Algebra Liniara Si Geometrie Analitica

Algebra Liniara si Geometrie Analitica 1
1 SPATII VECTORIALE
Fie V o mult ime nevida si K un corp comutativ (camp). O structura de spat iu vectorial pe mult imea V , peste corpul
comutativ K, (un
K-spat iu vectorial ) este denita de un triplet (V, +,
sc
), unde (V, +) este un grup, iar
sc
: KV V este o lege de compozit ie
externa, astfel ca au loc proprietat ile:
(V1) ( x + y) = x + y, () K, x, y V ;
(V2) ( +) x = x + x, (), K, x V ;
(V3) ( ) x = ( x), (), K, x V ;
(V4) 1 x = x, () x V .
Elementele mult imii V se numesc vectori, legea de compozit ie interna ,,+ pe V se numeste adunarea vectorilor, iar legea
de compozit ie externa ,, pe V este numita produs cu scalari. .
Un spat iu vectorial peste corpul numerelor reale (K = IR) se numeste spat iu vectorial real, iar un spat iu vectorial peste
corpul numerelor complexe (K = C/ ) se numeste spat iu vectorial complex. Orice spat iu vectorial considerat n continuare va
real sau complex, daca nu va facuta alta specicat ie.
Doi vectori x si y pentru care exista un scalar K astfel ncat x = y sau y = x se numesc vectori coliniari.
Daca x
1
, . . ., x
n
V sunt vectori si
1
, . . .,
n
K sunt scalari, atunci se spune ca vectorul x =
n
i=1
este o combinat ie
liniara a vectorilor x
1
, . . . , x
n
. Astfel, de exemplu, daca x, y V si , K, atunci vectorul z = x + y este o combinat ie
liniara a vectorilor x si y.
Exemple
1. Fie IR
2
= IR IR si legile de compozit ie:
+ : IR
2
IR
2
IR
2
, (x, y) + (a, b)
def.
= (x +a, y +b), ()(x, y), (a, b) IR
2
,
: IR IR
2
IR
2
, (x, y)
def.
= (x, y), () IR, (x, y) IR
2
.
Tripletul (IR
2
, +, ) este un spat iu vectorial, numit spat iul vectorial aritmetic IR
2
.
2. Pentru n IN
,pe IR
n
= IR IR
. .
n ori
se denesc legile de compozit ie:
+ : IR
n
IR
n
IR
n
,
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) + (y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
def.
= (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
),
()(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) IR
n
,
: IR IR
n
IR
n
, (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
def.
= (x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
() IR, (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) IR
n
.
Tripletul (IR
n
, +, ) este un spat iu vectorial real, numit spat iul vectorial aritmetic IR
n
.
3. Un caz particular important al exemplului de mai sus este
n = 1. Astfel, corpul real (IR, +) este un spat iu vectorial real, numit spat iul vectorial aritmetic IR.
4.

In general, daca (K, +, ) este un corp comutativ, atunci (K, +, ) este un K-spat iu vectorial.
5. Fie (K, +, ) un corp comutativ si n IN
. Pe K
n
= K K
. .
n ori
se denesc legile de compozit ie:
+ : K
n
K
n
K
n
,
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) + (y
1
, y
2
, . . . , y
n
)
def.
= (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
),
()(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) K
n
,
: K K
n
IR
n
, (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
def.
= (x
1
, x
2
, . . . , x
n
),
() K, (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) K
n
.
Tripletul (K
n
, +, ) este un spat iu vectorial peste corpul K.
6. Corpul complex (C/ , +) este un spat iu vectorial complex, conform exemplului 4. de mai sus.
7. Se poate deni un spat iu vectorial real (C/ , +
IR
), cu legile de compozit ie + : C/ C/ C/ , de adunare a numerelor
complexe, si
IR
: IRC/ C/ , de nmult ire a numerelor reale cu numerele complexe: (a +ib) = a +ib. Sa remarcam ca
este important sa e specicat corpul peste care este denit un spat iu vectorial.
8. Ca un caz particular al exemplului 5. este spat iul vectorial complex (C/
n
, +, ).
2 Paul Popescu si Marcela Popescu
9. Fie p, q IN
si /
p,q
(K) = (a
ij
)
i=1,p
j=1,q
[a
ij
K, ()i = 1, p, j = 1, q, mult imea matricilor cu p linii si q coloane, cu
elemente din corpul comutativ K. Se considera legile de compozit ie
+ : /
p,q
(K) /
p,q
(K) /
p,q
(K),
(a
ij
)
i=1,p,
j=1,q
+ (b
ij
)
i=1,p,
j=1,q
= (a
ij
+b
ij
)
i=1,p,
j=1,q
, de adunare a matricilor, si
sc
: K/
p,q
(K) /
p,q
(K), (a
ij
)
i=1,p,
j=1,q
= (a
ij
)
i=1,p,
j=1,q
, denmult ire a matricilor cu scalari din K. Tripletul (/
p,q
(K), +,
sc
)
este un spat iu vectorial peste corpul K.
10. Fie K un corp comutativ si
K[X] =
n=0
a
n
X
n
= a
0
+ a
1
X + a
2
X
2
+ + a
n
X
n
+ [a
n
K, ()n IN si ()n
IN a.. a
n
= 0, ()n > n
,
mult imea polinoamelor n nedeterminata X, cu coecient ii din K. Se considera legile de compozit ie
+ : K[X] K[X] K[X],
n=0
a
n
X
n
+
n=0
b
n
X
n
=
n=0
(a
n
+ b
n
)X
n
, de adunare a polinoamelor si
sc
: K K[X] K[X],
n=0
a
n
X
n
=
=
n=0
(a
n
)X
n
, de nmult ire a polinoamelor cu scalari din K.
Tripletul (K[X], +,
sc
) este un spat iu vectorial peste corpul K.
11. Fie M o mult ime si V un K-spat iu vectorial. Atunci mult imea F(M, V ) = f : M V , a funct iilor cu domeniul M
si codomeniul V , cu legile de compozit ie + : F(M, V ) F(M, V ) F(M, V ) si
: KF(M, V ) F(M, V ), denite prin (f +g)(x) = f(x) +g(x) si ( f)(x) = f(x), ()f, g F(M, V ), K, x M,
este un K-spat iu vectorial.
Fie un K-spat iu vectorial (V, +, ). Sunt adevarate urmatoarele proprietat i:
1. 0 x =

0, () x V .
2.
0 =

0, () K.
3. Daca K si x V sunt astfel ncat x =

0, atunci = 0 sau x =

0.
4. Daca , K si x, y V :
5. Daca x = x si x ,=

0, atunci = ;
6. Daca x = y si ,= 0, atunci x = y.
7. (1) x = x, () x V .
8. x + y = y + x, () x, y V , adica grupul (V, +) este un grup comutativ.
2 Subspat ii vectoriale
Fie V un K-spat iu vectorial. Un subspat iu vectorial al lui V este o submult ime nevida W V care are proprietatea ca
pentru orice x, y W si K rezulta x + y, x W.
Orice K-spat iu vectorial V cont ine ca subspat ii vectoriale pe el nsusi (V V ) si subspat iul nul
0 V , care cont ine

numai vectorul nul. Acestea se numesc subspat ii vectoriale improprii. Celelalte subspat ii vectoriale se numec proprii. Asadar,
un subspat iu vectorial W este propriu daca cont ine un vector nenul (() x W
0) si exista un vector V necont inut n

subspat iul W (() y V W).
Se observa ca din condit ia ca submult imea W V este un subspat iu vectorial, rezulta ca W + W W si K W W,
unde am notat
W +W = w
1
+ w
2
[ w
1
, w
2
W si K W = w[ K, w W. Rezulta ca restrict iile celor doua operat ii la W denesc
aplicat iile induse + : W W W si : K W W.
Propozit ia 1 Fie V un K-spat iu vectorial. Atunci W V este un subspat iu vectorial daca si numai daca orice combinat ie
liniara de doua elemente ale lui W este n W, mai precis, daca
w
1
, w
2
W si
1
,
2
K, atunci
1
w
1
+
2
w
2
W.
Un subspat iu vectorial este la randul sau ub spat iu vectorial.
Propozit ia 2 Daca V este un K-spat iu vectorial, atunci orice subspat iu vectorial W V este la randul sau un K-spat iu
vectorial cu operat iile induse de pe V .
Exemple.
1. Fie V un K-spat iu vectorial si x V . Atunci submult imea 1
x
= x[ K V este un subspat iu vectorial. Daca
x ,=

0, atunci 1
x
nu este spat iu vectorial nul (pentru ca l cont ine pe x). Nu putem arma nsa, n general, ca 1
x
V este un
subspat iu propriu, deoarece este posibil ca 1
x
= V .
2. Fie n IN si K
n
[X] K[X] submult imea polinoamelor cu elemente din K, care au gradul cel mult n (reaminitim ca
gradul unui polinom nenul f =
k=0
a
k
X
k
este cel mai mic numar n
IN astfel ncat a
n
= 0, ()n > n
, iar gradul polinomului

nul este ).
Subspat iul vectorial K
n
[X] K[X] este propriu, deoarece cont ine polinoamele constante nenule, care au gradul 0 (de
exemplu, f = 1 K
n
[X]), deci K
n
[X] ,=
0, si exista polinomul X
n+1
K[X]K
n
[X], deoarece are gradul n + 1).
Propozit ia 3 Intersect ia a doua sau mai multe subspat ii vectoriale ale unui K-spat iu vectorial V este un subspat iu vectorial
al lui V .
Fie M V o submult ime a unui spat iu vectorial. Fie L(M) intersect ia toturor subspat iilor vectoriale care cont in pe M,
adica
L(M) =
MWV
W subspat iu
W.
Din propozit ia 3 rezulta ca L(M) V este un subspat iu vectorial, care se numeste subspat iul vectorial generat de mult imea
M. Sa remarcam faptul ca M L(M), deoarece M este inclus n toate subspat iile vectoriale care se intersecteaza pentru a
se obt ine L(M).
Denit ia subspat iului vectorial generat de o mult ime este dicil de folosit n aplicat ii. De aceea, este util urmatorul rezultat,
care exprima concret forma elementelor lui L(M).
Propozit ia 4 Fie V un spat iu vectorial si M V o submult ime a sa. Atunci L(M) =
1
v
1
+
2
v
2
+ +
n
v
n
[ v
1
, v
2
,
. . . , v
n
M,
1
,
2
, . . . ,
n
K (adica subspat iul vectorial generat de mult imea M este format din mult imea tuturor combinat iilor liniare
cu elemente din M si scalari din K, numita acoperirea liniara a lui M).
Aceasta arata ca subspat iul liniar generat de o submult ime a unui spat iu vectorial coincide cu acoperirea liniara a submult imii.
Se considera spat iul vectorial canonic (IR
2
, +, ) si subspat iile
V
1
= IR0, V
2
= 0IR IR
2
. Se observa ca V
1
V
2
IR
2
nu este un subspat iu vectorial, pentru ca suma (1, 0) +(0, 1) =
(1, 1) / V
1
V
2
. Prin urmare reuniunea a doua subspat ii vectoriale nu este, n general, un subspat iu vectorial.

In schimb, se
poate demonstra rezultatul urmator.
Propozit ia 5 Fie V un K-spat iu vectorial si V
1
, V
2
V sunt doua subspat ii vectoriale. Atunci V
1
+ V
2
= x + y [ x V
1
,
y V
2
este un subspat iu vectorial al lui V si are loc egalitatea V
1
+V
2
= L(V
1
V
2
).
Avem, n general, urmatorul rezultat.
Propozit ia 6 Daca M
1
, M
2
V sunt doua submult imi ale spat iului vectorial V , atunci L(M
1
) +L(M
2
) = L(M
1
M
2
).
Doua subspat ii vectoriale V
1
, V
2
V spunem ca sunt transverse daca V
1
V
2
=
0, adica daca intersect ia lor este

subspat iul vectorial nul.
Daca doua subspat ii vectoriale V
1
, V
2
V sunt transverse, atunci suma lor, V
1
+ V
2
, se noteaza V
1
V
2
si se numeste
suma direct a a celor doua subspat ii.
Propozit ia 7 Fie doua subspat ii vectoriale V
1
, V
2
V . Atunci sunt echivalente armat iile:
1. V
1
si V
2
sunt transverse;
2. () v V
1
+V
2
se scrie n mod unic sub forma v = v
1
+ v
2
, cu v
1
V
1
si v
2
V
2
.
Spunem ca spat iul vectorial V este suma directa a doua subspat ii vectoriale V
1
, V
2
V , daca V = V
1
V
2
.

In acest caz
subspat iile V
1
si V
2
se spune ca sunt subspat ii suplimentare.
Vom arata n continuare ca mult imea solut iilor unui sistem liniar si omogen poate privita ca un subspat iu vectorial al
unui spat iu vectorial de matrici coloana.
Un sistem liniar si omogen, cu m ecuat ii si n necunoscute, cu coecient ii din corpul K, este un sistem de forma:
_
_
a
11
x
1
+ + a
1n
x
n
= 0,
.
.
.
a
m1
x
1
+ + a
mn
x
n
= 0, .
(1)
unde n, m IN
si a
ij
K, ()i = 1, m, j = 1, n. Sistemul de mai sus se poate scrie matricial:
A X = 0
m
, (2)
unde A = (a
ij
)
i=1,m
j=1,n
=
_
_
_
a
11
a
1n
.
.
.
.
.
.
a
m1
a
mn
_
_
_ /
m,n
(K),
X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_ /
n,1
(K) si 0
m
=
_
_
_
0
.
.
.
0
_
_
_ /
m,1
(K).
O matrice X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_ /
n,1
(K) care verica egalitatea (2) se numeste solut ie a sistemului liniar si omogen dat;
notam cu o /
n,1
(K) mult imea solut iilor. Dupa cum se stie, mult imea de matrici /
n,1
(K) este un K-spat iu vectorial.
Propozit ia 8 Submult imea o /
n,1
(K) a solut iilor unui sistem liniar si omogen de forma (2) este un subspat iu vectorial
al mult imii matricilor coloana, /
n,1
(K).
Exemplu. Fie sistemul de ecuat ii
_
x +2y +z = 0
x +y 2z = 0
, care se scrie matricial
_
1 2 1
1 1 2
_
_
_
x
y
z
_
_
=
_
0
0
_
;
solut iile sunt de forma
x =
5
3
, y =
1
3
, z = , IR, sau X =
_
_
_
_
5
3
1
3
_
_
_
_
n notat ie matriciala. Rezulta ca
o =
_
_
X =
_
_
_
_
5
3
1
3
_
_
_
_
/
3,1
(IR)[ IR
_
_
/
3,1
(IR)
este L(X
0
), subspat iul generat de X
0
, unde X
0
=
_
_
_
_
5
3
1
3
1
_
_
_
_
.
Fie doua sisteme de ecuat ii liniare omogene cu acelasi numar de necunoscute, scrise sub forma matriciala: A X = 0
m
si
A
Y = 0
m
, unde A /
m,n
(K), A
/
m
,n
(K), X, Y /
n,1
(K). Sa notam cu o, o
/
n,1
(K) mult imea solut iilor celor
doua sisteme de ecuat ii si sa consideram mult imea solut iilor o
/
n,1
(K) a sistemului liniar omogen
_
A
B
_
Z = 0
m+m
,
obt inut prin reunirea ecuat iilor celor doua sisteme. Atunci o
= o o
.
O submult ime L V a unui spat iu vectorial V este o subvarietate liniara daca exista un subspat iu vectorial V
V ,
numit subspat iu vectorial director al lui L si un vector x
0
V astfel ncat
L = x
0
+V (= x
0
+ x[ x V
).
Exemplu. Fie mult imea solut iilor sistemului liniar si neomogen cu m ecuat ii si n necunoscute, cu coecient ii K:
_
_
a
11
x
1
+ +a
n1
x
n
= b
1
.
.
.
a
1m
x
1
+ +a
nm
x
n
= b
m
(3)
care se poate scrie matricial sub forma:
A X = b, (4)
unde:
A =
_
_
_
a
11
a
n1
.
.
.
.
.
.
a
1m
a
nm
_
_
_ /
m,n
(K) , X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_ /
n,1
(K) ,
b =
_
_
_
b
1
.
.
.
b
m
_
_
_ /
m,1
(K) .
Prin scrierea matriciala, mult imea solut iilor unui sistem de ecuat ii liniare de m ecuat ii si n necunoscute poate considerata
ca o submult ime a mult imii de matrici /
n,1
(K), (mult imea matricilor cu n linii, unde n este numarul de necunoscute, si o
coloana, cu elemente din K).
Propozit ia 9 Fie A X = b un sistem compatibil de ecuat ii liniare, unde A /
m,n
(K), X /
n,1
(K) si b /
m,1
(K).
Atunci mult imea solut iilor sistemului dat este o subvarietate liniara a spat iului vectorial /
n,1
(K), care are ca subspat iu
vectorial director subspat iul vectorial al solut iilor sistemului omogen asociat A Z = 0
m
.
3 Sisteme de vectori
3.1 Dependent a si independent a liniara
Fie V un K-spat iu vectorial. O mult ime S V se numeste sistem de vectori. Spunem ca un sistem de vectori S V este
liniar independent daca din orice combinat ie liniara nula cu elemente din S
(
1
v
1
+ +
n
v
n
=

0 cu
1
, . . . ,
n
K si v
1
, . . ., v
n
S) rezulta ca tot i coecient ii sunt nuli (
1
= =
n
= 0).
Exemplu. Daca v V
0 este un vector nenul, atunci mult imea S = v este liniar independenta, deoarece v =

0,
K si v ,= 0 = 0.
O mult ime S V se spune ca este liniar dependenta daca nu este liniar independenta. Aceasta revine la condit ia ca exista
o combinat ie liniara nula cu elemente din S, ai carei coecient i nu sunt tot i nuli, adica exista
1
v
1
+ +
n
v
n
=

0 cu
1
, . . . ,
n
K, nu tot i nuli, si v
1
, . . ., v
n
S.
Exemple.
1. O mult ime S V care cont ine vectorul nul (
0 S), este mult ime liniar dependenta, deoarece daca v S, atunci

0 v + 1
0 =

0, coecient ii neind tot i nuli.
2. Daca v V este un vector si K este un scalar, atunci mult imea S = v, v este liniar dependenta, deoarece
v + (1) ( v) =

0, coecient ii neind tot i nuli. Rezulta asadar ca doi vectori coliniari formeaza o mult ime liniar
dependenta.
Propozit ia 10 O mult ime de vectori S V este liniar dependent a daca si numai daca unul dintre vectori este o combinat ie
liniara a unui numar nit de vectori din S.
Propozit ia 11 Fie S V un sistem liniar independent. Atunci:
1. Daca S
S, atunci si S
este liniar independent (adica orice

subsistem al unui sistem liniar independent este tot liniar independent).
2. Daca v
1
, . . ., v
n
S sunt diferit i doi cate doi,
1
, . . .,
n
K si
v =
1
v
1
+ +
n
v
n
, atunci
1
, . . .,
n
sunt unic determinat i (adica coecient ii prin care un vector este o combinat ie
liniara a unor vectori liniar independent i dat i, sunt deternminat i n mod unic).
Un sistem de vectori S V se spune ca este sistem de generatori pentru V daca acoperirea sa liniara coincide cu ntreg
spat iul vectorial V , adica L(S) = V .
Un sistem de vectori B V se spune ca este baza a spat iului vectorial V daca este liniar independent si sistem de generatori
pentru V .
Fie B = v
1
, . . . , v
n
o baza a lui V . Daca x =
1
v
1
+
n
v
n
, atunci, cu propozit ia 11, coecient ii
1
, . . . ,
n
sunt unic
determinat i. Coecient ii
1
, . . . ,
n
se numesc coordonatele vectorului x n baza B.
Exemple.
1. Fie K
n
= K K
. .
n ori
si K-spat iul vectorial (K
n
, +,
sc
). Atunci B = e
1
, . . . , e
n
K
n
, unde
e
1
= (1, 0, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, . . . , 0, 1),
este o baza, numita baza canonica a spat iului vectorial (K
n
, +, ). Coordonatele unui vector x = (x
1
, . . . , x
n
) = x
1
e
1
+ +
x
n
e
n
, n baza canonica, sunt x
1
, . . . , x
n
.
2. Daca corpul K are cel put in n + 1 elemente (de exemplu, K poate o mult ime innita, cum este IR sau C/ ) si
(K
n
[X], +,
sc
) este K-spat iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n, atunci mult imea de polinoame
1, X, X
2
, . . . , X
n
K
n
[X] formeaza o baza, numita baza canonica. Daca f = a
0
+ a
1
X + + a
n
X
n
K
n
, atunci
coordonatele lui f n baza canonica sunt a
0
, . . . , a
n
.
Propozit ia 12 Daca S = v
1
, . . . , v
n
V este un sistem de vectori liniar independent, atunci S L(S) este o baza a lui
L(S).
Propozit ia 13 Fie S = v
1
, . . . , v
n
V un sistem de vectori liniar independent, x =
1
v
1
+
2
v
2
+
n
v
n
L(S) si
1 k n. Fie sistemul de vectori S
= v
1
, . . . , v
k1
, x, v
k+1
, . . . , v
n
L(S).
Atunci sunt echivalente armat iile:
1. S
este un sistem de vectori liniar independent.

2.
k
,= 0.
3. L(S) = L(S
).
Propozit ia 14 Daca S = v
1
, . . . , v
n
V este un sistem de vectori liniar independent si S
= w
1
, . . . , w
k
L(S) este de
asemenea un sistem de vectori liniar independent, atunci k n.
Propozit ia 15 Fie S = w
1
, . . . , w
p
V un sistem de generatori pentru V . Atunci exista o baza B V astfel ca B S
(adica din orice sistem de generatori pentru V se poate extrage o baza a lui V ).
Propozit ia 16 Orice spat iu vectorial care admite un sistem nit de generatori admite o baza formata dintr-un numar nit
de vectori.
In general, se poate arata ca orice spat iu vectorial admite o baza. Demonstrat ia acestui fapt foloseste cunostint e de
matematica superioara (lema lui Zorn, echivalenta cu axioma alegerii).
Teorema 1 (Teorema dimensiunii) Daca B = v
1
, . . . , v
n
V este o baza a lui V , atunci orice alta baza a lui V are acelasi
numar n de vectori.
Numarul vectorilor dintr-o baza a lui V se numeste dimensiunea lui V si se noteaza cu dim
K
V , sau dimV . Daca V =
0,
atunci se deneste dimV = 0. Un spat iu vectorial care admite o baza nita se spune ca este nit dimensional. Spat iile
vectoriale considerate n continuare sunt presupuse nit dimensionale.
Spat iile vectoriale (K
n
, +,
sc
) si (K
n
[X], +,
sc
) peste K au baze cu n, respectiv n + 1 vectori, deci au dimensiunile
dimK
n
= n si dimK
n
[X] = n + 1.
Propozit ia 17 Fie W V un subspat iu vectorial al unui spat iu vectorial (nit dimensional) V . Atunci:
1. Orice baz a a lui W se poate completa la o baza a lui V .
2. Exista un subspat iu vectorial W
V astfel ncat V = W W
(adica V este suma directa a subspat iilor vectoriale

suplimentare W si W
).
Propozit ia 18 Daca dimV = n, atunci
1. orice sistem care cont ine n vectori liniar independent i formeaza o baza n V ;
2. orice sistem de generatori care cont ine n vectori formeaza o baza n V ;
3. daca W V este un subspat iu vectorial, atunci W = V daca si numai daca dimW = n.
Propozit ia 19 Fie V
1
, V
2
V doua subspat ii vectoriale (nit dimensionale) ale unui spat iu vectorial V . Atunci:
dim(V
1
) + dim(V
2
) = dim(V
1
V
2
) + dim(V
1
+V
2
),
formula cunoscuta sub numele de formula dimensiunii sau formula lui Grassmann.
3.2 Rangul unui sistem de vectori
Daca M V este un sistem de vectori din V , atunci rangul lui M este dimensiunea subspat iului vectorial generat de M
(rang M = dimL(M)).
Propozit ia 20 Fie matricea A /
m,n
(K) si e sistemele de vectori: C /
m,1
(K), format din coloanele matricii A si
L /
1,n
(K), format din liniile matricii A. Au loc urmatoarele egalitat i ntre rangurile sistemelor de vectori C , L si rangul
matricii A:
rang C = rang L = rang A,
rezultat cunoscut sub numele de formula rangului.
Propozit ia 21 Fie T = v
1
, . . . , v
k
V un sistem nit de vectori din V si [T]
B
matricea coordonatelor vectorilor din T
ntr-o baza oarecare B V , cu cordonatele scrise pe coloana. Atunci:
1. Rangul lui T este egal cu rangul matricii [T]
B
(adica
rang T = rang [T]
B
).
2. Rangul matricii [T]
B
este k (rang [T]
B
= k) daca si numai daca vectorii din T sunt liniar independent i.
B
este strict mai mic decat k daca si numai daca vectorii din T sunt liniar dependent i.
B
este egal cu dimensiunea lui V
(rang [T]
B
= dimV ) daca si numai daca vectorii din T formeaza o baza (adica T V este o baza) a lui V .
Exemplu.
Fie v
1
= (1, 1, 2), v
1
= (1, 1, 1) si v
3
= (1, 1, 1) IR
3
. Matricea coordonatelor vectorilor este A =
_
_
1 1 1
1 1 1
2 1 1
_
_
,
iar det A = 6, prin urmare rangA = 3, deci v
1
, v
2
, v
3
IR
3
formeaza o baza.
Data o baza B = v
1
, . . . , v
n
V , ecarui vector x V i se asociaza o matrice coloana formata din cordonatele vectorului
x n aceasta baza:
V x [ x]
B
=
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_ /
n,1
(K), unde x = x
1
v
1
+ +x
n
v
n
.
Vom numi matricea [ x]
B
reprezentarea matriciala a vectorului x n baza B.
Exemplu.
Fie baza B
= v
1
= (1, 1, 2), v
1
= (1, 1, 1), v
3
= (1, 1, 1) IR
3
. Vectorul x = (2, 4, 1) IR
3
se scrie sub forma
x = 1 v
1
+ 2 v
2
+ 3 v
3
. Reprezentarea matriciala a lui x este [ x]
B
=
_
_
1
2
3
_
_
/
3,1
(IR).
Daca B = e
1
, . . . , e
n
V si B
f
1
, . . . ,

f
n
V sunt doua baze ale lui V , atunci matricea de trecere de la baza B la
baza B
este, prin denit ie, matricea A = (a

i
j
)
i,j=1,n
, unde

f
j
=
n
i=1
a
i
j
e
i
, n = dimV . Explicit, cordonatele vectorilor din baza
B
formeaza coloanele matricii A. Notam A = [B, B
].
Exemplu.
Fie baza canonica
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) IR
3
si B
= v
1
= (1, 1, 2), v
2
= (1, 1, 1), v
3
= (1, 1, 1) IR
3
baza
considerata n exemplele de mai sus. Matricea de trecere de la baza B la baza B
este matricea
[B, B
] =
_
_
1 1 1
1 1 1
2 1 1
_
_
.
Propozit ia 22 Fie B, B
V doua baze. Pentru un vector x V , ntre reprezentarile sale matriciale n cele doua baze si
matricea de trecere exista relat ia:
[ x]
B
= [B, B
] [ x]
B
. (5)
Daca n = dimV , B = e
i
i=1,n
, B
f
j
j=1,n
, x = x
1
e
1
+ +x
n
e
n
=
= y
1

f
1
+ +y
n

f
n
si e
i
=
n
j=1
a
j
i
f
j
, ()i = 1, n, atunci:
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_ =
_
_
_
a
1
1
a
1
n
.
.
.
.
.
.
a
n
1
a
n
n
_
_
_
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_. (6)
Exemplu. Vectorul x = (2, 4, 1) IR
3
, are reprezentarile matriciale [ x]
B
=
_
_
2
4
1
_
_
n baza canonica
B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) IR
3
si [ x]
B
=
_
_
1
2
3
_
_
n baza B
= v
1
= (1, 1, 2), v
2
= (1, 1, 1), v
3
=
(1, 1, 1) IR
3
. Matricea de trecere de la baza B la baza B
este [B, B
] =
_
_
1 1 1
1 1 1
2 1 1
_
_
.

Intr-adevar, [x]
B
=
[B, B
][x]
B
, pentru ca
_
_
2
4
1
_
_
=
_
_
1 1 1
1 1 1
2 1 1
_
_
_
_
1
2
3
_
_
.
Propozit ia 23 Fie V un K-spat iu vectorial de dimensiune n. Daca B, B
sunt doua baze ale sale, matricea de trecere [B, B
],
de la baza B la baza B
, este o matrice inversabila, inversa sa ind [B
, B]. Reciproc, daca B este o baza a lui V si A /

n
(K)
este o matrice inversabila, atunci exista o baza B
astfel ncat [B, B
] = A.
Fiind data o baza B, sa observam ca matricea unitate I
n
poate considerata drept I
n
= [B, B] (adica matricea de trecere
care lasa baza neschimbata).
Propozit ia 24 Fie B, B
si B
trei baze ale unui spat ie vectorial V . Atunci are loc egalitatea matriciala:
[B, B
] [B
, B
] = [B, B
].
Daca B = e
1
, . . . , e
n
V si B
f
1
, . . . ,

f
n
V sunt doua baze ale unui spat iu vectorial real V , atunci:
1. Daca det[B, B
] > 0, atunci se spune ca bazele B si B
sunt la fel orientate;

2. Daca det[B, B
] < 0, atunci se spune ca bazele B si B
sunt invers orientate.

Propozit ia 25 Pe mult imea tuturor bazelor unui spat iu vectorial real V , relat ia ,,B B
daca B si B
sunt la fel orientate

(adica det[B, B
] > 0) este o relat ie de echivalent a.

Mult imea tuturor bazelor se scrie ca reuniunea a doua clase de echivalent a; doua baze din aceeasi clasa sunt la fel orientate,
iar doua baze din clase diferite sunt invers orientate.
De exemplu, n IR
2
, daca se iau bazele B
0
= e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1) si B
1
=
f
1
= (1, 0),

f
2
= (0, 1), atunci cele doua
baze nu sunt echivalente, pentru ca [B
0
, B
1
] =
_
1 0
0 1
_
, det[B
0
, B
1
] = 1, deci B
0
si B
1
determina doua clase diferite.
3.3 Lema substitut iei
Propozit ia 26 (Lema substitut iei) Fie B = e
1
, . . . , e
n
o baza a unui K-spat iu vectorial V , doi vectori x
0
= x
1
0
e
1
+ +
x
n
0
e
n
V si
x = x
1
e
1
+ +x
n
e
n
V si un indice i
0
1, . . . , n. Atunci
1. Mult imea B
= e
1
, . . . e
i
0
1
, x
0
, e
i
0
+1
, e
n
este o baza a lui V daca si numai daca x
i
0
0
,= 0.
2. Dac a x
i
0
0
,= 0 si
x = y
1
e
1
+ +y
i
0
1
e
i
0
1
+ y
i
0
x
0
+y
i
0
+1
e
i
0
+1
+ +y
n
e
n
este scrierea vectorului x n baza B
, atunci:
y
i
0
=
x
i
0
x
i
0
0
, y
i
=
x
i
x
i
0
0
x
i
0
x
i
0
x
i
0
0
=
x
i
0
0
x
i
0
x
i
0
x
i
x
i
0
0
, ()i ,= i
0
.
Numarul x
i
0
0
se numeste pivot, iar regula de calcul a cordonatelor y
i
, i ,= i
0
, se numeste regula dreptunghiului, deoarece din
tabelul cordonatelor vectorilor:
x
0
x
e
1
x
1
0
x
1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
i
0
1
x
i
0
1
0
x
i
0
1
iese din baza
e
i
0
x
i
0
0 x
i
0
e
i
0
+1
x
i
0
+1
0
x
i
0
+1
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
i
x
i
0
x
i
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
n
x
n
0
x
n
:
x
i
0
0 x
i
0
x
i
0
x
i
se observa ca y
i
, care va lua locul lui x
i
, se obt ine ca rezultat al scaderii produselor x
i
x
i
0
0
x
i
0
x
i
0
(al elementelor aate n
colt urile dreptunghiului din dreapta), mpart it la pivolul x
i
0
0
.
Se obt ine:
x
0
x
e
1
0 y
1
=
x
1
x
i
0
0
x
1
0
x
i
0
x
i
0
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
i
0
1
0 y
i
0
1
=
x
i
0
1
x
i
0
0
x
i
0
1
0
x
i
0
x
i
0
0
x
0
1 y
i
0
=
x
i
0
x
i
0
0
e
i
0
1
0 y
i
0
+1
=
x
i
0
+1
x
i
0
0
x
i
0
+1
0
x
i
0
x
i
0
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
i
0 y
i
=
x
i
x
i
0
0
x
i
0
x
i
0
x
i
0
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
e
n
0 y
n
=
x
n
x
i
0
0
x
n
0
x
i
0
x
i
0
0
Vom prezenta n continuare cateva aplicat ii ale lemei substitut iei.
3.3.1 Determinarea rangului unui sistem de vectori
Exemplu. Fie vectorii v
1
= (1, 2, 1), v
2
= (1, 1, 1), v
3
= (2, 1, 0), v
4
= (0, 3, 2) IR
3
.
v
1
v
2
v
3
v
4
e
1
1 1 2 0
e
2
2 1 1 3
e
3
1 1 0 2
v
1
1 1 2 0
e
2
0 3 3 3
e
3
0 2 2 2
v
1
1 0 1 1
v
2
0 1 1 1
e
3
0 0 0 0
S-au facut doua nlocuiri, deci rangul sistemului v
1
, v
2
, v
3
, v
4
IR
4
este 2 si L( v
1
, v
2
) = L( v
1
, v
2
, v
3
, v
4
).
3.3.2 Rezolvarea unui sistem de ecuat ii liniare
Exemple.
1. Sistemul urmator este incompatibil:
_
_
_
x
1
x
2
+x
3
= 0
x
1
+x
2
+x
3
= 6
3x
1
+x
2
+3x
3
= 1
.
Avem:
c
1
c
2
c
3

b
e
1
1 1 1 0
e
2
1 1 1 6
e
3
3 1 3 1
c
1
1 1 1 0
e
2
0 2 0 6
e
3
0 4 0 1
c
1
1 0 1 3
c
2
0 1 0 3
e
3
0 0 0 11
_
_
_
x
1
+x
3
= 3
x
2
= 3
0 = 11
Sistemul este incompatibil, pentru ca 11 ,= 0. Justicarea este urmatoarea:

b = 3 c
1
+3 c
2
11 e
2
, iar c
1
, c
2
L( c
1
, c
2
, c
3
)
este baza, deci

b / L( c
1
, c
2
, c
3
).
2. Sistemul urmator este compatibil:
_
_
_
2x
1
x
2
+x
3
= 3
x
1
+2x
2
+x
3
= 6
3x
1
+x
2
+2x
3
= 9
.
Sistemul este compatibil, pentru ca

b L( c
1
, c
2
). Sistemul, n forma simplicata, din care putem scrie solut iile, se scrie:
_
_
x
1
+
3
5
x
3
=
12
5
+x
2
+
1
5
x
3
=
9
5
,
deci mult imea solut iilor este (
3
5
+
12
5
,
1
5
+
9
5
, )[ IR. Necunoscuta x
3
este necunoscuta secundara si necunoscutele
x
1
si x
2
sunt necunoscute principale.Urmeaza tabelul:
c
1
c
2
c
3

b
e
1
2 1 1 3
e
2
1 2 1 6
e
3
3 1 2 9
c
1
1
1
2
1
2
3
2
e
2
0
5
2
1
2
9
2
e
3
0
5
2
1
2
9
2
c
1
1 0
3
5
12
5
c
2
0 1
1
5
9
5
e
3
0 0 0 0
3.3.3 Calcularea inversei unei matrici
Exemplu. Sa se determine inversa matricii A =
_
_
1 1 1
1 1 0
1 0 1
_
_
.
c
1
c
2
c
3
e
1
e
2
e
3
e
1
1 1 1 1 0 0
e
2
1 1 0 0 1 0
e
3
1 0 1 0 0 1
c
1
1 1 1 1 0 0
e
2
0 0 1 1 1 0
e
3
0 1 2 1 0 1
c
1
1
1
2
0
1
2
0
1
2
e
2
0
1
2 0
1
2
1
1
2
c
3
0
1
2
1
1
2
0
1
2
c
1
1 0 0 1 1 1
c
2
0 1 0 1 2 1
c
3
0 0 1 1 1 0
A
1
=
_
_
1 1 1
1 2 1
1 1 0
_
_
.
Intr-adevar,
_
_
1 1 1
1 1 0
1 0 1
_
_
_
_
1 1 1
1 2 1
1 1 0
_
_
=
_
_
1 1 1
1 2 1
1 1 0
_
_
_
_
1 1 1
1 1 0
1 0 1
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
4 Aplicat ii liniare ntre doua spat ii vectoriale
Fie V si W doua spat ii vectoriale peste acelasi corp K.
O aplicat ie f : V W se numeste aplicat ie liniara daca are proprietatea ca f( x + y) = f( x) + f( y), () x, y V si
(), K. Notam cu L(V, W) = f : V W[f aplicat ie liniara.
De exemplu, daca V = /
n,1
(K), W = /
m,1
(K) si A /
m,n
(K), atunci aplicat ia f : /
n,1
(K) /
m,1
(K) denita prin
f(X) = A X, este o aplicat ie liniara.

Intr-adevar, t inand seama de proprietat ile operat iilor cu matrici, avem f(X +Y ) =
f(X) +f(Y )
A (X +Y ) = (A X) +(A Y ), ()X, Y /
n,1
(K) si , K, ceea ce este, evident, adevarat.
Propozit ia 27 O aplicat ie f : V W este liniara daca si numai daca sunt satisfacute simultan condit iile:
f( x + y) = f( x) +f( y), (7)
f( x) = f( x), (8)
() x, y V si () K. Proprietatea (7) se numeste proprietatea de aditivitate, iar proprietatea (8) se numeste proprietatea
de omogenitate.
Propozit ia 28 Fie o aplicat ie liniara f : V W, iar V
V si
W
W doua subspat ii vectoriale. Atunci f(V
) = f( x
)[ x
W si f
1
(W
) = x V [f( x) W
V sunt subspat ii
vectoriale.
Daca se considera, n particular, V
0
V
,atunci f(V
) =
0
W
, deoarece f(
0
V
) = f(0
0
V
) = 0 f(
0
V
) =

0
W
.
Daca se considera, n particular, V
= V si W
0
W
, n propozit ia 28, rezulta ca f(V ) W si f
1
(
0
W
) V sunt
subspat ii vectoriale.
Nucleul aplicat iei f este ker f = f
1
(
0
W
) = x V [ f( x) =

0
W

V . Dimensiunea dimker f (daca este nita) se noteaza def f si se numeste defectul aplicat iei f.
Imaginea aplicat iei f este Imf = f(V ) = f( x) [ x V W. Dimensiunea dimImf (daca este nita) se noteaza rang f
si se numeste rangul aplicat iei f.
Propozit ia 29 O aplicat ie liniara f : V W, ntre doua spat ii vectoriale peste acelasi corp K, este injectiva daca si numai
daca ker f =
0
V
.
Propozit ia 30 Fie f : V W o aplicat ie liniara ntre doua K-spat ii vectoriale.
1. Daca y
1
, . . . , y
k
W este un sistem liniar independent astfel ca y
1
= f( x
1
), . . . , y
k
= f( x
k
) (adica y
1
, . . . , y
k

Imf), atunci si sistemul x
1
, . . . , x
k
V este un sistem liniar independent.
2. Daca x
1
, . . . , x
n
V este un sistem de generatori pentru V , atunci si
f( x
1
), . . . , f( x
n
) este un sistem de generatori pentru f(V ).
Teorema 2 (Teorema rangului) Daca f : V W este o aplicat ie liniara ntre K-spat ii vectoriale nit dimensionale, atunci
dimV = def f + rang f.
Propozit ia 31 Fie f : V W o aplicat ie liniarantre doua spat ii vectoriale peste acelasi corp K. Fie B = v
1
, . . . , v
p
, v
p+1
, . . . , v
n

V o baza care extinde o baza v
1
, . . . , v
p
ker f. Atunci sistemul de vectori f( v
p+1
), . . . , f( v
n
) formeaza o baza pentru
Imf.
Sa remarcam ca demonstrat ia propozit iei 31 da si o modalitate concreta de a construi o baza n Imf: se ia o baza n ker f,
care se extinde la o baza a lui V ; imaginile prin f ale vectorilor care extind baza din nucleu formeaza o baza n Imf.
Propozit ia 32 Fie f : V W o aplicat ie liniara ntre doua K-spat ii vectoriale (nit dimensionale).
1. Aplicat ia f este injectiva daca si numai daca rang f = dimV .
2. Aplicat ia f este surjectiva daca si numai daca rang f = dimW.
3. Aplicat ia f este bijectiva daca si numai daca rang f = dimV =
= dimW.
Fie B = e
1
, . . . , e
n
V si B
1
= e
1
, . . . , e
m
W doua baze ale lui V , respectiv W. Matricea [f]
B
1
,B
= (f
i
)
i=1,n,=1,m

/
m,n
(K), denita de egalitatea f( e
i
) =
m
=1
f
i
e
, se numeste matricea aplicat iei f corespunzatoare bazelor B si B

1
.
Propozit ia 33 Daca x V , iar [ x]
B
/
n,1
si [f( x)]
B
1
/
m,1
sunt matricile coloana formate din cordonatele vectorilor x
si f( x) n bazele corespunzatoare (reprezentarile matriciale ale celor doi vectori), atunci are loc formula:
[f( x)]
B
1
= [f]
B
1
,B
[ x]
B
,
sau:
_
_
_
y
1
.
.
.
y
m
_
_
_ =
_
_
_
f
1
1
f
1
n
.
.
.
.
.
.
f
m
1
f
m
n
_
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_,
unde x = x
1
e
1
+ + x
n
e
n
si f( x) = y
1
e
1
+ + y
m
e
m
( reprezentarea matriciala a aplicat iei liniare f n perechea de baze
(B, B
1
)).
Propozit ia 34 Are loc formula
rang f = rang [f]
B
1
,B
, (9)
adica rangul aplicat iei liniare f este egal cu rangul matricii sale n orice pereche de baze (B, B
1
).
In particular, rangul matricii unei aplicat iei liniare f nu depinde de perechea de baze n care este considerat.
Propozit ia 35 Fie B = u
1
, . . . , u
n
si B
= u
1
, . . . , u
n
V doua baze ale lui V si B
1
= v
1
, . . . , v
m
si B
1
=
v
1
, . . . , v
m
W doua baze ale lui W. Fie [B, B
] matricea de trecere de la B la B
si [B
1
, B
1
] matricea de trecere de la
B
1
la B
1
. Atunci:
[f]
B
1
,B
= [B
1
, B
1
]
1
[f]
B
1
,B
[B, B
] sau (10)
[f]
B
1
,B
= [B
1
, B
1
] [f]
B
1
,B
[B, B
].
Propozit ia 36 Fie f : U V si g : V W doua aplicat ii liniare ntre spat ii vectoriale peste acelasi corp K si e
B
1
= u
1
, . . . , u
m
U, B
2
= v
1
, . . . , v
n
V si B
3
= w
1
, . . . , w
p
W baze ale celor trei spat ii vectoriale. Atunci este
adevarata egalitatea matriciala:
[g f]
B
3
,B
1
= [g]
B
3
,B
2
[f]
B
2
,B
1
,
adica matricea compunerii a doua aplicat ii liniare este produsul matricilor celor doua aplicat ii, n bazele corespunzatoare.
5 Izomorsme de spat ii vectoriale
O aplicat ie liniara f : V W ntre doua spat ii vectoriale peste acelasi corp K, se spune ca este un izomorsm de spat ii
vectoriale, daca f este o biject ie. Doua spat ii vectoriale ntre care exista un izomorsm se spune ca sunt izomorfe.
Propozit ia 37 Daca f : V W este un izomorsm de spat ii vectoriale, atunci si f
1
: W V este un izomorsm.
Propozit ia 38 Fie f : V W un izomorsm de spat ii vectoriale,
o = v
1
, . . . , v
n
V un sistem de vectori si
f(o) = f( v
1
), . . . , f( v
n
) W. Atunci:
1. o V este liniar independent daca si numai daca f(o) W este liniar independent.
2. o V este sistem de generatori daca si numai daca f(o) W este sistem de generatori.
3. o V este baza daca si numai daca f(o) W este baza.
Teorema 3 Doua spat ii vectoriale (nit dimensionale) sunt izomorfe daca si numai daca au aceeasi dimensiune.

In particular,
toate spat iile vectoriale care au dimensiunea n IN
sunt izomorfe cu K-spat iul vectorial canonic denit pe K

n
.
Propozit ia 39 Fie f : V W un izomorsm de spat ii vectoriale peste acelasi corp K si e B
1
= a
1
, . . . , a
n
V ,
B
2
=
b
1
, . . . ,
b
n
W baze ale celor doua spat ii vectoriale. Atunci este adevarata egalitatea matriciala:
[f
1
]
B
1
,B
2
= [f]
1
B
2
,B
1
,
adica matricea izomorsmului invers unui izomorsm de K-spat ii vectoriale este inversa matricii izomorsmului n bazele
corespunzatoare.
Propozit ia 40 Fie B = a
1
, . . . , a
n
V si B
1
=
b
1
, . . . ,
b
m

W doua baze ale K-spat iilor vectoriale V , respectiv W. Sa consideram aplicat ia
F : L(V, W) /
m,n
(K), care asociaza unei aplicat ii liniare f L(V, W) matricea [f]
B
1
,B
= (f
i
)
i=1,n,=1,m
/
m,n
(K),
adica matricea aplicat iei f corespunzatoare bazelor B si B
1
.
Atunci F este un izomorsm de spat ii vectoriale.
O consecint a importanta a propozit iei de mai sus este urmatorul rezultat.
Propozit ia 41 Daca V si W sunt spat ii vectoriale nit dimensionale peste corpul K, atunci dimL(V, W) = dimV dimW.
Ca un caz particular, se poate deduce ca dimV
= dimL(V, K) =
= dimV dimK = dimV 1 = dimV, rezultat obt inut n propozit ia ??, unde se construieste efectiv o baza B
, duala
unei baze B V . De remarcat ca desi spat iile vectoriale V si V
sunt izomorfe, avand aceeasi dimensiune, nu exista nici un

izomorsm canonic ntre aceste spat ii vectoriale.
6 Endomorsme liniare
6.1 Generalitat i privind endomorsmele liniare
Fie V un spat iu vectorial peste un corp K.
O aplicat ie K-liniara f : V V se numeste endomorsm liniar. Se noteaza cu End(V ) mult imea endomorsmelor liniare
ale spat iului vectorial V . Deoarece End(V ) = L(V, V ), din propozit ia ?? rezulta ca End(V ) este un K-spat iu vectorial.
Un endomorsm liniar bijectiv se numeste automorsm liniar. Un automorsm liniar este deci un endomorsm care este
n acelasi timp un izomorsm.
Pentru endomorsme si automorsme se pot folosi rezultatele si construct iile din cazul aplicat iilor liniare, t inand seama ca
domeniul si codomeniul este acelasi. Aceasta particularitate impune nsa unele elemente specice. Unul dintre aceste elemnte
specice este matricea unui endomorsm ntr-o baza a spat iului vectorial, cand atat pentru domeniul de denit ie, cat si pe
codomeniu, se considera aceeasi baza.
Fie B = e
1
, . . . , e
n
V o baza. Matricea endomorsmului corespunzatoare bazei B este
[f]
B
= [f]
B,B
= (f
j
i
)
i,j=1,n
/
n
(K),
unde elementele matricii sunt denite de relat ia f( a
i
) =
n
j=1
f
j
i
a
j
. Daca x V este un vector si [ x]
B
, [f( x)]
B
sunt matricile
coloana formate din cordonatele vectorilor x si f( x) n baza B (sau reprezentarile matriciale ale celor doi vectori), atunci:
[f( x)]
B
= [f]
B
[ x]
B
,
adica:
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_ =
_
_
_
f
1
1
f
n
1
.
.
.
.
.
.
f
n
1
f
n
n
_
_
_
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_,
unde x = x
1
a
1
+ +x
n
a
n
si y = y
1
a
1
+ +y
n
(propozit ia 33).
Aplicand propozit iile 34 si 35 se obt in rezultatele urmatoare.
Propozit ia 42 Daca f End(V ) si B este o baza a spat iului vectorial V , atunci
rang f = rang [f]
B
, (11)
adica rangul endomorsmului f este egal cu rangul matricii sale n orice baza B a lui V .
Propozit ia 43 Fie B = a
1
, . . . , a
n
V si B
= a
1
, . . . , a
n
V doua baze ale lui V si e [B, B
] matricea de trecere de la
B la B
. Atunci:
[f]
B
= [B, B
]
1
[f]
B
[B, B
] sau (12)
[f]
B
= [B
, B] [f]
B
[B, B
].
6.2 Vectori si valori proprii
Un vector propriu al endomorsmului liniar f End(V ) este un vector v V
0 care are proprietatea ca exista K

pentru care f( v) = v. Scalarul K care corespunde unui vector propriu v se numeste valoare proprie. Mult imea valorilor
proprii ale endomorsmului f se numeste spectrul lui f si se noteaza cu (f). Sa remarcam ca un vector propriu este nenul,
pe cand o valoare proprie poate nula.
6.3 Calculul valorilor si vectorilor proprii pentru
dimensiunile 2 si 3
Vom explicita n continuare calculul valorilor si vectorilor proprii n cazurile n = 2 si n = 3.
In cazul n = 2, se considera baza B = e

1
, e
2
V . Atunci
F =
_
f
1
1
f
1
2
f
2
1
f
2
2
_
, iar polinomul caracteristic se scrie
P
f
() =
f
1
1
f
1
2
f
2
1
f
2
2

=
2
(f
1
1
+ f
2
2
) + (f
1
1
f
2
2
f
1
2
f
2
1
). Ecuat ia ale carei solut ii sunt valorile proprii (ecuat ia
caracteristica) este:
2
(f
1
1
+f
2
2
) + (f
1
1
f
2
2
f
1
2
f
2
1
) = 0, (13)
sau:
2
(trace F) + det F = 0.
Daca ecuat ia (13) are radacini n K, atunci sistemul care da coordonatele vectorilor proprii se reduce la una din ecuat iile
sistemului omogen:
_ _
f
1
1

_
v
1
+f
1
2
v
2
= 0
f
2
1
v
1
+
_
f
2
2

_
v
2
= 0
.
Exemple.
1. Fie endomorsmul liniar f : IR
2
IR
2
,
f(x, y) = (3x +y, x + 3y).

In baza canonica B = e
1
, e
2
IR
2
, e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1), matricea lui f este [f]
B
=
_
3 1
1 3
_
,
deoarece f( e
1
) = (3, 1) si f( e
2
) = (1, 3), [f( e
1
)]
B
=
_
3
1
_
si [f( e
2
)]
B
=
_
1
3
_
alcatuiesc coloanele matricii [f]
B
. Polinomul
cararcteristic este P
f
() =
3 1
1 3
=
=
2
6 + 8, care are radacinile
1
= 2 si
2
= 4.
-Pentru
1
= 2, sistemul a carui solut ie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
_
3 2 1
1 3 2
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_

_
1 1
1 1
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_

_
v
1
+v
2
= 0
v
1
+v
2
= 0
v
1
+ v
2
= 0 v
2
= v
1
. Daca notam v
1
= IR
, atunci
v
1
= (, ) = (1, 1).
-Pentru
1
= 4, sistemul a carui solut ie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
_
3 4 1
1 3 4
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_

_
1 1
1 1
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_

_
v
1
+v
2
= 0
v
1
v
2
= 0
v
1
v
2
= 0 v
2
= v
1
. Daca notam v
1
= IR
,
atunci v
1
= (, ) = (1, 1).
Daca se considera baza B
= (1, 1), (1, 1) IR

2
, rezulta matricea [f]
B
=
_
2 0
0 4
_
, care este o matrice diagonala.
2
IR
2
, f(x, y) = (x, x + y).

1
, e
2
IR
2
, matricea lui f este
[f]
B
=
_
1 0
1 1
_
. Polinomul caracteristic este
1 0
1 1
= (1 )
2
, cu radacina dubla
1
=
2
= 1. Sistemul a carui
solut ie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
_
1 1 0
1 1 1
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_
v
1
= 0.
Rezulta ca mult imea vectorilor proprii este de forma
(0, v
2
)[v
2
IR
= (0, 1)[ IR
.

In cazul acestui endomorsm nu exista o baza a lui IR
2
, formata din vectori proprii.
2
IR
2
, f(x, y) = (x y, x + y).

1
, e
2
IR
2
, matricea lui f
este [f]
B
=
_
1 1
1 1
_
1 1
1 1
= (1 )
2
+ 1, care nu are radacini reale. Rezulta ca
endomorsmul f nu are vectori si valori proprii.
4. Fie endomorsmul liniar g : C/
2
C/
2
al spat iului vectorial complex C/
2
, f(x, y) = (x y, x +y).

In baza canonica
B = e
1
, e
2
C/
2
, matricea lui g este [g]
B
=
_
1 1
1 1
_
1 1
1 1
= (1 )
2
+ 1, care
are ca radacini
1,2
= 1 i, unde i C/ este unitatea imaginara (i
2
= 1).
Pentru
1
= 1 +i, sistemul a carui solut ie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este:
_
1 (1 +i) 1
1 1 (1 +i)
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_
_
i 1
1 i
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_
_
iv
1
v
2
= 0
v
1
iv
2
= 0

v
1
iv
2
= 0. Daca notam v
2
= C/

, atunci v
1
= (i, ) = (i, 1).
Pentru
1
= 1 i, sistemul a carui solut ie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este:
_
1 (1 i) 1
1 1 (1 i)
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_
_
i 1
1 i
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_
_
iv
1
v
2
= 0
v
1
+iv
2
= 0

v
1
+iv
2
= 0. Daca notam v
2
= C/

, atunci v
1
= (i, ) = (i, 1).
Daca se considera baza B
= (i, 1), (i, 1) C/

2
, rezulta matricea diagonala [g]
B
=
_
1 +i 0
0 1 i
_
.
Sa remarcam ca endomorsmul f End(IR
2
) de la exemplul anterior, are aceeasi matrice n baza canonica a lui IR
2
ca
g, dar nu are nici o valoare proprie ((f) = _/ ), pe cand (g) = 1 i. Desi cele doua endomorsme au acelasi polinom
caracteristic P
f
() = P
g
() =
2
2 + 2, ecuat ia P
f
() = 0 nu are radacini n IR, pe cand ecuat ia P
g
() = 0 are doua
radacini n C/ . Diferent a provine din faptul ca IR nu este un corp algebric nchis, adica nu toate polinoamele cu coecient i
reali au radacinile n IR, pe cand C/ este un corp algebric nchis.
Sa studiem acum cazul n = 3. Se considera baza B = e
1
, e
2
, e
3
V . Atunci matricea endomorsmului f End(f) are
forma
F =
_
_
f
1
1
f
1
2
f
1
3
f
2
1
f
2
2
f
2
3
f
3
1
f
3
2
f
3
3
_
_
,
iar ecuat ia caracteristica se scrie
3
+ (trace F)
2
2
+ det F = 0, (14)
unde:
trace F = f
1
1
+f
2
2
+f
3
3
si .
2
=
f
2
2
f
2
3
f
3
2
f
3
3
f
1
1
f
1
3
f
3
1
f
3
3
f
1
1
f
1
2
f
1
1
f
2
2
,
(adica trace F este suma elementelor matricii F de pe diagonala principala, iar
2
este suma complement ilor algebrici ai ele-
mentelor de pe diagonala principala). Sistemul a carui solut ie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori
valorii proprii , este:
_
_
_
_
f
1
1

_
v
1
+f
1
2
v
2
+f
1
3
v
3
= 0
f
2
1
v
1
+
_
f
2
2

_
v
2
+f
2
3
v
3
= 0
f
3
1
v
1
+f
3
2
v
2
_
f
3
3

_
v
3
= 0
.
Exemple.
3
IR
3
,
f(x, y, z) = (4x + 2y 2z, x + 3y + z, x y + 5z). Considerand baza canonica B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0),
e
3
= (0, 0, 1) IR
3
, matricea endomorsmului f este F = [f]
B
=
_
_
4 2 2
1 3 1
1 1 5
_
_
. Polinomul caracteristic este P
f
() =
4 2 2
1 3 1
1 1 5
= 48 44 + 12
2

3
. Pentru a folosi formula (14), se calculeaza trace f = 4 + 3 + 5 = 12,
2
=
3 1
1 5
4 2
1 5
4 2
1 3
= 44 si
det F =
4 2 2
1 3 1
1 1 5
= 48. Radacinile P
f
() = 0 sunt
1
= 2,
2
= 4,
3
= 6, deci (f) = 2, 4, 6.
Pentru
1
= 2, sistemul omogen a carui solut ie nenula reprezint a coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
_
_
2 2 2
1 1 1
1 1 3
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, de unde v
1
= , v
2
= , v
3
= 0, deci v
1
= (1, 1, 0), IR
.
Pentru
2
= 4, sistemul omogen a carui solut ie nenula reprezint a coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
_
_
0 2 2
1 1 1
1 1 1
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, de unde v
1
= 0, v
2
= , v
3
= , deci v
2
= (0, 1, 1), IR
.
Pentru
3
= 6, sistemul omogen a carui solut ie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
_
_
2 2 2
1 3 1
1 1 1
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, de unde v
1
= , v
2
= 0, v
3
= , deci v
3
= (1, 0, 1), IR
In baza B
= (1, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 1) IR

3
, rezulta matricea diagonala [f]
B
=
_
_
2 0 0
0 4 0
0 0 6
_
_
.
2. Fie endomorsmul liniar
f : IR
3
IR
3
, f(x, y, z) = (9x + 3y 3z, 2x + 8y 2z, x y + 7z). Considerand baza canonica B = e
1
, e
2
, e
3
IR
3
,
matricea endomorsmului f este F = [f]
B
=
_
_
9 3 3
2 8 2
1 1 7
_
_
. Avem trace f = 9 + 8 + 7 = 24,
2
=
8 2
1 7
9 3
1 7
9 3
2 8
= 180, det F =
9 3 3
2 8 2
1 1 7
= 432, prim urmare polinomul caracteristic este

P
f
() =
3
+ 24
2
180 + 432 = ( 6)
2
( 12), (f) = 6, 12.
Pentru
1
_
_
3 3 3
2 2 2
1 1 1
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, de unde v
1
= + , v
2
= , v
3
= . Rezulta ca un vector propriu asociat valorii
proprii
1
= 6 are forma v = ( + , , ) = (1, 1, 0) + (1, 0, 1), , IR. Rezulta ca v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (1, 0, 1)
genereaza un subspat iu vectorial de dimensiune 2, ai carui vectori nenuli sunt vectorii proprii asociat i valorii proprii
1
= 6.
Pentru
1
_
_
3 3 3
2 4 2
1 1 5
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, de unde
v
1
= 3, v
2
= 2, v
3
= , deci v
3
= (3, 2, 1), IR
In baza B
= (1, 1, 0), (1, 0, 1), (3, 2, 1) IR

3
, rezulta matricea diagonala [f]
B
=
_
_
6 0 0
0 6 0
0 0 12
_
_
.
3
IR
3
, f(x, y, z) = (6x+9y, 2x+8y 2z, 4x+5y +10z). Considerand baza canonica
B = e
1
, e
2
, e
3
IR
3
, matricea endomorsmului f este F = [f]
B
=
_
_
6 9 0
2 8 2
4 5 10
_
_
. Avem trace f = 6 + 8 + 10 = 24,
2
=
8 2
5 10
6 0
4 10
6 9
2 8
= 180, det F =
6 9 0
2 8 2
4 5 10
= 432, prim urmare polinomul caracteristic este

P
f
() =
3
+ 24
2
180 + 432 = ( 6)
2
( 12) (f) = 6, 12.
Pentru
1
_
_
0 9 0
2 2 2
4 5 4
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, de unde v
1
= , v
2
= 0, v
3
= . Rezulta ca un vector propriu asociat valorii proprii
1
= 6 are forma v
1
= (1, 0, 1), IR
.
Pentru
1
_
_
6 9 0
2 4 2
4 5 2
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, de unde v
1
= 3, v
2
= 2, v
3
= . Rezulta ca un vector propriu asociat valorii
proprii
1
= 6 are forma v
1
= (3, 2, 1), IR
.
Sa observam ca, spre deosebire de exemplul anterior, spat iul vectorial generat de vectorii proprii are dimensiunea 2, ind
generat de vectorii (1, 0, 1), (3, 2, 1) si nu mai este ntreg spat iul IR
3
. Cu toate acestea, polinoamele caracteristice asociate
celor doua endomorsme, coincid. Exista asadar endomorsme care au acelasi polinom caracetristic, dar subspat iile generate
de vectorii proprii au dimensiuni diferite.
3
IR
3
, f(x, y, z) = (6x + 9y, 10y 4z, 6x + 7y + 8z). Considerand baza canonica
B = e
1
, e
2
, e
3
IR
3
, matricea endomorsmului f este
F = [f]
B
=
_
_
6 9 0
0 10 4
6 7 8
_
_
. Polinomul caracteristic este:
P
f
() =
3
+ 24
2
216 + 864 = ( 12)
_
2
12 + 72
_
, cu singura radacina reala
1
= 12. Sistemul omogen a carui
solut ie nenula reprezinta coordonatele vectorilor proprii corespunzatori este
_
_
6 9 0
0 2 4
6 7 4
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, de unde v
1
= (3, 2, 1), IR
.
5. Fie endomorsmul liniar g : C/
3
C/
3
,
g(x, y, z) = (6x + 9y, 10y 4z, 6x + 7y + 8z), care are aceeasi matrice ca endomorsmul f din exemplul de mai sus.
Polinomul caracteristic este deci acelasi: P
g
() =
3
+ 24
2
216 + 864 = ( 12)
_
2
12 + 72
_
, cu radacinile
1
= 12,
2,3
= 6 6i.
Pentru
1
= 6, se obt ine ca mai sus v
1
= (3, 2, 1), C/

.
Pentru
2
= 6 6i, se obt ine sistemul
_
_
6i 9 0
0 4 + 6i 4
6 7 2 + 6i
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
=
_
_
0
0
0
_
_
, de unde v
2
= (3, 2i, 3 2i), C/

.
Pentru
3
= 6 + 6i, se obt ine v
3
= (3, 2i, 3 + 2i), C/

.
In baza B
= (3, 2, 1), (3, 2i, 3 2i), (3, 2i, 3 + 2i) C/

3
, rezulta matricea [f]
B
=
_
_
6 0 0
0 6 6i 0
0 0 6 + 6i
_
_
.
Sa remarcam faptul ca pe cand un endomorsm al unui spat iu vectorial real de dimensiune para (n particular 2) poate
sa aiba spectrul vid, un endomorsm al unui spat iu vectorial real de dimensiune impara (n particular 3) are ntotdeauna
spectrul nevid, pentru ca orice polinom cu coecient i reali, de grad impar, are cel put in o radacina reala.
6.4 Diagonalizarea matricilor endomorsmelor liniare
Fie V un K-spat iu vectorial nit dimensional. Fie
0
K o valoare proprie a lui f End(V ) si e
V
0
= v V [f( v) =
0
v, adica mult imea vectorilor proprii, corespunzatoare valorii proprii
0
, la care se adauga vectorul
nul.
Propozit ia 44 Submult imea V
0
V este un subspat iu vectorial al lui V , invariat de f (adica f(V
0
) V
0
).
Subspat iul vectorial V
0
V se numeste subspat iul propriu corespunzator valorii proprii
0
.
Propozit ia 45 Dimensiunea dimV
0
(numita multiplicitate geometrica) nu depaseste multiplicitatea lui
0
, ca radacina a
polinomului caracteristic P
f
() (numita multiplicitate algebrica).
Propozit ia 46 Fie v
1
, . . . , v
k
vectori proprii ai unui endomorsm liniar f End(V ), care corespund valorilor proprii
1
, . . . ,
k
, diferite doua cate doua. Atunci sistemul format din vectorii v
1
, . . . , v
k
V este un sistem liniar independent.
Teorema 4 (Diagonalizarea endomorsmelor) Fie f End(V ) un endomorsm liniar al unui K-spat iu vectorial V , dimV =
n. Sa presupunem ca f are toate valorile proprii n K, iar, pentru ecare valoare proprie (f), multiplicitatea geometrica
este egala cu multiplicitatea algebrica (adica dimensiunea subspat iului propriu corespunzator valorii proprii , V
V , este
egala cu multiplicitatea lui ca radacina a polinomului caracteristic P
f
). Atunci exista o baza B
f
V astfel ncat matricea
[f]
B
f
, a endomorsmului f n baza B
f
, este diagonala, unde pe diagonala sunt valorile proprii, ecare valoare proprie ind
luata de atatea ori cat este multiplicitatea sa (algebrica ori geometrica).
Exemplu. Fie f : IR
5
IR
5
, f(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
, x
5
) =
= (12x
1
4x
2
+x
3
+ 5x
4
+ 3x, 9x
2
, 3x
1
2x
2
+ 8x
3
+x
4
+ 3x
5
,
3x
1
+ 4x
2
x
3
+ 4x
4
3x
5
, 6x
1
+ 6x
2
6x
4
+ 3x
5
).

In baza canonica
B = e
1
, . . . , e
5
a lui IR
5
, f are matricea
[f]
B
=
_
_
_
_
_
_
12 4 1 5 3
0 9 0 0 0
3 2 8 1 3
3 4 1 4 3
6 6 0 6 3
_
_
_
_
_
_
.
Polinomul caracteristic este:
P
f
() =
12 4 1 5 3
0 9 0 0 0
3 2 8 1 3
3 4 1 4 3
6 6 0 6 3
,
P
f
() = 13122 10935 + 3402
2
504
3
+ 36
4
5
=
= (1)
5
( 3)( 6)( 9)
3
. Valorile proprii sunt
1
= 3,
2
= 6,
3
=
4
=
5
= 9. Multiplicitat ile algebrice ale valorilor proprii
1
= 3 si
2
= 6 sunt 1, iar ale valorii proprii
3
= 9 este 3.
B
1
= v
1
V
1
este o baza, iar V
1
este spat iul vectorial al solut iilor sistemului
_
_
_
_
_
_
9 4 1 5 3
0 6 0 0 0
3 2 5 1 3
3 4 1 1 3
6 6 0 6 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
v
4
v
5
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
0
_
_
_
_
_
_
.
Rezulta v
1
= , v
2
= 0, v
3
= , v
4
= 2, v
5
= 3, IR, de unde vectoriul propriu v
1
= (2, 0, 1, 2, 3).
B
2
= v
2
V
2
este o baza, iar V
2
_
_
_
_
_
_
6 4 1 5 3
0 3 0 0 0
3 2 2 1 3
3 4 1 2 3
6 6 0 6 3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
v
4
v
5
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
0
_
_
_
_
_
_
.
Rezulta asemanator vectorul propriu v
2
= (1, 0, 1, 1, 0).
B
3
= v
3
, v
4
, v
5
V
5
este o baza, iar V
3
_
_
_
_
_
_
3 4 1 5 3
0 0 0 0 0
3 2 1 1 3
3 4 1 5 3
6 6 0 6 6
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
v
1
v
2
v
3
v
4
v
5
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
0
0
0
0
0
_
_
_
_
_
_
.
Vectorii proprii corespunzatori valorii proprii
3
= 9 sunt v
3
= (1, 1, 1, 0, 0), v
4
= (1, 2, 0, 1, 0) si v
5
= (1, 0, 0, 0, 1), care
formeaza o baza n V
3
.
In baza B = B
1
B
2
B
3
= v
1
, . . . , v
5
, matricea endomorsmului f este
[f]
B
=
_
_
_
_
_
_
3 0 0 0 0
0 6 0 0 0
0 0 9 0 0
0 0 0 9 0
0 0 0 0 9
_
_
_
_
_
_
,
deci endomorsmul este diagonalizabil.
7 Forme biliniare
Fie V un spat iu vectorial peste corpul comutativ K.
O aplicat ie : V V K se numeste forma biliniara daca este K-liniara n ambele argumente, adica:
1. ( x
1
+ x
2
, y) = ( x
1
, y) +( x
2
, y), () x
1
, x
2
, y V , , K si
2. ( x, y
1
+ y
2
) = ( x, y
1
) +( x, y
2
), () x, y
1
, y
2
V , , K.
Spunem ca o forma biliniara este simetrica daca ( x, y) = ( y, x), () x, y V si antisimetrica daca ( x, y) = ( y, x),
() x, y V . Daca : V V K este o forma biliniara, are loc identitatea
( x, y) =
1
2
(( x, y) +( y, x)) +
1
2
(( x, y) ( y, x))
=
( x, y) +
( x, y).
Atunci:
1.
: V V K,
( x, y) =
1
2
(( x, y) +( y, x))este o forma biliniara simetrica, numita forma biliniara simetrica
asociata formei biliniare si
2.
: V V K,
( x, y) =
1
2
(( x, y) ( y, x))este o forma biliniara antisimetrica, numita forma biliniara antisimet-
rica asociata formei biliniare .
Fie : V V K o forma biliniara si B = e
1
, . . . , e
n
o baza a lui V . Vom presupune n continuare ca spat iul vectorial
V este nit dimensional. Matricea formei biliniare corespunzatoare bazei B se deneste prin
[]
B
= (
ij
)
i,j=1,n
/
n
(K), unde
ij
= ( e
i
, e
j
). Daca x =
n
i=1
x
i
e
i
, y =
n
i=1
y
i
e
i
V si [ x]
B
, [ y]
B
sunt reprezentarile
matriciale ale vectorilor x si y n baza B, atunci:
( x, y) =
n
i,j=1
x
i
y
j
ij
, (15)
sau, cu scriere matriciala:
( x, y) =
_
x
1
x
n
_
_
_
_
11

1n
.
.
.
.
.
.
n1

nn
_
_
_
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
( x, y) = [ x]
t
B
[]
B
[ y]
B
, (16)
Propozit ia 47 Forma biliniara : V V K este simetrica (antisimetrica) daca si numai daca matricea sa ntr-o baza
oarecare a lui V este simetrica (antisimetrica).
Propozit ia 48 Fie B = e
1
, . . . , e
n
si B
= e
1
, . . . , e
n
doua baze ale K-spat iului vectorial V , cu matricea de trecere [B, B
].
Atunci are loc formula:
[]
B
= [B, B
]
t
[]
B
[B, B
], (17)
unde : V V K este o forma biliniara.
Propozit ia 49 Rangul matricii unei forme biliniare este acelasi, indiferent de baza n care se scrie matricea formei biliniare.
Rangul matricii unei forme biliniare : V V K ntr-o baza oarecare, se numeste rangul formei biliniare . O forma
biliniara : V V K se spune ca este nedegenerata daca din ( x, y) = 0, () y V , rezulta x = 0.
Propozit ia 50 Fie : V V K o forma biliniara pe un spat iu vectorial nit dimensional V . Urmatoarele condit ii sunt
echivalente:
1. este nedegenerata;
2. matricea []
B
, a formei ntr-o baza B V , este nesingulara;
3. daca ( x, y) = 0, () x V , atunci y = 0.
8 Forme patratice
O aplicat ie p : V K este o forma patratica pe K-spat iul vectorial V daca exista o forma biliniara : V V K,
numia forma biliniara asociata, astfel ncat p( x) = ( x, x), () x V .
Propozit ia 51 Daca p : V K este o forma patratica, atunci exista o singura forma biliniara simetrica , asociata ei, data
de formula:
( x, y) =
1
2
(p ( x + y) p( x) p( y)) .
Forma biliniara simetrica asociata unei forme patratice se numeste forma polara sau forma dedublata a formei patratice.
Matricea unei forme patratice p : V K ntr-o baza B = e
1
, . . . , e
n
V se deneste ca ind matricea formei biliniare
simetrice asociate ei (formei polare), corespunzatoare bazei B. Din propozit ia 47 rezulta ca matricea unei forme patratice este
o matrice simetrica.
Sa studiem reprezentarea pe coordonate a unei forme patratice.
Fie p : V K o forma patratica si B = e
1
, . . . , e
n
V o baza. Forma patratica p are forma:
p ( x) =
n
i,j=1
b
ij
x
i
x
j
, (18)
unde x = x
1
e
1
+ + x
n
e
n
V si matricea formei patratice este [p]
B
= (b
ij
)
i,j=1,n
, b
ij
= b
ji
, ()i, j = 1, n. Forma biliniara
simetrica asociata formei patratice (forma polara sau dedublata) este:
( x, y) =
n
i,j=1
b
ij
x
i
y
j
,
unde x = x
1
e
1
+ +x
n
e
n
, y = y
1
e
1
+ +y
n
e
n
V .
Exemplu.
Fie p : IR
2
IR, p( v) = x
2
+4xy y
2
, unde v = (x, y). Forma polara sau dedublata este: ((x, y), (x
, y
)) = xx
+2(xy
+
yx
) yy
.
8.1 Forme canonice pentru forme patratice
Propozit ia 52 (Gauss) Fie V un K-spat iu vectorial, dimV = n. Pentru orice forma patratica nenula p : V V K, exista
o baza B
= v
1
, . . . , v
n
V si scalarii nenuli
1
, . . . ,
k
K
, 1 k n, astfel ncat:
p( x) =
1
(x
1
)
1
+ +
k
(x
k
)
2
, (19)
unde x = x
1
v
1
+ +x
n
v
n
V .
Demonstrat ia propozit iei 52 este constructiva, metoda descrisa n demonstrat ie se numeste metoda lui Gauss de aducere
la forma canonica a unei forme patratice.
Exemple
1. Fie p : IR
3
IR, B = e
1
, e
2
, e
3
baza canonica a lui IR
3
, p( v) =
= x
2
2xy + 2xz + 3y
2
6yz + 2z
2
, unde v = (x, y, z) = x e
1
+y e
2
+z e
3
IR
3
.
Avem p( v) = (x
2
2xy + 2xz) + 3y
2
6yz + 2z
2
=
= [(x y +z)
2
y
2
z
2
+ 2yz] + 3y
2
6yz + 2z
2
=
= (x y +z)
2
y
2
z
2
+ 2yz + 3y
2
6yz + 2z
2
=
= (x y +z)
2
+ 2y
2
+z
2
4yz = (x y +z)
2
+ 2(y
2
2yz) +z
2
=
= (x y +z)
2
+ 2[(y z)
2
z
2
] +z
2
= (x y +z)
2
+ 2(y z)
2
z
2
.
Fie x
= x y +z, y
= y z, z
= z. Matricial, avem:
_
_
x
_
_
=
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_
,
deci
[B, B
]
1
=
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
,
prin urmare
[B, B
] =
_
_
1 1 1
0 1 1
0 0 1
_
_
1
=
_
_
1 1 0
0 1 1
0 0 1
_
_
,
deci baza B
= v
1
, v
2
, v
3
IR
3
n care p are forma
p( v) = (x
)
2
+ 2(y
)
2
(z
)
2
, v = x
v
1
+y
v
2
+z
v
3
este
B
= v
1
= e
1
, v
2
= e
1
+ e
2
, v
3
= e
2
+ e
3
.
2. Fie p : IR
3
IR, B = e
1
, e
2
, e
3
baza canonica a lui IR
3
,
p( v) = x
2
2xy + 2xz +y
2
+ 2z
2
, unde
v = (x, y, z) = x e
1
+y e
2
+z e
3
IR
3
.
Avem p( v) = (xy+z)
2
+2yz +z
2
. Pentru a continua, se considera coordonatele (x
, y
, z
), astfel ncat x = x
, y = y
+z
,
z = y
, deci p( v) = (x
+ y
)
2
+ 2(y
+ z
)(y
) + (y
)
2
= = (x
2z
)
2
+ 3(y
)
2
(z
)
2
2y
=
(x
2z
)
2
+ 3(y
1
3
z
)
2
4
3
(z
)
2
.
Fie schimbarea de coordonate x
= x
2z
, y
= y

1
3
z
, z
= z
, deci p( v) = (x
)
2
+ 3(y
)
2
4
3
(z
)
2
. Dar x
= x,
y
=
1
2
(y +z),
z
=
1
2
(y z), deci x
= x y +z, y
=
1
3
y +
2
3
z, z
=
1
2
(y z). Matricial, avem:
_
_
x
_
_
=
_
_
_
_
1 1 1
0
1
3
2
3
0
1
2

1
2
_
_
_
_
_
_
x
y
z
_
_
,
deci
[B, B
] =
_
_
_
_
1 1 1
0
1
3
2
3
0
1
2

1
2
_
_
_
_
1
=
_
_
1 0 2
0 1
4
3
0 1
2
3
_
_
,
prin urmare baza B
n care p( v) = (x
)
2
+ 3(y
)
2
4
3
(z
)
2
este
B
= v
1
= e
1
, v
2
= e
2
+ e
3
, v
3
= 2 e
1
+
4
3
e
2
2
3
e
3
.
Daca : V V K este o forma biliniara simetrica, atunci o baza B = v
1
, . . . , v
n
V este ortogonala n raport
cu daca ( v
i
, v
j
) = 0, pentru i ,= j. Conform propozit iei 51, ntre formele patratice si formele biliniare simetrice exista o
determinare reciproca. Daca p : V K este o forma patratica, atunci o baza B = v
1
, . . . , v
n
V este ortogonala n raport
cu p, daca este ortogonala n raport cu forma biliniara simetrica asociata ei.
Intr-o baza ortogonala fat a de o forma biliniara simetrica (forma patratica), matricea formei biliniare simetrice (respectiv
a formei patratice) este diagonala. O astfel de baza se spune ca realizeaza o forma canonica a formei biliniare simetrice
(respectiv a formei patratice).
Propozit ia 52 arma faptul ca pentru o forma patratica p, exista o baza B = v
1
, . . . , v
n
V n care forma patratica are
forma canonica (19). Rezulta ca forma biliniara simetrica asociata are forma:
( x, y) =
1
x
1
y
1
+ +
k
x
k
y
k
, (20)
unde k n si x = x
1
v
1
+ +x
n
v
n
, y = y
1
v
1
+ +y
n
v
n
V .
Numarul k din formula de mai sus nu depinde de baza B, ind egal cu rangul aplicat iei biliniare.
O alta metoda de aducere la forma canonica a unei forme patratice este metoda lui Jacobi.
Propozit ia 53 (Jacobi) Fie V un K-spat iu vectorial, dimV = n. Fie p : V K o forma patratica care are rangul q, astfel
ca ntr-o baza B = e
1
, . . . , e
n
V , matricea formei patratice este [p]
B
= (b
ij
)
1i,jn
. Daca tot i scalarii:
0
= 1,
1
= b
11
,
2
=
b
11
b
12
b
12
b
22
, . . . ,
q
=
b
11
b
1q
.
.
.
.
.
.
b
q1
b
qq

sunt nenuli, atunci exista o baza B
= v
1
, . . . , v
q
, v
q+1
, . . . , v
n
V astfel ncat::
p( x) =

0
1
(y
1
)
1
+

1
2
(y
2
)
2
+ +

q1
q
(y
q
)
2
, (21)
unde x = y
1
v
1
+ +y
n
v
n
V .
Exemplu.
Fie spat iul vectorial aritmetic IR
3
si e baza canonica B = e
1
, e
2
, e
3
. Fie forma patratica p : IR
3
IR, p( v) =
x
2
2xy 2xz + 4yz + 2z
2
, unde v = (x, y, z) IR
3
.
Luand B = e
1
, e
2
, e
3
IR
3
baza canonica, avem
[p]
B
=
_
_
1 1 1
1 0 2
1 2 2
_
_
,
prin urmare
0
= 1,
1
= 1 ,= 0,
2
=
1 1
1 0
= 1 ,= 0 si
3
=
1 1 1
1 0 2
1 2 2
= 2 ,= 0. Atunci exista o baza

B
= v
1
, v
2
, v
3
IR
3
astfel ncat
p( v) =

0
1
(x
)
2
+

1
2
(y
)
2
+

2
3
(z
)
2
=
=
1
1
(x
)
2
+
1
1
(y
)
2
+
1
2
(z
)
2
= (x
)
2
(y
)
2
+
1
2
(z
)
2
, unde
v = x
v
1
+y
v
2
+z
v
3
.
Sa determinam baza n care p are forma canonica.
Se cauta v
1
de forma v
1
=
11
e
1
, unde
11
1 = 1, deci
11
= 1, prin urmare v
1
= e
1
.
Se cauta v
2
de forma v
2
=
21
e
1
+
22
e
2
, unde
21
si
22
sunt solut ii ale sistemului
_

21
22
= 0
21
= 1
,
deci
21
=
22
= 1, prin urmare v
2
= e
1
e
2
.
Se cauta v
3
de forma v
3
=
31
e
1
+
32
e
2
+
33
e
3
, unde
31
,
32
si
33
sunt solut ii ale sistemului
_
_
_
31

32

33
= 0
31
+2
33
= 0
31
+2
32
+2
33
= 1
,
deci
31
= 1,
32
=
1
2
si
33
=
1
2
, prin urmare v
2
= e
1
+
1
2
e
2
+
1
2
e
3
.
Deci, forma patratica p are, n baza B
= v
1
, v
2
, v
3
, matricea diagonala [p]
B
=
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0
1
2
_
_
_.
9 Produs scalar si spat ii vectoriale
euclidiene
Fie V un spat iu vectorial nit dimensional peste corpul K = IR. O forma bilinara < , >: V V IR se numeste produs
scalar daca este simetrica si strict pozitiv denita. Asadar, un produs scalar < , >: V V IR are proprietat ile:
1. este IR-liniar n ecare argument, adica:
(a) < x
1
+ x
2
, y >= < x
1
, y > + < x
2
, y >, () x
1
, y
2
, y V , , IR si
(b) < x, y
1
+ y
2
>= < x, y
1
> + < x, y
2
>, () x, y
1
, y
2
V , , IR;
2. este simetric, adica < x, y >=< y, x >, () x, y V ;
3. este strict pozitiv denit, adica < x, x > 0, () x V si < x, x >= 0 x =

0.
Ultimele doua condit ii sunt echivalente cu faptul ca matricea formei biliniare ntr-o baza oarecare este simetrica si are
toate valorile proprii reale strict pozitive.
Daca < , > este un produs scalar pe V , spunem ca (V, < , >) este un spat iu (vectorial) euclidian real.
Pe spat iul vectorial real IR
n
se deneste un produs scalar canonic, dat de x y = x
1
y
1
+ +x
n
y
n
, () x = (x
1
, . . . , x
n
),
y = (y
1
, . . . , y
n
) IR
n
. Spat iul vectorial euclidian real (IR
n
, ) se numeste spat iul euclidian real n-dimensional canonic. Se
noteaza IR
n
= E
3
.
Daca B = x
i
i=1,n
V este o baza, atunci matricea (< x
i
, x
j
>)
i,j=1,n
se numeste matricea asociata produsului scalar n
baza B.
Daca (V, < , >) este un spat iu vectorial euclidian real, atunci se deneste norma unui vector x V ca ind | x| =
< x, x >. Norma este corect denita, deoarece produsul scalar este strict pozitiv denit, adica < x, x > 0, () x V
Propozit ia 54 (Inegalitatea Cauchy-Schwarz) Daca (V, < , >) este un spat iu vectorial euclidian real si x, y V , atunci
[< x, y >[ | x| | y| ,
egalitatea avand loc doar daca vectorii x si y sunt coliniari.
Inegalitatea demonstrata mai sus se mai scrie 1
< x, y >
| x| | y|
1. Se deneste masura unghiului a doi vectori x, y V ca
ind [0, ], astfel ncat cos =
< x, y >
| x| | y|
. Se mai noteaza =
( x, y).
Propozit ia 55 (Inegalitatea lui Minkowski, sau inegalitatea triunghiului) Daca (V, < , >) este un spat iu vectorial euclidian
real si
x, y V , atunci
| x + y| | x| +| y| ,
egalitatea avand loc doar daca vectorii x si y sunt sau unul nul sau ambii nenuli si coliniari de acelasi sens (adica () > 0
astfel ncat x = y).
Asdar, norma unui spat iu euclidian real (V, < , >) este o funct ie
|| : V IR,care are proprietat ile:
(N1) | x| 0, () x V , iar | x| = 0 x =

0 (proprietate de strict pozitivitate);
(N2) | x| = [[ | x|, () x V , IR (proprietate de omogenitate);
(N3) | x + y| | x| +| y| (inegalitatea triunghiului).
Primele doua proprietat i rezulta din denit ia produsului scalar, iar cea de-a treia este demonstrata n propozit ia 55.
Un spat iu vectorial real pe care este denita o funct ie || : V IR,care are proprietat ile (N1)-(N3), se numeste spat iu
vectorial real normat. Un spat iu euclidian real este deci un spat iu vectorial real normat.
Un spat iu vectorial V , pe care este denita o norma (adica o aplicat ie || : V IR care are proprietat ile (N1)-(N3), se
numeste spat iu vectorial normat. Nu orice norma deneste un produs scalar.
Propozit ia 56 Norma asociata unui produs scalar pe un spat iu vectorial euclidian real verica identitatea:
| x + y|
2
+| x y|
2
= 2
_
| x|
2
+| y|
2
_
,
numita identitatea paralelogramului.
Reciproc, se poate arata ca daca o norma verica identitatea paralelogramului, atunci ea este indusa de un produs scalar.
Sa notam ca n acest caz produsul scalar se obt ine prin formula
< x, y >=
1
2
_
| x + y|
2
| x|
2
| y|
2
_
.
In continuare (V, < , >) este un spat iu vectorial euclidian real.

Doi vectori x, y V se numesc vectori ortogonali daca < x, y >= 0 si se scrie x y. Un sistem de vectori o = e
i
iI
V
se numeste sistem ortogonal de vectori daca nu cont ine vectorul nul si < e
i
, e
j
>= 0, ()i ,= j (adica vectorii sunt nenuli si
ortogonali doi cate doi). Sistemul o se numeste sistem ortonormat daca este ortogonal si | e
i
| = 1, ()i I (adica orice vector
din sistem are norma 1).
Propozit ia 57 Daca un sistem de vectori o = e
i
iI
V este ortogonal, atunci el este liniar independent.
O baza ortogonala B V este o baza formata dintr-un sistem ortogonal de vectori. Analog, o baza ortonormata B V
este o baza formata dintr-un sistem ortonormat de vectori.
Propozit ia 58 Daca B = e
i
iI
V este o baza ortonormata si x = x
i
1
e
i
1
+ +x
i
p
e
i
p
, atunci x
i
1
=< x, e
i
1
>,. . . , x
i
p
=<
x, e
i
p
>.
Propozit ia 59 Daca un vector v V este ortogonal pe tot i vectorii unui sistem de generatori o V (n particular o poate
o baza), atunci este vectorul nul ( v =

0).
Propozit ia 60 Daca M V este o submult ime de vectori atunci M
= x V [ x v, () v M V este un subspat iu
vectorial (numit subspat iul vectorial ortogonal lui M, sau ortogonalul mult imii M).
Daca o = v
1
, . . . , v
k
V este un sistem de vectori ntr-un spat iu euclidian real, atunci determinantul Gram asociat
sistemului o este
( v
1
, . . . , v
k
) =
< v
1
, v
1
> < v
1
, v
k
>
.
.
.
.
.
.
< v
k
, v
1
> < v
k
, v
k
>
.
Propozit ia 61 Au loc urmatoarele proprietat i ale determinantului
Gram:
1. ( v
1
, . . . , v
k
) = 0 daca si numai daca sistemul o este liniar dependent.
2. ( v
1
, . . . , v
k
) > 0 daca si numai daca sistemul o este liniar independent.
Teorema 5 ( Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt) Daca
o = v
i
i=1,n
V este un sistem de vectori liniar independent i, atunci exista un sistem ortonormat de vectori o
0
= e
i
i=1,n

V , astfel ncat pentru orice k = 1, n sa avem L( e
i
i=1,k
) = L( v
i
i=1,k
).
Observat ie. Procedeul de ortogonalizare descris mai sus poate aplicat si n spat iile vectoriale euclidiene reale care nu
sunt nit dimensionale, unui sistem numarabil de vectori liniar independent i.
Propozit ia 62 Daca (V, < , >) este un spat iu vectorial euclidian real nit dimensional, atunci:
1. Exista o baza ortonormata B V .
2. Daca W V este un subspat iu vectorial, atunci restrict ia produsului scalar la W este un produs scalar pe W, iar orice
baza ortonormata pe W se poate completa la o baza ortonormata pe V .
Folosind rezultatul de mai sus, putem preciza semnul unui determinant Gram.
Propozit ia 63 Fie V un spat iu vectorial euclidian real, nit dimensional. Daca M V este o submult ime de vectori, atunci
1. M
0 L(M) = V.
2. V = L(M) M
In particular, daca W V este un subspat iu vectorial, atunci are loc descompunerea V = W W
.
Teorema 6 (Riesz) Daca (V, < , >) este un spat iu vectorial euclidian real, atunci exista un izomorsm canonic : V V
.
Propozit ia 64 Daca B = e
i
i=1,n
V este o baza si
B
= e
i
i=1,n
V
este baza duala, iar (g

ij
)
i,j=1,n
/
n
(IR) este matricea produsului scalar n baza B, atunci daca se
considera matricea (g
ij
)
i,j=1,n
= (g
ij
)
1
i,j=1,n
/
n
(IR), forma izomorsmului dat de teorema lui Riesz este (v
i
e
i
) = v
i
g
ij
e
j
.
9.1 Produsul vectorial si produsul mixt n E
3
Fie doi vectori v
1
= (a, b, c), v
2
= (a
, b
, c
) E
3
, unde E
3
este spat iul vectorial euclidian canonic tridimensional. Vectorul
v =
_
b c
b
a c
a
a b
a
_
(22)
se numeste produsul vectorial al vectorilor v
1
si v
2
si se noteaza
v
not.
= v
1
v
2
. Fie B = e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1) E
3
baza canonica (baza canonica ind ortonormata fat a
de produsul scalar canonic). T inand cont de faptul ca
v =
b c
b
e
1
a c
a
e
3
+
a b
a
e
3
,
produsul vectorial v
1
v
2
se mai poate scrie ca un determinant formal, n care prima linie cont ine numai vectori ai bazei
canonice, iar celelalte linii sunt formate din scalari (coordonatele celor doi vectori):
v
1
v
2
=
e
1
e
2
e
3
a b c
a
. (23)
Propozit ia 65 Daca v
1
, v
2
E
3
, atunci produsul vectorial
v = v
1
v
2
al vectorilor v
1
si v
2
are urmatoarele proprietat i:
1. v este un vector perpendicular pe vectorii v
1
si v
2
;
2. lungimea lui v, notata [ v[, este egala cu aria paralelogramului construit pe cei doi vectori ca laturi;
3. v este nul daca si numai daca vectorii sunt coliniari, iar daca vectorii v
1
si v
2
nu sunt coliniari, sistemul o = v
1
, v
2
, v
formeaza o baza la fel orientata ca baza canonica B E
3
.
Propozit ia 66 Daca la oricare doi vectori v
1
, v
2
E
3
se asociaza vectorul v cu proprietat ile 1.-3. din propozit ia 65, atunci
v = v
1
v
2
, adica v este chiar produsul vectorial al vectorilor v
1
si v
2
.
Propozit ia 67 Fie B
= u
1
, u
2
, u
3
E
3
o baza ortonormata la fel orientata ca baza canonica B E
3
si v
1
, v
2
E
3
doi vectori care au coordonatele n baza B
date de [ v
1
]
B
=
_
_
a
b
c
_
_
, [ v
2
]
B
=
_
_
a
_
_
. Fie v E
3
astfel ncat [ v]
B
=
_
_
_
_
_
_
_
_
b c
b
a c
a
a b
a
_
_
_
_
_
_
_
_
. Atunci v = v
1
v
2
.
Remarca. Daca V este un spat iu vectorial euclidian real 3-dimensional, se poate deni produsul vectorial a doi vectori
v
1
si v
2
folosind o baza ortonormata B
V si formula [ v]
B
din exercit iul anterior.
Vom studia n continuare proprietat ile produsului vectorial.
Propozit ia 68 Daca v
1
, v
2
, v
3
E
3
atunci
1. v
1
v
2
= v
2
v
1
(anticomutativitate);
2. ( v
1
+ v
2
) v
3
= ( v
1
v
3
) +( v
2
v
3
) si
v
1
( v
2
+ v
3
) = ( v
1
v
2
) +( v
1
v
3
), (), IR;
3. ( v
1
v
2
) v
3
= ( v
1
v
3
) v
2
( v
2
v
3
) v
1
(formula dublului produs vectorial cu paranteza la stanga);
4. v
1
( v
2
v
3
) = ( v
1
v
3
) v
2
( v
1
v
2
) v
3
(formula dublului produs vectorial cu paranteza la dreapta);
5. ( v
1
v
2
) v
3
+ ( v
2
v
3
) v
1
+ ( v
3
v
1
) v
2
=

0, (identitatea lui Jacobi);
6. ( v
1
v
2
) v
3
= v
1
( v
2
v
3
) = v
2
( v
3
v
1
)
not.
= [ v
1
, v
2
, v
3
] (se numeste produsul mixt al celor trei vectori).
Sa remarcam din cele stabilite mai sus formula pentru produsul mixt a trei vectori:
[ v
1
, v
2
, v
3
] =
a b c
a
,
adica are ca valoare determinantul coordonatelor vectorilor n baza canonica.
Propozit ia 69 Produsul mixt [ v
1
, v
2
, v
3
] a trei vectori din E
3
este egal cu determinantul coordonatelor vectorilor (asezate n
ordinea data, pe linii sau pe coloane) ntr-o baza ortonormata la fel orientata cu baza canonica.
Observat ie. Propozit ia se poate demonstra si folosind denit ia produsului mixt sub forma [ v
1
, v
2
, v
3
] = v
1
( v
2
v
3
).
Pentru produsul vectorial v
2
v
3
este adevarata formula determinantului formal de tipul (23), care are pe prima linie vectorii
unei bazei ortonormate. T inand seama ca baza este ortonormata, rezulta concluzia.
Propozit ia 70 Modulul produsul mixt a trei vectori v
1
, v
2
, v
3
E
3
este egal cu volumul paralelipipedului construit pe cei trei
vectori.
Observat ie. Un alt calcul al lui h, care sa conduca la solut ie, se poate baza pe observat ia ca lungimea proiect iei unui vector
v pe un vector w este egala cu modulul produsului scalar dintre v si versorul lui w, deci h = v
1

_
1
[ v
2
v
3
[
( v
2
v
3
)
_
=
1
[ v
2
v
3
[
( v
1
( v
2
v
3
)) =
[ v
1
, v
2
, v
3
]
[ v
2
v
3
[
, de unde rezultatul.
Intr-un spat iu vectorial euclidian tridimensional se poate deni produsul mixt a trei vectori v
1
, v
2
, v
3
n mod analog
( v
1
v
2
) v
3
= v
1
( v
2
v
3
) = v
2
( v
3
v
1
)
not.
= [ v
1
, v
2
, v
3
], obt inandu-se, ca formula de calcul, faptul ca produsul mixt este
egal cu determinatul matricii coordonatelor vectorilor ntr-o baza ortonormata.
1 Spat ii punctual euclidiene reale
Un spat iu an c se numeste spat iu punctual euclidian daca pe spat iul sau vectorial director V este dat un
produs scalar, adica V este un spat iu vectorial euclidian cu corpul scalarilor IR.
In cele ce urmeaza:
1. c va desemna un spat iu punctual euclidian real cu spat iul vectorial director V ; produsul scalar va notat cu
un punct
< v
1
, v
2
>
not.
= v
1
v
2
, iar norma vectorului v V va notata cu [ v[ =

v v.
2. c
n
va desemna spat iul punctual euclidian canonic pe IR
n
, unde spat iul an este /
n
= /ff(IR
n
), iar spat iul
euclidian director este E
n
(adica IR
n
pe care se considera produsul scalar canonic).
Un reper an (O, B) n care B V este o baza ortonormata se numeste reper euclidian.
Distant a dintre doua puncte A, B c este, prin denit ie, lungimea vectorului AB, adica d(A, B) =
AB
.
Daca (O, B) este un reper euclidian B = e
1
, . . . , e
n
si A(a
1
, . . . , a
n
), B(b
1
, . . . , b
n
) c, atunci
d(A, B) = [AB[ =
_
(a
1
b
1
)
2
+ + (a
n
b
n
)
2
. (1)
Distant a dintre doua mult imi /
1
, /
2
c este, prin denit ie
inf
P
1
/
1
P
2
/
2
[P
1
P
2
[
not.
= d(/
1
, /
2
).
Unghiul a doua drepte d
1
, d
2
c, care au ca vectori directori a
1
, respectiv a
2
, este unghiul celor doi vectori
directori, adica
cos
_
d
1
, d
2
_
=
a
1
a
2
[ a
1
[ [ a
2
[
.
Toate unghiurile considerate vor avea masura n intervalul [0, ).
Daca H c este un hiperplan, atunci un vector nenul v V , perpendicular pe subspat iul vectorial director al
hiperplanului se numeste vector normal la hiperplan. Un vector normal la hiperplanul H este transvers subspat iului
vectorial director al lui H, deci deneste o orientare pe H. Daca P
0
H este un punct xat, atunci un punct P H
daca si numai daca P
0
P v P
0
P v = 0. Daca O c este un punct (de obicei originea unui reper euclidian) si
notam r
0
= OP
0
, r = OP (numit i vectori de pozit ie ai punctelor P
0
, respectiv P, fat a de punctul O), obt inem
(H) : ( r r
0
) v = 0, (2)
(numita ecuat ia vectoriala a hiperplanului).
Unghiul a doua hiperplane H
1
, H
2
c orientate, de vectori normali v
1
, respectiv v
2
, este dat de unghiul acestor
vectori:
cos
_
H
1
, H
2
_
=
v
1
v
2
[ v
1
[ [ v
2
[
.
Fie V de dimensiune n si B = e
1
, . . . , e
n
V o baza ortonormata. Daca P
0
(x
1
0
, . . . , x
n
0
) H si v =
(v
1
, . . . , v
n
) V este un vector normal la hiperplan, atunci un punct P(x
1
, . . . , x
n
) H are loc (2), care se mai
scrie:
(H) : v
1
_
x
1
x
1
0
_
+ + v
n
(x
n
x
n
0
) = 0, (3)
(numita ecuat ia carteziana a hiperplanului).
Fie v = (v
1
, . . . , v
n
) V un vector nenul. Mult imea punctelor P(x
1
, . . . , x
n
) c ale caror coordonate verica
ecuat ia:
(H) : v
1
x
1
+ + v
n
x
n
+ = 0 (4)
este un hiperplan care are vectorul v ca vector normal. Ecuat ia (4) este numita tot ecuat ia carteziana generala a
hiperplanului.
Fie o = v
1
, . . . , v
n1
V un sistem de n 1 vectori liniar independent i. Atunci orice hiperplan H, care are
ca subspat iu director subspat iul lui V generat de o, admite ca vector normal produsul vectorial v
1
v
n1
.
Propozit ia 1 Fie H un hiperplan si e punctul A c.
1. Daca hiperplanul este dat prin ecuat ia vectoriala (2) si vectorii de pozit ie n raport cu un punct O, al lui A
si al unui punct P
0
H, sunt OA = r
A
si OP
0
= r
0
, atunci
d(A, H) =
[( r
A
r
0
) v[
[ v[
.
2. Daca hiperplanul este dat prin ecuat ia carteziana (3) si A(a
1
, . . ., a
n
), atunci
d(A, H) =
[v
1
_
a
1
x
1
0
_
+ + v
n
(a
n
x
n
0
) [
_
(v
1
)
2
+ + (v
n
)
2
..
3. Daca hiperplanul este dat prin ecuat ia carteziana generala (4) si A(a
1
, . . ., a
n
) atunci
d(A, H) =
[v
1
a
1
+ + v
n
a
n
+ [
_
(v
1
)
2
+ + (v
n
)
2
. (5)
Propozit ia 2 Distant a dintre doua hiperplane paralele H
1
si H
2
, date de ecuat iile:
(H
1
) : v
1
x
1
+ + v
n
x
n
+ = 0,
(H
2
) : v
1
x
1
+ + v
n
x
n
+ = 0
este:
d(H
1
, H
2
) =
[ [
_
(v
1
)
2
+ + (v
n
)
2
.
Propozit ia 3 Distant a de la un punct A la o dreapta d, care are vectorul director a, este data de formula
d(A, d) =
[ a AB[
[ a[
, (6)
unde B d este un punct oarecare, iar produsul vectorial se considera ntr-un subspat iu vectorial euclidian arbitrar,
de dimensiune 3, W V , care cont ine vectorii a si AB.
Remarca. Se poate considera, de exemplu, O necont inut n 2-planul determinat de A si d, iar ca W V se
considera 3-subspat iul director al subspat iului an al lui c generat de O, A si d. Daca dimc = 3 (adica dimV = 3),
atunci produsul vectorial se poate considera n c.
O perpendiculara comuna a doua drepte d
1
si d
2
este o dreapta care intersecteaza si este perpendiculara pe d
1
si d
2
.
Propozit ia 4 Daca d
1
si d
2
sunt doua drepte neparalele care nu se intersecteaza, atunci perpendiculara comuna a
celor doua drepte exista, este unica si are urmatoarele ecuat ii n c
= /ffin(d
1
d
2
) :
_
a
1
( a
1
a
2
) ( r r
A
) = 0
a
2
( a
1
a
2
) ( r r
B
) = 0
,
unde d
1
cont ine punctul A si are vectorul director a
1
, iar d
2
cont ine punctul B si are vectorul director a
2
.
In c
3
, daca d
1
d
2
,= _/ si d
1
,= d
2
, perpendiculara comuna are aceleasi ecuat ii.
Vectorul a = ( a
1
a
2
) este perpendicular pe a
1
si pe a
2
. Fie
1
planul care cont ine pe A si are ca vectori
directori pe a
1
si a (deci vector normal a
1
( a
1
a
2
)), iar
2
planul care cont ine pe B si are ca vectori directori
pe a
1
si a (deci vector normal a
2
( a
1
a
2
)). Rezulta ca d
1

1
si d
2

2
, iar
1

2
= d este o dreapta care
are ca vector director pe a (vectorul director comun). Avem ca d
1
d, d
2
d, d
1
, d
1
, d
2
, d
2
. Dreapta
d este deci perpendiculara comuna. Din construct ia lui d =
1

2
, rezulta unicitatea ei (pentru ca orice dreapta
d
care ar perpendiculara comuna ar trebui sa e inclusa n

1

2
). Cum (
1
) : a
1
( a
1
a
2
) ( r r
A
) = 0 si
(
2
) : a
2
( a
1
a
2
) ( r r
B
) = 0, rezulta ca ecuat iile lui d se obt in ca n enunt .
In c
3
, daca d
1
d
2
,= _/ si d
1
,= d
2
, perpendiculara comuna se obt ine ca
1

2
, cu notat iile anterioare, deci
are aceleasi ecuat ii.
Sa remarcam ca daca d
1
| d
2
, d
1
,= d
2
, cu vectorul director a, atunci exista o inntate de perpendiculare
comune. Acestea sunt incluse n planul determinat de d
1
si d
2
, avand ca vector director un vector paralel cu
si perpendicular pe vectorul a.
Propozit ia 5 Fie d
1
, d
2
c doua drepte neparalele, care au vectorii directori a
1
, respectiv a
2
, iar A d
1
, B d
2
si e c
= /ffin(d
1
d
2
) (subspat iul an generat de d
1
si d
2
). Atunci distant a dintre cele doua drepte este
d(d
1
, d
2
) =
[ a
1
, a
2
, AB]
[ a
1
a
2
[
,
unde produsul mixt este calculat n c
.
Daca d
1
d
2
,= _/ , atunci d(d
1
, d
2
) = 0.
Daca d
1
| d
2
, atunci
d(d
1
, d
2
) =
a
1
AB
[ a
1
[
.
In c
3
, d
1
d
2
,= _/ , sau d
1
| d
2
, (adica d
1
si d
2
coplanare) [ a
1
, a
2
, AB] = 0.
Proiect ia unui punct A pe un k-plan c
c este:
- punctul A, daca A c
, sau
- punctul A
pentru care AA
este vector normal la hiperplanul c
/ffin(c
A).
Se noteaza A
= pr
E
A. Proiect ia unei mult imi de puncte pe c
este proiect ia pe c
a tuturor punctelor mult imii.

Propozit ia 6 Proiect ia unui subspat iu punctual euclidian c
c pe un alt subspat iu punctual euclidian c
c
este o aplicat ie an a, iar aplicat ia liniara indusa ntre spat iile vectoriale directoare este un proiector ortogonal (de
spat ii vectoriale euclidiene).
Propozit ia 7 Proiect ia unui subspat iu punctual euclidian c
c pe un alt subspat iu punctual euclidian c
c
este un subspat iu punctual euclidian pr
E
c
.
Un alt exemplu de aplicat ie ana este aplicat ia izometrica. O aplicat ie izometrica este o aplicat ie f : c c
ntre doua spat ii punctual euclidiene care are proprietatea ca pastreaza distant a, adica [AB[
E
= [f(A)f(B)[
E
,
()A, B c.
Propozit ia 8 O aplicat ie izometrica, f : c c
, este o aplicat ie ana injectiva.

O izometrie este o aplicat ie surjectiva si izometrica. Folosind propozit ia 8 rezulta ca o izometrie este un
izomorsm an. Daca se considera repere ortonormate, atunci aplicat ia liniara indusa ntre spat iile vectoriale
euclidiene este, de asemenea, o izometrie, prin urmare matricea acestei aplicat ii liniare corespunzatoare bazelor
ortonormate este o matrice ortogonala.
Simetricul unui punct A fat a de un k-plan c
c este punctul A
c astfel ca punctul A
= pr
E
A (proiect ia
lui A pe c
) este mijlocul segmentului [AA
]. Se noteaza A
= s
E
A. Simetrica unei mult imi de puncte fat a de c
este obt inuta din simetricele tuturor punctelor mult imii fat a de c
.
Propozit ia 9 Fie d
1
, d
2
c doua drepte concurente n O, cu vectorii directori a
1
si respectiv a
2
. Atunci cele
doua bisectoare ale dreptelor d
1
si d
2
trec prin O
si au vectorii directori
1
[ a
1
[
a
1
1
[ a
2
[
a
2
.
Unghiul dintre o dreapta si un hiperplan este unghiul pe care l face dreapta cu un vector normal la hiperplan.
Pentru mai multa claritate, se deneste not iunea de orientare a unui spat iu punctual euclidian (deci n particular a
unui hiperplan), ca ind o orientare a spat iului vectorial director. Deoarece o orientare a unui spat iu vectorial este
data prin xarea orientarii pozitive denite de o baza data, rezulta ca orientarea unui spat iu punctual euclidian
se face prin xarea orientarii pozitive denite de un reper cartezian dat.

In cazul unui hiperplan H, xarea unui
vector normal n la hiperplan si a unei orientari a spat iului euclidian c induce o orientare a hiperplanului H.
Propozit ia 10 Daca (O, B) este un reper euclidian care deneste o orientare pozitiva a spat iului punctual euclidian
c si n este un vector unitar, normal la un hiperplan H c, atunci exista o singura orientare a hiperplanului H
astfel ncat pentru orice reper euclidian (O
1
, B
1
) al lui H, reperul euclidian (O
1
, B
= n B
1
) al lui c este pozitiv
orientat.
2 Spat iul euclidian tridimensional canonic
Vom deni n continuare spat iul vectorial al vectorilor legat i cu originea O xata si spat iul vectorial al vectorilor
liberi din spat iul (euclidian) o, studiat n liceu.
Spat iul o este format din puncte, iar o mult ime de puncte formeaza o gura geometrica. Figuri geometrice
n spat iu sunt: dreptele, planele, semidreptele, semiplanele, segmentele de dreapta, triunghiurile, poligoanele,
poliedrele, interioarele de poligoane si de poliedre convexe etc. Planele, dreptele si punctele sunt not iuni primare.
Un sistem de axiome (care poate sistemul axiomatic al lui Hilbert, ori al lui Birkho, ori alt sistem echivalent),
enunt a un set de proprietat i primare (numite axiome) pe care le au not iunile primare.

In continuare vom presupune
cunoscute denit iile si proprietat ile legate de geometria euclidiana a spat iului o.
Un segment orientat (sau vector legat) se deneste ca ind un dublet de puncte (P, Q), notat

PQ, unde punctul
P se numeste origine, iar punctul Q se numeste extremitate. Daca P ,= Q, dreapta PQ se numeste dreapta suport
a lui

PQ. Daca P = Q, atunci

PP se numeste vectorul nul si orice dreapta care trece prin P este dreapta suport
pentru aceste.
Daca se xeaza un punct O T, atunci se poate considera mult imea 1
O
=
OA[A T, a segmentelor orientate

cu originea n punctul O (sau a vectorilor legat i n O). Pe mult imea 1
O
se denesc doua legi de compozit ie:
- o lege de compozit ie interna + : 1
O
1
O
1
O
, numita adunarea vectorilor din 1
O
, care asociaza vectorilor
OA si

OB 1
O
vectorul

OC, notat

OA +
OB, unde C este al patrulea varf al paralelogramului [OACB] (posibil

degenerat, daca O, A si B sunt coliniare) construit pe cei doi vectori, ca laturi;
- o lege de compozit ie externa : IR1
O
1
O
, numita nmult irea cu scalari a vectorilor din 1
O
, care asociaza
unui numar IR si unui vector

OA 1
O
vectorul

OC, notat
OA, unde C este un punct coliniar cu O si

A, denit astfel: daca > 0, atunci segmentul [OC] are lungimea nmult ita cu lungimea segmentului [OA] si
O / [AC], daca = 0, atunci C = O, iar daca < 0, atunci segmentul [OC] are lungimea nmult ita cu
lungimea segmentului [OA] si O [AC].
Lema urmatoare este o consecint a imediata a denit iei nmult irii cu scalari.
Lema 1 Fie O, A, B o coliniare, iar M AB este un punct astfel ncat segmentul [OM] are lungimea 1.
Atunci

OA =
OM, unde:
1. = [OA[ > 0, daca O / [AM] sau
2. = [OA[ 0, daca O [AM].
Trei vectori

OA,

OB si

OC se spune ca sunt coplanari daca punctele O, A, B si C se gasesc n acelasi plan si
necoplanari n caz contrar.
Propozit ia 11 Tripletul (1
O
, +, ) este un spat iu vectorial real, numit spat iul vectorial al vectorilor legat i n O,
n care orice trei vectori necoplanari formeaza o baza.
Sa consideram n continuare vectori legat i care nu au neaparat aceeasi origine.
Doi vectori legat i

PQ si

P
se numesc
- echipolent i si se scrie

PQ
, daca ambii vectori legat i sunt nuli, ori, n caz contrar, poligonul PQQ
este un paralelogram, eventual degenerat ( segmentele [PQ
] si [P
Q] au acelasi mijloc);
- paraleli si se scrie

PQ |
, daca dreptele lor suport sunt paralele.

Propozit ia 12 Relat iile de echipolent a si de paralelism ale vectorilor legat i din spat iu sunt relat ii de echivalent a.
Evident ca doi vectori echipolent i sunt paraleli, proprietatea recproca neind adevarata (contraexemplu: doi
vectori paraleli care nu au aceeasi lungime).
Relat ia de echipolent a ind o relat ie de echivalent a pe mult imea tuturor vectorilor legat i 1
leg
, se poate considera
mult imea claselor de echivalent a, care este mult imea 1
lib
, a vectorilor liberi. Astfel, daca

AB 1
leg
este un vector
legat, atunci clasa sa de echivalent a, care se noteaza cu AB, este formata din mult imea tuturor vectorilor
1
leg
care au proprietatea ca

AB
. Se observa ca, daca se xeaza un punct O o, exista o aplicat ie bijectiva

F
O
: 1
O
1
lib
, care asociaza unui vector legat

OA 1
O
clasa sa de echivalent a AB 1
lib
. Prin inversa acestei
biject ii, ecarui vector liber a 1
lib
i se poate asocia n mod unic un vector

OA 1
leg
astfel ncat a = OA.
Se poate constata ca daca se considera doua puncte O, O
T, atunci aplicat ia = F
1
O
F
O
: 1
O
1
O
este o biject ie si are proprietat ile (
OA +
OB) = (
OA) + (
OB) si (
OA) = (
OA), ()

OA,
OB 1
O
si
IR, deci este un izomorsm de spat ii vectoriale reale.
Rezulta astfel ca:
- daca

OA
si

OB

OA+
OB
, ()O, O
o (prin adunarea a doi vectori legat i

ntr-un punct O se obt ine un vector echipolent cu vectorul ce rezulta prin adunarea vectorilor echipolent i legat i
ntr-un oricare alt punct O
);
- daca IR si

OA
OA
, ()O, O
o (prin nmult irea unui vector legat ntr-un punct

O cu un numar real , se obt ine un vector echipolent cu vectorul ce rezulta prin nmult irea vectorului echipolent
legat n O
cu ).
Pe mult imea 1
lib
se denesc doua legi de compozit ie:
- o lege de compozit ie interna + : 1
lib
1
lib
1
lib
, numita adunarea vectorilor liberi, care asociaza la doi vectori
a = OA,

b = OB 1
lib
vectorul liber OC, unde

OC =

OA +
OB, notat a +

b (dupa cum am vazut, denit ia nu
depinde de punctul O) si
- o lege de compozit ie externa : IR1
lib
1
lib
, numita nmult irea cu scalari a vectorilor din 1
lib
, care asociaza
unui numar IR si unui vector a = OA 1
lib
, vectorul corespunzator clasei
OA, notat a (dupa cum am

vazut deja, denit ia nu depinde de punctul O).
Urmatorul rezultat se poate demonstra prin vericarea axiomelor specice unui spat iu vectorial.
Lema 2 Fie (V, +, ) un K-spat iu vectorial, M este o mult ime si : V M o biject ie. Se considera:
legea de compozit ie interna : M M M, x y = (
1
(x) +
1
(y)) si
legea de compozit ie externa : K M M, x = (
1
(x)).
Atunci (M, , ) este un K-spat iu vectorial, iar este un izomorsm de spat ii vectoriale.
Trei vectori liberi a,

b si c se spune ca sunt coplanari daca pentru trei reprezentant i

OA,

OB si

OC , punctele
O, A, B si C se gasesc n acelasi plan si necoplanari n caz contrar. Evident, denit ia nu depinde de punctul O.
Propozit ia 13 (1
lib
, +, ) este un spat iu vectorial real n care orice trei vectori necoplanari formeaza o baza.
Propozit ia 14 Mult imea o, a punctelor spat iului, formeaza un spat iu punctual euclidian.
Urmatorul rezultat este o consecint a imediata a celor demonstrate anterior. Reamintim ca c
3
este spat iul
punctual euclidian canonic.
Teorema 1 Fie patru puncte O, E
1
, E
2
, E
3
o, astfel ncat dreptele OE
1
, OE
2
, OE
3
sunt perpendiculare doua
cate doua, segmentele [OE
1
], [OE
2
] si [OE
3
] au lungimea 1. Sa consideram aplicat ia : o c
3
, care asociaza lui
A o, punctul (A) = (a, b, c) c
3
, unde
OA = aOE
1
+ bOE
2
+ cOE
3
.
Atunci este un izomorsm de spat ii punctual euclidiene.
In spat iul euclidian canonic c

3
se poate considera reperul canonic (O, B
can
), unde O(0, 0, 0) este originea, iar
B
can
= e
1
, e
2
, e
3
, e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0) si e
3
= (0, 0, 1). Reperul canonic deneste orientarea directa a
planului euclidian c
3
. Un reper euclidian n c
3
este un dublet (O
, B), unde B E
3
este o baza ortonormata si
O
c
3
. Daca
B = v
1
, v
2
, v
3
este o baza pozitiv orientata, atunci matricea de trecere de la B
can
la B se poate exprima cu ajutorul
unghiurilor lui Euler.

In continuare vom scrie explicit aceasta matrice. Sa presupunem ca e
1
, e
3
, e
3
, = v
1
, v
2
, v
3
.
Fie:
f
1
vectorul unitar care este vector director al subspat iului
L( e
1
, e
2
) L( v
1
, v
2
) ;
f
2
vectorul unitar astfel ncat baza B
1
=
f
1
,

f
2
, e
3
este ortonormata si direct orientata;
1
vectorul unitar astfel ncat baza B
2
=
f
1
,

f
1
, v
3
este ortonormata si direct orientata.
Matricile de trecere succesive sunt de forma:
[B
can
, B
1
] =
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
, [B
1
, B
2
] =
_
_
1 0 0
0 cos sin
0 sin cos
_
_
,
[B
2
, B] =
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
,
prin urmare [B
can
, B] =
=
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
_
_
1 0 0
0 cos sin
0 sin cos
_
_
_
_
cos sin 0
sin cos 0
0 0 1
_
_
=
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
cos cos
sin cos sin
cos sin
sin cos cos
sin sin
sin cos +
+cos cos sin
sin sin +
+cos cos cos
cos sin
sin sin sin cos cos
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
. (7)
Cei trei parametri , , [0, 2) nu sunt unic determinat i. Pentru a obt ine o reprezentare biunivoca cu schimbarile
de baza directe, se iau punctele corespunzatoare
(cos cos cos , sin cos cos , sin cos , sin ) S
3
(unde S
3
este sfera centrata n origine, de raza 1, din E
4
).
Rezulta ca o schimbare de reper ortogonal n c
3
este determinata de sase parametri (trei provin de la schimbarea
originii si trei de la schimbarea bazei).
Ne vom ocupa n continuare de subspat iile spat iului euclidian canonic c
3
.
Ecuat iile canonice ale unei drepte determinate de un punct A(a, b, c) si vectorul director v = (p, q, r) se scriu:
(d) :
x a
p
=
y b
q
. =
z c
r
.
Ecuat iile parametrice ale aceleiasi drepte sunt:
(d) :
_
_
_
x = a+ pt
y = b+ qt
z = c+ rt
, t IR.
Ecuat iile canonice ale unei drepte determinate de punctele A(a, b, c) si B(d, e, f) sunt:
(d) :
x a
d a
=
y b
e b
. =
z c
f c
.
Distant a de la un punct A la o dreapta d care cont ine punctul B si are vectorul director a, se calculeaza cu
formula (6):
d(A, d) =
[ a AB[
[ a[
.
Distant a dintre dreptele neparalele d
1
(care cont ine punctul A si are ca vector director vectorul a
1
) si d
2
(care
cont ine punctul B si are ca vector director vectorul a
2
) este data de formula:
d(d
1
, d
2
) =
[ a
1
, a
2
, AB]
[ a
1
a
2
[
;
daca d
1
d
2
,= _/ , atunci d(d
1
, d
2
) = 0; daca d
1
| d
2
atunci:
d(d
1
, d
2
) =
a
1
AB
[ a
1
[
(propozit ia 5).
Din propozit ia 4 rezulta ecuat ia perpendicularei comune a doua drepte:
_
a
1
( a
1
a
2
) ( r r
A
) = 0
a
2
( a
1
a
2
) ( r r
A
) = 0
.
Un plan care cont ine un punct A(a, b, c) si are ca vector normal n = (l, m, n) ,= (0, 0, 0), are ecuat ia carteziana:
() : l(x a) + m(y b) + n(z c) = 0.
Un plan care cont ine un punct A(a, b, c) si are ca vectori directori vectorii necoliniari v
1
= (l, m, n) si
v
2
= (l
, m
, n
) are ecuat iile parametrice:

_
_
_
x = a + ls + l
t
y = b + ms + m
t
z = c + ns + n
t
, s, t IR.
Prin eliminarea parametrilor s, t IR, se regaseste ecuat ia carteziana a planului sub forma:
() : n
1
(x a) + n
2
(y b) + n
3
(z a) = 0,
unde:
(n
1
, n
2
, n
3
) = v
1
v
2
=
e
1
e
2
e
3
l m n
l
=
= (mn
nm
, nl
ln
, lm
ml
).
Ecuat ia anterioara se poate scrie sub forma:
() :
x a y b z c
l m n
l
= 0,
sau
() :
x y z 1
a b c 1
l m n 0
l
= 0.
Daca planul cont ine punctele A(a, b, c), B(a
, b
, c
) si vectorul v = (l, m, n) (necoliniar cu vectorul AB) este

cont inut n subspat iul director, atunci are ecuat ia
() :
x a y b z c
a
a b
b c
c
l m n
= 0,
sau
() :
x y z 1
a b c 1
a
1
l m n 0
= 0.
Daca planul cont ine punctele A(a, b, c), B(a
, b
, c
) si C(a
, b
, c
), astfel ca vectorii AB si AC sunt necoliniari,

atunci ecuat ia planului este:
() :
x a y b z c
a
a b
b c
c
a
a b
b c
= 0,
sau
() :
x y z 1
a b c 1
a
1
a
= 0.
Doua plane (neparalele) si
se intersecteaza dupa o dreapta d . Fie () : lx + my + nz + p = 0 si

(
) : l
x + m
y + n
z + p
= 0 ecuat iile celor doua plane, cu vectorii normali n = (l, m, n) si n
= (l
, m
, n
).
Presupunerea ca planele si
nu sunt paralele este echivalenta cu oricare din condit iile:

vectorii n si n
nu sunt coliniari;
rang
_
l m n
l
_
= 2;
n n
,=

0.
In condit iile considerate, se obt in ecuat iile dreptei de intersect ie:

(d) :
_
lx + my + nz + p = 0
l
x + m
y + n
z + p
= 0
.
Sa remarcam ca un vector director al dreptei d este vectorul a = n n
.
Ecuat ia unui plan
care cont ine dreapta d este:

(
) : (lx + my + nz + p) + (l
x + m
y + n
z + p
) = 0, (8)
numit a ecuat ia fasciculului de plane care cont ine dreapta d.

Intr-adevar, daca
este un plan care cont ine dreapta

d, cu vectorul director a = n n
, vectorul sau normal n
= (l
, m
, n
) este perpendicular pe vectorul a, la fel ca

vectorii n = (l, m, n) si n
= (l
, m
, n
). Rezulta ca n, n
si n
(L( a))
((L( a))
are dimensiunea 2); deoarece

vectorii n si n
sunt necoliniari, ei formeaza o baza n acest subspat iu, deci (), IR astfel ncat n
= n + n
.
Rezulta ca l
= l +l
, m
= m+m
si n
= n+n
. Fie A(a, b, c) d. Au loc relat iile l(x a) +m(y b)+

+n(z c) = 0, de unde p = la mb nc; analog p
= l
a m
b n
c si p
= l
a m
b n
c. Deci are loc si

p
= p + p
, de unde rezulta ecuat ia (8).

Distant a de la un punct A(a, b, c) la un plan de ecuat ie () : lx + my + nz + p = 0 este data de
d(A, ) =
[la + mb + nc + p[
l
2
+ m
2
+ n
2
(formula (5)). Un alt mod de a deduce aceasta formula este acela de a determina mai ntai proiect ia punctului A
pe planul , punctul A
= pr
A. Ecuat iile parametrice ale dreptei d
care cont ine pe A si are ca vector director

vectorul n = l e
1
+ m e
2
+ n e
3
= (l, m, n) sunt:
_
_
_
x = lt + a
y = mt + b
z = nt + c
.
Punctul A
(a
, b
, c
) se gaseste la intersect ia dreptei d
si a planului , deci a
= lt
0
+ a, b
= mt
0
+ b, c
= nt
0
+ c,
unde l(lt
0
+ a) + m(mt
0
+ b) + n(nt
0
+ +c) + p = 0, de unde t
0
=
la mb nc p
l
2
+ m
2
+ n
2
. Rezulta d(A, ) = [AA
[ =
=
_
(a a
)
2
+ (b b
)
2
+ (c c
)
2
= [t
0
[
l
2
+ m
2
+ n
2
= =
[la + mb + nc + p[
l
2
+ m
2
+ n
2
.
Perpendiculara comuna d
a doua drepte date se obt ine ca dreapta de intersect ie a doua plane (propozit ia 4):
(d
) :
_
a
1
( a
1
a
2
) ( r r
A
) = 0
a
2
( a
1
a
2
) ( r r
B
) = 0
.
Astfel, daca d
1
cont ine punctul A(a, b, c) si are vectorul director a
1
, iar d
2
cont ine punctul B(a
, b
, c
) si are
vectorul director a
2
, atunci n
1
= = a
1
( a
1
a
2
) = ( a
1
a
2
) a
1
( a
2
1
) a
2
= (n
1
1
, n
2
1
, n
3
1
), n
2
= a
2
( a
1
a
2
) =
= ( a
2
2
) a
1
( a
1
a
2
) a
2
= (n
1
2
, n
2
2
, n
3
2
) si ecuat iile anterioare se scriu:
(d
) :
_
n
1
1
(x a) + n
2
1
(y b) + n
3
1
(z c) = 0
n
1
2
(x a
) + n
2
2
(y b
) + n
3
2
(z c
) = 0
.
Vom studia n continuare izometriile spat iului euclidian c
3
. Fie (O, B) un reper al spat iului euclidian c
3
.
Orice izometrie a lui c
3
care pastreaza orientarea se poate descompune sub forma (7), folosind unghiurile lui
Euler. Aceasta arata ca izometriile lui c
3
care pastreaza orientarea se pot descrie de cei trei parametri, ceea ce
realizeaza o biject ie ntre izometriile lui c
3
care pastreaza orientarea si punctele sferei S
3
E
4
, centrata n origine
si de raza 1.

In continuare vom studia forma canonica a unei izometrii, adica vom gasi un reper n care izometria
sa aib a o forma cat mai simpla.
Fie v E
3
un vector, iar [ v]
B
=
_
_
v
1
v
2
v
3
_
_
. Translat ia de vector v a spat iului euclidian c
3
este transformarea
t
v
: c
3
c
3
de forma t
v
(A) = A
, unde AA
= v. Ecuat iile translat iei t

v
sunt:
_
_
_
x
= x + v
1
y
= y + v
2
z
= z + v
3
. (I)
Sa remarcam ca aplicat ia liniara indusa pe E
3
este 1
E
3
, adica identitatea lui E
3
.
Fie O
(a, b, c) c
3
un punct. Simetria centrala (cu centrul n O
) este transformarea t
v
: c
3
c
3
, unde
s
O
(A) = A
ind unicul punct pentru care O este mijlocul segmentului [AA
], adica A
= 2O
A. Folosind
coordonate, ecuat iile simetriei s
O
sunt:
_
_
_
x
= x + 2a
y
= y + 2b
z
= z + 2c
. (II)
Sa remarcam ca aplicat ia liniara indusa pe E
3
este 1
E
3
.
Propozit ia 15 Fie f : c
3
c
3
o izometrie. Daca f nu este translat ie (

f ,= 1
E
3
) sau simetrie centrala (

f ,= 1
E
3
),
atunci exista un reper ortonormat (O
, B
) n care f este data prin:

_
_
_
x
= x
y
= y + b
z
= z + c
(III)
(translat ie paralela cu planul yOz compusa cu o simetrie fat a de acelasi plan);
_
_
_
x
= x + a
y
= y
z
= z
, (IV)
(translat ie n lungul axei x
x compusa cu o simetrie fat a de aceasi axa);

_
_
_
x
= x
y
= y cos z sin
z
= y sin + z cos
, (0, 2) (V)
(simetrie fat a de planul yOz compusa cu o cu o rotat ie n jurul axei x
x);
_
_
_
x
= x + a
y
= y cos z sin
z
= y sin + z cos
, (0, 2) (VI)
(translat ie n lungul axei x
x compusa cu o rotat ie n jurul aceleiasi axe).

3 Planul euclidian bidimensional canonic
Din considerente analoge, planul euclidian T este un spat iu punctual euclidian izomorf cu spat iul punctual
euclidian canonic pe c
2
. Daca se considera O, E
1
, E
2
T astfel ncat OE
1
OE
2
si lungimea segmentelor [OE
1
]
si [OE
2
] este 1, atunci ()A T, avem OA = a OE
1
+ b OE
2
, iar izomorsmul : T c
2
se deneste prin
(OA) = (a, b).
In planul punctual euclidian c

2
se poate considera reperul canonic (O, B
can
), unde O este originea (0, 0), iar
B
can
= e
1
, e
2
, e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1). Reperul canonic deneste orientarea directa a planului punctual euclidian
c
2
. Un reper euclidian n c
2
este un dublet (O
, B), unde B = v
1
, v
2
E
2
este o baza ortonormata si O
c
2
.
Deoarece un vector unitar n E
2
are forma n = (cos , sin ), iar un vector n
n are forma (sin , cos ),

rezulta ca vectorii v
1
si v
2
pot :
v
1
= (cos , sin ), v
2
= (sin , cos ), daca (O
, B
) este pozitiv orientata, pentru ca
cos sin
sin cos
= 1;
v
1
= (cos , sin ), v
2
= (sin , cos ), daca (O
, B
) este negativ orientata, pentru ca
cos sin
sin cos
= 1.
De exemplu, reperul ((2, 1), (
2
2
,
2
2
), (
2
2
,
2
2
)) este direct orientat, iar reperul
((1, 1), (
2
2
,
2
2
), (
2
2
,
2
2
)) este invers orientat.
Rezulta ca o schimbare de reper ortonormat n c
2
este determinata de trei parametri (doi de la schimbarea
originii si unul de la schimbarea bazei).
Ecuat ia dreptei determinate de un punct A(a, b) si vectorul director v = (p, q) este:
(d) :
x a
p
=
y b
q
,
sau

x y 1
a b 1
p q 0
= 0.
Ecuat ia dreptei determinate de punctele A(a, b) si B(c, d) este:
(d) :
x a
c a
=
y b
d b
,
sau

x y 1
a b 1
c d 1
= 0.
Ecuat ia dreptei determinate de un punct A(a, b) si vectorul normal n = (l, m) este:
(d) : l(x a) + m(y b) = 0.
Orientarea unei drepte este data e prin xarea unui vector director v al dreptei, e prin xarea unui vector
normal n al dreptei. Daca vectorul normal n este dat, exista un singur vector director unitar v astfel ncat reperul
v, n este direct orientat. Masura unghiului a doua drepte d
1
si d
2
orientate de vectorii directori (nenuli) a
1
si a
2
este masura unghiului vectorilor a
1
si a
2
, adica este [0, ] dat de cos =
< a
1
, a
2
>
[ a
1
[ [ a
2
[
[1, 1].
In cele ce urmeaza vom studia izometriile spat iului euclidian c

2
. Am vazut (propozit ia 8) ca o izometrie
f : c
2
c
2
este o aplicat ie ana. Mai mult, este un izomorsm an. Daca (O, B) este un reper ortonormat, atunci
aplicat ia liniara

f : E
2
E
2
indusa ntre spat iile vectoriale euclidiene directoare este o izometrie, prin urmare
matricea [

f]
B
este o ortogonala, avand una din formele:
1. [

f]
B
=
_
cos sin
sin cos
_
, cand det

f = 1, caz n care izometria f se numeste de spet a ntai (sau deplasare)
sau
2. [

f]
B
=
_
cos sin
sin cos
_
, cand det

f = 1, caz n care izometria f se numeste de spet a a doua (sau
antideplasare).
Propozit ia 16 Fie o izometrie f : c
2
c
2
.
1. Daca f este o izometrie de spet a ntai, atunci:
(a) daca f nu are puncte xe, atunci f este o translat ie:

f = 1
E
2
si n orice reper ortonormat (O
, B
=
e
1
, e
2
), f este data prin
_
x
= x + a
y
= y + b
, (9)
unde v = a e
1
+ b e
2
este vectorul translat iei;
(b) daca f are puncte xe, atunci are un singur punct x O
, ind o rotat ie cu centrul n O
si n orice reper
ortonormat (O
, B
), cu centrul n O
, f este data prin

_
x
= xcos y sin
y
= xsin + y cos
, (10)
unde [0, 2) este unghiul de rotat ie.
2. Daca f este o izometrie de spet a a doua, atunci exista un reper ortonormat (O
, B
= e
1
, e
2
), n care f este
data prin
_
x
= x
y
= y + b
, (11)
adica f este o simetrie (fat a de dreapta care trece prin O
si are v
2
ca vector director), compusa cu o translat ie
(de vector b v
2
).
Sa remarcam ca o izometrie de spet a a doua data prin (11) are puncte xe daca si numai daca b = 0, caz n
care orice punct al axei de simetrie este punct x (deci exista o innitate de puncte xe).
4 Hipersuprafet e de ordinul al doilea n spat ii euclidiene reale
4.1 Hipercuadrice
Fie c un spat iu vectorial euclidian real de dimensiune n, cu spat iul vectorial director V si (O; B) un reper
euclidian.
Mult imea H a punctelor M(x
1
, . . . , x
n
) ale caror coordonate verica o ecuat ie de tipul
(H) :
n
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
+ 2
n
i=1
b
i
x
i
+ c = 0, (12)
unde a
ij
= a
ji
, b
i
, c IR, ()i, j = 1, n, se numeste hiprcuadrica n c.

In cele ce urmeaza vom considera doar cazul
H , = _/ (cu except ia situat iei cand vom face clasicarea hipercuadricelor). Notam membrul stang al ecuat iei (12)
n
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
+ 2
n
i=1
b
i
x
i
+ c F(x
1
, . . . , x
n
). Cecient ii polinomiali ai lui F se numesc coecient ii hipercuadricei.
In cazul n = 2, hipercuadricele sunt curbe si se numesc conice, iar n cazul n = 3 hipercuadricele sunt suprafet e
si se numesc cuadrice.
Ecuat ia (12) se poate scrie matricial n doua moduri. Daca se noteaza A = (a
ij
)
i,j=1,n
/
n
(IR), b =
_
_
_
b
1
.
.
.
b
n
_
_
_
/
n,1
(IR), X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_ /
n,1
(IR), atunci ecuat ia (12) devine:
(H) : X
t
A X + 2X
t
b + c = 0, (13)
sau
(H) :
_
X
1
_
t
_
A b
b
t
c
_
_
X
1
_
= 0. (14)
Fie (O; B) si (O
; B
) doua repere euclidiene si e

_
P p
0 1
_
matricea schimbarii de coordonate. Avem:
_
X
1
_
=
_
P p
0 1
__
X
1
_
. (15)
Ecuat ia (14) devine
_
X
1
_
t
_
P p
0 1
_
t
_
A b
b
t
c
__
P p
0 1
__
X
1
_
= 0, de unde rezulta ca
_
A
(b
)
t
c
_
=
_
P p
0 1
_
t
_
A b
b
t
c
__
P p
0 1
_
, (16)
adica
_
A
(b
)
t
c
_
=
_
P
t
AP P
t
Ap + P
t
b
p
t
AP + b
t
P p
t
Ap + 2p
t
b + c
_
. De aici rezulta urmatoarele reguli de schimbare a
coecient ilor hipercuadricei:
A
= P
t
AP, (17)
b
= P
t
Ap + P
t
b,
c
= p
t
Ap + 2p
t
b + c.
Se noteaza = det A si = det
_
A b
b
t
c
_
. Avem A
= P
t
AP, deci
= det A
= det(P
t
AP) =
(det P
t
)(det A)(det P) = (det A)(det P)
2
= = (det P)
2
, deci
= (det P)
2
.
Analog, avem
= det
_
A
(b
)
t
c
_
=
= det
_
_
P p
0 1
_
t
_
A b
b
t
c
__
P p
0 1
_
_
=
= det
_
P p
0 1
_
t
det
_
A b
b
t
c
_
det
_
P p
0 1
_
=
=
_
det
_
P p
0 1
__
2
det
_
A b
b
t
c
_
= (det P)
2
det
_
A b
b
t
c
_
= = (det P)
2
, deci
= (det P)
2
.
Dar daca schimbarile de reper sunt ortogonale, avem (det P)
2
= 1, deoarece P
t
P = I
n
. Rezulta ca
= si
= ,
deci numerele si nu depind de reperul ortonormat ales. Daca ecuat ia hipercuadricei se scrie F(x
1
, . . . , x
n
) = 0,
atunci
= (1)
n
si
= (1)
n+1
, deci semnul lui sau se poate schimba, dar faptul ca sau sunt sau nu
sunt nule, nu depinde de ecuat ia considerata sau de reperul ortonormat ales. Anularea lui sau este importanta
pentru ca ofera informat ii privitoare la hipercuadrica. Astfel, daca ,= 0, hipercuadrica are centru unic, iar daca
= 0, hipercuadrica nu are centru unic; daca ,= 0, hipercuadrica este nedegenerata, iar daca = 0, hipercuadrica
este degenerata.
Daca A /
n
(IR) atunci:
valorile proprii
1
, . . . ,
n
ale matricii A sunt radacinile ecuat iei det(AI
n
) = 0;
un vector propriu al matricii A este o matrice X /
n,1
(IR) pentru care exista o valoare (proprie) IR
astfel ncat AX = X.
Daca V este spat iu vectorial euclidian, B V este o baza ortonormata si A /
n
(IR) este o matrice simetrica
asociata unei forme biliniare pe V , atunci se pot considera
un endomorsm simetric f : V V , care n baza B are matricea [f]
B
= A si
o forma biliniara simetrica b : V V IR, care n baza B are matricea [b]
B
= A.
Daca B
este o alta baza ortonormata, atunci matricea de trecere P = [B, B
] este o matrice ortogonala (adica

P
1
= P
t
). Rezulta ca [f]
B
= P
1
AP = P
t
AP = [b]
B
, deci endomorsmul simetric f si forma biliniara simetrica
b au aceeasi matrice n orice baza ortonormata. Deoarece toate valorile proprii ale endomorsmului f sunt reale si
vectorii proprii corespunzatori pot forma o baza a lui B n care matricea endomorsmului f este diagonala, rezulta
ca aceleasi proprietat i le are si forma biliniara simetrica asociata. Rezulta ca pentru o forma biliniara simetrica:
valorile proprii ale matricii simetrice asociate sunt toate reale si
exista o baza ortogonala a spat iului euclidian V n care matricea asociata este diagonala.
Vectorii proprii ai matricii A sunt numit i direct ii principale ale hipercuadricei H.
Vom studia n continuare intersect ia unei hipercuadrice cu o dreapta.
Fie P
0
(x
1
0
, . . . , x
n
0
) c si vectorul v
0
astfel ca [ v
0
]
B
= V
0
. Fie X = X
0
+ tV
0
ecuat ia parametrica a dreptei d
care cont ine punctul P
0
si are ca vector director vectorul v
0
,=

0; X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_, X
0
=
_
_
_
x
1
0
.
.
.
x
n
0
_
_
_, V
0
=
_
_
_
v
1
.
.
.
v
n
_
_
_.
Intersect ia dreptei d cu hipercuadrica, t inand seama de ecuat ia (14), conduce la
_
X
0
+ tV
0
1
_
t
_
A b
b
t
c
_
_
X
0
+ tV
0
1
_
= 0, sau:
_
X
0
1
_
t
_
A b
b
t
c
_
_
X
0
1
_
+t
_
X
0
1
_
t
_
A b
b
t
c
_
_
V
0
0
_
+
+t
_
V
0
0
_
t
_
A b
b
t
c
_
_
X
0
1
_
+ t
2
_
V
0
1
_
t
_
A b
b
t
c
_
_
V
0
0
_
= 0, sau
X
t
0
AX
0
+ 2b
t
X
0
+ c + 2t(X
t
0
AV
0
+ b
t
V
0
) + t
2
V
t
0
AV
0
= 0. (18)
Vectorii v
0
, cu [ v
0
]
B
= V
0
, pentru care V
t
0
AV
0
= 0 denesc direct iile asimptotice ale hipercuadricei. Daca
v = (v
1
, . . . , v
n
) V deneste o direct ie asimptotica, atunci spunem ca hiperplanul dat prin
v
1
F
x
1
+ + v
n
F
x
n
= 0
este conjugat cu direct ia asimptotica v.
Daca punctul P
0
apart ine hipercuadricei (X
t
0
AX
0
+2b
t
X
0
+c = 0), atunci dreapta d este tangenta hipercuadricei
daca ecuat ia de gradul doi n t (18) are radacinile t
1
= t
2
= 0, adica X
t
0
AV
0
+ b
t
V
0
= 0. Fie P(x
1
, . . . , x
n
)
un punct oarecare al unei drepte tangente, corespunzator lui X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_ = X
0
+ tV
0
. Atunci din relat ia
X
t
0
AX
0
+ 2b
t
X
0
+ c = 0 adunata cu relat ia X
t
0
AV
0
+ b
t
V
0
= 0 nmult ita cu t, rezulta
X
t
0
A(X
0
+ tV
0
) + b
t
(2X
0
+ tV
0
) + c = 0, sau
X
t
0
AX + b
t
(X
0
+ X) + c = 0,
sau:
(H
0
) :
n
i=1
a
ii
x
i
x
i
0
+
1i<jn
a
ij
(x
i
x
j
0
+ x
j
x
i
0
) +
n
i=1
b
i
(x
i
+ x
i
0
) + c = 0.
Punctul P
0
H ind dat, ecuat ia de mai sus reprezinta ecuat ia unui hiperplan care cont ine pe P
0
, numit hiperplan
tangent la hipercuadrica n P
0
. Ecuat ia sa se obt ine prin dedublarea ecuat iei hipercuadricei. Hiperplanul tangent
ntr-un punct la o hipercuadrica este format asadar din reunirea tuturor dreptelor tangente la hipercuadrica, care
trec prin acel punct.
Un punct P
0
se spune ca este centru de simetrie al hipercuadricei daca exista doua puncte A
1
, A
2
H astfel
ncat P
0
este mijlocul segmentului [A
1
A
2
].
Propozit ia 17 Fie H o hipercuadrica a carei ecuat ie este (13).
Un punct P
0
este centru al hipercuadricei daca si numai daca coordonatele sale verica sistemul de ecuat ii liniare
AX
0
+ b = 0
n
. (19)
Coordonatele centrului de simetrie se obt in asadar din sistemul:
n
j=1
a
ij
x
j
+ b
i
= 0, i = 1, n (20)
1
2
F
x
i
(x
1
, . . . , x
n
) = 0, i = 1, n (21)
AX + b = 0
n
. (22)
Hipercuadricele pentru care = det A ,= 0 au asadar un centru unic, existent a centrului nedepinzand de sistemul
de coordonate ales.
Hipercuadricele pentru care = det A = 0 nu au centru unic; pot exista o innitate de centre (daca sistemul de
ecuat ii (19) este compatibil) sau nu exista nici un centru (daca sistemul de ecuat ii (19) este incompatibil).
Propozit ia 18 Exista un reper ortonormat (O
; B
), unde baza B
V este formata din vectori care dau direct ii

principale, corespunzatoare valorilor proprii
1
, . . . ,
n
ale matricii A, astfel ca ecuat ia hipercuadricei H are una
din formele:
1.
1
_
y
1
_
2
+ +
r
(y
r
)
2
+ c
= 0;
2.
1
_
y
1
_
2
+ +
r
(y
r
)
2
+ 2b
y
r+1
= 0, unde
1

r
,= 0 si b
,= 0.
Observat ii.
1.

In cazul cand hipercuadrica are un centru, se poate lua O
acel centru si termenii de gradul ntai nu mai apar

n forma canonica. Daca cel put in o valoare proprie
i
0
= 0 si b
i
0
,= 0, atunci hipercuadrica nu are nici un centru
si termenul liber nu apare n forma canonica.
2. Am vazut (propozit ia 20) ca rangurile r = rang A si r
= rang
_
A b
b
t
c
_
sunt invariant i izometrici, adica
sunt aceeasi n orice reper ortonormat. Din formele canonice de mai sus, rezulta ca ntre r si r
pot exista numai

urmatoarele relat ii: r = r
, r
= r + 1 sau r
= r + 2.
3. Sa consideram subspat iul an al lui c care trece prin O
si are ca subspat iu director subspat iul vectorial al

lui V generat de vectorii:
v
1
, . . . , v
r
, daca ecuat ia hipercuadricii poate avea forma 1. din propozit ia 18 (avem c
= 0 r
= r si c
,= 0
r
= r + 1);
v
1
, . . . , v
r+1
, daca ecuat ia hipercuadricii poate avea forma 2. din propozit ia 18 r
= r + 2.
Prin restrict ie la acest subspat iu an, hipercuadrica deneste o noua hipercuadrica. Dimensiunea p a acestui
subspat iu (p = nr, daca are loc forma 1., sau p = nr 1, daca are loc forma 2. pentru ecuat ia hipercuadricii),
se mai numeste indicele cilindric al hipercuadricei H. Prin urmare are loc urmatorul rezultat.
Propozit ia 19 Daca p este indicele cilindric al unei hipercuadrice H, atunci exista doua subspat ii ane c
0
, c
0
c,
cu subspat iile directoare ortogonale si complementare de dimensiuni p si respectiv np, astfel ca restrict ia lui H la
c
0
este o hipercuadrica H
0
, iar restrict ia lui H la c
0
este sau mult imea vida (daca H
0
= _/ ) sau ntreg c
0
(daca
H
0
,= _/ ).
De exemplu, n c
3
, pentru hipercuadricele (H
1
) : (x
1
)
2
+ (x
2
)
2
+ 1 = 0 si (H
2
) : (x
1
)
2
+ (x
2
)
2
1 = 0 se poate
lua (c
0
) : x
3
= 0 si (c
0
) : x
1
= x
2
=
2
2
. Restrict iile lui H
1
la c
0
si c
0
sunt mult imea vida; restrict ia lui H
2
la c
0
este un cerc, iar restrict ia la c
0
este c
0
.
Sa notam ca pentru o hipercuadrica nevida nedegenerata ( ,= 0), sau degenerata si cu centru unic ( = 0,
,= 0), c
0
este un punct.
O marime sau o proprietate se numeste invariant euclidian al hipercuadricei date H daca marimea sau propri-
etatea nu depinde de reperul considerat. De exemplu, marimile si sunt invariant i euclidieni.
Anumite marimi sau proprietat i ale hipercuadricei sunt invariate numai de anumite schimbari de repere eucli-
diene; acestea se numesc seminvariant i euclidieni. De exemplu, la o schimbare de reper (O; B) (O; B
) (numita
schimbare de reper centroana, sau central ana), termenul liber din ecuat ia hipercuadricei nu se schimba, prin
urmare termenul liber este un semiinvariant euclidian (la schimbarile de reper centroane). La fel,
n
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
din
ecuat ia hipercuadricei ramane neschimbata la o schimbare de reper de forma (O; B) (O
; B), numita translat ie

de reper. Cum orice reper an (euclidian) se poate obt ine printr-o schimbare centroana de reper, urmata de o
translat ie de reper, rezulta ca semiinvariant ii euclidieni comuni acestor doua tipuri de schimbari de reper sunt
invariant ii euclidieni.
Observat ie. Suma
n
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
din ecuat ia hipercuadricei (12) deneste o forma biliniara pe spat iul vectorial
director, pe care o notam b
H
(vezi (17)). Daca ecuat ia F(x
1
, . . . , x
n
) = 0 se nlocuieste cu ecuat ia F(x
1
, . . . , x
n
) =
0, atunci forma biliniara b
H
se nlocuieste cu forma biliniara b
H
. Deducem astfel ca forma biliniara b
H
este
determinata de hipercuadrica, abstract ie facand de semn.
Propozit ia 20 Exista urmatorii invariant i euclidieni pentru o hipercuadrica data H de ecuat ie (12):
r = rang A si r
= rang
_
A b
b
t
c
_
;
indexul negativ si indexul pozitiv al formei biliniare simetrice b
H
, asociate cuadricei H;
si ;
valorile proprii
1
, . . . ,
n
ale matricii A, adica radacinile ecuat iei caracteristice det(AI
n
) = 0 (si, implicit,
coecient ii polinomului caracteristic det(AI
n
) =
1
+
2
2
+ (1)
n1
n1
n1
+ +(1)
n
n
);
subspat iile proprii V
i
, i = 1, n, corespunzatoare valorilor proprii ale matricii A.
Observat ie. Nu tot i invariant ii din enunt ul propozit iei (20) sunt independent i unul de celalalt. De exemplu,
numarul valorilor proprii pozitive (negative, nenule) ale matricii A este egal cu indexul pozitiv (indexul negativ,
respectiv rangul) formei biliniare.
Propozit ia 21 Pentru o hipercuadrica H, de ecuat ie (14), ntr-un reper ortonormat (O; B):
coecient ii polinomului Q() = det
_
AI
n
b
b
t
c
_
sunt semiinvariant i euclidieni relativ la schimbarile cen-
troane de reper;
coecient ii formei patratice b
H
([b]
H
= A) sunt semiinvariant i euclidieni relativ la translat iile de reper;
termenul liber al polinomului Q() =
0

1
+
2
2
+ (1)
n
n
este
0
= si este un invariant
euclidian;
daca
0
=
1
= =
nr1
= 0, r 0, atunci
nr
si indicele cilindric al hipercuadricei sunt invariant i
euclidieni.
Se pot determina formele canonice ale ecuat iei unei hipercuadrice, folosind invariant ii euclidieni.
Propozit ia 22 Pentru o hipercuadrica H data prin (14), exista un reper (O
; B
) n care ecuat ia hipercuadricei

are una din formele:
1.
1
(y
1
)
2
+ +
r
(y
r
)
2
+

nr
nr
= 0, daca indicele cilindric este n r (
0
=
1
= =
nr1
= 0 si
0
=
1
= =
nr1
= 0,
nr
,= 0);
2.
1
(y
1
)
2
+ +
r
(y
r
)
2
+ 2
_
nr1
nr
y
r+1
= 0, daca indicele cilindric este n r 1 (
0
=
1
= =
nr2
= 0,
nr1
,= 0 si
0
=
1
= =
nr1
= 0,
nr
,= 0).
4.2 Conice
Fie c un spat iu punctual euclidian (real) de dimensiune doi. Hipercuadricele spat iului c se numesc conice.
Fie (O; B = e
1
, e
2
) un reper euclidian n c.
O conica este, asadar, mult imea punctelor M(x, y) c, ale caror coordonate verica ecuat ia:
() : F(x, y) a
11
x
2
+ 2a
12
xy + a
22
y
2
+ 2b
1
x + b
2
y + c = 0, (23)
unde a
11
, a
12
, a
22
, b
1
, b
2
, c IR.
Ecuat ia (23) se scrie matricial sub una din formele:
_
x y
_
_
a
11
a
12
a
12
a
22
__
x
y
_
+ 2
_
x y
_
_
b
1
b
2
_
+ c = 0,
sau
_
x y 1
_
_
_
a
11
a
12
b
1
a
12
a
22
b
2
b
1
b
2
c
_
_
_
_
x
y
1
_
_
= 0.
Propozit ia 23 Pentru conica denita de ecuat ia (23), exista urmatorii invariant i euclidieni:
r = rang
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
si r
= rang
_
_
a
11
a
12
b
1
a
21
a
22
b
2
b
1
b
2
c
_
_
;
asociate;
=
a
11
a
12
a
12
a
22
si =
a
11
a
12
b
1
a
21
a
22
b
2
b
1
b
2
c
;

1
,
2
(valorile proprii ale matricii A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
);
direct iile denite de vectorii proprii ai matricii A, daca
1
,=
2
.
Propozit ia 24 O conica data de ecuat ia (23) are urmatorii semiinvariant i euclidieni:
coecient ii polinomului Q() =
_
_
a
11
a
12
b
1
a
21
a
22
b
2
b
1
b
2
c
_
_
= = c
2
K + sunt invariat i de schimbarile
centoane de reper;
matricea A este invariata de translat iile de reper;
Pentru conicele degenerate ( = 0), K este un invariant euclidian.
Vom prezenta n continuare aducerea la forma canonica a ecuat iei unei conice.
Fie conica () : F(x, y) a
11
x
2
+ 2a
12
xy + a
22
y
2
+ 2b
1
x + 2b
2
y + c = 0. Forma patratica asociata conicei este
p( v) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy + a
22
y
2
=
_
x y
_
_
a
11
a
12
a
12
a
22
__
x
y
_
,
unde v = x e
1
+ y e
2
, iar B = e
1
, e
2
V este o baza ortonormata. Avem [p]
B
=
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
= A.
Conica este de tip eliptic, parabolic ori hiperbolic, dupa cum > 0, = 0, ori < 0, unde = det A.
Ecuat ia caracteristica este det(AI
2
) =
2
(a
11
+a
22
)+ = 0, care are radacinile
1
si
2
(valorile proprii),
ntotdeauna reale. Avem =
1
2
.
Fie v
1
si v
2
versorii proprii corespunzatori valorilor proprii
1
, respectiv
2
. Daca
1
,=
2
, atunci v
1
v
2
; daca
1
=
2
, atunci v
1
si v
2
se pot alege perpendiculari n subspat iul propriu corespunzator. Sistemele din care rezulta
coordonatele vectorilor proprii v
1
si v
2
sunt de forma:
_
_
_
(a
11
j
) + a
12
= 0
a
12
+ (a
22
j
) = 0
2
+
2
= 1
,
j = 1, 2. Daca (
1
,
1
) si (
2
,
2
) sunt solut iile celor doua sisteme, vectorii proprii sunt v
j
=
j
e
1
+
j
e
2
, j = 1, 2.
Fie schimbarea de reper
(O; B = e
1
, e
2
) (O; B
= v
1
, v
2
). Avem [B, B
] =
_

1

2
1

2
_
= P, care este matrice ortogonala. Din relat ia
_
x
y
_
=
_

1

2
1

2
__
x
_
, deducem ca x =
1
x
+
2
y
si y =
1
x
+
2
y
. Prin nlocuirea n expresia formei

patratice p, se obt ine a
11
x
2
+ 2a
12
xy + a
22
y
2
=
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
, deci:
F(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy + a
22
y
2
+ 2b
1
x + 2b
2
y + c =
=
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+ 2b
1
x
+ 2b
2
y
+ c = F
1
(x
, y
).
-Daca
1
2
,= 0, atunci:
F
1
(x
, y
) =
1
_
x
+ a
_
2
+
2
_
y
+ b
_
2
+ c
.
Fie schimbarea de coordonate data prin x
= x
+ a
, y
= y
+ b
, care provine dintr-o translat ie de reper. Noul

reper are originea n punctul O
(a
, b
) (considerat n reperul (O; B
)). Rezulta ca n reperul (O
; B
) ecuat ia
conicei este:
F
2
(x
, y
)
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+ c
= 0.
-Daca
1
,= 0,
2
= 0 si b
2
,= 0, avem
F
1
(x
, y
) =
1
_
x
+ a
_
2
+ 2b
2
_
y
+ b
_
.
= x
+ a
, y
= y
+ b

(a
, b
; B
) ecuat ia
conicei este:
F
2
(x
, y
)
1
(x
)
2
+ 2b
2
y
= 0.
-Daca
1
,= 0,
2
= 0 si b
2
= 0, avem
F
1
(x
, y
) =
1
_
x
+ a
_
2
+ c
.
= x
+a
, y
= y
, care provine dintr-o translat ie de reper. Noul reper

are originea n punctul O
(a
, 0) (considerat n reperul (O; B
; B
) ecuat ia conicei
este:
F
2
(x
, y
)
1
(x
)
2
+ c
= 0.
Urmatorul tabel sistematizeaza formele canonice ale conicelor.
Ecuat ie () : Denumire
Centru
Degen
Semiin-
variant i
Figura
1
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
Elipsa
reala
Da
Nu
i
< 0
i = 1, 2
2
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0
Elipsa
imaginara
-
Nu
i
> 0
i = 1, 2
_/
3
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0 Hiperbola
Da
Nu
< 0
,= 0
4
x
2
a
2
2y = 0 Parabola
Da
Nu
= 0
,= 0
5
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0
Punct
dublu
Nu
Nu
> 0,
= 0
6
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0
Drepte
concurente
Nu
Nu
< 0,
= 0
7
x
2
a
2
+ 1 = 0
Drepte
imaginare
-
Da
= 0
= 0
K > 0
_/
8
x
2
a
2
1 = 0
Drepte
paralele
Da
Da
= 0
= 0
K < 0
9
x
2
a
2
= 0
Drepte
confundate
Da
Da
= 0
= 0
K = 0
.
4.3 Cuadrice
Fie c un spat iu punctual euclidian (real) de dimensiune trei. Hipercuadricele spat iului c se numesc cuadrice.
Fie (O; B = e
1
, e
2
, e
3
) un reper euclidian n c.
O cuadrica este, asadar, mult imea punctelor M(x, y, z) c, ale caror coordonate verica ecuat ia:
() : F(x, y, z) a
11
x
2
+ a
22
y
2
+ a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
23
yz + 2a
13
xz+
+2b
1
x + 2b
2
y + 2b
3
z + c = 0, (24)
unde a
11
, a
22
, a
33
, a
12
, a
23
, a
13
, b
1
, b
2
, b
3
, c IR.
Ecuat ia (24) se scrie matricial sub una din formele:
_
x y z
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
_
_
x
y
z
_
_
+ 2
_
x y z
_
_
_
b
1
b
2
b
3
_
_
+ c = 0,
sau
_
x y 1
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
b
1
a
12
a
22
a
23
b
2
a
13
a
23
a
33
b
3
b
1
b
2
b
3
c
_
_
_
_
_
_
_
_
x
y
z
1
_
_
_
_
= 0.
Demonstrat iile urmatoarelor doua propozit ii sunt analoage cu cele din cazul conicelor.
Propozit ia 25 Pentru cuadrica denita de ecuat ia (24), exista urmatorii invariant i euclidieni:
r = rang
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
si r
= rang
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
b
1
a
12
a
22
a
23
b
2
a
13
a
23
a
33
b
3
b
1
b
2
b
3
c
_
_
_
_
;
asociate;
=
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
si =
a
11
a
12
a
13
b
1
a
12
a
22
a
23
b
2
a
13
a
23
a
33
b
3
b
1
b
2
b
3
c
;

1
,
2
,
3
(valorile proprii ale matricii A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
);
subspat iile proprii corespunzatoare valorilor proprii ale matricii A, care sunt perpendiculare doua cate doua.
Propozit ia 26 Pentru cuadrica denita de ecuat ia (24), exista urmatorii semiinvariant i euclidieni:
coecient ii polinomului Q()=
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
b
1
a
12
a
22
a
23
b
2
a
13
a
23
a
33
b
3
b
1
b
2
b
3
c
_
_
_
_
=
= c
3
L
2
+ K sunt invariat i de schimbarile centroane de reper;
matricea A este invariata de translat iile de reper.
Pentru cuadricele degenerate ( = 0), K este un invariant euclidian.
Daca = K = 0, atunci L este, de asemenea, un invariant euclidian.
Vom prezenta n continuare aducerea la forma canonica a ecuat iei unei cuadrice.
Fie cuadrica () : F(x, y, z) a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+2a
12
xy +2a
23
yz+ +2a
13
xz+ 2b
1
x +2b
2
y +2b
3
z +c = 0.
Forma patratica asociata cuadricei este
p( v) = a
11
x
2
+ a
22
y
2
+ a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
23
yz + 2a
13
xz =
=
_
x y z
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
_
_
x
y
z
_
_
,
unde v = x e
1
+y e
2
+z e
3
, iar B = e
1
, e
2
, e
3
V este o baza ortonormata. Avem [p]
B
=
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
= A.
Ecuat ia caracteristica este det(A I
3
) =
3
+
2
2

1
+ = 0, care are radacinile
1
,
2
si
3
(valorile
proprii), ntotdeauna reale. Avem
2
= a
11
+a
22
+a
33
,
1
=
a
22
a
23
a
23
a
33
a
11
a
13
a
13
a
33
+ +
a
11
a
12
a
12
a
22
si = det A,
unde =
1
3
,
1
=
1
2
+
2
3
+
1
3
si
2
=
1
+
2
+
3
.
Fie v
1
, v
2
si v
3
versorii proprii corespunzatori valorilor proprii
1
,
2
, respectiv
3
. Daca
1
,
2
si
3
sunt diferit i
doi cate doi, atunci versorii sunt perpendiculari doi cate doi; daca valorile proprii nu sunt diferite, atunci versorii
corespunzatori aceleeasi valori proprii se pot alege perpendiculari n subspat iul propriu corespunzator. Sistemele
din care rezulta coordonatele vectorilor proprii v
1
, v
2
si v
3
sunt de forma:
_
_
(a
11
j
) + a
12
+ a
13
= 0
a
12
+ (a
22
j
) + a
23
= 0
a
13
+ a
23
+ (a
33
j
) = 0
2
+
2
+
2
= 1
,
j = 1, 3. Daca (
j
,
j
,
j
), j = 1, 3, sunt solut iile celor trei sisteme, vectorii proprii sunt v
j
=
j
e
1
+
j
e
2
+
j
e
3
, j = 1, 3. Fie schimbarea de reper (O; B = e
1
, e
2
, e
3
) (O; B
= v
1
, v
2
, v
3
). Avem [B, B
] = = P
=
_
_
1

2

3
1

2

3
1

2

3
_
_
, care este matrice ortogonala. Din relat ia
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1

2

3
1

2

3
1

2

3
_
_
_
_
x
_
_
, deducem ca x =
1
x
+
2
y
+
3
, y =
1
x
+
2
y
+
3
z
si z =
1
x
2
y
+
3
z
. Prin nlocuirea n expresia formei patratice p, se obt ine a

11
x
2
+ a
22
y
2
+ a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
23
yz+
+2a
13
xz =
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+
3
(z
)
2
, deci:
F
1
(x
, y
, z
)
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+
3
(z
)
2
+ 2b
1
x
+ 2b
2
y
+ 2b
3
z
+ c = 0.
-Daca
1
3
,= 0, atunci:
F
1
(x
, y
, z
) =
1
_
x
+ a
_
2
+
2
_
y
+ b
_
2
+
2
_
z
+ c
_
2
+ d
.
= x
+ a
, y
= y
+ b
, z
= z
+ c
, care provine dintr-o translat ie de

reper. Noul reper are originea n punctul O
(a
, b
, c
)). Rezulta ca n reperul

(O
; B
) ecuat ia cuadricei este:

F
2
(x
, y
, z
)
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+
3
(z
)
2
+ d
= 0.
-Daca
1
,= 0,
2
,= 0,
3
= 0 si b
3
,= 0, atunci:
F
1
(x
, y
, z
) =
1
_
x
+ a
_
2
+
2
_
y
+ b
_
2
+ 2b
3
_
z
+ c
_
.
= x
+ a
, y
= y
+ b
, z
= z
+ c

(a
, b
, c

(O
; B

F
2
(x
, y
, z
)
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+ 2b
3
z
= 0.
-Daca
1
,= 0,
2
,= 0,
3
= 0 si b
3
= 0, atunci:
F
1
(x
, y
, z
) =
1
(x
+ a
)
2
+
2
(y
+ b
)
2
+ c
= x
+ a
, y
= y
+ b
, z
= z

(a
, b
, 0) (considerat n reperul (O; B

(O
; B

F
2
(x
, y
, z
)
1
(x
)
2
+
2
(y
)
2
+ c
= 0.
-Daca
1
,= 0,
2
=
3
= 0 si (b
2
)
2
+ (b
3
)
2
,= 0, atunci:
F
1
(x
, y
, z
) =
1
_
x
+ a
_
2
+ 2
_
b
+
b
+ c
_
,
unde =
_
(b
2
)
2
+ (b
3
)
2
. Fie schimbarea de coordonate data prin x
= x
+ a
, y
=
b
+
b
+ c
, z
=
b
+
b
; se obt ine un reper (O
; B
), n care ecuat ia cuadricei este:

F
2
(x
, y
, z
)
1
(x
)
2
+ 2y
= 0.
-Daca
1
,= 0,
2
=
3
= 0 si b
2
= b
3
= 0, atunci:
F
1
(x
, y
, z
) =
1
_
x
+ a
_
2
+ c
.
= x
+a
, y
= y
, z
= z

(a
, 0, 0) (considerat n reperul (O; B
; B
) ecuat ia
cuadricei este:
F
2
(x
, y
, z
)
1
(x
)
2
+ c
= 0.
Urmatorul tabel sistematizeaza formele canonice ale cuadricelor.
Ecuat ie () : Denumire
Cen.
Deg.
Semi-
invariant i
1
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0 Elipsoid real
Da
Nu

i
< 0
i = 1, 3
2
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+ 1 = 0
Elipsoid
imaginar
-
Nu

i
> 0
i = 1, 3
3
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0
Hiprboloid cu
o panza
Da
Nu

i
:
+, ,
4
x
2
a
2

y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0
Hiprboloid cu
doua panze
Da
Nu

i
:
+, +,
5
x
2
a
2
+
y
2
b
2
2z = 0
Paraboloid
eliptic
Nu
Nu
= 0, ,= 0
2
> 0
6
x
2
a
2

y
2
b
2
2z = 0
Paraboloid
hiperbolic
Nu
Nu
= 0,
2
< 0
7
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 0 Punct dublu
Da
Da
= 0,
i
> 0
8
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0
Con
patratic
Da
Da
= 0,
,= 0
9
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0
Cilindru
imaginar
-
Da
= = 0,
K
1
,
K
2
> 0
10
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0
Cilindru
eliptic
Da
Da
= = 0,
K
1
,
K
2
< 0
11
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0
Cilindru
hiperbolic
Da
Da
= = 0,
2
< 0,
K ,= 0
12
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0
Dreapta
dubla
Da
Da
= = 0,
2
> 0
K = 0
13
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0
Plane
secante
Da
Da
= = 0,
2
< 0
K = 0
14 x
2
2py = 0
Cilindru
parabolic
Nu
Da
= = 0,
2
,
3
= 0
K ,= 0
15
x
2
a
2
+ 1 = 0
Plane
i maginare
-
Da
= = 0,
2
=
3
= 0
K = 0, L > 0
16
x
2
a
2
1 = 0
Plane
paralele
Da
Da
= = 0,
2
=
3
= 0
K = 0, L < 0
17 x
2
= 0
Plan
dublu
Da
Da
= = 0,
2
=
3
= 0
K = L = 0
Elipsoidul real are ecuat ia (E) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
1 = 0.
Numerele pozitive a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului ; daca a = b = c, E deneste o sfera cu centrul n
originea reperului, de raza a.
Punctele A(a, 0, 0), A
(a, 0, 0), B(0, b, 0), B
(0, b, 0), C(0, 0, c) si C
(0, 0, c) se numesc varfurile elipsoidului.

Planele de coordonate sunt plane de simetrie, axele de coordonate sunt axe de simetrie, iar originea reperului
este centru de simetrie pentru elipsoid.
Intersect ia unui plan de coordonate cu elipsoidul este o elipsa; intersect ia unui plan, paralel cu un plan de
coordonate, cu elipsoidul este o elipsa reala, un punct sau mult imea vida.
Hiperboloidul cu o panza are ecuat ia (H
1
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
1 = 0.
Punctele A(a, 0, 0), A
(a, 0, 0), B(0, b, 0) si B
(0, b, 0) se numesc varfurile hiperboloidului cu o panza.

este centru de simetrie pentru hiperboloidul cu o panza.
Intersect ia unui plan de coordonate cu hiperboloidul cu o panza este o elipsa (xOy) sau hiperbola (xOz sau
yOz); intersect ia unui plan , paralel cu un plan de coordonate, cu hiperboloidul cu o panza este: o elipsa reala
( | xOy) sau o hiperbola ( | xOz sau | yOz).
Familiile de drepte
x
a

z
c
=
_
1
y
b
_
,
x
a
+
z
c
=
1
_
1 +
y
b
_
, IR
, sunt incluse n hiperboloidul cu o panza,

ind generatoare rectilinii (prin ecare punct trece cate o dreapta a ecarei familii).
Hiperboloidul cu doua panze are ecuat ia (H
2
) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0.
este centru de simetrie pentru hiperboloidul cu doua panze.
Intersect ia unui plan de coordonate cu hiperboloidul cu doua panze poate : mult imea vida (xOy) sau hiperbola
(xOz sau yOz); intersect ia unui plan , paralel cu un plan de coordonate, cu hiperboloidul cu doua panze poate :
o elipsa reala, un punct sau mult imea vida ( | xOy) sau o hiperbola ( | xOz sau | yOz).
Paraboloid eliptic are ecuat ia (PE) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
2z = 0.
Planele de coordonate xOz si yOz sunt plane de simetrie, planul xOy este tangent n origine (n varf) la
paraboloidul eliptic, axa Oz este axa de simetrie.
Intersect ia unui plan de coordonate cu paraboloidul eliptic poate : un punct (xOy) sau o parabola (xOz sau
yOz); intersect ia unui plan , paralel cu un plan de coordonate, cu paraboloidul eliptic poate : o elipsa reala, un
punct sau mult imea vida ( | xOy) sau o parabola ( | xOz sau | yOz).
Paraboloidul hiperbolic are ecuat ia (PH) :
x
2
a
2

y
2
b
2
2z = 0.
Planele de coordonate xOz si yOz sunt plane de simetrie, planul xOy este tangent n origine (n varf) la
paraboloidul hiperbolic, axa Oz este axa de simetrie.
Intersect ia unui plan de coordonate cu paraboloidul hiperbolic poate : doua drepte concurente (xOy) sau o
parabola (xOz sau yOz); intersect ia unui plan , paralel cu un plan de coordonate, cu paraboloidul hiperbolic
poate : o hiperbola ( | xOy) sau o parabola ( | xOz sau | yOz).
Familiile de drepte
x
a

y
b
= ,
x
a
+
y
b
=
1
z, IR
, sunt incluse n paraboloidul hiperbolic, ind generatoare

rectilinii (prin ecare punct trece cate o dreapta a ecarei familii).
Conul patratic are ecuat ia (CP) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0.
este centru de simetrie pentru conul patratic (varful conului).
Intersect ia unui plan de coordonate cu conul patratic poate : un punct (xOy) sau doua drepte concurente
(xOz sau yOz); intersect ia unui plan , paralel cu un plan de coordonate, cu conul patratic poate : o elipsa
( | xOy) sau o hiperbola ( | xOz sau | yOz).
Familiile de drepte care trec prin varf
x
a

z
c
=
y
b
,
x
a
+
z
c
=
y
b
, IR
, sunt incluse n conul patratic, ind

generatoare rectilinii.
Cilindrul eliptic, cilindrul parabolic si cilindrul hiperbolic au ecuat iile:
(CE) :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
1 = 0, (CP) : y
2
2px = 0, (CH) :
x
2
a
2

y
2
b
2
1 = 0.

Algebra Liniara Si Geometrie Analitica

Caricato da

Informazioni sul documento

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Algebra Liniara Si Geometrie Analitica

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Algebra Liniara si Geometrie Analitica 1

0 V , care cont ine

0) si exista un vector V necont inut n

, iar gradul polinomului

0, adica daca intersect ia lor este

0 S), este mult ime liniar dependenta, deoarece daca v S, atunci

este liniar independent (adica orice

este un sistem de vectori liniar independent.

(adica V este suma directa a subspat iilor vectoriale

este, prin denit ie, matricea A = (a

formeaza coloanele matricii A. Notam A = [B, B

sunt doua baze ale sale, matricea de trecere [B, B

, este o matrice inversabila, inversa sa ind [B

, B]. Reciproc, daca B este o baza a lui V si A /

astfel ncat [B, B

] > 0, atunci se spune ca bazele B si B

sunt la fel orientate;

] < 0, atunci se spune ca bazele B si B

sunt invers orientate.

sunt la fel orientate

] > 0) este o relat ie de echivalent a.

W doua subspat ii vectoriale. Atunci f(V

, se numeste matricea aplicat iei f corespunzatoare bazelor B si B

sunt izomorfe cu K-spat iul vectorial canonic denit pe K

sunt izomorfe, avand aceeasi dimensiune, nu exista nici un

0 care are proprietatea ca exista K

In cazul n = 2, se considera baza B = e

= (1, 1), (1, 1) IR

= (i, 1), (i, 1) C/

= (1, 1, 0), (0, 1, 1), (1, 0, 1) IR

= 432, prim urmare polinomul caracteristic este

= (1, 1, 0), (1, 0, 1), (3, 2, 1) IR

= 432, prim urmare polinomul caracteristic este

= (3, 2, 1), (3, 2i, 3 2i), (3, 2i, 3 + 2i) C/

Algebra Liniara si Geometrie Analitica 21

= 2 ,= 0. Atunci exista o baza

In continuare (V, < , >) este un spat iu vectorial euclidian real.

In particular, daca W V este un subspat iu vectorial, atunci are loc descompunerea V = W W

este baza duala, iar (g

care ar perpendiculara comuna ar trebui sa e inclusa n

este vector normal la hiperplanul c

a tuturor punctelor mult imii.

c pe un alt subspat iu punctual euclidian c

c pe un alt subspat iu punctual euclidian c

, este o aplicat ie ana injectiva.

) este mijlocul segmentului [AA

OA[A T, a segmentelor orientate

OB, unde C este al patrulea varf al paralelogramului [OACB] (posibil

OA, unde C este un punct coliniar cu O si

este un paralelogram, eventual degenerat ( segmentele [PQ

, daca dreptele lor suport sunt paralele.

. Se observa ca, daca se xeaza un punct O o, exista o aplicat ie bijectiva

este o biject ie si are proprietat ile (

o (prin adunarea a doi vectori legat i

o (prin nmult irea unui vector legat ntr-un punct

OA, notat a (dupa cum am

In spat iul euclidian canonic c

) are ecuat iile parametrice:

) si vectorul v = (l, m, n) (necoliniar cu vectorul AB) este

), astfel ca vectorii AB si AC sunt necoliniari,

se intersecteaza dupa o dreapta d . Fie () : lx + my + nz + p = 0 si

= 0 ecuat iile celor doua plane, cu vectorii normali n = (l, m, n) si n

nu sunt paralele este echivalenta cu oricare din condit iile:

In condit iile considerate, se obt in ecuat iile dreptei de intersect ie: