 1. diplomatii fac parte din aceasta categorie seful misiunii diplomatice si membrii personalului diplomatic al misiunii diplomatice 2. membrii personalului misiunii membrii personalului misiunii cuprind personalul diplomatic, personalul tehnico-administrativ si personalul de serviciu. 3. membrii de familie ai personalului misiunii si membrii personalului privat, adica angajati ai unor membrii ai personalului misiunii seful de misiune este agentul diplomatic imputernicit cu conducerea misiunii diplomatice si investit cu raspunderea pentru activitatea acesteia in raport cu statul acreditar (pe plan extern) si cu statul acreditant (pe plan intern). Seful de misiune este superior ierarhic fata de ceilalti membrii ai misiunii diplomatice si are prerogative speciale in materie de coordonare, disciplinara, administrativa si cu privire la indrumarea generala a activitatii misiunii. Atributiile sefului de misiune diplomatica sunt inscrise in scrisorile de acreditare. In functie de caracterul misiunii, pot fi titulari sau interimari. In functie de durata misiunii, pot fi permanenti sau nepermanenti. In functie de rangul misunii, pot fi de rangul 1 (ambasadorii si nuntii apostolici), de rangul 2 (ministrii sau trimisii si internuntii). Atat cei rang 1 cat si cei de rang 2 sunt acreditati pe langa sefii de stat. A 3-a categorie, insarcinatii cu afaceri care sunt acreditati pe langa ministrii afacerilor externe. Distinctia intre aceste categorii este importanta din punct de vedere al precaderii si al etichetei. Ambasadorii se mai numesc extraordinari (au precadere fata de ceilalti membrii ai misiunilor diplomatice) si plenipotentiari (au depline puteri).

insarcinatii cu afaceri pot fi : 1. titulari sau ordinari (en pied sau en titre), acestia sunt adevarati sefi de misiune ... sau 2. interimari (ad interim) care inlocuiesc seful de misiune pe durata absentei acestuia, fiind alesi de regula dintre diplomatii cu rang imediat inferior. Numirea sefului interimar de misiune trebuie notificata ministerului afacerilor externe din statul acreditar. Daca nu exista membrii ai personalului diplomatic, care sa tina locul sefului de misiune pe perioada absentei acestuia, este numit un membru al personalului administrativ care se numeste gerant al afacerilor administrative curente. Acesta nu poate indeplini functii diplomatice.

Personalul diplomatic al misiunii : Agentul diplomatic : este persoana insarcinata cu indeplinirea activitatii diplomatice si cu exercitarea functiilor diplomatice. Gradele diplomatice si consulare : Gradele diplomatice : Atasat diplomatic > Secretar 3 > Secretar 2 > Secretar 1 > Consilier diplomatic > Ministru Consilier > Ministru plenipotentiar > Ambasador Gradul de ambasador se acorda doar de catre presedintele Romaniei, in timp ce celelalte grade diplomatice se acorda de catre ministrul afacerilor externe. Gradele consulare : Agent consular > Vice-consul > Consul General Personalul nediplomatic al misiunii : Personalul administrativ si tehnic : secretare, dactilografe, contabil, intendenti, informaticieni, cifrori Personalul de serviciu : soferi, ingrijitori, bucatari, gradinari etc. Membrii de familie : acestia beneficiaza de acelasi tratament ca si membrii de misiune din ai caror familie fac parte. Membrii personalului privat : persoane folosite in serviciul casnic al unui membru al misiunii. Acestia nu sunt angajati ai statului acreditant. Corpul diplomatic : reprezinta totalitatea personalului diplomatic al misiunilor straine acreditate intr-un stat si inscris pe lista diplomatica alcatuind singurul organ colectiv al agentilor diplomatici. Acest organ nu are personalitate juridica, functioneaza pe baze cutumiare, are o functie reprezentativa, protocolara si este condus de un DECAN. Decanul este seful de misiune cu cea mai mare vechime la post sau, in cazul in care exista, nuntiul apostolic. El are functii onorifice si de reprezentare, la ceremonii, diverse actiuni diplomatice etc. Ordinea de precadere : precaderea reprezinta preferinta in ordine si rang ce trebuie respectata cu prilejul ceremoniilor oficiale sau a evenimentelor si actiunilor diplomatice.

Sefii de misiune primesc rangul dupa data si ora la care si-au asumat functiile, functionand criteriul vechimii. Insarcinatii cu afaceri permanenti au precadere fata de insarcinatii cu afaceri interimari. Sefii de misiune au ordine de precadere in statul acreditar dupa seful statului, dupa primul ministru, dupa ministrul afacerilor externe, dupa presedintii camerelor Parlamentului, dupa Presedintele Curtii Supreme de Justitie, dar inainte de ceilalti ministrii. Diplomatii de acelasi rang au precadere dupa vechimea la post. Ministrii consilieri au precadere fata de consilierii diplomatici. Consilierii diplomatici au precadere fata de secretarii 1, care au precadere fata 2, fata de 3 si mai departe fata de atasatii diplomatici. Functiile misiunii diplomatice : sunt prevazute de Conventia de la Viena privind relatiile diplomatice din 1961. Functia de reprezentare : reprezinta principala functie a unei misiuni diplomatice. Prin indeplinirea acestei functii, se urmareste realizarea contactelor dintre statul acreditant si statul acreditar. Opereaza atat in relatia cu statul acreditar cat si in relatia cu celelalte state. Misiunile diplomatice si agentii diplomatici sunt practic mandatari ai statului acreditant in statul acreditar. Functia de reprezentare are caracter general si subsumeaza toate celelalte functii ale misiunii diplomatice. Functia de reprezentare poate realizata in diverse forme : prin participarea la viata publica a statului acreditar, prin negocierea in numele statului acreditant, prin exprimarea vointei statului acreditant, prin promovarea politicii statului acreditant. Functia de negociere : reprezinta o alta functie importanta a misiunii diplomatice care are drept scop apararea intereselor statului propriu prin incercarea de a pune de acord vointa si interesele statului acreditar cu cele ale statului acreditant precum si de a identifica punctele convergente ale acestor interese. Negocierile pot fi oficiale desfasurate in numele celor 2 state sau oficioase (informale) prin intermediul carora partile isi sondeaza reciproc intentiile fara ca prin aceasta sa se angajeze. Negocierile oficioase preced negocierile oficiale. De asemenea, negocierile reprezinta prima etapa in elaborarea unui tratat international. Sefii de misiune diplomatica nu au nevoie de regula de depline puteri. Membrii misiunilor diplomatice pregatesc runda de negocieri, sondeaza atitudinea statului acreditar, efectueaza schimbul de proiecte de text, participa efectiv la negocieri in cadrul delegatiilor oficiale etc. Rundele de negocieri sunt precedate de stabilirea obiectivelor care pot fi obiective fundamentale, obiective secundare sau obiective de importanta redusa. Obiectivele fundamentale sunt cele la care nu se poate renunta, la cele secundare se poate renunta doar in favoarea celor fundamentale si in regim exceptional. Functia de observare si informare : observarea si informarea se face intrun dublu sens, pe de o parte, este informat statul acreditant cu privire la activitatea statului acreditar, pe de alta parte este informat statul acreditar cu privire la aspecte care tin de activitatea statului acreditant. Informarea statului acreditant se realizeaza cu privire la aspectele vietii interne din statul acreditar , cu privire la actiunile de politica externa ale acestui stat fata de state terte si cu privire la actele statului acreditar din cadrul desfasurarii relatiilor bilaterale. Limitele activitatii de informare sunt date de sfera problemelor care pot face obiectul informarii si de mijloacele de obtinere a informatiilor

care trebuie sa fie mijloace licite, adica prin realizarea de contacte oficiale sau oficioase, prin studierea presei, prin contacte cu personalitati politice, cu alti diplomati etc. Renuntarea la imunitate se poate realiza prin ridicarea imunitatii sau renuntare. Renuntarea reprezinta un act unilateral al persoanei care beneficiaza de imunitate prin care aceasta consimte sa se puna la dispozitia organelor judiciare din statul acreditar. Ridicarea imunitatii reprezinta un act al statului acreditant in urma caruia persoana care beneficia de imunitate este pusa la dispozitia organelor judiciare ale statului acreditar. Inviolabilitatea : reprezinta situatia in care un agent diplomatic nu poate fi supus la perchezitii, la alte masuri de arestare, detentie etc. din partea organului statului acreditar. Reprezinta o situatie pe care agentul diplomatic o are in raport cu jurisdictia statului acreditar si care e echivalenta cu imunitatea. Inviolabilitatea misiunii diplomatice : functionarii si agentii statului acreditar nu pot patrunde si indeplini acte de autoritate in incinta localurilor misiunii diplomatice. Statul acreditar trebuie sa respecte aceasta obligatie si trebuie sa ia toate masurile pentru a proteja localurile misiunilor diplomatice impotriva patrunderii sau producerii de daune din partea persoanelo particulare. Limitele inviolabilitatii : 1. situatii exceptionale : incendiu, cutremur, inundatii. 2. Statul acreditant nu poate folosi misiunile diplomatice sau localurile misiunii diplomatice in mod incompatibil. Sfera de aplicare a inviolabilitatii : 1. localul misiunii : imobilul, terenul aferent, dependinte 2. resedinta sefului de misune 3. bunurile misiunii : mobilier, mijloace de transport etc. 4. arhiva diplomatica Inviolabilitatea agentului diplomatic : nu pot fi supusi niciunei masuri de arestare, detentie, perchezitie, statul acreditar fiind obligat sa ia toate masurile pentru protejarea agentilor diplomatici locuintele lor, altele decat a sefului misiunii , sunt inviolabile

Privilegiile si facilitatile misiunii diplomatice si ale membrilor sai : 1. libertatea de comunicare statul acreditar estre obligat sa puna la dispozitia misiunii diplomatice facilitatile de corespondenta si sa respecte secretul corespondentei. 2. libertatea de miscare agentii diplomatici au acces liber pe teritoriul statului acreditar cu anumite exceptii (de exemplu, locurile unde accesul este interzis : obiective militare, obiective de siguranta nationala etc.)

3. privilegii fiscale : statul acreditant este scutit de plata anumitor impozite si taxe. Atat misiunile diplomatice cat si agentii lor sunt scutiti de plata acestor obligatii. Exceptii : impozitele indirecte (TVA), impozitele imobiliare pentru imobilele achizitionate cu titlu particular, impozite obtinute din vanzari cu titlu particular 4. privilegii vamale : scutirea de taxe vamale cu ocazia importului pentru obiecte avand uz oficial, obiecte pentru uz personal, efectele destinate instalarii. 5. dreptul de a arbora drapelul national 6. facilitati de sedere 7. scutirea agentilor diplomatici de prestatii personale (sarcini militare, munca in folosul comunitatii) 8. scutirea agentului diplomatic de plata asigurarilor sociale 9. dreptul de capela (oficierea in localul misiunii diplomatice a ritului oficial al statului acreditar 10. alte facilitati diplomatici inlesniri acordare pentru obtinerea localurilor misiunii sau pentru obtinerea sau asigurarea protectiei sporite in caz de conflict Organele insarcinate cu exercitarea functiilor consulare : functiile consulare se exercita prin intermediul oficiilor consulare si al misiunilor diplomatice. Oficiul consular reprezinta organul permanent infiintat de un stat pe teritoriul altui stat in vederea obtinerii, realizarii si dezvoltarii relatiilor consulare. Clasificare : in functie de clasa si rang, oficiile consulare se clasifica in : consulate generale, consulate, viceconsulate si agentii consulare. Sediul unui oficiu consulare este stabilit prin acordul celor 2 parti. Circumscriptia consulara reprezinta spatiul in interiorul caruia oficiul consular isi desfasoara activitatea. Circumscriptia consulara beneficiaza de exclusivitate in sensul ca agentii oficiului consular respectiv nu pot intreprinde acte in afara circumscriptiei respective. De asemenea, agentii altor oficii consulare nu au competenta de a efectua acte pe teritoriul circumscriptiei. Exercitarea functiilor consulare prin intermediul misiunilor diplomatice : misiunea diplomatica poate, in conformitate cu Conventi de la Viena privind relatiile diplomatice sa exercite si functii consulare, prin intermediul sectiei consulare. Ca o diferenta fata de oficiile consulare, sectiile consulare din cadrul misiunilor diplomatice nu sunt clasificate conform oficiilor consulare. Sediul sectiei consulare coincide de regula cu cel al misiunii diplomatice. In ceea ce priveste competenta teritoriala a sectiei consulare din cadrul misiunii diplomatice, aceasta este generala si este data de limitele teritoriale ale statului acreditar. Infiintarea oficiilor consulare : se face printr-un acord intre cele 2 state. Astfel, este necesar consimtamantul statului acreditar. De regula, functioneaza principiul paritatii. Prin acordul dintre cele 2 state, se stabileste sediul oficiului consular, personalul consular, modul de infiintarea etc. Personalul consular este alcatuit din functionari consulari (seful postului consular consul general dar si consul sau viceconsul -, agenti consulari) si angajati consulari (persoane care se ocupa cu atributii cu caracter tehnic si

administrativ), membrii personalului de serviciu (persoane insarcinate cu atributii cu caracter gospodaresc).