Tudor Arghezi

PSALMI (15)

Cuprins

1. Sunt vinovat ca am ravnit... 2. A putea vecia cu tovrie... 3. Tare sunt singur, Doamne, i piezi!... 4. Ruga mea e fr cuvinte... 5. Nu-i cer un lucru prea cu neputin... 6. Te dramuiesc in zgomot si-n tacere... 7. Pentru ca n-a putut sa te-nteleaga... 8. Pribeag in ses, in munte si pe ape... 9. Vecinul meu a strans cu nendurare... 10. Ca sa te ating,tiras pe radacina... 11. Fara-a te sti decat din presimtire... 12. Calare-n sea,de-a fuga pe vant,ca Fat-Frumos... 13. Am fost sa vad pe Domnul batut de viu pe cruce... 14. PSALMUL MUT 15. PSALMUL DE TOAMNA

PSALM 1 (Sunt vinovat ca am ravnit...) Sunt vinovat c am rvnit Mereu numai la bun oprit. Eu am dorit de bunurile toate. M-am strecurat cu noaptea n cetate i am prdat-o-n somn i-n vis, Cu brau-ntins, cu pumnu-nchis. Pasul pe marmur tcut, Clca lin, ca-n lut, Steagul nopii, desfat cu stele, Adpostea faptele mele i adormea strjerii-n ulii Rzimai pe utii. Iar cnd plecam clare, cu trofee, Furasem i cte-o femeie Cu prul de tutun, Cu duda tiii neagr, cu ochii de lstun. Ispitele uoare i blajine N-au fost i nu sint pentru mine. In blidul meu, ca i n cugetare, Deprins-am gustul otrvit i tare. M scald n ghea i m culc pe stei, Unde d bezn eu frmnt scntei, Unde-i tcere scutur ctua, Dobor cu lanurile ua. Cnd m gsesc n pisc Primejdia o caut i o isc, Mi-aleg poteca strmt ca s trec, Ducnd n crc muntele ntreg. Pcatul meu adevrat E mult mai greu i neiertat. Cercasem eu, cu arcul meu, S te rstorn pe tine, Dumnezeu! Tlhar de ceruri, mi fcui solia S-i jefuiesc cu vulturii tria. Dar eu rvnind n tain la bunurile toate, i-am auzit cuvntul, zicnd c nu se poate.

PSALM 2 (A putea vecia cu tovrie...) A putea vecia cu tovrie S o iau prta gndurilor mele; Noi viori s farmec, nou melodie S gsesc i stihuri sprintene i grele. Oriicum luta tie s griasc, De-o aps cu arcul, de-o ciupesc de coarde. O nelinitit patim cereasc Braul mi-i zvcnete, sufletul mi-l arde. tiu c steaua noastr, ager-n Trie, Crete i ateapt-n scripc s-o scobor. Port n mine semnul, cao chezie, C am leacul mare-al morii tuturor. Pentru ce, Printe,-a da i pentru cine Sunetul de-ospee-al bronzului lovit? Pinea nu mi-o caut s te cnt pe tine i nu-mi vreau cu stele blidu-nvluit. Trupul de femeie, cel mbriat, Nu-l voi duce ie, moale i blan; Numai suferina cerului, pcat Nu-i cu ea s turburi apa din Iordan. Vreau s pier n bezn i n putregai, Nencercat de slav, crncen i scrbit. i s nu se tie c m dezmierdai i c-n mine nsui tu vei fi trit.

PASLM 3 (Tare sunt singur, Doamne, i piezi!...) Tare sunt singur, Doamne, i piezi! Copac pribeag uitat n cmpie, Cu fruct amar i cu frunzi epos i aspru-n ndrjire vie. Tnjesc ca pasrea ciripitoare S se opreasc-n drum, S cnte-n mine i s zboare Prin umbra mea de fum. Atept crmpeie mici de gingie, Cntece mici de vrbii i lstun S mi se dea i mie, Ca pomilor de rod cu gustul bun. Nu am nectare roze de dulcea, Nici chiar aroma primei agurizi, i prins adnc ntre vecii i cea, Nu-mi stau pe coaj moile omizi. Nalt candelabru, straj de hotare, Stelele vin i se aprind pe rnd n ramurile-ntinse pe altare i te slujesc; dar, Doamne, pn cnd? De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte i de-a rodi metale doar, ptruns De grele porunci i-nvminte, Poate c, Doamne, mi-este de ajuns. n rostul meu tu m-ai lsat uitrii i m muncesc din rdcini i snger. Trimite, Doamne, semnul deprtrii, Din cnd n cnd, cte un pui de nger, S bat alb din arip la luna, S-mi dea din nou povaa ta mai bun.

PSALM 4 (Ruga mea e fr cuvinte...) Ruga mea e fr cuvinte, i cntul, Doamne, mi e fr glas. Nu-i cer nimic. Nimic i-aduc aminte. Din venicia ta nu sunt mcar un ceas. Nici rugciunea, poate, nu mi-e rugciune, Nici omul meu nu-i, poate, omenesc. Ard ctre tine-ncet, ca un tciune, Te caut mut, te-nchipui, te gndesc. Ochiul mi-e viu, puterea mi-e ntreag i te scrutez prin albul tu vemnt Pentru ca mintea mea s poat s-neleag Nengenunchiata firii pe pmnt. Sgeata nopii zilnic vrfu-i rupe i zilnic se-ntregete cu metal. Sufletul meu, deschis ca apte cupe, Ateapt o ivire din cristal, Pe un tergar cu brie de lumin. Spune tu, Noapte, martor de smarald, n care-anume floare i tulpin Dospete sucul fructului Su cald? Gtit masa pentru cin, Rmne pus de la prnz. Sunt, Doamne, prejmuit cao grdin, n care pate-un mnz.

PSALM 5 (Nu-i cer un lucru prea cu neputin...) Nu-i cer un lucru prea cu neputin n recea mea-ncruntat suferin. Dac-ncepui de-aproape s-i dau ghes, Vreau s vorbeti cu robul tu mai des. De cnd s-a ntocmit Sfnta Scriptur Tu n-ai mai pus picioru-n bttur i anii mor i veacurile pier Aci sub tine, dedesubt, sub cer. Cnd magii au purces dup o stea, Tu le vorbeai i se putea. Cnd fu s plece i Iosif, Scris l-ai gsit n catastif i i-ai trimis un nger de pova i ngerul sttu cu el de fa. ngerii ti grijeau pe vremea ceea i pruncul i brbatul i femeea. Doar mie, Domnul, venicul i bunul, Nu mi-a trimis, de cnd m rog, nici-unul...

PSALM 6 (Te dramuiesc in zgomot si-n tacere...) Te dramuiesc in zgomot si-n tacere Si te pandesc in timp, ca pe vanat, Sa vad: esti soimul meu cel cautat? Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere. Pentru credinta sau pentru tagada, Te caut darz si fara de folos. Esti visul meu, din toate, cel frumos Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada. Ca-n oglindirea unui drum de apa, Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti; Te-ntrezarii in stele, printre pesti, Ca taurul salbatec cand se adapa. Singuri, acum in marea ta poveste, Raman cu tine sa ma mai masor, Fara sa vreau sa ies biruitor. Vreau sa te pipai si sa urlu: Este!

PSALM 7 (Pentru ca n-a putut sa te-nteleaga...) Pentru ca n-a putut sa te-nteleaga Desertaciunea lor de vis si lut, Sfintii-au lasat cuvant ca te-au vazut Si ca purtai toiag si barba-ntreaga. Te-ai aratat adeseori fapturii Si-ntotdeauna-n haine de-mparat, Amenintand si numai suparat, Ca se sfiiau de tine si vulturii. In Paradisul Evei, prin padure, Ca si in vecii tristi de mai tarziu, Gura ta sfanta, toti Parintii stiu, Nu s-a deschis decat ca sa ne-njure. Doamne, izvorul meu si cintecele mele! Nadejdea mea si truda mea! Din ale carui miezuri vii de stele Cerc sa-mi inghet o boaba de margea. Tu esti si-ai fost mai mult decat in fire Era sa fii, sa stai, sa vietuiesti, Esti ca un gand, si esti si nici nu esti, Intre putinta si-ntre amintire.

PSALM 8 (Pribeag in ses, in munte si pe ape...) Pribeag in ses, in munte si pe ape, Nu stiu sa fug din marele ocol. Pe cat nainte locul mi-e mai gol Pe-atat hotarul lui mi-i mai aproape. Piscul sfarseste-n punctul unde-ncepe. Marea ma-nchide, lutul m-a oprit. Am alergat si-n drum m-am razvratit Si n-am scapat din zarea marei stepe. Sunt prins din patru laturi deodata Si-oricat m-as maguli biruitor, Cunosc ce rani si-anume unde dor Si suferinta mea necautata. Din vitejii si biruinti trecute Am castigat puterea, ce-a ramas: Nu mai strabat destinul meu la pas Ci furtunos de-acum, si iute. Nu lua in seama cantecele grele Cu care tulbur linistea de-apoi. Sunt leacuri vechi pentru dureri mai noi Si canta mortea-n trambitele mele.

PSALM 9 (Vecinul meu a strans cu nendurare...) Vecinul meu a strans cu nendurare Gradini, livezi, cirezi, hambare. Si stapanirea lui se-ntinde-acum Pan' la hotarele de fum. Soarele-apune zilnic si rasare Intr-ale sale patru buzunare. Vazduhu-i face parte din avut Cu-al zalelor de stele asternut. Luand si lumina-n tarcul lui de zestre, O potcovi si-o puse in capestre. Din cer ia fulgeri, din pamant grasimi, Adancuri inmultind cu inaltimi, Si fostul meu vecin de tarm se tine Vecin de-o vreme, Doamne, si cu tine. Urechea lui inchisa pentru graiuri Cu seama s-a umplut, de mucegaiuri. Gingia moale, intarcata, suge, Ochiul porneste bland sa se usuce, In pantec spini, urzici si aguride Dau stiri de belsugul ce-l ucide. Crestetul gol poti sa-l incerci Puhav subt pipait, ca pe ciuperci. Si-i subred ca o funie-nnodata, Cu capataiu-n barca inecata. Doame, asa obicinuit esti, biet, Sa risipesti faptura ta incet. Prefaci in pulbere marunta Puterea darza si vointa crunta. Faci dintr-un imparat Nici praf cat intr-un presarat. Cocolosesti o-mparatie mare Ca o foita de tigare. Dintr-o stapanire semeata Ai facut putina ceata. Zidind, schele-nalte si repezi ridici, Incaleci pe livezi cat muntii melci mici. Paretele-i veacul patrat Si treapta e veacul in lat Si scara e toata vecia. Si cand le darami, trimiti clipa Sa-si bata aripa Dedesubt. Musca muta a trecutului rupt.

PSALM 10 (Ca sa te ating,tiras pe radacina...) Ca s te-ating, tr pe rdcin, De zeci de ori am dat cete-o tulpin, n cmp, n dmb, n rpi i-n pisc, Viu cnd m urc, i trist cnd iar m isc. Am fost un pai i am rzbit n munte, Moflit nnalt i mndru c pui punte Pe cretet, din lume ctre veac. i-am ascultat btaia-i de tictac. Hrnit cu piatr i-adpat cu vnt, De-a fi-n vecii o streaj m-nspimpnt. Mi-e foame de nisip i lut i dor de apele din care n-am but. M-a umili acum i m-a ruga: ntoarce-m, de sus, din calea mea. Mut-mi din cea mna ce-au strivit-o munii i, adunat, du-mi-o-n dreptul frunii.

PSALM 11 (Fara-a te sti decat din presimtire...) Poeme Far-a te sti decat din presimtire, Din marturii si nemarturisire, M-am pomenit gandindu-ma la tine Si m-am simtit cu sufletul mai bine, Poverile-mi parura mai usoare, Ca dupa binecuvantare, Si-nsetosat de tine si flamand, M-am ridicat in groapa mea cantand. Cine esti tu, acel de care gandul Se-apropie necunoscandu-l? Cui cere mila, sprijin si putere Nestiutor nici cum, nici cui le cere? De-ajuns a fost ca, nezarit, Sa te gandesc si-am tresarit. Tu nici nu-ntrebi ce voi si mi-l si dai. Ce mi-a lipsit, intotdeauna ai, Si-ai si uitat De cate ori si ce si cat mi-ai dat. Hambarul ti-este plin imparateste, Pe cat il scazi, mai mult se implineste, Si de la sine sacul ce se scoate Se insuteste cu bucate. Dai voie buna, voia buna creste. Dai dragoste si dragostea sporeste. Izvor imbelsugat a toate, Tu nu dai nici-un ban pe jumatate Sau nu-l dai nicidecum Aceluia ce toarce si impanzeste fum. Cand l-am pierdut, n-apuc sa ti-l arat Ca mi l-ai pus adaos indarat. Stau ca-ntre salcii, noaptea, calatorul Si nu stiu cine-i binefacatorul.

PSALM 12 (Calare-n sea,de-a fuga pe vant,ca Fat-Frumos...) Ritmuri (Dumnezeu care se ascunde) Calare-n sea, de-a fuga pe vant, ca Fat-Frumos, Am strabatut si codrii si tara-n sus si-n jos, Dar ajungand in piscuri, de rapi incrucisate, Sa birui inaltimea vazui ca nu se poate. In stralucirea noptii, mari stelele si oarbe, Chemandu-ma-n Tarie, prapastia ma soarbe. Am apucat pe drumul pustiei, cel mai lung, Si tot nu pot pe nici o poteca sa te-ajung. Te-am urmarit prin stihuri, cuvinte si silabe, Ori in genunchi si coate taras pe patru labe. Zarind slugarnicia si cazna mea umila Ai sa primesti flamandul, mi-am zis, macar din mila. Incerc de-o viata lunga, sa stam un ceas la sfat, Si te-ai ascuns de mine de cum m-am aratat. Oriunde-ti pipai pragul, cu soapta tristei rugi, Dau numai de belciuge cu lacate si drugi. Inviersunat de piedici, sa le sfaram imi vine; Dar trebuie,-mi dau seama, sa-ncep de-abia cu tine.

PSALM 13 (Am fost sa vad pe Domnul batut de viu pe cruce...) Am fost sa vad pe Domnul batut de viu pe cruce Singur, in camp cu corbii si-a cerului rasina Uitandu-se la soare cum sangerat se duce, Cu care se simtise la fel, de-o radacina. Si soarele se duce. In zari un sir de care In pulberea fierbinte plangea din roti si osii, Iar pui de corbi cu pliscul deschis pentru mancare Sareau in jurul mumii prin spinarii si bozii. Opaitele noptii se-aprind la mii de postii Din tari in tari de stele, din ce in ce mai sus. Din fundul Marii Moarte pana-n vapaia Clostii Nu-i nimenea nemernic si singur ca ISUS. Ne-am asteptat un inger s-aduca-ne isop, Am asteptat din ceruri un semn, o-mbarbatare De vreme ce-nteleptul a fost trimis cu scop, Sa moara printre oameni vandut prin sarutare. Si se facu-ntunerec, tacere si racoare.

PSALMUL MUT (14) Stul de ce se vede, flmnd de nu se vede, Ai ncercat na i lactul, aede. Dar cheile de-ncuie fptura i-o descuie, Ascunse la-ntuneric, le ii btute-n cuie. Le-am descntat s cad n pulbere, grmad ndat ce-nluntru d ochiul tu s vad. De cum l ia ispita, rnit de-ncuietoare, Nici n-o atinge omul cu mintea, c i moare. Te poi fli cu slova i graiul. Nu m tem. Am pus pe tot ce pare, pecete i blestem. Ai vrut s umbli-n mine i degetele-ncete N-au dezlipit, din cte-am strivit, nici o pecete. Pribeag prin cimititrul a tot ce nu se tie, i-ai prins mantaua-n cript, creznd c de stafie, C mortul de sub tine te trage ndrt. Vreai s m vezi prin lucruri i nu vreau s m-art. i-ajunge ct minte i-am dat i-o vreai mai mare, Nimicule, c mintea zburdalnic te doare.

PSALMUL DE TOAMNA (15) O, tu aceea de-altdat, ce te-ai pierdut din drumul lumii! Care mi-ai pus pe suflet fruntea i-ai luat ntr-insul locul mumii, Femeie rspndita-n mine ca o mireasma-ntr-o pdure, Scris-n visare ca o slov, nfipt-n trunchiul meu: sacure, Tu ce mi-ai prins de cntec viaa cu brae strnse de grumaji Si m-ai oprit ca s mi-o caut la tine-n palme i-n obraji Pe care te-am purtat brara la mna casnica-a gndirii. Cu care-am nzuit alturi s leagan pruncul omenirii. Pur trandafir, btut n cuie de diamant, pe crucea mea Si care-n fiece micare pierzi cu-o petal cte-o stea. Pmnt figduit de ceruri cu turme, umbr i bucate. Tu care mi-ai schimbat crarea i mi-ai fcut-o val de mare, De-mi duce bolta-nsingurat dintr-o valtoare-ntr-o valtoare, Si armii-mi cresc n jur ct noaptea, pe ct talazul mi se-ntinde Si ai lsat s rtceasc undele mele suferine; Unde i minile s-ntoarc n aer caile luminii? Unde sunt degetele tale s-mi caute-n cununa spinii? Si oldul tu culcat n iarb, pe care plantele-l cuprind Si-ascult-n snul tu suspinul iubirii, cucerit murind? Tu ce nfiori pe seuri plopii cnd treci din cretet la picioare, Si prinzi de tot ce te-ntlnete o plas calda de rcoare. Tu ce scrutezi, scotndu-i snii pe jumatate din vestminte Ca s-i srute focul gurii, cuprini de mini cu luare-aminte, Pustia vremii, strbtut de oimi de scrum i de nisip, Carora vntul le-mprumut o-nfiare fr chip; Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sgeat fr int, Si frumuseaea ta fcut pare-a fi fost ca s m mint. Dar fiindc n-ai putut rpune destinul ce-i pandi faptura Si n-ai tiut a-i scoate-n cale i-a-l prvli de moarte, ura; Ridic-i din pmnt urechea, n ora nopii, cnd te chem, Ca s auzi, o! neuitat, neierttorul meu blestem.