Castelul

Castelul este un roman, scris de Franz Kafka. n aceast carte, protagonistul numit K, se zbate pentru a reui s ajunga n castelul unui sat. Romanul face referin la nstrainarea social i la birocraie. Lupta omului mpotriva sistemului, ncercarea nesfarit de a schimba ceva i eecul implementat de mediul social. Romanul a fost publicat dupa moartea lui Kafka, de catre prietemnul su Max Brod. Dei Kafka i -a cerut sa arda toate manuscrisele sale, Brod a ales s le publice. Astfel Castelul a fost publicat, ns lucrarea era neterminat, sfarindu-se n mijlocul propozitiei. Sfaritul este neclar, dupa jurnalul lui Kafka, romanul ar fi trebuit s se sfareasc cu moartea lui K, acceptndu-i soarta, ducand o viaa n satul care nconjura Castelul. O opera prezentand o lume de cosmar, dezumanizata, intesata de labirinturi birocratice si figuri implacabile si nebuloase ale autoritatii, o societate care aminteste de Orwell sau de Huxley, silueta unui functionar care bantuia pe strazile dintr-un sat acoperit cu zapad. K rtcete ntr-un labirint a crui ieire este indicat vag prin semne stranii, de cele mai multe ori ignorate. n acest roman, personajul ncearc s gseasc o ieire; el se afl ntr-o situaie incert, cci, dei a pri mit postul de arpentor al unui castel, nu poate ajunge la cei care l-au angajat, adic nu poate intra n castel, dar nici nu mai poate iei din labirintul n care s-a rtcit. K vine in satul aflat sub autoritatea castelului odata cu inceputul cartii. Din primele momente si pana la ultimele randuri se simt pe fondul lecturii o tensiune sau chiar o usoara senzatie de teama. Teama, fata de ce ar putea aduce urmatorul dialog al lui K cu un localnic.teama fata de ce se ascunde in acel castel! Intr-o lume lipsita de sens, acest strain incearca sa ramana fidel modului sau de viata, incearca sa innoate impotriva curentului. Iar acest lucru vrea sa il faca alaturi de o femeie care aparent e decisa sa il urmeze in dorinta lui.

Era sear tirzie cind K. sosi. Satul zcea inzpezit. Muntele cu castelul nu se zrea, era invluit in cea i bezn; nici cea mai mic licrire de lumin nu arta unde se afla marele castel. K. se opri pe podul de lemn care ducea de pe osea spre sat i rmase o bucat de vreme cu ochii ridicai'spre spaiul in aparen gol. Apoi se duse s-i caute un sla de noapte; la birt mai era lume; birtaiil n-avea, ce-i drept, camere de inchiriat, dar, surprins i'zpcit din cale-afar de sosirea oaspetelui intirziat, era dispus s-l gzduiasc, aternindu-i o saltea de paie in sala de birt. K. se invoi. Ciiva rani mai zboveau la un pahar de bere, dar K. nu voia s stea de vorb cu nimeni; aduse singur salteaua de paie din pod, o intinse in apropierea sobei i se culc. Era cald, ranii edeau tcui, K. ii mai cercet puin cu ochi obosii, apoi adormi.