1.XANAX,FRONTIN,ALPROX,alprazolam(alprazolamum)-10-12 18.

Distonocalm
2.CALMEPAM,LEXOTANIL (bromazepamum)-8-19 19.extraveral
3.EPIRAX,LIBRIU,NAPOTON(clordiazepoxid)-5-30 20. Dalmane
(flurazepam)
4.TRANXENE,(chlorazepatum dikalicum)- 21 Doral
(quazepam)
5.DIAZEPAM,valium(diazepamum)-24-48 22. Effexor
(venlafaxine)
6.LORANS,LORAYEPAM(lorazepamum)-8-25 23. Halcion
(triazolam)
7.ANSILAN®,RUDOTEL,EUROZEPAM, (medazepamum)-1-2 24. Klonopin
(clonazepam)
8.OXAZEPAM,SERAX,(oxazepanum)-6-25 25. ProSom
(estazolam)
9.GRANDAXIN(tofisopanum)- 26. Restoril
(temazepam)
10.Atarax,HIDROXIZIN (hydroxyzinum)- 27
11.RIVOTRIL® (clonazepamum)- 28
12.ANTISTRESS(combinatii) 29
13.TENSISPES,BUSPAR®(buspironum)- 30
14.CALMOGEN (combinatii)
15.MEPROBAMAT(meprobamatum)-6-17
16.STRESSIGAL(buspironum hydrochloridum)
17.Metoprolol (betablocant)
18.Lorazepam,lorans,Ativan

Lorazepam
farmacology
Anxiolytic - Sedative

Lorazepam is a benzodiazepine with CNS depressant, anxiolytic and sedative properties.

Peak serum concentrations of free lorazepam after oral administration are reached in 1 to 6
hours. Peak concentrations are reached in 60 to 90 minutes after i.m. administration and in 60
minutes after sublingual administration. Lorazepam is 85% bound to plasma proteins.
Lorazepam is rapidly conjugated to an inactive glucuronide. Very small amounts of other
metabolites have also been isolated in man. The serum half-life of lorazepam is
approximately 12 to 15 hours while the half-life of the conjugate is 16 to 20 hours. Ninety-
five percent of the drug was excreted within 120 hours, 88% in the urine and 6.6% in the
stool.

Anterograde amnesia, decreased or lack of recall of events during period of drug action, has
been reported after administration of lorazepam and appears to be dose-related.

to top

Indications
The short-term relief of manifestations of excessive anxiety in patients with anxiety neurosis.
Adjunct for the relief of excessive anxiety that might be present prior to surgical procedures.

Anxiety and tension associated with the stresses of everyday life usually do not require
treatment with anxiolytic drugs.

Injectable lorazepam is useful as an initial anticonvulsant medication for the control of status
epilepticus.

to top

Contraindications
Myasthenia gravis, acute narrow angle glaucoma, known hypersensitivity to benzodiazepines.
Lorazepam injectable is also contraindicated in patients with known hypersensitivity to
polyethylene glycol, propylene glycol or benzyl alcohol.

Lorazepam should not be injected intraarterially and care should be taken to prevent its
extravasation into tissue adjacent to an artery because of the danger of producing
arteriospasm resulting in gangrene which may require amputation.
to top

Warnings
Lorazepam is not recommended for use in depressive neurosis or in psychotic reactions.
Because of the lack of sufficient clinical experience, lorazepam is not recommended for use
in patients less than 18 years of age. Since lorazepam has a CNS depressant effect, patients
should be advised against the simultaneous use of other CNS depressant drugs. Patients
should also be cautioned not to take alcohol during the administration of lorazepam because
of the potentiation of effects that may occur.

Occupational Hazards:
Excessive sedation has been observed with lorazepam at standard therapeutic doses.
Therefore, patients should be warned against engaging in hazardous activities requiring
mental alertness and motor coordination, such as operating dangerous machinery or driving
motor vehicles.

Prior to i.v. use, lorazepam injection should be diluted with an equal amount of compatible
diluent (see Dosage). I.V. injection should be made slowly and with repeated aspiration. Care
should be taken to determine that any injection will not be intraarterial and that perivascular
extravasation will not take place. Partial airway obstruction may occur in heavily sedated
patients. I.V. lorazepam, when given alone in greater than the recommended dose, or at the
recommended dose and accompanied by other drugs used during the administration of
anesthesia, may produce heavy sedation; therefore, equipment necessary to maintain a patent
airway and to support respiration/ventilation should be available.

As with any premedicant, extreme care must be used in administering lorazepam injection to
elderly or very ill patients and to those with limited pulmonary reserve, because of the
possibility that apnea and/or cardiac arrest may occur. Because of the lack of sufficient
clinical experience lorazepam injection is not recommended for use in patients less than 18
years of age.
Clinical trials have shown that patients over the age of 50 years may have a more profound
and prolonged sedation with i.v. lorazepam. Ordinarily an initial dose of 2 mg may be
adequate, unless a greater degree of lack of recall is desired.

There is no evidence to support the use of lorazepam injection in coma, shock or acute
alcohol intoxication at this time. When lorazepam injection is used in patients with mild to
moderate hepatic or renal disease, the lowest effective dose should be considered since drug
effect may be prolonged.

As is true of other similar CNS acting drugs, patients receiving injectable lorazepam should
not operate machinery or engage in hazardous occupations or drive a motor vehicle for a
period of 24 to 48 hours. Impairment of performance may persist for greater intervals because
of extremes of age, concomitant use of other drugs, stress of surgery or the general condition
of the patient.

The addition of scopolamine to injectable lorazepam is not recommended, since their

combined effect may result in increased incidence of sedation, hallucination and irrational
behaviour.

Care should be exercised when administering lorazepam to patients with status epilepticus,
especially when the patient has received other CNS depressants or is severely ill. The
possibility that respiratory arrest may occur or that the patient may have partial airway
obstruction should be considered. Proper resuscitation equipment should be available.

Pregnancy:
The safety of the use of lorazepam in pregnancy has not been established. Therefore, it is not
recommended for use during pregnancy or lactation. Several studies have suggested an
increased risk of congenital malformations associated with the use of the benzodiazepines,
chlordiazepoxide and diazepam, and meprobamate, during the first trimester of pregnancy.
Since lorazepam is also a benzodiazepine derivative, its administration is rarely justified in
women of childbearing potential. If the drug is prescribed to a woman of childbearing
potential, she should be warned to contact her physician regarding discontinuation of the drug
if she intends to become or suspects that she is pregnant.

In women, blood levels obtained from umbilical cord blood indicate placental transfer of
lorazepam and lorazepam glucuronide. Lorazepam injection should not be used during
pregnancy. There are insufficient data regarding obstetrical safety of parenteral lorazepam,
including use in cesarean section. Such use, therefore, is not recommended.

to top

Precautions
Elderly and debilitated patients, or those with organic brain syndrome, have been found to be
prone to CNS depression after even low doses of benzodiazepines. Therefore, medication
should be initiated in these patients with very low initial doses, and increments should be
made gradually, depending on the patient's response, in order to avoid oversedation or
neurological impairment. Extreme care must be used in administering lorazepam injection to
elderly patients, very ill patients, and to patients with limited pulmonary reserve, because of
the possibility that underventilation and/or hypoxic cardiac arrest may occur. Resuscitative
equipment for ventilatory support should be readily available.

Lorazepam should not be administered to individuals prone to drug abuse.

Observe caution in patients who are considered to have potential for psychological
dependence. Lorazepam should be withdrawn gradually if it has been used in high dosage.

As with other benzodiazepines, lorazepam injection has a low potential for abuse and may
lead to limited dependence. Although there are no clinical data available for injectable
lorazepam in this respect, physicians should be aware that repeated doses over a prolonged
period of time may result in limited physical and psychological dependence.
Lorazepam is not recommended for the treatment of psychotic or depressed patients. Since
excitement and other paradoxical reactions can result from the use of these drugs in psychotic
patients, they should not be used in ambulatory patients suspected of having psychotic
tendencies.

As with other anxiolytic-sedative drugs, lorazepam should not be used in patients with
nonpathological anxiety. These drugs are also not effective in patients with characterological
and personality disorders or those with obsessive-compulsive neurosis.

When using lorazepam, it should be recognized that suicidal tendencies may be present and
that protective measures may be required.

Since the liver is the most likely site of conjugation of lorazepam and since excretion of
conjugated lorazepam is a renal function, the usual precautions should be taken if lorazepam
is used in patients who may have some impairment of renal or hepatic function. In such cases,
the dose should be very carefully titrated.

In patients for whom prolonged lorazepam therapy is indicated, periodic blood counts and
liver function tests should be carried out.

When injectable lorazepam is used in patients with mild to moderate hepatic or renal disease,
the lowest effective dose should be considered since drug effect may be prolonged.

While lorazepam has been shown to control status epilepticus promptly, it is not
recommended for maintenance treatment of epilepsy. After seizures are controlled, agents
useful in the prevention of further seizures should be administered. In the treatment of status
epilepticus due to acute reversible metabolic derangement (e.g., hypoglycemia,
hypocalcemia, hyponatremia) immediate efforts should be made to correct the specific defect.

Drug Interactions:
If lorazepam is to be combined with other drugs acting on the CNS, careful consideration
should be given to the pharmacology of the agents to be employed because of the possible
potentiation of drug effects. The benzodiazepines, including lorazepam, produce CNS
depressant effects when administered with such medications as barbiturates or alcohol.

Lorazepam injection, like other injectable benzodiazepines, also produces depression of the
CNS when administered with ethyl alcohol, phenothiazines, barbiturates, MAO inhibitors and
other antidepressants. When scopolamine is used concomitantly with injectable lorazepam, an
increased incidence of sedation, hallucinations and irrational behaviour has been observed.

When lorazepam injection is used i.v. as the premedicant prior to regional or local anesthesia,
the possibility of excessive sleepiness or drowsiness may interfere with patient cooperation to
determine levels of anesthesia. This is most likely to occur when a dose greater than 0.05
mg/kg is given and when narcotic analgesics are used concomitantly with the recommended
dose.

to top

Adverse Effects
Drowsiness is the most frequently reported adverse effect. Other reported adverse effects are
dizziness, weakness, fatigue and lethargy, disorientation, ataxia, anterograde amnesia, nausea,
change in appetite, change in weight, depression, blurred vision and diplopia, psychomotor
agitation, sleep disturbance, vomiting, sexual disturbance, headache, skin rashes,
gastrointestinal, ear, nose and throat, musculoskeletal and respiratory disturbances.

Release of hostility and other paradoxical effects, such as irritability and excitability have
occurred with benzodiazepines. In addition, hypotension, mental confusion, slurred speech,
oversedation and abnormal liver and kidney function tests and hematocrit values have been
reported with these drugs.

The most frequent adverse effects seen with injectable lorazepam are an extension of the
CNS depressant effects of the drug. Excessive sleepiness and drowsiness are the main side
effects: the incidences reported depended on the dosage, route of administration, concomitant
use of other CNS depressants and the investigators' expectations concerning the degree and
duration of sedation.

When injectable lorazepam was given i.v., patients over 50 years of age had a higher
incidence of excessive sedation than patients under 50 years of age. Restlessness, confusion,
depression, crying, sobbing, delerium, hallucinations, dizziness, diplopia have been reported.
Hypertension and hypotension have occasionally been observed after injectable lorazepam.

Respiratory depression and partial airway obstruction have been observed after injectable
lorazepam. Skin rash, nausea and vomiting have been noted occasionally in patients who
have received injectable lorazepam combined with other drugs during anesthesia and surgery.

Pain at the injection site, a sensation of burning, and redness in the same area have been
reported after i.m. administration of injectable lorazepam. Pain in the immediate postinjection
period and redness at the 24 hour observation period also have been reported after i.v.
administration of injectable lorazepam.

to top

Overdose
Symptoms:
With benzodiazepines, including lorazepam, symptoms of mild overdosage include
drowsiness, mental confusion and lethargy. In more serious overdosage, symptoms may
include ataxia, hypotonia, hypotension, hypnosis, stages I to III coma and, very rarely, death.

Treatment:
In the case of an oral overdose, if vomiting has not occurred spontaneously and the patient is
fully awake, it may be induced with 20 to 30 mL of ipecac syrup USP. Institute gastric lavage
as soon as possible, and introduce 50 to 100 g of activated charcoal to the stomach and allow
it to remain there. Institute general supportive therapy as indicated. Vital signs and fluid
balance should be carefully monitored. An adequate airway should be maintained and
assisted respiration used as needed. With normally functioning kidneys, forced diuresis with
i.v. fluids and electrolytes may accelerate elimination of benzodiazepines from the body. In
addition, osmotic diuretics such as mannitol may be effective as adjunctive measures. In
more critical situations, renal dialysis and exchange blood transfusions may be indicated.
Published reports indicate that i.v. infusion of 0.5 to 4 mg of physostigmine at the rate of 1
mg/minute may reverse symptoms and signs suggestive of central anticholinergic overdose
(confusion, memory disturbance, visual disturbances, hallucinations, delirium); however,
hazards associated with the use of physostigmine (i.e., induction of seizures) should be
weighed against its possible clinical benefit.

to top

Dosage
Dosage must be individualized and carefully titrated in order to avoid excessive sedation or
mental and motor impairment. As with other anxiolytic sedatives, short courses of treatment
should usually be the rule for the symptomatic relief of disabling anxiety in psychoneurotic
patients and the initial course of treatment should not last longer than 1 week without
reassessment of the need for a limited extension. Initially, not more than 1 week's supply of
the drug should be provided and automatic prescription renewals should not be allowed.
Subsequent prescriptions, when required, should be limited to short courses of therapy.

Generalized anxiety disorder:

The recommended initial adult daily oral dosage is 2 mg in divided doses of 0.5 mg, 0.5 mg
and 1 mg, or of 1 mg and 1 mg. The daily dosage should be carefully increased or decreased
by 0.5 mg depending upon tolerance and response. The usual daily dosage is 2 to 3 mg.
However, the optimal dosage may range from 1 to 4 mg daily in individual patients. Usually,
a daily dosage of 6 mg should not be exceeded.

The initial daily dose in elderly and debilitated patients should not exceed 0.5 mg and should
be very carefully and gradually adjusted, depending upon tolerance and response.
Excessive anxiety prior to surgical procedures:
Adults:
Usually 50 mcg/kg to a maximum of 4 mg given sublingually (1 to 2 hours before surgery) or
i.m. (2 to 3 hours before surgery). As with all premedicant drugs, the dose should be
individualized. Doses of other CNS depressant drugs should ordinarily be reduced.

When a rapid onset of action is required, lorazepam may be given i.v., 15 to 20 minutes
before surgery. The usual i.v. dose is 44 mcg/kg or 2.0 mg total, whichever is smaller.

I.V. doses in excess of 2 mg should be restricted to patients of unusual size. A dose of 2 mg

should not ordinarily be exceeded in patients over 50 years of age. Doses of other CNS
depressants should ordinarily be reduced.

Equipment necessary to maintain a patent airway should be immediately available prior to i.v.
administration of lorazepam.

Status Epilepticus:
Adults:
The usual recommended initial dose of lorazepam is 0.05 mg/kg up to a maximum of 4 mg
given by slow i.v. injection. If seizures are terminated, no additional lorazepam is required. If
seizures continue or recur after a 10 to 15 minute observation period, an additional i.v. dose
of 0.05 mg/kg may be administered. If the second dose does not result in seizure control after
another 10 to 15 minute observation period, other measures to control status epilepticus
should be employed. A maximum of 8 mg only, of lorazepam, should be administered during
a 12 hour period.

Administration:
The sublingual tablet, when placed under the tongue, will dissolve in approximately 20
seconds. The patients should not swallow for at least 2 minutes to allow sufficient time for
absorption.
When given i.m., lorazepam injection, undiluted, should be injected deep into a muscle mass.

Lorazepam injectable can be used with atropine sulfate, narcotic analgesics, other
parenterally used analgesics, commonly used anesthetics and muscle relaxants. The use of
scopolamine with lorazepam injection is not recommended since this combination has been
associated with a higher incidence of adverse reactions.

Immediately prior to i.v. use, lorazepam injection must be diluted with an equal volume of
compatible solution. When properly diluted the drug may be injected directly into the vein or
into the tubing of an existing i.v. infusion. The rate of injection should not exceed 2
mg/minute. Parenteral drug products should be inspected visually for particulate matter and
discoloration prior to administration. Do not use if solution is discolored or contains a
precipitate.

Lorazepam injection is compatible for dilution purposes with the following solutions: Sterile
Water for Injection, USP, Sodium Chloride Injection, USP, 5% Dextrose Injection, USP,
Bacteriostatic Sodium Chloride Injection, USP with benzyl alcohol, Bacteriostatic Water for
Injection, USP with parabens, Bacteriostatic Water for Injection, USP with benzyl alcohol.

Directions for dilution for i.v. use:

Aspirate the desired amount of lorazepam injection into the syringe, then slowly aspirate the
desired volume of diluent. Pull back slightly on the plunger to provide additional mixing
space. Immediately mix contents thoroughly by gently inverting the syringe repeatedly until a
homogenous solution results. Do not shake vigorously since this will result in air entrapment.

to top

Supplied
Oral Tablets:
Each white tablet contains: Lorazepam 0.5 mg (round, imprinted 0.5 on one side and "W" on
the other), 1 mg (scored, oblong, imprinted "1" on one face and "ATIVAN" on other) or 2 mg
(scored, ovoid, imprinted "2" on one face and "ATIVAN" on other). Also contains lactose.
Energy: 0.84 kJ (0.20 kcal)/0.5 mg; 1.63 kJ (0.39 kcal)/1 mg; 2.05 kJ (0.49 kcal)/2 mg.
Gluten-free and tartrazine-free. Bottles of 100, 1000 and 2500 (1 mg and 2 mg). Bottles of
100, 500 and 1000 (0.5 mg).

Sublingual Tablets:
Each round, flat tablet, imprinted W on one side, contains: Lorazepam 0.5 mg (green,
imprinted 0.5 on the other side), 1 mg (white, imprinted 1 on the other side) or 2 mg (blue,
imprinted 2 on the other side). Also contains lactose. Energy: 0.59 kJ (0.14 kcal)/0.5 and 1
mg; 0.80 kJ (0.19 kcal)/2 mg. Gluten-free and tartrazine-free. Bottles of 100.

Injection:
Each 1 mL vial contains: Lorazepam 4 mg. Also contains benzyl alcohol 2%, polyethylene
glycol 18% and propylene glycol 80%. Keep refrigerated and protect from light. Do not use if
solution is discolored or contains a precipitate. Boxes of 10 and 100.

BENZODIAZEPINE

alprazolamum
XANAX, FRONTIN,alprazolam tablete

Compozitie: Xanax tablete 0,25 mg: Fiecare tabletã contine:

Alprazolam 0,25 mg, celulozã microcristalinã, lactozã, stearat
de magneziu, amidon de grâu, docusat de sodiu (85%) +
benzoat de sodiu (15%), dioxid de silicon coloidal. Xanax
tablete 0,5 mg: Fiecare tabletã contine: Alprazolam 0,5 mg,
celulozã microcristalinã, lactozã, stearat de magneziu, amidon
de grâu, docusat de sodiu (85%) + benzoat de sodiu (15%),
dioxid de silicon coloidal, lac eritrosine de aluminiu sodiu.
Xanax tablete 1 mg: Fiecare tabletã contine: Alprazolam 1mg,
celuloza microcristalinã, lactozã, stearat de magneziu, amidon
de grâu, docusat de sodiu (85%) + benzoat de sodiu (15%),
dioxid de silicon coloidal, lac eritrosine de aluminiu sodiu, lac
aluminiu FD ti C albastru nr. 2. Xanax tablete 2 mg: Fiecare
tabletã contine: Alprazolam 2 mg, celuloza microcristalinã,
lactozã, stearat de magneziu, amidon de grâu, docusat de
sodiu (85%) + benzoat de sodiu (15%), dioxid de silicon
coloidal.

Formã de prezentare: Xanax tablete în doze de 0,25 mg, 0,5

mg, 1 mg, ti 2 mg.
Mod de administrare: Oral.
Ambalaj: Xanax tablete de 0,25 mg, 0,5 mg, 1 mg ti 2 mg se
gãsesc în cutii de 30 de tablete.
Proprietãti: Alprazolamul este din punct de vedere chimic 8-
cloro-1-metil-6-fenil-4H-s-triazolo-4,3-alfa(1,4) benzodiazepina.
Farmacodinamicã: Xanax tablete contine o
triazolobenzodiazepinã. Benzodiazepinele au din punct de
vedere calitativ proprietãti similare: anxiolizã, hipnozã-sedare,
miorelaxare, proprietãti anticonvulsivante. Cu toate acestea,
existã diferenţe cantitative din punct de vedere al proprietãtilor
farmacodinamice, ceea ce a condus la diferite moduri de
aplicare terapeuticã. În prezent, existã un consens în ceea ce
priveţte actiunea bezodiazepinelor ca fiind rezultat al potenţãrii
inhibitiei neuronale mediate de acidul gama-aminobutiric
(GABA).

Farmacocineticã: Dupã administrare oralã, nivelul maxim de

concentratie plasmaticã Xanax-tablete este atins la 1-2 ore de
la administrare. Timpul mediu de înjumãtãtire al alprazolam
este de 12-15 ore. Alprazolam este în mare parte oxidat.
Metabolitii principali sunt alfa-hidroxi-alprazolam ti o
benzofenonã derivatã din alprazolam. Concentratiile plasmatice
ale acestor metaboliti sunt foarte scãzute. Actiunea biologicã a
alfa-hidroxi-alprazolam este de aproximativ jumãtate din cea a
alprazolamului. Timpii lor de înjumãtãtire sunt de acelati ordin
de mãrime cu cel al alprazolamului. Metabolitul de tip
benzofenonã este inactiv. Alprazolamul ti metabolitii sãi sunt
eliminati în principal prin urinã. In vitro, alprazolamul este legat
(80%) de proteinele plasmatice umane.

Indicatii: Xanax tablete (alprazolam) este indicat în

tratamentul: Stãrilor anxioase (nevroza anxioasã). Simptomele
care apar la aceţti pacienti sunt: anxietatea, stãri de tensiune,
agitatie, insomnie, iritabilitate ti/sau hiperactivitate vegetativã,
determinând o varietate de simptome de tip somatic. Depresie
anxioasã. La aceţti pacienti apar simultan simptome de
anxietate ti depresie. Depresie nevroticã sau reactivã. Aceţti
pacienti prezintã în primul rând o stare depresivã sau lipsa
totalã de interes ti/sau de plãcere. De obicei sunt prezente ti
simptome de anxietate, agitatie psihomotorie ti insomnie. Alte
caracteristici includ modificãri ale apetitului, ale greutãtii
corporale, tulburãri somatice, cognitive, scãderea energiei,
sentimente de inutilitate/vinovãtie sau idei de moarte sau
suicid. Stãri de anxietate, depresie anxioasã sau depresie -
asociate cu alte boli ca fazã cronicã a sindromului de abstinenţã
la alcool sau afectiuni organice ti functionale, în special
anumite boli gastrointestinale, cardiovasculare sau
dermatologice. Stãri de panicã. Xanax este indicat în
tratamentul stãrilor de panicã care evolueazã cu sau fãrã fobie.
Xanax este de asemenea indicat în blocarea sau atenuarea
atacurilor de panicã ti a fobiei la pacienti care au agorafobie cu
atacuri de panicã. Eficacitatea Xanax în tratamentul anxietãtii ,
al anxietãtii asociate cu depresie ti al depresiei nevrotice
(reactive) pe termen lung, ce depãţeţte 6 luni, nu a fost
stabilitã de studii clinice sistematice; cu toate acestea, la
pacientii cu afectiuni însotite de stãri de panicã, tratamentul de
8 luni a fost eficient. Medicul trebuie sã evalueze periodic
eficienţa medicamentului pentru fiecare pacient în parte.

Posologie ti administrare: Doza optimã de Xanax (alprazolam)

trebuie individualizatã în functie de severitatea simptomelor ti
de rãspunsul fiecãrui pacient în parte. Doza zilnicã (vezi
tabelul) va corespunde necesitãtilor majoritãtii pacientilor. La
câtiva pacienti care necesitã doze mai mari, acestea trebuie
crescute cu atentie pentru a evita reactiile adverse. Când sunt
necesare doze mai mari, trebuie crescutã mai întâi doza din
cursul serii. În general, pacientii care nu au primit anterior
medicatie psihotropã vor necesita doze mai mici faţã de cei
tratati cu tranchilizante minore, antidepresive, sau hipnotice
precum ti de cei cu antecedente de etilism cronic. Este
recomandatã folosirea celei mai mici doze la bãtrâni sau
pacienti debilitati, pentru a exclude posibilitatea dezvoltãrii
suprasedãrii sau a ataxiei. Pacientii trebuie reevaluati periodic,
iar dacã este necesar dozele trebuie ajustate.

Xanax-tablete Doza la începutul tratamentului* Doza uzualã

Anxietate 0,25 pânã la 0,5 mg de trei ori pe zi0,5 pânã la 4 mg
zilnic în doze fractionate
Depresie 0,5 mg de trei ori pe zi 1,5 pânã la 4,5 mg zilnic în
doze fractionate
Bolnavi în vârstã sau cu boli debilitante 0,25 mg de douã pânã
la trei ori pe zi 0,5 pânã la 0,75 mg zilnic, în doze fractionate;
se poate creţte gradat dacã e necesar ti bine tolerat
Afectiuni legate de stãri de panicã 0,5 -1 mg seara la culcare
sau 0,5 mg de trei ori pe zi Doza trebuie ajustatã în functie
de rãspunsul pacientului. Aceste ajustãri nu trebuie sã fie mai
mari de 1mg la 3-4 zile. Se pot adãuga doze suplimentare pânã
la scheme de trei sau patru ori pe zi. Doza medie într-un studiu
larg multiclinic a fost 5,7 +/- 2,3 mg/zi, foarte putini pacienti
având nevoie de maximum 10 mg zilnic
* Dacã apar reactii adverse, doza trebuie scãzutã.
Întreruperea tratamentului: Doza trebuie redusã în mod gradat
corespunzãtor unei bune practici medicale. Se recomandã ca
doza zilnicã de Xanax sã nu fie scãzutã cu mai mult de 0,5 mg
la fiecare 3 zile. Unii pacienti necesitã chiar o reducere mai
lentã.

Contraindicatii: Xanax este contraindicat la pacientii cu

sensibilitate cunoscutã la benzodiazepine.
Reactii adverse: Efectele adverse, dacã apar, sunt observate, în
general, la începutul tratamentului ti dispar de obicei în cursul
tratamentului sau la reducerea dozelor. La pacientii tratati
pentru anxietate, depresie asociatã cu anxietate, ti depresie
nevroticã (reactivã), reactiile adverse cele mai frecvente sunt
senzatia de somnolenţã ti de ameţealã. Mai putin frecvente au
fost tulburãrile de vedere, cefalee, depresie, insomnie,
nervozitate/anxietate, tremor, modificãri de greutate, tulburãri
de memorie/amnezie, tulburãri de coordonare, diferite
simptome gastrointestinale ti manifestãri vegetative. În plus, au
fost raportate urmãtoarele reactii adverse apãrute ca urmare a
folosirii benzodiazepinelor anxiolitice, inclusiv a alprazolamului:
distonie, iritabilitate, anorexie, obosealã, vorbire neclarã, icter,
slãbiciune muscularã, modificãri ale libidoului, neregularitãti ale
ciclului menstrual, incontinenţã, retentie de urinã ti afectarea
functiei hepatice. Foarte rar s-a raportat creţterea presiunii
intraoculare. Cele mai frecvente efecte adverse la pacientii cu
afectiuni, care evolueazã cu stãri de panicã, au fost
sedarea/somnolenţã, obosealã, ataxia/tulburãri de coordonare
ti vorbirea neclarã. Mai putin frecvente au fost modificarea
afectului, simptome gastrointestinale, dermatitã, tulburãri ale
memoriei, disfunctii sexuale, afectãri ale intelectului ti confuzie.
Ca ti în cazul altor benzodiazepine au fost raportate, dar mai
rar, reactii ca: dificultãti de concentrare, stãri confuzionale,
halucinatii, excitatii, precum ti efecte de comportament advers
ca iritabilitate, agitatie, furie ti agresivitate sau reactii de tip
ostil. În multe dintre cazurile observate ce au prezentat
tulburãri de comportament, pacientii primeau concomitent ti
alte medicamente active pe SNC, ti/sau sufereau de o afectiune
psihiatricã. Rapoarte izolate publicate, implicând un numãr mic
de pacienti au indicat cã astfel de efecte adverse apar la
bolnavii cu tulburare de personalitate de graniţã, cu
antecedente de comportament violent sau agresiv, sau cu
antecedente de abuz de alcool sau droguri. La pacientii cu
tulburare psihicã consecutivã unui stres/eveniment
traumatizant au fost raportate stãri de iritabilitate, ostilitate, ti
idei obsesive în cazul întreruperii tratamentului cu alprazolam.

Precautii speciale: Folosirea sa nu a fost stabilitã în cazul

depresiei cu manifestãri psihotice, în boala bipolarã, sau în
depresia “endogenã” (ex.: pacientii internati cu depresie
severã). În cazul administrãrii benzodiazepinelor, inclusiv a
alprazolamului, pot apãrea obiţnuinţa ti dependenţa
fizicã/emotionalã. Trebuie acordatã atentie în prescrierea
benzodiazepinelor, în special la pacientii cu predispozitie la
abuzul de medicamente (ex. alcoolici ti cei dependenti de
droguri) datoritã înclinatiei lor cãtre obiţnuinţã ti dependenţã.
Simptomele de abstinenţã apar dupã scãderea rapidã sau
întreruperea bruscã a tratamentului cu benzodiazepine, inclusiv
alprazolam. Aceste simptome pot fi de la euforie uţoarã ti
insomnie la sindroame majore care includ crampe musculare ti
abdominale, vãrsãturi, transpiratii, tremor ti convulsii. Semnele
ti simptomele, în special cele mai grave, sunt mai frecvente la
pacientii care au primit doze excesive pe o perioadã de timp
mai mare. Cu toate acestea, simptomele de abstinenţã au fost
raportate ti în cazul întreruperii bruţte a tratamentului cu
benzodiazepine la doze terapeutice. În consecinţã, trebuie
evitatã întreruperea bruscã a tratamentului, urmãrindu-se
reducerea gradatã a dozei (vezi “Posologie ti administrare”:
întreruperea terapiei). Când este întreruptã terapia la pacientii
cu atacuri de panicã, simptomele datorate recurenţei atacurilor
de panicã se aseamãnã adesea cu acelea care apar în cazul
abstinenţei la tratament. Administrarea la pacientii cu depresie
severã sau cu tendinţa la suicid se face cu precautii
corespunzãtoare ti în doze adecvate. Afectiunile care evolueazã
cu stãri de panicã au fost asociate cu depresii majore primare ti
secundare ti cu creţterea frecvenţei de suicid printre pacientii
netratati. De aceea, trebuie luate aceleati precautii în cazul
folosirii dozelor mai mari de Xanax pentru tratamentul stãrilor
de panicã ca ti pentru folosirea oricãrui alt psihotrop la pacientii
depresivi sau la cei cu idei sau planuri ascunse de suicid. Pentru
pacientii cu afectare renalã sau hepaticã trebuie luate
precautiile obiţnuite. Eficacitatea ti siguranţa tratamentului cu
Xanax la copii sub 18 ani nu a fost stabilitã.

Sarcinã ti alãptare: Datoritã experienţei cu alte medicamente

din clasa benzodiazepinelor, se presupune cã Xanax poate
determina risc crescut de anomalii congenitale în cazul
administrãrii la femei gravide, în primul trimestru de sarcinã.
Dacã se administreazã Xanax în timpul sarcinii, sau dacã
pacienta rãmâne însãrcinatã în timpul tratamentului cu Xanax,
ea va fi avertizatã asupra posibilelor reactii asupra fãtului.
Deoarece administrarea acestuia are rareori o indicatie de
urgenţã, folosirea sa în timpul primului trimestru de sarcinã
trebuie întotdeauna evitatã. Este cunoscut faptul cã
benzodiazepinele se eliminã prin laptele matern. Ca regulã
generalã, mamele nu trebuie sã alãpteze în timpul
tratamentului cu Xanax.

Interacţtiuni: Benzodiazepinele, inclusiv alprazolamul, produc

efecte depresive aditionale asupra SNC când sunt administrate
concomitent cu alte psihotrope, anticonvulsivante,
antihistaminice, alcool ti alte medicamente care produc
depresia SNC. S-a raportat creţterea concentratiilor plasmatice
de echilibru ale Imipraminei ti Desipraminei cu o medie de 31%
ti respectiv 20%, prin administrarea concomitentã a Xanax
tablete în doze de pânã la 4 mg/zi. Semnificatia clinicã a
acestor modificãri este necunoscutã. Au fost raportate
interactiuni farmacocinetice ale benzodiazepinelor cu alte
medicamente. De exemplu, clearance-ul alprazolamului ti al
altor benzodiazepine poate fi prelungit de administrarea
concomitentã a cimetidinei sau a antibioticelor de tip
macrolide. Semnificatia clinicã a acestui fapt este neclarã.
Capacitatea de conducere auto ti de folosire a utilajelor: Ca ti în
cazul altor medicamente active pe SNC, pacientii care primesc
Xanax trebuie sfãtuiti sã nu conducã matini sau sã opereze
utilaje periculoase din cauza posibilelor efecte de somnolenţã
sau ameţealã ce pot apãrea în timpul tratamentului cu Xanax.
Supradozare: Manifestãrile supradozãrii cu Alprazolam includ
somnolenţã, confuzie, tulburãri de coordonare, diminuarea
reflexelor ti comã. A fost raportat de asemenea ti exitusul în
cazul supradozarii cu alprazolam, ca ti în cazul altor
benzodiazepine. De asemenea, au existat ti cazuri fatale la cei
care au luat doze mari de benzodiazepine, inclusiv alprazolam,
în asociere cu alcoolul; concentratiile de alcool la unii dintre
aceţti pacienti au fost mai mici decât acelea din cazurile fatale
determinate numai de alcool. Experimente la animale au
indicat cã poate apãrea colaps cardiorespirator dupã doze
masive intravenoase de alprazolam (peste 195 mg/kg corp; de
975 de ori mai mare decât doza maximã recomandatã la om de
10 mg/zi). Animalele pot fi resuscitate prin ventilatie mecanicã
ti perfuzie intravenoasã de norepinefrinã bitartrat.
Experimentele pe animale au indicat cã diureza forţatã sau
hemodializa au probabil o valoare redusã în tratamentul
supradozãrii. Ca în orice tratament al unei intoxicatii, medicul
trebuie sã porneascã de la ideea cã au fost înghitite mai multe
substanţe.

bromazepamum
CALMEPAM

Prezentare farmaceuticã: Tablete a 1,5 ti 3 mg bromazepam

(cutii cu 10 buc.)
Actiune terapeuticã: Bromazepam este complet absorbit prin
tubul digestiv ti atinge concentratia plasmaticã maximã în una
pânã la patru ore dupã administrarea oralã. Timpul de
înjumãtãtire a concentratiei plasmatice variazã între 7,0 pânã la
10,3 ore. Bromazepam este metabolizat în metaboliti inactivi,
care sunt eliminati sub formã de glucuronoconjugati ai 3-
hidroxibromazepam (27%), derivati de 3-hidroxibenzoilpiridinã
(40%), bromazepam intact (2,3%), benzoilpiridinã intactã
(0,66%). Bromazepamul este bazic. Se leagã în proportie de
70% de proteinele plasmatice. Calmepam este folosit ca
sedativ, anxiolitic, relaxant muscular ti are proprietãti
amnezice.

Indicatii: Calmepam este folosit: în tratamentul anxietãtii,

stãrilor de tensiune ti de agitatie; în controlul spasmelor
musculare ca în tetanos; în tratamentul sindromului de sevraj;
pregãtirea în pacientilor pentru interventii chirurgicale minore,
endoscopie, cardioversie; în tulburãri functionale ale aparatului
cardio-vascular, ca de ex. pseudoangina pectoris, anxietatea
precordialã, tahicardia, tratamentul hipertensiunii neurogene;
în tulburãri functionale ale aparatului respirator, ca de ex.
dispneea ti hiperventilatia; în tulburãrile functionale ale
aparatului genito-urinar, ca de ex. vezica iritabilã ti polakiuria;
în tulburãrile functionale ale tractului gastro-intestinal, ca de
ex. durerea epigastricã, sindromul de colon iritabil, colita
ulcerohemoragicã. Calmepam este de asemenea util în
cefaleea psihogenã ti în tulburãrile psihosomatice.

Mod de administrare: 1,5 pânã la 3 mg de trei ori pe zi; se

poate administra pânã la 18 mg pe zi în doze fractionate, sau
dupã sfatul medicului. Dozele se reduc la vârstnici.
Reactii adverse: Calmepam este bine tolerat în doze
terapeutice. Rar, pot apãrea sedare sau somnolenţã. Ca ti alte
benzodiazepine, tratamentul prelungit cu Calmepam poate crea
dependenţã. Nu s-au semnalat depresie respiratorie sau
hipotensiune dupã utilizarea dozelor terapeutice.
Precautii: Bromazepam trebuie utilizat cu prudenţã la bolnavii
epileptici ti la cei ce utilizeazã alte medicamente deprimante
ale sistemului nervos central. De asemenea, utilizarea lui
necesitã prudenţã la bolnavii cu hepatopatii, cu boli renale ti
respiratorii, deti un efect toxic al preparatului asupra acestor
organe nu a fost evidentiat. Deoarece preparatul poate da
somnolenţã, pacientii vor fi sfãtuiti sã nu conducã automobilul
sau sã lucreze la matini. Bromazepam trebuie contraindicat la
bolnavii psihici sau la cei cu sindroame depresive sau cu
tendinţã la sinucidere, dacã anxietatea nu este o componentã
importantã a tabloului clinic. Important Întrucât Calmepam este
metabolizat (conjugat) în metaboliti inactivi, este mai putin
influenţat de vârstã, aţa cum se întâmplã cu celelalte
benzodiazepine, ti aceasta îl face mai potrivit ca anxiolitic decât
ca hipnotic.
bromazepamum
LEXOTANIL

Prezentare farmaceuticã: Comprimate a 1,5 mg, 3 mg ti 6 mg

bromazepam (cutii cu 30 ti 100 buc.).
Actiune terapeuticã: În doze mici, Lexotanil reduce selectiv
tensiunea ti anxietatea. La doze mari, apar efecte sedative ti
miorelaxante.
Indicatii: Tulburãri emotionale: anxietate ti stãri tensionale,
dispozitie anxioasã, depresivã, tensiune nervoasã, agitatie ti
insomnie. Anxietate ti stare tensionalã legate de: tulburãri
functionale ale sistemelor respirator ti cardiovascular, cum ar fi:
pseudoangina pectoris, anxietate precordialã, tahicardie,
hipertensiune de naturã emotionalã, dispnee ti hiperventilatie;
tulburãri functionale ale tractului gastro-intestinal, incluzând
sindromul colonului iritabil, colitã ulcerativã, durerea
epigastricã, spasmele, meteorismul ti diareea; tulburãri ale
tractului genito-urinar, de exemplu vezica iritabilã, mictiuni
frecvente ti dismenoreea; alte tulburãri psihosomatice, ca de
exemplu cefaleea psihogenã ti dermatoza psihogenã. În plus,
Lexotanil este util în tratamentul anxietãtii ti stãrilor de
tensiune având la origine bolile cronice organice ti ca adjuvant
al psihoterapiei în psihoneuroze.

Mod de administrare: Doza uzualã: doza medie pentru terapia

ambulatorie - 1,5-3 mg, de pânã la 3 ori pe zi. Cazuri severe, în
special spitalizare: 6-12 mg, de douã sau trei ori pe zi. Aceste
valori vor fi privite ca recomandãri generale, dozele trebuind sã
fie individualizate. Tratamentul ambulatoriu trebuie început cu
doze mici, creţterea fãcându-se gradat, pânã la nivelul optim.
Dupã câteva sãptãmâni, dar nu mai mult de trei luni, în functie
de progresul terapeutic, trebuie sã se tenteze întreruperea
tratamentului. De regulã, tratamentul cu duratã de trei luni sau
mai putin nu pune probleme. În caz cã este necesarã
continuarea tratamentului dupã acest punct, întreruperea
medicatiei trebuie fãcutã treptat. Instructiuni posologice
speciale: dacã medicamentul se prescrie la copii, este necesarã
ajustarea dozelor în functie de greutatea lor corporalã redusã.
Pacientii vârstnici ti debilitati necesitã doze mai mici datoritã
variatiilor individuale ale sensibilitãtii ti farmacocineticii.
Reactii adverse: Lexotanil este bine tolerat în dozele
terapeutice. La doze mari pot apãrea fatigabilitate, somnolenţã
ti, rareori, slãbiciune muscularã. Aceste simptome regreseazã la
reducerea dozei. Deti în practica clinicã nu s-au observat efecte
toxice sanguine, hepatice sau renale, în terapia de lungã duratã
se recomandã controlarea numãrului elementelor figurate
sanguine ti a functiei hepatice. Dupã tratamente de duratã cu
doze mari, ca de altfel în cazul tuturor preparatelor hipnotice,
sedative ti tranchilizante, indivizii predisputi pot dezvolta
dependenţã. Tratamentul cu Lexotanil trebuie întrerupt dacã
apar reactii paradoxale ca anxietate acutã, halucinatii,
insomnie sau excitatie.

Interactiuni: Efectul Lexotanil, ca al tuturor substanţelor

psihoactive, poate fi intensificat de alcool. Dacã se asociazã cu
alte medicamente active la nivel central, ca neuroleptice,
tranchilizante, antidepresive, hipnotice, analgezice ti
anestezice, efectul sedativ central al Lexotanil poate fi
amplificat.
Supradozare: Supradozarea intentionatã sau accidentalã doar a
Lexotanil, pune rareori viaţa în pericol. Simptomele iau în
principal forma unei intensificãri a efectului terapeutic (sedare,
slãbiciune muscularã, somn profund) sau a unei agitatii
paradoxale. În cele mai multe cazuri sunt suficiente
monitorizarea functiilor vitale ti aţteptarea revenirii la normal a
pacientului. Dozele extrem de mari, în special în asociatie cu
alte medicamente cu actiune asupra sistemului nervos central,
pot sã producã comã, areflexie, depresie a functiei cardiace ti
respiratorii ti apnee. Mãsurile terapeutice sugerate sunt lavajul
gastric, supravegherea medicalã ti, ca terapie specificã,
administrarea de Anexate (substanţa activã: flumazenil).

Contraindicatii: Lexotanil nu trebuie administrat pacientilor cu

hipersensibilitate cunoscutã la benzodiazepine. Pacientii cu
dependenţã cunoscutã sau presupusã de alcool, medicamente
sau droguri nu trebuie sã ia Lexotanil decât în rare cazuri ti
numai sub strictã supraveghere medicalã. În cazul prescrierii de
Lexotanil la pacientii cu miastenia gravis sunt necesare
precautii datoritã slãbiciunii musculare preexistente. Trebuie
tinut cont ti de principiul medical general, de a nu prescrie nici
un fel de medicamente în prima parte a sarcinii, decât dacã
acestea sunt absolut necesare. Deoarece substanţa activã a
produsului poate sã treacã în lapte, mamele care alãpteazã nu
trebuie sã ia Lexotanil. În primele patru, pânã la ţase ore dupã
ingestia unor doze mari, pacientii trebuie sã evite conducerea
unui vehicul sau manevrarea unor matini periculoase, deoarece
Lexotanil poate sã modifice reactiile pacientului, în functie de
dozã ti de sensibilitatea individualã. Dependenţã: utilizarea
benzodiazepinelor ti a agentilor din grupa benzodiazepinelor
poate produce dependenţã fizicã ti psihicã. Riscul de instalare a
dependenţei creţte în functie de dozã ti de durata
tratamentului; de asemenea, este mai mare în cazul pacientilor
cu antecedente de alcoolism sau narcomanie. Dacã
dependenţa fizicã s-a creat deja, întreruperea bruscã a
tratamentului va fi însotitã de simptome de sevraj. Acestea se
pot manifesta sub formã de cefalee, dureri musculare,
anxietate pronunţatã, tensiune, agitatie, stãri confuzionale ti
iritabilitate. În cazurile grave se pot manifesta urmãtoarele
simptome: pierderea contactului cu realitatea, depersonalizare,
hiperacuzie, amorţealã ti furnicãturi în extremitãti,
hipersensibilitate la luminã, zgomot ti contact fizic, halucinatii
sau crize epileptice. Întrucât riscul aparitiei fenomenelor de
sevraj/rebound este mai mare în cazul întreruperii bruţte a
tratamentului, se recomandã scãderea treptatã a dozei.

EPIRAX

combinaii

Compozitie: Fiecare tabletã contine: clordiazepoxid 5 mg;

bromurã de clidinium 2,5 mg.
Actiune terapeuticã: Produsul însumeazã efectul sedativ al
clordiazepoxidului ti cel anticolinergic al bromurei de clidinium,
asigurând o normalizare a functiilor visceromotorii.
Indicatii: Ulcer gastric ti duodenal, gastroduodenite,
hipersecretie ti hipersensibilitatea tractului digestiv, dispepsie
neurogenã, diskinezie biliarã, colon spastic sau iritabil, colite,
diaree, spasme ureterale ti diskinezie, vezicã urinarã iritabilã,
enurezis nocturn, dismenoree.

Contraindicatii: Glaucom, adenom de prostatã, stazã gastricã,

hipomotilitate digestivã.
Efecte adverse: Uscãciunea gurii, constipatie, tulburãri de
mictiune, creţterea presiunii oculare.
Mod de administrare: 3-4 comprimate/zi în functie de gravitatea
cazului. La vârstnici ti debili, initial: 1-2 comprimate/zi ti se
creţte gradat pânã la doza cea mai eficientã ti mai bine
toleratã. În dismenoree, tratamentul începe cu 3-4 zile înaintea
aparitiei menstrei. Se va administra înaintea meselor ti la
culcare.

chlordiazepoxidum
NAPOTON

Prezentare farmaceuticã: Drajeuri continând clordiazepoxid 10

mg (flac. cu 30 buc.).
Actiune terapeuticã: Tranchilizant ti miorelaxant din grupa
benzodiazepinelor, cu efect relativ durabil.
Indicatii: Stãri de anxietate, tensiune psihicã (ti implicatii -
insomnie, cefalee etc.), sindrom psihovegetativ, stãri depresive
cu agitatie, sindrom de abstinenţã la alcoolici, tulburãri de
comportament la copii; medicatie pre - ti postoperatorie;
spasme reactive ale musculaturii striate (psiho - neurogene,
miogene sau reumatice), stãri spastice la copii (tetraplegie,
atetozã dublã, boala Little).

Mod de administrare: Adulti: obiţnuit un drajeu (10 mg) de 2-3

ori/zi (la bãtrâni 1/2 drajeu de 1-2 ori/zi); pentru indicatiile
psihiatrice se poate creţte la 6-12 drajeuri/zi; copii: 1/2-2
drajeuri/zi.
Reactii adverse: În general minore: somnolenţã, obosealã (mai
ales la bãtrâni), apatie, stare de agitatie, cefalee, ameţeli,
ataxie, hipotensiune ortostaticã, greaţã, constipatie, mai rar
diaree, impotenţã sexualã, tulburãri menstruale, polakiurie,
eruptii cutanate; foarte rar disfunctie hepaticã ti discrazii
sanguine. Oprirea bruscã a tratamentului îndelungat cu doze
mai mari poate provoca un sindrom de abstinenţã, uneori chiar
convulsii.

Contraindicatii: Stãri comatoase, colaps, insuficienţã pulmonarã

acutã, deprimare respiratorie, miastenie gravã, alergie la
clordiazepoxid ti alte benzodiazepine; prudenţã în timpul
sarcinii ti alãptãrii, la debilitati, bãtrâni, în insuficienţa renalã ti
hepaticã, insuficienţã pulmonarã cronicã (doze mai mici);
prudenţã la ţoferi ti la cei care folosesc matini; este necesarã
evitarea bãuturilor alcoolice ti prudenţã în administrarea altor
deprimante centrale ti a antiepilepticelor.

Sinonime: Elenium, Librium, Redepur.

chlorazepatum dikalicum
TRANXENE, capsule 5 mg sau 10 mg

Indicatii terapeutice: Anxiolitic din grupa benzodiazepinelor.

Este recomandat în anumite stãri de anxietate.
Contraindicatii: Alergie la benzodiazepine; insuficienţã
respiratorie; miastenie.
Precautii: Maladii hepatice, renale sau musculare (miastenie),
sarcinã sau alãptare. Pentru a evita eventualele interactiuni
dintre medicamente trebuie sã semnalati totdeauna medicului
orice alt tratament în curs. Alcool: Nu se recomandã
consumarea bãuturilor alcoolice în timpul tratamentului.

Efecte asupra capacitãtii de conducere a vehiculelor ti de

folosire a utilajelor: Posibilitatea de aparitie a somnolenţei ti de
diminuare a reflexelor determinã nesiguranţã în conducerea
vehiculelor ti în manevrarea matinilor ti a utilajelor ce prezintã
risc în functionare. Nu lãsati niciodata medicamentul la
îndemâna copiilor.
Reactii adverse: Somnolenţã, tulburãri de memorie, eruptii
cutanate, ameţeli.
Mod de administrare: La adulti, doza uzualã este de 5 pânã la
30 mg/zi. La vârstnici se recomandã diminuarea dozei. Doza
variazã de la o persoanã la alta. Doza nu depinde de gravitatea
tulburãrilor, ci de reactiile fiecãruia. În general, durata
tratamentului variazã de la câteva zile pânã la câteva
sãptãmâni. Atentie! Anxietatea poate avea diferite cauze ti nu
necesitã întotdeauna administrarea unui medicament. Orice
tratament cu benzodiazepine poate determina o stare de
dependenţã fizicã ti psihicã. Aceasta este favorizatã de durata
tratamentului, de dozã, de asocierea cu alte anxiolitice,
hipnotice sau alcool. Întreruperea tratamentului poate fi însotitã
de un fenomen de sevraj (insomnie, cefalee, agitatie). Oprirea
progresivã a tratamentului permite evitarea acestor efecte.
Întreruperea tratamentului: în unele cazuri, întreruperea
tratamentului trebuie fãcutã progresiv, cu diminuarea succesivã
a dozelor la interval de câteva zile. O întrerupere bruscã dupã
un tratament prelungit poate determina aparitia iritabilitãtii ti
tulburãri ale somnului pentru câteva zile. Aceste tulburãri
dispar spontan. Este absolut necesar sã respectati prescriptia
medicalã ti sã nu prelungiti tratamentul peste perioada
hotãrâtã de medic.

Formã de prezentare: Flacoane cu 30 capsule. Valabilitate: Nu

utilizati dupã data limitã inscriptionatã pe ambalaj.

diazepamum
DIAZEPAM

Prezentare farmaceuticã: Comprimate continând diazepam 2

mg sau 10 mg (flac. cu 30 buc.); fiole a 2 ml solutie injectabilã
continând diazepam 10 mg (cutie cu 5 buc.).
Actiune terapeuticã: Tranchilizant din grupa benzodiazepinelor;
miorelaxant ti anticonvulsivant, antispastic uterin, slab
parasimpatolitic; efectul este rapid, de duratã relativ scurtã la
începutul tratamentului, dar durabilã la prelungirea acestuia.
Indicatii: Stãri de anxietate în nevroze, sindrom psihovegetativ,
sindrom de menopauzã, stãri depresive cu agitatie, afectiuni
diverse însotite de tensiune psihicã ti anxietate; insomnie prin
anxietate, pavor nocturn ti somnambulism; pentru sedare, în
cadrul curei de dezintoxicare la alcoolici; spasme musculare în
boli reumatice, traumatisme, fracturi, accidente cerebro-
vasculare; tetanos, stare de rãu epileptic; ca medicatie pre- ti
postoperatorie; în iminenţa de avort sau naţterea prematurã,
pentru uţurarea naţterii în caz de hipertonie uterinã.

Mod de administrare: Oral, la adulti ti copii mari 2 mg, 5 mg sau

10 mg de 1-2 ori/zi (dupã situatie); la bãtrâni 2 mg de 1-2 ori/zi
(se poate creţte, cu prudenţã); la copii mici câte 1-2 mg de 2
ori/zi (se poate creţte, cu prudenţã, pânã la 0,5 mg/kg corp ti
zi). I.m. sau i.v. (lent, cu multã prudenţã) la adulti ti copii mari
2-20 mg (se poate repeta, dupã 3-4 ore), în tetanos 200-400
mg/zi; la copiii mici 0,1-0,25 mg o datã (se repetã, la nevoie,
dupã 15-30 minute).
Reactii adverse: Somnolenţã, obosealã, ameţeli, slãbiciune
muscularã, uscãciunea gurii, constipatie, tulburãri de vedere,
hipotensiune, diminuarea libidoului, rareori ataxie, agiatie
psihimotorie, foarte rar neutropenie, icter; dozele mari,
administrate timp îndelungat, pot provoca dependenţã.
Injectarea i.v. (mai ales când se face repede) poate fi cauzã de
deprimare respiratorie marcatã (sunt necesare mijloace pentru
asistarea respiratiei). Injectia i.m. este dureroasã; uneori dureri
de-a lungul venei injectate.

Contraindicatii: Stãri comatoase, colaps, miastenie gravã,

alergie specificã; se evitã la sugarii mai mici de o lunã,
prudenţã în timpul sarcinii ti alãptãrii; prudenţã la bolnavii cu
glaucom, doze mici la cerebrovasculari, în insuficienţa cardio-
respiratorie, la bãtrâni ti la debilitati; injectarea nu este
recomandabilã în caz de insuficienţã respiratorie decompensatã
ti impune multã prudenţã la bolnavii cu aterosclerozã cerebralã
avansatã ti la cei cu insuficienţã respiratorie cronicã. Nu se
administreazã ca tratament ambulator la ţoferi ti la cei cu alte
profesiuni care impun concentrarea intensã ti prelungitã a
functiilor psihice; se recomandã evitarea bãuturilor alcoolice;
prudenţã la asocierea cu alte deprimante centrale ti cu
substanţe antidepresive; forma injectabilã nu se amestecã cu
alte medicamente ti nu se adaugã solutiilor perfuzabile i.v..

Sinonime: Faustan, Relanium, Seduxen, Valinil, Valium.

lorazepamum
LORANS

Prezentare farmaceuticã: Comprimate continând lorazepam 1

mg ti 2,5 mg (cutie cu 30 buc.).
Actiune terapeuticã: Tranchilizant.
Indicatii: Nevroze anxioase, stãri reactive, tulburãri psihice în
boli somatice ti psiho-somatice.
Mod de administrare: În general se administreazã 1 comprimat
seara, înainte de culcare.
Reactii adverse: Pot apãrea: hipersensibilizare la produs,
greaţã, vomã, vertij.
Contraindicatii: Alergie la produs, insuficienţã hepaticã ti renalã
în cursul sarcinii ti alãptãrii.

medazepam
ANSILAN®

Compozitie: O capsulã contine 10 mg medazepam. O capsulã

mite contine 5 mg medazepam. Medazepam este nume generic
pentru 7-clor-2,3-dihidro-1-metil-5-fenil-1H-1,4 benzodiazepinã.
Actiune: Ansilanul determinã îndepãrtarea încordãrii ti a
anxietãtii, astfel încât influenţeazã favorabil simptome
psihovegetative. S-a dovedit ca fiind foarte eficace în tratarea
unui tir de reactii psihosomatice.
Indicatii: Neliniţte psihomotorie, iritabilitate, agitatie, nevroze,
tulburarea concentrãrii, stãri de încordare psihicã, anxietate,
tulburãri comportamentale. Tulburãri cardiovasculare
psihosomatice (tahicardie, tulburãri de circulatie, dificultãti
pseudopectanginoase, tulburãri precordiale). Tulburãri
respiratorii psihosomatice (sindrom de hiperventilatie, senzatie
de presiune ti tulburãri toracice). Tulburãri gastrointestinale
psihosomatice (greaţã, senzatie de încãrcare a stomacului,
spasme, colon iritabil).

Contraindicatii: Întrebuinţarea medazepamului este

contraindicatã în caz de miastenia gravis.
Mãsuri de precautie: Dacã medazepamul se administreazã
împreunã cu neuroleptice, tranchilizante, antidepresive,
hipnotice ti analgezice pe bazã de morfinã, se poate produce
potenţarea actiunii sedative centrale, astfel cã dozele acestor
medicamente trebuie acomodate cu dozele medazepamului în
mod corespunzãtor. În timpul tratamentului cu Ansilan este
interzis consumul bãuturilor alcoolice. Nu se recomandã
administrarea medazepamului în primele luni ale graviditãtii. În
caz de administrare de lungã duratã a derivatilor
benzodiazepinici nu este exclus pericolul obiţnuinţei.

Avertizare: Medicamentul poate influenţa capacitãtile

psihofizice, îndeosebi dacã se administreazã cu alcool sau cu
depresoarele sistemului nervos central. Medicul ti farmacistul
sunt obligati sa avertizeze pacientul ca în timpul conducerii
matinii sã nu se administreze acest medicament.
Reactii adverse: Numai în cazuri exceptionale uţoarã obosealã
sau somnolenţã uţoarã îndeosebi la bolnavii în vârstã ti
caţectici, uscãciune a gurii, ameţealã sau diaree. Reactiile
secundare se pot evita prin acomodarea dozei. Rar apare
creţterea apetitului sau excitare.

Dozare ti mod de administrare: Pentru adulti doza medie este

de 2-3 capsule a 10 mg pe zi , iar în cazuri mai grave, la
început se pot administra pânã la 5 capsule a 10 mg pe zi.
Pentru multi bolnavi ti pentru copii , de obicei, sunt suficiente 3-
4 capsule mite pe zi.
Conservare: Medicamentul trebuie conservat la temperatura de
pânã la 25°C.
Termen de valabilitate: 5 ani.
Mod de eliberare a medicamentului: Medicamentul se poate
elibera numai în baza reţetei medicale.

Formã de prezentare: Cutie a 30 capsule mite, a 5 mg; cutie a

25 capsule, a 10 mg.

medazepanum
RUDOTEL

SubstanŢã activã: Medazepam.

CompoziTie: 1 comprimat conTine: Medazepam 10 mg.
AcTiune terapeuticã: Rudotel se foloseţte pentru susTinerea
tratamentului în stãri de agitaTie, agresiune ti anxietate, în
reacTii fizice declanţate de tensiuni psihice (tulburãri
psihosomatice ti psihovegetative, cum ar fi anumite forme de
insomnie, cefalee, dureri stomacale, tulburãri cardiace etc.) ti în
tratamentul asociat al unor boli nevrotice (stãri psihotice de
anxietate ti agitaTie).

ContraindicaTii: Rudotel nu se va administra în miastenii grave,

în intoxicaTii acute cu alcool sau medicamente deprimante
centrale, în caz de dependenŢã la alcool, droguri sau
medicamente (respectiv abuzul lor), în caz de hipersensibilitate
faŢã de benzodiazepine ti în timpul alãptãrii. PrudenŢã
deosebitã se recomandã în timpul sarcinii (mai ales în primul ti
ultimul trimestru). Rudotel se va administra cu prudenŢã în
afecTiuni hepatice grave, în tulburãri ale coordonãrii miţcãrilor
(ataxie), în deprimãri respiratorii grave (apnee în timpul
somnului, insuficienŢã respiratorie cronicã gravã) ti la sugari.

Efecte secundare: Prin administrarea de Rudotel se pot diminua

performanŢele psihomotorii ti profesionale precum ti
capacitatea de a reacTiona.Pot apãrea creţterea apetitului,
somnolenŢã ti obosealã, cefalee, confuzii, tulburãri ale
miţcãrilor, distonii, ameŢeli, tulburãri de vedere, tulburãri ale
funcTiei renale, diminuãri ale potenŢei ti libidoului precum ti
tulburãri menstruale. Ocazional, se poate constata o inversare
a efectului medicamentului, cu stãri de agitaTie ti de agresiune.
Rareori, reacTii de hipersensibilitate (înrotirea pielii, erupTii
cutanate), miopatie, stãri de indispoziTie, uscãciunea gurii,
greaŢã, diaree, scãderea tensiunii ti deprimare respiratorie (în
afecTiuni preexistente). Dupã tratamentul îndelungat cu
Rudotel este posibilã apariTia unui sindrom de dependenŢã.

AtenTie! Nu se indicã la ţoferi!

InteracTiuni cu alte medicamente: Asocierea cu bãuturi

alcoolice, somnifere, analgezice, anestezice ti antidepresive
poate potenŢa efectul Rudotel-ului. Poate fi potenŢat ti efectul
relaxantelor musculare. Administrarea concomitentã de Rudotel
cu medicamente ce conTin cimetidinã poate cauza un efect
prelungit ti chiar potenŢat dupã mai multe doze.
Dozare: Dacã nu este prescris altfel, zilnic 1-2 (maxim 4)
comprimate (dimineaŢa ti la prânz câte 1/2 comprimat, seara 1
comprimat), cu puTin lichid, înaintea meselor. Se recomandã
controlul de cãtre medic, mai ales la începutul tratamentului, ca
sã se corecteze rapid eventualele semne ale supradozãrii prin
adaptarea dozei. Acest lucru este valabil mai ales la bãtrâni.

Mod ti duratã de administrare: Dozarea ti durata tratamentului

trebuie sã fie adaptate situaTiei individuale, domeniului de
prescriere ti gravitãTii bolii. Valabil este însã principiul cã doza
trebuie sã fie cât se poate de micã. În caz de simptome acute,
administrarea Rudotel-ului se va reduce la doze individuale sau
numai pentru câteva zile. În bolile cronice durata administrãrii
depinde de desfãţurarea bolii. Dupã o administrare zilnicã, timp
de douã sãptãmâni, medicul va acTiona prin reducerea treptatã
a dozei dacã se recomandã continuarea tratamentului cu
Rudotel. Oprirea tratamentului se va face prin reducerea lentã a
dozei.

Recomandãri: Nu se va administra dupã expirarea termenului

de valabilitate. Medicamentele se vor depozita ferite de accesul
copiilor! Se va feri de luminã.
Formã de prezentare ti mãrimea ambalajului: Ambalaje cu 50
comprimate. În atenTia dvs.! Acest medicament conTine
benzodiazepinã. Benzodiazepinele sunt medicamente destinate
tratamentului anumitor boli însoTite de stãri de agitaTie ti de
anxietate, de tensiuni sau insomnii. În cazul folosirii
benzodiazepinelor existã pericolul dezvoltãrii sau declanţãrii
unei dependenŢe. Pentru a preveni acest pericol vã
recomandãm respectarea întocmai a urmãtoarelor indicaTii:
Benzodiazepinele au fost create numai pentru tratarea unor
stãri patologice ti vor fi administrate numai la indicaTia
medicului. Cel târziu dupã patru sãptãmâni, medicul va decide
asupra continuãrii tratamentului. Un tratament neîntrerupt ti de
lungã duratã trebuie evitat, deoarece poate cauza dependenŢã.
În cazul folosirii fãrã indicaTia medicului se reduce ţansa ca
acest medicament sã vã ajute. Dozarea prescrisã de medic nu
se va majora sub nici o formã, nici chiar atunci când efectul
este în scãdere. Majorarea arbitrarã a dozei îngreuneazã
tratamentul concret. La oprirea medicaTiei dupã un timp mai
îndelungat pot apãrea - deseori cu un decalaj de câteva zile -
stãri de neliniţte, anxietate ti insomnie. În general, aceste
fenomene de abstinenŢã dispar dupã 2-3 sãptãmâni. Dacã
sunteTi sau aTi fost în trecut dependent de bãuturi alcoolice,
medicamente sau droguri, administrarea de benzodiazepinã
este interzisã; excepTie fac numai unele situaTii rare, care
rãmân la aprecierea medicului. Vã rugãm sã informaTi medicul
în acest context. În nici un caz nu trebuie sã luaTi medicamente
ce conTin benzodiazepine fiindcã i-au ajutat pe alTii atât de
bine ti în nici un caz nu veTi recomanda aceste medicamente
altora.

medazepanum
EUROZEPAM, capsule
Formã de prezentare: Flacon cu 30 de capsule. Cutie pliantã de
carton cu 3 blistere a câte 10 capsule.
Compozitie: Contine 10 mg medazepam/capsulã.
Proprietãti: Medazepamul este un tranchilizant ti echilibrant
neurovegetativ din grupa benzodiazepinelor. Provoacã relaxare
psihicã, echilibrare afectivã, sedare vegetativã ti relaxarea
musculaturii striate. Este deosebit de util pentru tratament
ambulator, fiind caracterizat ca tranchilizant diurn. Mecanismul
de actiune al benzodiazepinelor nu a fost încã pe deplin
elucidat. Se pare cã ele faciliteazã actiunea acidului gama-
aminobutiric (GABA), care este principalul neuromediator
inhibitor ce moduleazã activitatea neuronului tintã, în sensul
diminuãrii activitãtii neuronale. Ca toti neuromediatorii, GABA
actioneazã fixându-se pe receptorii specifici aflati la nivelul
membranei neuronale. Receptorul GABAA este un complex
macromolecular ce are un loc de recunoaţtere ce fixeazã GABA
ti care este cuplat la un canal ce lasã sã treacã selectiv ionii de
clor, motiv pentru care a fost denumit "canalul de clor". Când
GABA se fixeazã pe receptori, canalul se deschide, rezultând o
modificare a stãrii electrice a neuronului, care devine mai putin
sensibil la stimuli. Complexul GABA posedã ti un loc numit
receptor secundar care recunoaţte benzodiazepinele. Fixarea
benzodiazepinelor de acest receptor secundar antreneazã o
modificare a conformatiei complexului care devine mai sensibil
la actiunea GABA, facilitând ti potenţând actiunea acestuia
asupra neuronilor (modulare allostericã). Studii de
electrofiziologie au arãtat cã benzodiazepinele actioneazã în
special pe sistemul reticular activator, sistemul limbic,
fasciculul median anterospinal ti pe hipotalamus.

Farmacocineticã: Medazepamul se absoarbe bine, dar lent la

nivelul tubului digestiv. Picul plasmatic apare dupã 1- 2 ore de
la administrare. Timpul de înjumãtãtire biologicã variazã între 1
ti 2 ore. Se metabolizeazã la nivelul ficatului pe cale oxidativã
(hidroxilare, N-dezalchilare, dezaminare oxidativã). Se eliminã
pe cale renalã (63 %), sub formã activã ti sub formã de
metaboliti, ti prin fecale (22 %).
Indicatii: Sindroame psihice care implicã tulburãri
neurovegetative primare de tip cardiac (tahicardie, angoasã
precordialã), respirator (opresie toracicã, crize dispneiforme)
sau digestiv (inapetenţã, senzatie de “nod în gât“, tulburãri de
tranzit). Stãri nevrotice anxioase cu irascibilitate, neliniţte,
concentrare anevoioasã, senzatie de obosealã.

Mod de administrare: Doza uzualã este de 10 mg (o capsulã),

de 2-3 ori/zi. Tratamentul dureazã în medie 30 de zile.
Reactii adverse: Apar de obicei la doze mari ti în cazuri de
cumulare. Se manifestã prin creţterea apetitului, tulburãri
digestive (uscãciunea gurii, constipatie sau diaree), tulburãri
psihice (diminuarea facultãtilor intelectuale, irascibilitate),
tulburãri neurologice (ataxie), tulburãri de vedere, tulburãri
cardiovasculare (hipotensiune ortostaticã, tahicardie), tulburãri
hematologice (eozinofilie, anemie, trombocitopenie), tulburãri
hepatice, scãderea libidoului, tulburãri de ciclu. Poate produce
farmacodependenţã ti sindrom de abstinenţã.

Nu s-au semnalat efecte teratogene, dar se recomandã

prudenţã în administrarea la femei însãrcinate.

Contraindicatii: Miastenie gravã, insuficienţã pulmonarã acutã,

deprimare respiratorie, alergie la medazepam ti la alte
benzodiazepine. Se administreazã cu prudenţã în glaucom,
insuficienţã pulmonarã cronicã, boli hepatice ti renale cronice,
uneori fiind necesarã reducerea dozelor. Se va evita folosirea
ambulatorie în profesii care necesitã concentrarea intensã ti
prelungitã a functiilor psihice.
Precautii: Nu se vor consuma bãuturi alcoolice pe întreaga
duratã a tratamentului cu Eurozepam, fiind posibilã o potenţare
a efectului deprimant al SNC. Se va evita asocierea, sau se va
face cu prudenţã, cu alte medicamente deprimante centrale
(neuroleptice, tranchilizante, antidepresive, hipnotice,
analgezice, anestezice) ti unele antiepileptice - fenobarbital,
fenitoinã. Cimetidina, omeprazolul, contraceptivele orale pe
bazã de estrogeni, disulfiramul ti eritromicina inhibã
metabolizarea hepaticã a benzodiazepinelor, întârziind
eliminarea ti crescând concentratia plasmaticã a acestora.
Benzodiazepinele scad efectul terapeutic pentru Levodopa.

Supradozare: Intoxicatia acutã evolueazã cu o simptomatologie

mai putin gravã. Se observã somnolenţã, suprasedare, uneori
comã (sub 24 de ore). Simptomatologia cardiorespiratorie nu
este pronunţatã. Nu se cunosc cazuri letale. În schimb,
intoxicatiile cu benzodiazepine în asociere cu medicamente
deprimante ale SNC sau cu bãuturi alcoolice au o evolutie
foarte gravã, uneori finalizate cu exitus. Tratament: Diurezã
osmoticã neutrã ti tratament simptomatic.
Conditii de pãstrare: La temperatura camerei, ferit de luminã ti
umezealã.

oxazepanum
OXAZEPAM
Prezentare farmaceuticã: Comprimate continând oxazepam 10
mg (flac. cu 20 buc.).
Actiune terapeuticã: Tranchilizant, miorelaxant ti
anticonvulsivant benzodiazepinic, cu efect rapid ti de relativ
scurtã duratã.
Indicatii: Stãri de anxietate, tensiune, agitatie, iritabilitate,
insomnie de naturã nevroticã, psihovegetativã, psihosomaticã,
asociate depresiei, la bãtrâni, în cadrul sindromului de
abstinenţã al alcoolicilor; este de ales la bãtrâni ti hepatici (bine
suportat).

Mod de administrare: Obiţnuit, câte un comprimat dimineaţa, la

prânz ti 2 comprimate seara (la nevoie, doze mai mari - pânã la
3 comprimate de 3-4 ori/zi); la bãtrâni 1-3 comprimate/zi.
Reactii adverse: Somnolenţã, anorexie, diminuarea libidoului,
tulburãri de menstruatie; rareori ameţeli, cefalee, hipotensiune
(mai frecvent la bãtrâni), obosealã, stãri de agitatie (la unii
bolnavi psihotici), tulburãri neurologice, greaţã, edeme, eruptii
cutanate alergice, leucopenie, disfunctie hepaticã; tratamentul
îndelungat cu doze mari poate determina dependenţã.

Contraindicatii: Alergie la oxazepam ti alte benzodiazepine,

sarcinã, copii sub 6 ani, stãri comatoase, colaps, insuficienţã
pulmonarã acutã, deprimare respiratorie, miastenie gravã;
prudenţã la ţoferi ti la cei cu alte profesiuni care solicitã în mod
deosebit atentia; se vor evita bãuturile alcoolice, prudenţã la
asocierea altor deprimante centrale (potenţare).

tofisopanum
GRANDAXIN
Prezentare farmaceuticã: Tablete continând 50 mg tofisopam.
Actiune terapeuticã: Tofisopamul este un derivat de 2,3
benzodiazepinã care diferã de grupul benzodiazepinelor din
punctul de vedere al structurii chimice ti al proprietãtilor
farmacologice. S-a dovedit a fi un agent anxiolitic eficace care
nu posedã efectul sedativ al benzodiazepinelor. Datoritã
absenţei actiunii musculo-relaxante este util pentru
administrarea la pacientii cu afectiuni neuro-musculare.
Administrat în doze terapeutice, tofisopamul nu potenţeazã
efectul alcoolului. Nu prezintã efect cardiodepresiv. Nu s-a
înregistrat dependenţã nici chiar în terapia de lungã duratã.
Datoritã proprietãtilor non sedative, tofisopamul este un ideal
agent anxiolitic de zi.

Indicatii: În psihiatrie: tulburãri vegetative, anxietate, lipsã de

motivatie, obosealã, apatie, nevroze, depresie reactivã,
neurastenie, neurastenie sexualã. În medicina internã: pentru
ameliorarea simptomelor nevrotice secundare care însoţesc boli
primare de diverse etiologii (anginã pectoralã, pseudoanginã).
În ginecologie: pentru amendarea simptomelor produse de
tulburãrile de climacteriu, în asociere cu agenti hormonali sau
în administrare unicã. În cadrul sindromului de abstinenţã la
alcoolici pentru a reduce simptomele vegetative ti agitatia din
stadiile de predelir ti delir. În neurologie: la pacientii cu
miastenia gravis, miopatie, neuropatie, atrofie muscularã la
care este contraindicatã administrarea anxioliticelor musculo-
relaxante.

Contraindicatii: Psihopatii agresive. Nu se recomandã în primele

trei luni de sarcinã.
Mod de administrare: Doza uzualã pentru adulti este de 1-2
tablete de 1-3 ori pe zi (50 – 300 mg/zi ).
Efecte secundare: Greţuri, dureri epigastrice, rash, rar
hiperactivitate, agresivitate care dispar de obicei odatã cu
scãderea dozelor. Tulburãri de somn care pot fi evitate prin
administrarea ultimei doze zilnice înainte de ora 17.

ANTIHISTAMINICE
Atarax
Ti
HIDROXIZIN
hydroxyzinum

CompoziTie: Drajeuri conTinând 25 mg clorhidrat de hidroxizin.

AcTiune farmacoterapeuticã: Tranchilizant cu spectru larg ti
acTiune rapidã, miorelaxant, antiemetic, antihistaminic, slab
anticolinergic.
IndicaTii: Stãri de anxietate, stãri de agitaTie psihomotorie,
nevroze, psihoze, tulburãri de somn, alcoolism (inclusiv
sindromul de abstinenŢã), distonii neurovegetative, preclimax ti
climax, preanestezie în intervenTiile operatorii, boli somatice cu
stãri de vomã, urticarie, prurit ti dermatite alergice cu
componentã psihoafectivã, sindrom Ménière.

ReacTii adverse: În general bine suportat, chiar la folosirea

îndelungatã, poate provoca rareori somnolenŢã. Supradozarea
poate avea drept efect tremor, uscãciunea gurii, convulsii.
ContraindicaTii: Alergie la hidroxizin, primul trimestru de
sarcinã, perioada de alãptare. Se va evita consumul bãuturilor
alcoolice (se potenŢeazã reciproc). PrudenŢã la bolnavi cu
insuficienŢã renalã, cu glaucom cu unghi închis, la cei trataTi cu
deprimante centrale ti la anticoagulante cumarinice (efectul
acestora este potenŢat). Nu se va prescrie în ambulator la
bolnavii a cãror profesiune impune performanŢe psihomotorii
(conducãtori auto, dispeceri). De asemenea, se va administra
cu prudenŢã datoritã interacTiunilor în asociere cu analgezicele
opioide. SoluTia este incompatibilã cu tiopentalul ti cu soluTiile
cu pH alcalin. De aceea, nu se vor amesteca în aceeati seringã.
SoluTia injectabilã nu se administreazã subcutanat sau
intraarterial.

Mod de administrare: AdulTi ti copii peste 10 ani: oral - 2-4

drajeuri pe zi ( 50-100 mg), intramuscular profund - 1/2-2 fiole
pe zi (50 -200 mg), intravenos foarte lent - 1/2-2 fiole, diluat în
soluTie salinã izotonã. Copii peste 1 an: 1 mg/kg corp/zi;
injectarea se va face numai în cazurile de urgenŢã ti în
pregãtirea preoperatorie.
Formã de prezentare: Flacoane cu 30 de drajeuri.
CondiTii de pãstrare: La adãpost de luminã, umiditate ti la
maxim 25 grade Celsius.
clonazepamum
RIVOTRIL®

Prezentare farmaceuticã: Picãturi: 2,5 mg/ml (1 picãturã = 0,1

mg clonazepam); comprimate divizibile (marcate în cruce) a 0,5
mg ti 2 mg; fiole cu 1 mg substanŢã activã în 1 ml soluTie
(ambalaje cu 5 fiole + 5 fiole a 1 ml apã distilatã pentru
injectare, spre a face diluTia înainte de injectarea i.v. sau i.m.).
AcTiune terapeuticã: Clonazepamul produce o inhibare directã a
focarelor epileptogene corticale sau subcorticale ti evitã
generalizarea convulsiilor. Rivotril infuenŢeazã favorabil
epilepsia focalã ti crizele primare generalizate. Clonazepamul
favorizeazã acTiunea inhibitoare pre- ti postsinapticã a acidului
gama-aminobutiric în S.N.C. Procesele de excitaTie
supraliminare sunt deprimate prin intermediul unui feed-back
negativ, fãrã ca alte activitãTi neuronale fiziologice sã fie
tulburate considerabil.

IndicaTii: Majoritatea formelor clinice de epilepsie ale sugarilor

ti copiilor, mai ales formele tipice ti atipice de pierderea
conţtienŢei (sindromul Lennox), crizele Blitz-Nick-Salaam,
crizele tonico-clonice primare sau secundare generalizate.
Rivotril administrat i.v. sau i.m. este medicamentul de elecTie
în toate formele de status epilepticus. Rivotril poate fi utilizat ti
în epilepsia adulTilor ti în crizele focale.
Mod de administrare: Dozaj uzual. Dozajul Rivotril trebuie
invidualizat de la caz la caz, în funcTie de rãspunsul clinic ti de
toleranŢã. În general, Rivotril trebuie utilizat în cazurile noi,
care nu au mai fost tratate în prealabil, cu doza minimã, ca
monoterapie. Tratamentul oral: spre a evita reacTiile adverse
de la începutul tratamentului, este foarte important sã se
creascã doza zilnicã treptat pânã ce se atinge doza necesarã de
întreTinere pentru pacientul respectiv. Doza iniTialã pentru
sugari ti copii pânã la 10 ani (sau 30 de kg greutate corporalã)
este de 0,01-0,03 mg/kg corp/zi. Pentru copii de peste 10 ani
(sau peste 30 kg) ti pentru adulTi, doza iniTialã recomandatã
este de 1-2 mg/zi. Doza de întreTinere pentru sugari ti copii
pânã la 10 ani (sau 30 kg greutate corporalã) este de 0,05-0,1
mg/kg corp/zi. Pentru copii de 10-16 ani (sau peste 30 kg) se va
administra o dozã de 1,5-3 mg/zi, iar pentru adulTi, 2-4 mg/zi.
Dupã atingerea dozei de întreTinere, se poate administra doza
zilnicã seara, într-o prizã unicã. Atunci când sunt necesare mai
multe prize, se va lua doza cea mai mare seara. Aceste doze
zilnice de întreTinere vor fi atinse în cursul a 1-3 sãptãmâni de
tratament. Spre a se obTine efectul maxim, se recomandã ca
tratamentul sã se facã la sugar cu picãturi ti la copii cu
comprimate de 0,5 mg. Comprimatele a 0,5 mg, cu ţanŢuri de
fracTionare în formã de cruce, uţureazã în faza terapeuticã de
început administrarea dozelor zilnice joase ti la adulTi. Doza
maximã terapeuticã la adult este de 20 mg/zi. Tratamentul
parenteral: soluTia de 1 mg substanŢã activã poate fi utilizatã
doar dupã diluare. SoluTiile injectabile se vor prepara imediat
înainte de utilizare. Pentru tratamentul statusului epileptic -
copii ti sugari: injectarea intravenoasã lentã a unei jumãtãTi de
fiolã (0,5 mg). AdulTi: injectarea intravenoasã lentã a unei fiole
(1 mg). Când este necesar, aceastã dozã poate fi eventual
repetatã prin perfuzie intravenoasã. Calea intramuscularã
trebuie utilizatã doar excepTional, atunci când calea i.v. nu
poate fi utilizatã. Doza maximã zilnicã este de circa 13 mg i.v.
Rivotril poate fi diluat cu urmãtoarele soluTii, în raport de 1 fiolã
(1 mg) la 85 ml: clorurã de sodiu 0,9%; sau clorurã de sodiu
0,45% + glucozã 2,5% sau glucozã 10%. Aceste amestecuri
sunt stabile la temperatura camerei timp de 24 ore. SubstanŢa
activã, clonazepamul, poate fi parTial absorbitã prin materialul
PVC. Din aceastã cauzã se recomandã sã se utilizeze fie
containere de sticlã sau, în cazul utilizãrii sistemelor de perfuzie
din PVC, amestecul sã fie perfuzat cu o vitezã de 60 ml pe orã.
IndicaTii posologice speciale: rivotril poate fi utilizat împreunã
cu unul sau mai multe alte medicamente antiepileptice. În
acest caz, dozajul individual al fiecãrui medicament în parte se
va face spre a obTine efectul maxim. Ca ti în cazul altor
medicamente antiepileptice, Rivotril nu trebuie întrerupt brusc,
ci doza trebuie scãzutã treptat.

ReacTii adverse: Rivotril nu are efecte negative asupra

sângelui, rinichilor sau ficatului ti este bine tolerat de tractul
digestiv. Chiar ti în cazul unui tratament de lungã duratã,
Rivotril nu a avut efecte negative asupra vreunui organ.
ReacTiile adverse produse în urma tratamentului cu Rivotril
sunt de naturã sedativã ti relaxantã a musculaturii ti se
manifestã cel mai frecvent sub formã de obosealã, somnolenŢã
ti ataxie, simptome care sunt dependente de dozã. Ulterior, în
cursul tratamentului, mai ales la copii, pot apãrea tulburãri de
comportament, de exemplu fenomene de excitaTie, iritabilitate
ti agresivitate. S-au putut observa ocazional: depresie
respiratorie, incontinenŢã urinarã, hipotonie muscularã,
tulburãri vizuale ti de coordonare. ReacTiile adverse sunt
pasagere ti dispar spontan în cursul tratamentului. Ele apar de
obicei la începutul tratamentului ti pot fi reduse sau evitate,
dacã doza este crescutã lent. Rivotril la sugari sau la copii mici
poate creţte cantitatea secreTiilor salivare sau brontice, motiv
pentru care este necesarã atenTie deosebitã în asigurarea
libertãTii cãilor respiratorii.

InteracTiuni: Alcoolul poate modifica acTiunea Rivotril dacã este

luat concomitent în sensul afectãrii rezultatelor terapeutice sau
al apariTiei unor reacTii adverse imprevizibile. Administrarea
concomitentã a inductorilor enzimelor hepatice, ca barbituricele
sau hidantoina, poate accelera metabolizarea clonazepamului,
fãrã a influenŢa fixarea sa de proteine. Clonazepamul singur nu
pare a activa însã propriile sale enzime metabolizante.
Supradozare: Simptomele supradozãrii sunt: somnolenŢa,
confuzia, coma, apneea. În caz de supradozare se recomandã
spãlãtura gastricã, supravegherea funcTiilor vitale ti
rehidratarea, ca ti terapia specificã cu antagonistul
benzodiazepinelor Anexate (principiu activ: flumazenil).

ContraindicaTii: Fiolele de Rivotril conTin alcool benzilic ca

mijloc de conservare. S-au semnalat cazuri de tulburãri
neuropsihice ti insuficienŢe organice sistemice, care au fost
asociate alcoolului benzilic. Din aceastã cauzã, nu se va utiliza
acest preparat la nou-nãscuTi, în special la prematuri.
PrecauTie: La bolnavi cu afecTiuni renale sau hepatice,
stabilirea dozei se va face cu atenTie, strict individualizat. La fel
ca ti alte medicamente de acelati tip, Rivotril poate influenŢa
viteza de reacTie (de ex., capacitatea de a conduce un vehicul,
comportamentul în cazul traficului stradal), în funcTie de
sensibilitatea individualã ti de dozã.

Sarcinã ti alãptare: Studiile efectuate pe animale au avut

rezultate inconstante, dar au demonstrat clar efecte nedorite la
fãt. Nu existã studii controlate la femeile gravide. În aceastã
situaTie, medicamentul se va utiliza numai atunci când
avantajele potenTiale ale acestuia depãţesc riscul potenTial
pentru fãt. Întrucât Rivotril trece în laptele matern, mamele
care sunt tratate cu acest medicament nu vor alãpta.

ANTISTRESS

combinaTii

Formã de prezentare: Comprimate filmate. Flacoane cu 30

comprimate.
CompoziTie:

Vitamina C 60 mg Biotinã (H) 10 mcg

Vitamina E 15 UI Acid pantotenic (B5)5 mg
Acid folic 400 mcg Cupru 2 mg
Vitamina B1 3 mg Zinc 10 mg
Vitamina B2 3,4 mg Calciu 100 mg
Vitamina B3 40 mg Magneziu 25 mg
Vitamina B6 3 mg Extract de valerianã off. 75 mg
Vitamina B12 10 mcg
ProprietãTi: Complex de vitamine, minerale ti extract de
Valeriana officinalis, având acTiune sinergicã în combaterea
stresului. Acest medicament acTioneazã antistres prin
cumularea a douã direcTii de acTiune: 1) Întãrirea ti creţterea
troficitãTii sistemului nervos, datoratã vitaminelor ti
bioelementelor. 2)Reducerea excitabilitãTii sistemului nervos
central faŢã de factorul stres, printr-o inhibiTie la nivel cortical
datoritã extractului de valerianã. Vitaminele aparTinând
grupului B (B1, B2, B3, B5, B6 ti B12), acidul folic ti biotina sunt
indispensabile pentru sistemul nervos, ele intervenind în
funcTionarea normalã a acestuia prin participarea la sinteza
acetilcolinei ti transmiterea influxului nervos (B1 ti acidul
pantotenic), ca trofic al sistemului nervos (B12), ca sedativ slab
al sistemului nervos (B6). Prin prezenŢa sa, calciul intervine în
transmiterea influxului nervos iar alãturi de vitamina B1, în
reglarea activitãTii aparatului cardiovascular, primul aparat din
organism dupã sistemul nervos ce resimte stresul.
Bioelementele prezente (Ca, Mg, Zn, Cu) intervin în numeroase
procese enzimatice la nivel celular, fapt ce favorizeazã
menTinerea întregului ansamblu celular în condiTii optime de
funcTionare. Paralel cu acTiunea de protecTie ti troficizare a
sistemului nervos datoratã vitaminelor ti mineralelor, acest
medicament prezintã o componentã sedativã asupra SNC prin
prezenŢa extractului de valerianã.

IndicaTii terapeutice: Tulburãri de asimilare a vitaminelor

consecutive afecTiunilor gastrointestinale, hepatice ti biliare,
alergii alimentare, boli infecTioase, convalescenŢã, în carenŢe
de minerale, tetanii latente, astenii psihofizice ti
hiperexcitabilitate nervoasã.
ContraindicaTii: Alergii la una sau mai multe componente,
hipercalcemie, insuficienŢã renalã ti hepaticã gravã.
Mod de administrare: La adulTi: oral, 1 comprimat/zi.

TENSISPES

buspironum

Prezentare farmaceuticã: Comprimate a 10 mg buspironã

clorhidrat (cutie cu 20 buc.).
Acţiune terapeuticã: Anxiolitic, sedativ, miorelaxant,
anticonvulsivant, antagonist al receptorilor 5 HT 1A
presimpatici în special şi mai puţin postsimpatic.
IndicaTii: Anxietate reacTionalã în nevroze, de adaptare,
afecTiuni somatice.
Mod de administrare: În general se administeazã 5-10 mg
maxim 60 mg buspironã pe zi.
ReacTii adverse: Vertij, cefalee, greaŢã.

ContraindicaTii: Alergie cunoscutã la produs. InsuficienŢã

hepaticã sau/ti renalã severã.
buspironum
BUSPAR®
Descriere: Buspar, buspirona hidrocloricã, este un nou anxiolitic
care nu este corelat chimic sau farmaceutic cu
benzodiazepinele sau ali agenti psihotropici cunoscuti. Buspar
(buspironã hidrocloricã) este livrat pentru administrare oralã
sub formã de tablete marcate ti albe de 5 mg ti 10 mg.
Actiune terapeuticã: Buspar reprezintã o nouã clasã de agenti
farmacologici cu activitate psihotropã. Spre deosebire de
benzodiazepine ti alti agenti anxiolitici, Buspar amelioreazã
anxietatea fãrã a produce efecte sedative, relaxare muscularã,
sau fãrã a compromite acuitatea mentalã. În experimentãrile
clinice, pacienTii care sunt trataTi cu Buspar nu diferã
semnificativ de cei trataTi cu placebo din punctul de vedere al
sedãrii (somnolenţã ti/sau obosealã) sau al anomaliilor
funcTionale (o pierdere a capacitãTii de a conduce vehicule).
Prin contrast, atât diazepamul cât ti clorazepamul au produs
sedãri semnificative, iar diazepamul ti lorazepamul au produs
alterãri funcTionale semnificative. Mecanismul de acTiune a
Buspar-ului diferã de cel al benzodiazepinelor. Oricum, rãmâne
sã fie elucidat mecanismul de acTiune anxioliticã. Din studiile
pe animale, s-a constatat cã Buspar interacTioneazã cu
serotonina, noradrenalina, acetilcolina ti dopamina ale
creierului. Buspar accentueazã activitatea cãilor specifice
noradrenergice ti dopaminergice, Tinând seama de faptul cã
activitatea serotoninei ti acetilcolinei este redusã de Buspar.
Buspar-ul este rapid absorbit atingând concentraTia maximã
plasmaticã în 60-90 de minute dupã ingerare. Pentru doze de
10, 20 ti 40 mg, concentraTiile plasmatice maxime ce se ating
sunt 0,9; 1,7 ti 3,2 ng/ml. Aceste date sugereazã existenŢa unei
relaTii de proporTionalitate între concentraTiile plasmatice ti
dozã. Studiile privind administrarea de doze multiple de pânã la
28 de zile indicã faptul cã echilibrul concentraTiilor plasmatice
este atins în 2 zile ti concentraTia este proporTionalã cu doza.
Echilibrul concentraTiei plasmatice odatã atins, concentraTia
plasmaticã de Buspar nu este modificatã accentuat de o
administrare cronicã. Activitatea anxioliticã a Buspar-ului nu
este alteratã de ingerarea de alimente; oricum, rata absorbTiei
este micţoratã de prezenŢa alimentelor. La bãrbaTi, aproximativ
95% din Buspar este legat de proteinele plasmatice, dar alte
medicamente deja legate de proteine cum ar fi digoxina,
propranolol, fenitoina ti warfarin nu sunt deplasate de Buspar
de pe proteine, “in vitro”. Timpul de înjumãtãTire a cantitãTii de
medicament observat la voluntarii sãnãtoti este cuprins între 2
ti 3 ore. Timpul mediu de înjumãtãTire a cantitãTii de
medicament observat la voluntarii sãnãtoti în 14 cazuri a fost
cuprins între 2±1 ti 11±3 ore. Femeile tind sã aibã un timp de
înjumãtãTire uţor crescut faŢã de cel al bãrbaTilor. Dupã
administrarea unei singure doze de Buspar, aceasta a fost
eliminatã renal în procent de 29-63% în 24 de ore, în principal
ca metabolit; 18-38% din dozã este eliminatã prin fecale.
Buspar este metabolizat în principal prin oxidare producând
câTiva derivaTi hidroxilaTi ti 1-pirimidinilpiperazina. La
modelele animale, care sunt predictive pentru potenTialul
anxiolitic la om, 1-(2-pirimidinil) piperazina are o pãtrime din
activitatea anxioliticã a Busparului. Buspar nu are efect asupra
activitãTii enzimelor microsomale hepatice când este
administrat la ţobolani timp de 5 zile.

IndicaTii terapeutice: Buspar-ul (buspironã hidrocloricã) este

indicat în tratamentul tulburãrilor de anxietate ti a perioadelor
scurte cu simptome de anxietate însoTite sau nu de depresie.
Diagnosticul pentru pacienTii experimentaTi clinic corespunde
Tulburãrii de Anxietate generalizatã ce aparTine clasificãrii WHO
ti este descris mai jos. În general anxietatea persistentã este
manifestatã prin simptome din urmãtoarele categorii: tensiune
motoare: tremurãturi, spasme musculare, tensiune,
incapacitate de relaxare, obosealã, contracturi la nivelul
pleoapelor ti sprâncenelor, încordarea feŢei, stare de agitaTie;
hiperactivitate autonomã: senzaTii alternate de cald ti rece,
micTiuni frecvente, diaree, jenã în zona faringianã, bufeuri,
paloare, reducerea frecvenŢei pulsului ti a ritmului respirator,
senzaTii de gurã uscatã, ameŢeli, transpiraTie, mâini reci ti
umede, parestezii (furnicãturi la mâini ti picioare); tulburãri
psihice: anxietate, îngrijorare, fricã, imaginarea ti anticiparea
unor neţanse proprii sau pentru alTii; vigilenŢã ti stare de
atenTie excesivã: insomnie, dificultate în concentrare,
iritabilitate, neliniţte. Starea de anxietate continuã cel puTin o
lunã. Anxietatea ti tensiunea obiţnuitã au fost asociate cu
stresul zilnic ti nu au necesitat un tratament cu un agent
anxiolitic. Studiile clinice cu Buspar au fost de obicei limitate la
6 luni, fiind recomandat acest lucru.

ContraindicaTii: Buspar este contraindicat la pacienTii

hipersensibili faŢã de acest medicament. Nu au fost evaluate
efectele Buspar-ului la pacienTii cu convulsii în antecedente.
Buspar-ul nu este recomandat la pacienTii epileptici.
Administrarea Buspar-ului la pacienTii care sunt trataTi cu
inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO) poate fi hazardatã. S-a
constatat apariTia unei presiuni sanguine ridicate când Buspar
este adãugat unui tratament ce include IMAO. De aceea nu se
recomandã utilizarea concomitentã a Buspar-ului ti IMAO.
Pentru cã Buspar-ul nu are o activitate antipsihoticã stabilitã, nu
poate înlocui un tratament antipsihotic adecvat.
PrecauTii: InterferenŢa cu funcTia motoare ti cognitivã. Studiile
indicã faptul cã Buspar este mai puTin sedativ ca alte
anxiolitice ti de aceea nu produce alterãri funcTionale
semnificative. Efectele asupra SNC nu pot fi prevãzute. De
aceea, pacienTii trebuie avertizaTi sã nu conducã autovehicule
sau sã nu utilizeze aparaturã complexã pânã când nu sunt
siguri cã tratamentul cu Buspar nu are efect negativ asupra lor.
Deti studiile de interacTiune ale Buspar-ului cu alcoolul au
indicat cã Buspar-ul nu amplificã efectele negative induse de
alcool în funcTia motoare ti mentalã, totuti este prudent sã se
evite utilizarea concomitentã a alcoolului ti a Buspar-ului.
Posibile reacTii de sevraj la pacienTii dependenTi de
medicamentele anxiolitice/ hipnotice/ sedative. Pentru cã
Buspar nu prezintã toleranŢã încruciţatã pentru benzodiazepine
ti alte medicamente sedative/ hipnotice obiţnuite, acesta nu va
bloca sindromul de sevraj observat adesea odatã cu oprirea
tratamentului cu acest medicament. De aceea, înaintea
începerii terapiei cu Buspar este bine ca recuperarea sã se facã
gradat, mai ales la pacienTii care au utilizat în mod cronic
medicamente inhibitoare ale SNC. Simptomele de sevraj sau de
destindere pot sã aparã la perioade variabile de timp în funcTie
de tipul de medicament ti viteza de eliminare. Simptomatologia
sevrajului dupã sedative/ anxiolitice/ hipnotice poate sã aparã
ca o combinaTie de iritabilitate, anxietate, agitaTie, insomnie,
tremor, crampe abdominale, crampe musculare, stãri de vomã,
transpiraTie, simptome de gripã fãrã febrã. Legarea Buspar-ului
de receptorii dopaminici: Buspar-ul se poate lega de receptorii
centrali dopaminici, dar diferã din punct de vedere chimic ti
farmacologic de agenTii tradiTionali ai SNC. Deoarece nu se
cunoaţte mecanismul sãu de acTiune, nu poate fi prevãzutã
toxicitatea pe termen lung asupra SNC sau altor organe.

InteracTiuni cu alte medicamente: Pentru cã nu s-au studiat

efectele interacTiunii Buspar-ului cu multe alte medicamente
psihotrope, utilizarea concomitentã a Buspar-ului cu alte
medicamente active asupra SNC trebuie realizatã cu precauTie.
Existã un raport ce sugereazã cã utilizarea concomitentã a
trazodonei ti a Buspar-ului poate cauza creţteri de 3-6 ori a GPT
(ALT) la unii pacienTi ti nu a fost identificat un efect asupra
transaminazelor hepatice. Buspar-ul nu dislocuieţte
medicamente cum ar fi: fenitoin, propranolol ti warfarin legate
de proteinele serice. Buspar-ul poate dislocui greu
medicamentele cum ar fi digoxina din legãtura lor cu proteinele
plasmatice; semnificaTia clinicã a acestei caracteristici nu este
cunoscutã.

InteracTiunea cu alcoolul: Buspar-ul nu accentueazã

semnificativ efectele inhibitoare ale alcoolului. CapacitãTile
funcTionale ale subiecTilor care au ingerat alcool, nu au diferit
semnificativ de cele ale subiecTilor care au ingerat alcool
asociat cu placebo. În combinaTie cu alcoolul, Buspar-ul a
prezentat o alterare mai puTin semnificativã a funcTiilor
psihomotoare ti de procesare a informaTiilor faŢã de diazepam
sau lorazepam. Este prudent a se evita utilizarea concomitentã
a Buspar-ului cu alcoolul.

InteracTiuni între medicament ti testele de laborator: Buspar-ul

nu interferã cu testele clinice de laborator uzuale.

Sarcinã ti alãptare: Nu s-a observat un efect negativ asupra

fertilitãTii sau asupra fãtului în timpul studiilor de
reproductibilitate la ţobolani ti iepuri cãrora li s-au administrat
doze de Buspar de aproximativ 30 de ori doza umanã maximã
recomandatã. La oameni, nu s-au realizat studii adecvate ti
bine controlate în timpul sarcinii. De aceea, utilizarea Buspar-
ului în timpul sarcinii trebuie iniTiatã sau continuatã numai
dacã, în opinia medicului, beneficiul depãţeţte potenTialul risc.
Travaliul ti naţterea: Efectul Buspar-ului asupra travaliului ti
naţterii nu sunt cunoscute. Nu au fost constatate efecte
adverse în timpul stadiilor reproducerii. Perioada de alãptare:
Nu se ţtie dacã Buspar-ul sau metaboliTii sãi sunt eliminaTi în
laptele uman. De aceea, Buspar-ul nu trebuie administrat la
femeile care alãpteazã decât numai dupã ce au fost consultate
de un medic ce considerã cã beneficiul adus mamei depãţeţte
potenTialul risc asupra sugarului.

Administrare: La copii: Nu au fost determinate siguranŢa ti

eficacitatea utilizãrii Buspar-ului la indivizii sub 18 ani. La
pacienTii în vârstã: efectul Buspar-ului a fost evaluat în mod
sistematic la pacienTii în vârstã; câteva sute de pacienTi în
vârstã au participat la studiile clinice cu Buspar ti nu au fost
identificate fenomene adverse neobiţnuite corelate cu vârsta.
La 87 de pacienTi în vârstã, doza zilnicã totalã de Buspar a fost
de 15 mg/zi. La pacienTii cu funcTia renalã sau hepaticã
alteratã: Datoritã metabolizãrii hepatice ti a eliminãrii renale a
Buspar-ului, administrarea lui la pacienTii cu alterãri severe ale
funcTiei hepatice ti renale nu este recomandatã.

ReacTii adverse: Efectele secundare ale Buspar-ului, dacã apar,

sunt în general observate la începutul terapiei cu acest
medicament ti ameliorate cu scãderea dozei sau/ti cu o
medicaTie corespunzãtoare. La pacienTii ce au primit Buspar
comparativ cu pacienTii ce au fost trataTi cu placebo, cefaleea,
ameŢelile, starea de nervozitate, stãrile de greaŢã ti
somnolenŢa au fost singurele efecte secundare ce au apãrut cu
o frecvenŢã semnificativ mai mare în grupul tratat cu Buspar
faŢã de cel tratat cu placebo. ReacTii adverse datorate
discontinuitãTii tratamentului: Aproximativ 10% din 2200 de
pacienTi prezentând stare de anxietate ti care au participat la
experimente clinice cu Buspar, fiind suputi timp de 3 sau 4
sãptãmâni unui tratament discontinuu, au prezentat reacTii
adverse. Cele mai comune reacTii datorate discontinuitãTii
tratamentului sunt: tulburãri ale SNC (3,4%), ameŢeli,
insomnie, nervozitate, somnolenŢã; tulburãri gastrointestinale
(1,2%), stãri de greaŢã; perturbãri diverse (11%), cefalee ti
obosealã. Totodatã, 3,4% din pacienTi au prezentat simptome
multiple, nici unul caracterizat ca fiind principal.

Abuzul ti dependenŢa de medicament: Din studiile pe animale

ti oameni s-a observat apariTia unei tendinŢe de abuz sau
dependenŢã pentru Buspar. Voluntarii umani care au
antecedente în consumul frecvent de alcool ti medicamente au
fost suputi la douã studii clinice de tip “dublu-orb”. Nici unul
dintre subiecTi nu a fost capabil sã distingã Buspar-ul de
placebo. Prin contrast, subiecTii au arãtat o preferinŢã
semnificativã pentru diazepam ti metaqualonã. Studiile pe
animale au arãtat cã Buspar-ul nu creeazã o tendinŢã a
subiecTilor de utilizare în mod frecvent a acestui medicament.
DependenŢã: Nu s-au semnalat reacTii de sevraj dupã terapia
cu Buspar. De asemenea, nu existã nici o dovadã cã Buspar-ul
determinã dependenŢã ti este dificil a se prevedea din
experimente în ce mãsurã un medicament cu acTiune la nivelul
SNC va fi întrebuinŢat gretit sau abuziv odatã comercializat. În
mod consecvent, medicii trebuie sã examineze cu atenTie
pacienTii, pentru a nu avea antecedente în abuzul de
medicamente ti sã urmãreascã astfel de pacienTi îndeaproape,
observând dacã apar semne de utilizare gretitã sau abuzivã a
Buspar-ului (creţterea toleranŢei, creţterea dozei).

Supradozare: Simptomatologie: La subiecTii umani sãnãtoti,

doza terapeuticã maximã toleratã este 375 mg/zi. Simptomele
cele mai comune observate datorate unor doze maxime sunt:
stãrile de ameŢealã, de vomã, somnolenŢã ti tulburãri gastrice.
Nu au fost constatate cazuri de mortalitate în urma unor
supradoze deliberate sau accidentale de Buspar. Studiile
toxicologice cu Buspar au prezentat urmãtoarele LD50: la
ţoricei - 665 mg/kg corp; la ţobolani - 196 mg/kg corp; la câini -
586 mg/kg corp; maimuŢe - 356 mg/kg corp. Aceste doze sunt
de 500-1 000 de ori doza umanã zilnicã recomandatã.
Tratamentul: Trebuie aplicate mãsuri generale simptomatice ti
de susTinere odatã cu un lavaj gastric cât mai precoce.
RespiraTia, pulsul ti presiunea sanguinã trebuie monitorizate ca
în toate cazurile de supradozare de medicamente. Nu se
cunoaţte nici un antidot specific pentru Buspar ti nu a fost
determinatã dializabilitatea lui.

Dozare şi administrare: Doza iniţialã recomandatã este de

15 mg/zi (5 mg de 3 ori zilnic). Pentru a obTine un rãspuns
terapeutic optim, se poate creţte doza cu 5 mg/zi la fiecare 2-3
zile, dacã este necesar. Doza zilnicã maximã nu trebuie sã
depãţeascã 60 mg/zi. La cei mai mulţi pacienţi este obţinut un
rãspuns terapeutic optim prin administrarea dozei de 20-30 mg
în doze divizate.
Formã de prezentare: Buspar-ul se comercializeazã sub formã
de tablete de 5 mg şi 10 mg, albe şi marcate, în flacoane şi
blistere ambalate în cutii de carton.

CALMOGEN “Acad. Prof. Dr. Doc. D. Dobrescu”

combinaţii

Formã de prezentare: Cutie pliantã de carton cu trei blistere a

câte 10 capsule.
CompoziTie: Alcaloizi totali din Belladonna 0,2 mg;
codergocrinã 0,3mg; propranolol 10 mg; hidroxizinã 10 mg.
AcTiune terapeuticã: Alcaloizii din Belladonna au acTiune
anticolinergicã, prin blocarea neselectivã a receptorilor
muscarinici: M1; M2; M3. Diminueazã sau opresc tulburãrile
rezultate din creţterea tonusului parasimpatic. Efectele sunt
mai evidente la nivelul aparatelor digestiv, respirator ti
excretor. Codergocrina acTioneazã -adrenolitic, relaxeazã
muţchii netezi arteriolari, creţte fluxul sanguin cerebral, retinian
ti în extremitãTi, activeazã metabolismul neuronal.
Propranololul este beta-adrenolitic neselectiv, blocând
receptorii beta1 ti beta2 din aproape toate Ţesuturile. Are efect
de tip chinidinic de intensitate medie, slabã acTiune inhibitorie
asupra sistemului nervos central ti acTiune anestezicã localã.
Diminueazã presiunea portalã ti amelioreazã activitatea
metabolicã hepaticã. Amelioreazã electromiograma la
spasmofilici. Hidroxizina este un tranchilizant cu spectru larg de
acTiune, slab analgezic, antiemetic, miorelaxant, anticolinergic,
antispastic musculotrop, adrenolitic, antihistaminic,
antiserotoninic, antiaritmic de tip chinidinic ti anestezic local.

Biodisponibilitate: Alcaloizii din Belladonna: Alcaloidul principal

în planta uscatã este atropina, constituitã din l- si d-hiosciaminã
în pãrTi egale. Atropina se absoarbe repede dupã administrare
ti difuzeazã în toate organele ti Ţesuturile. În ficat se
transformã în metaboliTi inactivi; eliminarea se face prin urinã
75-95%, cu o treime nemetabolizatã. CantitãTi mici trec în
laptele matern. Timpul biologic de înjumãtãTire este între 12 ti
38 de ore. Codergocrina: Este compusã din metansulfonat de
dihidroergocorninã, dihidroergocriptinã alfa ti beta ti, respectiv,
dihidroergocristinã ti face parte din alcaloizii cornului secarei.
AbsorbTia pe cale digestivã se face în proporTie de 25%. Se
metabolizeazã în ficat ti se eliminã prin bilã ti scaun. Timpul
biologic de înjumãtãTire este 13 3 ore. Propranololul: Se
absoarbe foarte bine la nivelul tubului digestiv, în proporTie de
90%, având biodisponibilitatea de 30%. Biotransformarea se
produce în primul pasaj hepatic, în 4-hidroxipropranolol. Picul
plasmatic se atinge dupã 1-2 ore. Traverseazã placenta ti trece
în proporTie micã în laptele matern. ExcreTia se face pe cale
hepaticã ti renalã, în proporTie de 90% netransformat ti 1% ca
metaboliTi. Timpul biologic de înjumãtãTire este între 2 ti 6 ore.
Hidroxizina: Are o absorbTie digestivã bunã, cu latenŢã de 15-
30 min; este metabolizatã în întregime; nivelul plasmatic
maxim este obTinut în 2-2,5 ore ti are o duratã de acTiune de 6-
8 ore.

IndicaTii: Tulburãri cardiovasculare: tahicardie, extrasistole,

palpitaTii, puls labil, bufeuri, hipertensiune arterialã incipientã.
Tulburãri digestive: dureri abdominale difuze sau localizate,
meteorism, dureri epigastrice, greŢuri, vãrsãturi, tulburãri de
tranzit digestiv. Tulburãri neuropsihice: ameŢeli, parestezii,
extremitaTi reci, tulburãri emoTionale, nevrozã astenicã ti
anxioasã. Tulburãri premenstruale ti de menopauzã. Geriatrie:
labilitate psihicã, iritabilitate, agitaTie nocturnã, tulburãri de
ritm veghe-somn. Pediatrie: hiperkinezie, tulburãri de
comportament, dereglãri ale tranzitului digestiv. Alte indicaTii:
Hipertiroidism ti pregãtirea pacientului pentru explorãri
funcTionale.

ContraindicaTii: Glaucom, sarcinã, astm brontic, brontitã

astmatiformã, bloc atrio-ventricular. Nu se va administra la
copiii sub 10 ani.
ReacTii adverse: Pot fi cele ale substanŢelor asociate
(anticolinergice, alfa ti beta-adrenolitice, tranchilizante), dar de
intensitate ti incidenŢã reduse, datoritã dozelor echilibrate,
precum ti efectelor vegetative stabilizatoare ti antagoniste ale
componentelor.
Mod de administrare: AdulTi, în general 1 capsulã de 2-4 ori pe
zi, cu 30-60 de minute înainte de mese sau la 2-3 ore dupã
mese. Pentru afecTiunile cronice, tratamentul poate fi
administrat zilnic, în serii de 15-20 de zile pe lunã. Pentru
stãrile acute episodice de hiperactivitate vegetativã ti
psihoneurologicã, se pot administra 1-2 capsule dimineaŢa, cu
efecte favorabile în tot cursul zilei. În cazul tulburãrilor cu
predominanŢã seara sau noaptea, sunt utile 1-2 capsule la
sfârtitul zilei.

Rezultatele studiului clinic comparativ coordonat de Prof. dr.

doc. Dumitru Dobrescu ti dr. Liliana Dobrescu. Metodã: S-a
efectuat o cercetare dublu-orb pe 120 bolnavi (40 bãrbaTi ti 80
femei), în vârstã de 20-65 ani, cu diferite tulburãri ale SNV ti
SNC, indicate în tabel. Cercetarea a fost efectuatã în Clinica
Medicalã 2 de la Spitalul CFR 1 ti Policlinica cu platã Nr. 1 din
Bucureţti. Toate persoanele au primit atât produsul Calmogen,
cât ti Distonocalm. Fiecare produs a fost administrat timp de 10
zile, cu o pauzã de 10 zile între cele douã produse. Jumãtate din
bolnavi au primit întâi Calmogen ti apoi Distonocalm. La
cealaltã jumãtate secvenŢa administrãrii a fost inversã. Bolnavii
nu au cunoscut compoziTia ti efectele produselor ti nu au primit
alte medicamente în perioada respectivã. S-a administrat câte
un drajeu de 2-3 ori pe zi, cu 1/2 orã înainte sau 1-2 ore dupã
masã. S-a urmãrit evoluTia multiplelor ti variatelor tulburãri
neurovegetative ti ale SNC: tulburãri cardiovasculare (crize de
vasodilataTie cu valuri de cãldurã ti transpiraTii, tahicardie,
extrasistole, palpitaTii, puls labil, extremitãTi reci); tulburãri
digestive (greaŢã, vãrsãturi, pirozis, dureri abdominale cu
localizãri diferite, meteorism, tulburãri de tranzit digestiv);
tulburãri neuropsihice (ameŢeli, cefalee, astenie, anxietate,
tulburãri emoTionale, iritabilitate, agitaTie nocturnã, tulburãri
ale ritmului somn-veghe); tulburãri premenstruale ti de
menopauzã. Efectele au fost apreciate de medic ti de pacienTi.
S-au consemnat ca având efecte foarte bune cazurile la care au
dispãrut tulburãrile iniTiale. Efectele bune au constat în
diminuarea evidentã a tulburãrilor tratate. Rezultate ti discuTii:
Administrarea celor douã produse a dus la dispariTia sau
diminuarea tulburãrilor menTionate. Efecte bune s-au
înregistrat la 95% dintre bolnavii trataTi cu Calmogen ti la
73,3% din cei trataTi cu Distonocalm. Se remarcã prin
rãspunsuri cuprinse între 95,5-100% tulburãrile neuropsihice,
cardiovasculare, tulburãrile premenstruale ti de menopauzã ti
tulburãrile digestive tratate cu Calmogen. Pentru Distonocalm,
efecte foarte bune, la peste 80% din bolnavi, s-au înregistrat
pentru tulburãrile cardiovasculare ti digestive.

Rezultate comparative Calmogen - Distonocalm:

Tulburãri Nr. bolnavi Efecte

Calmogen
Foarte bune Bune Slabe Nule
Cardiovasculare Nr.% 4295,5 24,5 -- --
Digestive Nr.% 249614 -- --
Neuropsihice Nr.% 10100 -- -- --
Premenstruale ti de menopauzã Nr.% 3096,8 13,2 -- --
Hipertiroidism Nr.% 880 220 -- --
Total Nr.% 11495 65 -- --
Tulburãri Nr. bolnavi Efecte
Distonocalm
Foarte bune Bune Slabe Nule
Cardiovasculare Nr.% 3681818,2 -- --
Digestive Nr.% 2080312 28 --
Neuropsihice Nr.% 220 660 220 --
Premenstruale ti de menopauzã Nr.% 2477,4 722,6 --
--
Hipertiroidism Nr.% 660 220 220 --
Total Nr.% 8873,3 2621,7 65 --
Din tabel rezultã cã toate persoanele tratate cu Calmogen au
avut rezultate foarte bune (95%) ti bune (5%). Tratamentul cu
Distonocalm a determinat efecte foarte bune la 73,3 % din
bolnavi, bune la 21,7% ti slabe la 5%. Nu s-au înregistrat
rezultate nule la nici unul dintre produse. La 12 dintre bolnavii
trataTi au apãrut efecte adverse (uscãciunea gurii,
somnolenŢã) la ambele produse. Nu a fost necesarã
întreruperea tratamentului. Rezultatele menTionate, care
dovedesc o eficacitate terapeuticã superioarã a produsului
Calmogen, demonstreazã justeŢea ipotezei de lucru. Ele
pledeazã pentru o abordare globalã a variatelor tulburãri
funcTionale, constituind totodatã un argument privind intricarea
fenomenelor neurovegetative cu cele nervos centrale.

Concluzii: Studiul clinic comparativ al produselor Calmogen ti

Distonocalm a demonstrat posibilitatea obTinerii de efecte
terapeutice superioare cu primul produs, îndeosebi asupra
tulburãrilor neuropsihice, cardiovasculare, digestive ti
tulburãrilor premenstruale ti de menopauzã. Produsele au fost
bine tolerate. Nu s-au inregistrat efecte adverse care sã impunã
întreruperea tratamentului.

meprobamatum
MEPROBAMAT
CompoziTie: Comprimate conTinând 400 mg meprobamat.
AcTiune farmacoterapeuticã: Dicarbamat al propandiolului,
tranchilizant ti miorelaxant cu efect de duratã medie (6 ore);
are acTiune moderatã de inducTie enzimaticã. Poate favoriza
apariTia somnului (prin efectul tranchilizant).
IndicaTii: În tratamentul unor stãri de anxietate ti tensiune
psihicã, sindrom psihovegetativ; ca miorelaxant, singur sau în
asociere cu un analgezic, în tratamentul spasmului muscular;
hipnogen în hiposomnii.

ContraindicaTii: Stãri precomatoase ti comatoase, intoxicaTii

acute cu substanŢe deprimante centrale, epilepsie, miastenie,
porfirie, intoleranŢã ti alergie la meprobamat, dependenŢã la
meprobamat sau la alte deprimante centrale (în antecedente).
Nu se va administra la copii sub 3 ani. Nu se va ingera alcool în
timpul tratamentului. Nu se va administra la ţoferi, dispeceri ti
în alte profesiuni care cer atenTie ti performanŢe riguroase.
Mod de administrare: AdulTi: oral, 1-3 comprimate pe zi. Copii:
3-7 ani: 1/4-1/2 comprimat de 1-3 ori pe zi; 7-15 ani: 1/2-1
comprimat de 1-3 ori pe zi.

ReacTii adverse: SomnolenŢã, deprimare a performanŢelor (în

special la doze mari), anorexie, greaŢã, vomã, diaree, cefalee,
hipotensiune ortostaticã, reacTii alergice (rar); la epileptici,
meprobamatul poate produce convulsii; dozele mari,
administrate timp îndelungat, pot provoca toleranŢã ti
dependenŢã.
PrecauTii: Se va administra cu prudenŢã în timpul sarcinii ti
alãptãrii, insuficienŢã hepaticã ti renalã, la bãtrâni ti debilitaTi.
Se va evita asocierea cu barbiturice sau alte hipnotice.

InteracTiuni medicamentoase: Efectul anticoagulantelor

cumarinice, steroizilor administraTi sistemic (inclusiv
contraceptive orale), al rifampicinei ti griseofulvinei poate fi
diminuat (prin inducTia enzimelor metabolizante).
Formã de prezentare: Benzi de hârtie caseratã a 20
comprimate. Valabilitate: 3 ani de la data fabricaTiei.
CondiTii de pãstrare: La adãpost de luminã, cãldurã ti
umiditate.

buspiconum hydrochloridum
STRESSIGAL

Anxiolitic.

CompoziTie: 1 comprimat conTine: Buspironã (clorhidrat) 10

mg. ExcipienTi q.s.
AcTiune terapeuticã: Busporina aparTine grupului azo-
spirodecanodionelor. Este un anxiolitic nou ce nu prezintã
asemãnãri chimice sau farmacologice cu benzodiazepinele sau
alte antidepresive. Stressigal are proprietãTi antidepresive fãrã
a determina miorelaxare sau acTiuni antispastice. Studiile in
vitro au demonstrat cã buspirona se leagã puternic de
receptorii 5-H71A serotonici, dar are afinitate redusã pentru
receptorii benzodiazepinelor. Stressigal administrat oral este
absorbit rapid, biodisponibilitatea sa fiind slab influenŢatã de
prezenŢa alimentelor în stomac. Este metabolizat la nivelul
ficatului în produti hidroxilaTi ti produce un metabolit activ
farmacologic denumit 1-piridiminil-piperazine (1-PP).

IndicaTii: Este indicat în tratamentul simptomatic al tulburãrilor

de stress, ca ti ameliorarea de scurtã duratã a acestor
simptome.
ContraindicaTii: în timpul sarcinii ti alãptãrii. Stressigal nu se
administreazã la persoane sub 18 ani, nefiind demonstratã
siguranŢa administrãrii acestuia. Deti nu are efect deprimant
semnificativ este posibil ca la începutul tratamentului reflexele
ti reacTiile sã fie afectate. Din acest motiv se administreazã cu
precauTie la conducãtorii auto ti la persoane cu activitate de
precizie.

ReacTii adverse: AmeŢeli, greaŢã, cefalee, stare de

excitabilitate ti excitaTie.
InteracTiuni medicamentoase: Stressigal poate interacTiona cu
alte medicamente cu efect pe SNC ti din acest motiv,
administrarea simultanã se face strict sub control medical; nu
se administreazã împreunã cu IMAO, deoarece determinã
creţterea tensiunii arteriale. Administrarea simultanã cu
haloperidol determinã creţterea nivelului seric al acestuia, fãrã
a avea o semnificaTie clinicã deosebitã.

Mod de administrare: IniTial se administreazã 15 mg (5 mg de

2-3 ori/zi), aceastã dozã putând fi crescutã gradat la 2-3 zile
pânã când se obTine rezultatul dorit. Doza de întreTinere este
de 15-30 mg/zi fracTionat. Doza maximã/zi este de 60 mg.
Pentru pacienTii în vârstã, în mod obiţnuit nu este necesarã
scãderea dozei.
Formã de prezentare: Cutie cu 20 comprimate a 10 mg
buspironã (clorhidrat).
METOPROLOL 50 ,100 mgr
Indicat:HTA,angină pectorală,manif.functionale cardiace,,unele
tulb.de ritm.
DISTONOCALM, comprimate filmate

combinatii

Compozitie: Un comprimat contine: propranolol 15 mg, sulfat

de atropinã 0,20 mg, ergoton 0,30 mg, amobarbital sodic 25
mg.
Actiune terapeuticã: Propranololul are actiune beta-adrenoliticã,
înlãturând efectele datorate activãrii beta-receptorilor
adrenergici. Substanţa este activã mai ales în tulburãrile
cardiovasculare care apar la bolnavi cu hipertonie simpaticã.
Prin acelati mecanism are actiune inhibitoare asupra sistemului
nervos central. Alcaloizii din secara comutã au actiune
simpatoliticã centralã iar în periferie blocheazã receptorii alfa-
adrenergici. În asociere cu propranololul realizeazã o diminuare
globalã a nivelului functional al sistemului simpatic. Sulfatul de
atropinã are efecte parasimpatolitice diminuând sau înlãturând
tulburãrile care apar în cazul creţterii tonusului functional
parasimpatic. Aceste efecte se manifestã mai ales asupra
aparatelor digestiv, respirator ti excretor, la nivelul cãrora
parasimpaticul are actiune activatoare. Amobarbitalul este un
barbituric cu actiune de duratã medie metabolizat în proportii
mari de enzimele sistemului oxidazic microzomal hepatic ti care
nu produce efecte reziduale. Substanţa are efecte inhibitoare
proprii asupra sistemului nervos vegetativ ti potenţeazã
actiunile asocierii medicamentoase din Distonocalm.

Indicatii: Distonii neuro-vegetative cu manifestãri digestive

(dureri abdominale, difuze sau localizate, senzatie de balonare
sau greutate epigastricã, arsuri epigastrice, greţuri, vãrsãturi,
tulburãri ale tranzitului intestinal), cu manifestãri
cardiovasculare (tahicardie, extrasistole, palpitatii, puls labil,
crize de vasoconstrictie sau vasodilatatie cu senzatie de valuri
de cãldurã, transpiratie, ameţeli, extremitãti reci, parestezii
etc.). Tulburãri neurovegetative din nevroza astenicã,
climacteriu, hipertiroidism, hipertensiune arterialã în stadiu
incipient.
Contraindicatii: Glaucom, sarcinã, insuficienţã cardiacã, ileus,
astm brontic, bradicardie sinusalã.
Mod de administrare: Adulti câte 1 comprimat de 2-4 ori pe zi.
Administrarea se va face cu 30-60 de minute înainte sau cu 2-3
ore dupã masã, în serii de câte 15-20 zile pe lunã.
Formã de prezentare: Flacoane cu 30 de comprimate filmate
sau cutii cu 3 blistere a 10 comprimate.

Producãtor: Sicomed

EXTRAVERAL

combinatii

Compozitie: Comprimate continând extract de valerianã 80 mg,

fenobarbital 20 mg.
Actiune farmacoterapeuticã: Extractul de valerianã are actiune
sedativã. Fenobarbitalul are efect sedativ ti anticonvulsivant.
Indicatii: Hiperexcitabilitate nervoasã, insomnii, tulburãri neuro-
vegetative, hipertensiune arterialã, hipertiroidie.
Contraindicatii: Insuficienţã hepaticã ti renalã grave, copii.
Mod de administrare: 2-3 comprimate pe zi. În caz de insomnie
se iau seara cu 1/2 orã înainte de culcare 2-3 comprimate o
datã.

Formã de prezentare: Flacoane cu 20 comprimate.