........•. - .,'" .....

--"--

. C]
Alfred Adler este unul dintremembrii~~,'
componenti .. ai faimosului "triumvirat" al psihanalXL
lizei: FREUD - ADLER - JUNG.
"'.

Dadi Sigmund Freud - dupa cum ne spune~

·I·i~

c:"~ Psihologia
Oliver Brachfeld, in a' sa introducere la A. Adler,,~
MC11.scl1enkcn11.tnis (Cllnoa~terea o17l1l1Ul) - a fost, i~S:
scolarului
fond, un savant~ format in spiritul ;;tiintelor ~
naturii, care a;;tepta rezolvarea oricarei probleme
de psihologie de la progresele imegistrate de fizi- ,
I greu
ologie, ;;i dad elvetianul Carl-Gustav Jung era un
fel de alchimist al psihicului, un "panpsihist anis-
educabil
. toric", interesat de perspective Ie parapsihologice,
j~Jfred Adler a fost, in schimb, nu un teoretician, ci
in primul rand un realist ;;i un pragmatic, lln
]
medic practician animat de vocatia de a-i ajuta pc
semenii sai sa-;;i rezolve problemcle existcnpl.1lc,
"dificultatile" mo;;tenite din copil~rje. Pc cand
Freud profesa 0 psihanaliz~ destinatfi or~~cni lor
din marile aglomerari urbane, iar Jung 0
"psihologie analitica" axata pe explorarea suflctu-
. sau al oamenilor formati, in mediu\
lui primitivilor
rural, "psihologia individuala" a Iui Adler este 0
"Psychologie fur Oberlehrer" ("psihologie pentru
profesorii de liceu") din mediile populatiei majori-
tare.
LEONARDGA VRILIU

Alfred Adler

lAn~~~I~;E
11,331ei
.--------- , EDITURA IRI
I
 Alfred Adler

Ps;holog;a
$colarulu;
greu educabil
Redactor: MARIA STANCIU MICA SISLIOTECA DE PSIHOLOGIE
Coperta: SIL VIU IORDACHE

Alfred Adler

Psihologia
scolarului
I

greu educabil
Traducere, cuvant Inainte ~i note
de dr. LEONARD GAVRILIU

EDITURAIRI
ISBN 973-96348-8-5
Bucure~ti, 1995

J
 CUPRINS

Cuvant inainte de dr. Leonard Gavriliu 7

Prefata de dr. Alfred Adler 13
Introducere: Omul ~i semenul sau 17
I. Exagerarea importantei propriei persoane (laudaro~enia) 29
II. $colari repetenti 39
III. Un tata care impiedica dezvoltarea sentimentului de
comuniune sociala .54
Mezinul angajat In lupta 62
Lupta primului-naseut pentru drepturile sale ereditare 68
IV. 0 mezina rasfatata 72
Examenul inteligentei 84
V. A~a-numitele crize ale pubertatii 88
VI. Copilul unie.' 92
VII. Cand Praslea e deseurajat. , .100
VIII. Debil mintal sau eopil-problema? .108
IX.O ambitie care duce la rataeirea drumului in viata .115
Traducere dupa volumul X. Copilul detestat 121
Alfred Adler, Die See1e des schwehrerziehbaren Schulkindes, XI. Copilul unie eare vrea sa eomande .127
Fischer Verlag, Frankfurt am Main, 1976 XII. Primul-naseut detronat. 131
XIII. Mineiuna ca mijloe de a-ti da importanta .136
XIV. Eroismul pe plan imaginar inlocuie~te realizarile
© Toate drepturile pentru traducerea In limha romiinll utile In realitate 146
sunt rezervate Editurii IRI
XV. Stricatorul de buna-dispozitie .156

Ii
I
 XVI. Lupta pentru recucerirea paradisului pierdut .168
XVII. Pierderea afeetiunii - cauza a hotiei .171
CUV ANT INAINTE
XVIII. Enureticul (Pi~oreosul) .179
XIX. Enurezia - mijloc de eomunicare .189
XX. In umbra fratilor ~i surorilor eu 0 dotare superioara.. 200
XXI. Cum dialogam cu parintii 212
XXII. Misiunea gradinitei de copii Consideratii finale .215
Alfred Adler - un "curriculum vitae"(dr. Leonard Gavriliu) 224
Iodice de nume 227

Alfred Adler este unul dintre membrii componenti ai faimosului

"triumvirat" al psihanalizei: FREUD - ADLER - JUNG.
Daca Sigmund Freud - dupa cum ne spune Oliver Brachfeld, in
a sa introdueere la A. Adler, Menschenkenntnis (Cunoa$terea omului)
-a fost, in fond, un savant format in spiritul ~tiintelor naturii, care
a~tepta rezolvarea oricarei probleme de psihologie de la progresele
inregistrate de fiziologie, ~idadi elvetianul Carl-Gustav Jung era un fel
de a1chimist al psihicului, un "panpsihist anistoric", interesat de
perspectivele parapsihologice, Alfred Adler a fost, in schimb, nu un
teoretician, ei in primul rand un realist ~i un pragmatic, un medic
praetician animat de vocatia de a-i ajuta pe semenii sai sa-~i rezolve
problemele existentiale, "difieultatile" mo~tenite din eopilarie. Pe dind
Freud profesa 0 psihanaliza destinata ora~enilor din marile aglomerari
urbane, iar Jung 0 "psihologie analitica" axata pe explorarea sufletului
primitivilor sau al oamenilor formali in mediul rural, "psihologia
individuaUi" a lui Adler este ° "Psychologie fur Oberlehrer"
("psihologie pentru profesorii de liceu") din mediile populaliei
majoritare.
A~a-numita "psihologie individuala" conceputa de Alfred Adler
nu se limiteaza - cum s-ar putea crede - la studiul individului izolat,
privit in sine, ci se extinde de fapt la intreaga societate, omul normal
°
fiind definit drept fiinta animata de un sentiment nativ de comuniune

7
 LEONARD GA VRILIU
socia1ii,pentru ca in cele din urma sa fie privit ~ica agent universal care
are de indeplinit un rol in Cosmos.
Tendinla infatigabila, de fapt patologica, a unora de a obline ~i
exercita puterea, de a "dicta" celorlalli, are la baza procesul incon~tient
al inlocuirii "complexului de inferioritate" printr-un "sentiment de
superioritate" care, intotdeauna in dramatica opozilie cu sentimentul de
comuniune sociala, tinte~te la suprematia personala, la subjugarea
celorlalti, la transformarea lor in simple instrumente de satisfacere a
vointei de putere. Aceasta tendinla intolerabila rezulta din structurarea
eronata a "stilului de viata" al individului inca din primii 4-5 ani de
viata, avand la origine fie rasfatarea de catre parinti a copilului, fie,
dimpotriva, detestarea acestuia, marginalizarea lui in constelatia
familiala.
Potrivit conceptiei lui Adler, mama este aceea careia ii revine
misiunea modellirii copilului in a~a fel incat acesta sa nu devina robul
unui egoism care mai tarziu va cauta sa-i inrobeasca pe toti cei cu care
necesarmente vine in contact social. De aceea - precizeaza el - cea
dintai indatorire a mamei este de a sadi in con~tiinta copilului
sentimentul comuniunii sociale, cultivandu-i ideea fundamental a ca
traie~te intr-o lume in care nu este altceva decat un om intre oameni.
Daca mama (piirinlii, in general) nu-~i indepline~te functia de a-i
forma pe copii in perspectiva integrarii sociale, atunci rolul acesteia
trebuie asumat de gradinita de copii (~i, in general, de ~coala), care are
de corectat gre~elile comise de familie in formarea viitorilor aduIti ~i
membri egali ai unei societati democratice.
AIaturi de Individualpsycho1ogie in der Schu1e (Leipzig, 1929),
subintitulata" Vorlesungen fUrLehrer und Erzieher" ("Prelegeri pentru
cadrele didactice ~i educatori"), ca ~i de alte cateva ciirti ale lui Adler,
cea de fata, care reprezinta versiunea romaneasca "princeps" a lucrarii
Die See1e des schwehrerziehbaren Schu1kindes (Miinchen, 1930),
constituie 0 contributie esentiala a psihologiei abisale la cunoa~terea
psihicului copilului ~ila practica psihopedagogica a remodelarii acestui
psihic in cazurile in care a suferit distorsiuni ~i alterari daunatoare atat
pentru individ ca atare cat ~ipentru societate.
Nu fara justificare I-a considerat Freud pe Alfred Adler -dupa
vestita "disidenta" din 1911 - mai mult un pedagog decat un
psihanalist. "PsihanaIizele" adleriene sunt prin excelenla colocvii
8 9
CUV ANT INAINTE
psiho-pedagogice bazate pe 0 caracterologie originaIa (expus1'isintetic
in Cunoa$terea omu1Ul)l, cat ~i pe 0 maieutica paideica de un echilibru
absolut remarcabil.
Fostul discipol allui Freud nu pregeta sa polemizeze pe un ton
fara cusur cu parintele psihanaIizei, ori de cate ori 0 divergent1'i
ocazionaIa de punct de vedere i-o cere, dar uneori ne putem mira di el
nu observ1'icomplementaritatea celor doua conceptii rivale.
Copiii-problema de care Adler se ocupa ill aceasta carte provin de
obicei din familii dezorganizate, sunt baieti ~i fete care se afla uneori in
pragul delincventei juvenile sau al prostitutiei, dadi nu cumva au ~i
intrat in "vizorul" poliliei. Autorul profeseaza 0 psihologie profund
empatica, sigura pe "diagnostice", dublata de 0 nu mai putin
comprehensiva pedagogie a delincventului in nuce. Optica descifrarii
cazuisticii este la Adler una prin excelenta sociala: "Bagaju1 ereditar a1
copilu1ui - precizeaza el - nu prezintii importantii pentru noi.
Factoru1 ereditar nu se exteriorizeazii dacii nu giise$te 1acopi1 pregiitit
terenu1 social. Atunci cfind solutionarea uneia din prob1eme1e copilu1ui
reclamii sentimentu1 de comuniune socia1ii, constatiim a ezitare
caracteristicii. latii-ne pe un teren solid; nu ne riimane altceva de mcut
decat sii giisim cauza pentru care sentimentul de comuniune socia1iinu
s-a dezvoltat in mod normal. Nu yom inta1ni extravaganti, copii-
prob1emii, nevrotici, alcoolici, perver$i sexual, criminali sau candidap
1a sinucidere 1a care sii nu fie cu putintii sii demonstram cu deplinii
certitudine cii ei nu dau indiiriit din fata solutioniirii prob1eme1or vietii
decat pentru cii nu au fast corect educati in sensu1 sentimentu1ui de
comuniune socia1ii. Este un punct de vedere care trebuie retinut. Aici
stii deosebirea fundamentalii dintre noi $i alte $coli psiho1ogice"l.
Alfred Adler se dovede~te un interlocutor exceptional in
dialogurile psihopedagogice pe care Ie sustine, in stil socratic, nu doar
cu cadrele didactice ~i cu parinlii (in general cu educatorii), ci ~i cu
copiii, adica cu cei care reprezinm obiectul insu~i al actului educalional.
Acest Ulise al cunoa~terii metodice a omului a introdus in psihanaliza
"calul troian" al pedagogiei ~i a cucerit-o in beneficiul acesteia din
urma. Institutorii, profesorii, mai ales diriginlii, parinlii, dar ~i
educatorii de adulli din toate domeniile (intreprinderi, armata, inchisori
etc.), polili~tii, ca sa nu mai vorbim de scriitori, vor gasi in carlile
marelui ernul allui Freud 0 bogata surs1'ide informalie despre psihicul
 LEONARD GA VRILIU

omenesc ~i modalitatile in care acesta poate fi armonizat pe eriteriile

unei existente demne ~i utile pentru eolectivitate.
Daca unii exegeti I-au comparat pe Alfred Adler cu Socrate, in
favoarea soeratismului sau fiind invocate indeosebi similitudini
superficiale (pasiunea cu care Adler aparea in "agora", lipsa de
entuziasm pentru exprimarea in scris etc.), in realitate "socratismul" sau
este unul mai de adancime, la el faimosul precept "cunoa$te-te pe tine
insu{i" capatiind dimensiuni de natura sociala ~idevenind "cunoa$te{i- vii
unii pe altH'. Acesta este de altfel mesajul major alintregii sale opere.
Pana ~i simpla cunoa~tere de sine este conditionata de descifrarea
propriilor relatii sociale, ceea ce echi valeaza cu cunoa~terea semenilor
cu care avem de-a face ~i care au de-a face cu noi. Adler este profund
convins - ~i ne convinge ~ipe noi - ca nici un om nu poate fi inteles PSIHOLOGIA SCOLARULUI
,
tara a fi abordat prin prisma raporturilor intra ~i extrafamiliale, larg
sociale. Sentimentul de comuniune sociaUi este la el un imperativ
valabilin special pentru ale~ii unui popor, ai unei natiuni, ai unui grup GREU EDUCABIL
oarecare: "Daca nu mii gandesc decat la mine - scrie el -, voi Ii cu
totul inapt de a rezolva problemele lumil'. Optic a de care avem in
prezent nevoie ca de aer curat.
Ca mai toate cartile lui Adler, cea de fata este ~i ea un tezaur de
intelepciune ~i 0 lectie de optimism activ, de data aceasta pus in slujba
redresarii eopiilor devianti, eu "stilul de viaW' alterat de un egoism
devastator.

Dr. LEONARD GA VRILIU

NOTE

1 A se vedea Alfred Adler, Cunoa~terea omului, tradueere, studiu

introduetiv (>inote de dr. Leonard Gavriliu, Editura ~tiintifica,Bueure(>ti,1991.
2 Chat din eapitolul III al eartii de fata, p. 54.

10
 PREFATA
,

"Copilul este tatal omului adult"

Maxima de mai sus i~i demonstreaza intreaga sa valabilitate in

psihologia individuaIa. Primii patru sau cinci ani de viata ii sunt
copilului de ajuns pentru a-~i completa comportamentul sau specific $i
arbitrar legat de impresiile traite. Acestea sunt determinate nu numai de
valoarea dotarii sale organice, ci ~i de foqa ~i diversitatea stimularilor
care actioneaza din exterior. Incepand cu aceasta perioada are loc
asimilarea ~i utilizare~ e~!i~!ll~i t~ite, desigur nu intr-un mod
capricios - ~i inca ~i mai putin pe potriva unor pretins~J~&. ale
ca~~_<!lit~tii- ,ci in fun..~li<::
<l().stHllt~eviala. Orice individ este, la urma
ur~ei, determinat del~JI!!dp.i~.~ti~~I.lli~~Jtg()yi~!~)De vectorii acestuia
asculta de acum inainte, pe toati durata existentei sale,sentimentele,
e~9tiile, gan~~rile ~i faptel~omului. As~fel i~i incepe opera sa
creatoare, stilul de viatlL In vederea inlesnirii activitatii sale sunt
elaborate ~~iiiiIpiiE_~i~i~~tI~S.~J!!I"i.<1().c:~!~~.t.()I"_§i._9
conceptie despre
lume. Este stabilita o(s~.~~lI1~)bine determinata a ~p()!c:epti~i1, iar
conc1uziile, actiunile proiectate sunt dirijate in consens cu aceasta
forma ideala finala la care se aspira. Este men~t doar ceea ce pe
planul con~tiintei individului se dovede~te ca .!!!!.£E.~~u(;~P()~tulbari,
incadrandu-s() intr-o linie directoare dinainte fixata. Restul este dat
uitarii, se dizolva pe nesimtite sau actioneaza ca un ~~~9~
care, in cea mai mare parte, se~ustra~~!~g~rlL!~ti()l!ill,~. Profilul
ultim al acestei scheme, fie ca Intare~te liniile dinamice con~tiente, fie
-~--
ca Ie anihileaza
.. -"'-
sau Ie paralizeaza prin reactiile sale, este intotdeauna
..•...•...•.

13
 ALFRED ADLER
det~rminat din~~ catre stilul de viata structurat in primii ani de
existen!a.
Modelele stilului de via!a, cum ar fi, de exemplu, liniile.-2e
~?nduita reprezentate de trasaturile de caracter, se construiesc
intotdeauna ca urmare a unui indeluE£~t~~!!:~~ment, in vederea caruia
pot fi rea~Q1.~!.~te, atat in con~tiin!a, dit ~i in incon~tient, v~sti~iile
U!}~.~~D!~EU!l.g!?~~E~l!!~!gte,.!~~;Dar nici asemenea amintiri ~i nici
experien!ele traite nu sunt acelea care constituie factorii determinan!i,
ci 4~~iIla~!_e,.~!~ ..!2-~.l!!:'!:!~tilllLlie'yi.<:l.t~9.<!ItfJ.e,.:il_dat
.2forIli..!, le-a
orjs;nt!:l1..§.Ll§;::£!JJJm~~t!1l.fe,I!ll.9~~}i~§te,RmPIil,l. 0 descifrare intr-o
masura suficienta a acestui proces permite sesizarea tandemului perfect
al for!ei motrice a con~tientului ~i incon~tientului. Iar acordul acestor
doua instan!e nu este asigurat decat in cazul in care sfera de actiune a
stilului de via!a nu e~erturbata.
Fie-ne ingaduit sa luam In considerare un anumit grad de
probabilitate, domeniu in care am i'nva!at cate ceva in cursul experien!ei
noastre indelungate, cand a trebuit sa ne mul!umim sa operam doar cu
cateva segmente de via!a psihicii, recursulla probabilitate oferindu-ne
totu~i posibilitatea formularii unor concluzii. Se impune insa intotdea-
una sa verificam foarte minu!ios daea aceste concluzii corespund
sistemului completal vietiiRsihice a individului avut In vedere. Este un
-~eu care raspunde i~t~' t~tul exi;-iitcior diagn(>'~iTcuiii1medical,
caz in care, de asemenea, suntem uneori obliguti sll tragem eonc1uzii pe
baza unei simptomatologii partiale, Iimitfind uslJel sfern muladiei
presupuse, pana cand un al doilea sau un al treilea siml'tom ne ajuta sa
stabilim un diagnostic absolut exact.
In lucrarea de fa!ii am incercat, cu lIjutorul "tehnieii psihol~i
i.ndi!idul!!~_'?2ElI?arate", sii definesc stilul de viultl ul ~col/lrilor greu
educabili.
Ducerea labun sfiir~it a accstei surdni lleeeHltl1eUIl()u~terea in
detaliu a tehnic~ih9!?gieiJ~ldjYL~Y.l\lC .c01l1l2Ju'ute ~I n !ioluliilor sale
verificate2, ca~i stapanirea la perfec\ic U IlW1l1Q1l'J:c..tQtl!,
ell ~iin cazul
diagnosticului medical, nu ne putem Ilpsi nlel ulel de progn~za.
Pronosticarea nu se poate justificll decRt ducll N-I\ duvodit ell toate .
manifestiirile segmen!iale se arl11ollil',ClIl.l1l~UIllllllltnhiul. vl1dind 0
dinamL~iU!!entica. Dintre aeele tcndin\e ~i IIsl,lrlllll, Ii ltllIhue pfinlila
amiinunt, cele mai importante sunt:
14
PSmOLOGlA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
1. Gra~~l.de 9QQR~r<Jre(sentimentul de comuniune ~i interesul
social).
2. Modul earacteristic in care individul cauta sa ob!ina
l\:,~pe~i()rit~~ea(securitate, putere, perfec!iune, devalorizarea altora).
Aceste forme de manifestare, invariabile, se pot diferen!ia in ceea
ce prive~te mijloacele utilizate, dar nu In ceea ce prive~te~opu~)
(finalismul psihologiei individuale). Masura curajului sau asentr:
men~,!!uict.ecomllllilllle,manifest~te, amprenta indi~id'lia1a a (;o~ep!Iei
despre lume, caracterul util sau daunator pentru colectivit~te al actelor
s~y!!~it~ .I~flecta grad~ptitudi;;ii-d~--a -s.t~~iiT~Qrlt~<,:te,s(}c~~l~.:...
Solu!ionarea mai mult sau mai putin reu~ita, In spiritul epocii pe care 0
traim, a principalelor trei probleme de via!a (integrarea in societate,,~
profesiunea!<dragostea) sau gradul de pregatire in vedereasolu!ioniirii
acestorprobleme de via!a ne dezvaluie prezenta constanta a
_ •••• _.~_ .."~ •.H_ ••••~'-'_~_, , ••..•••..", .•.•~__ " .•.••.,•..•'" •.,.,.__
sentiment\JluiQ~.infe!!9r~Ja,!~, ~t.~.,l:;ompensarii.ratate
. ..li..acestuia"...::-
It sentiJ.l1~!:;:tul
de superioritate _"" - _..
Acela care nu recunoaste sau care nu a Intelesk;aracterul unitar)al
!(~tiliilur~evIa.t~l nu va ajudge, nici macar cu' conc'~~surlifiriapi1ior
riguroase'ale'psi~()l()&~ei individuale, sa Inteleaga modul de formare a
L~j,riii?!2!!1e12I.:Jle.YI()t!e~.IAeela,insa, care ~i-a insu~it cum se cuvine
aceasta no!iune trebuie sa ~tie ca a devenit capabil sa schimbe stilul de
via!a, nu pur ~i simplu simptomele.
Imi propun sa vorbesc in altii parte despre diagnosticul general ~i
special in eadrul psihologiei individuale comparate, despre tehnica ~i
comportamentul consilierului pedagogic.
Dr. ALFRED ADLER
NOTE
1 In eel mai larg sens al termenului, aperceptia constltme suma
experientei cognitive exis,tente la un moment dat la subiectul cunosditor, in
functie de care acesta achizitioneaza, mai mult sau mai putin sistematic, noi
cuno~tinte(informatii). (Nota trad,)
2 A se vedea A, Adler, C. Furtmtiller, H. Wexberg, Heil und Bilden,
Grundlagen der Erziehungskunst ftir Arzte und Padagogen, Mtinchen, 1922;
A. Adler, Individualpsychologie in der Schule: V orlesungen fur Lehrer und
Erzieher, Leipzig, 1929. (Nota trad.)
15
 INTRODUCERE

OMUL $1 SEMENUL SAU

Ar fi cat se poate de ispititor sa impodobim aceasta tema cu

frumoase ghirlande verbale, cu 0 avalan~a de fraze sonore. A~ putea, de
asemenea, intorcandu-ma la izvoarele civilizatiei, sa descriu efortul
facut in vederea fauririi unei u..ni~ oamenilor in sanul tribului, al
poporului, al statului, al unei comunitati religioase. A~ putea arata cum
aceasta procesualitate a fost in permanenta reprezentata de 0 idee sau
.J!lta, de care omul era mai mult sau mai putin con~tient, ide;;eferrtoare
la unitatea omenirii pe plan politic sau religios. Nu 0 fac, insa; a~ vrea
mai degraba sa demonstrez ca tendintele care vizeaza crearea unei
unitati a societatii omene~ti nu trebuie evaluate doar din punct de vedere
mQ0l, po!i!ic sau religios, ci, inainte de toate, din punctul de vedere al
{adevarri1Uistii:J:J.iifiC:~>
~'_._"_'n'_.'."·_·_·'~·'_··'_··"·'···-·~

A~ dori sa fac sa rezulte faptul ca viata psihica a omului nu poate

fi zugravita prin verbul "a fi", ci prin verbul.u2._g~Y~!1i':,Toti cei care
s-au incapatanat sa descrie fragmente, sa distinga complexe in interiorul
vietii psihice nu au progresat prea mult, dat fiind ca ei socot ca au de-a
face cu un soi de ma~ina. In orice organism y.i!Is.arej:!!!g~~!?£!:~.gJ9Ima_
Meala gasim 0 viata psihica prin care acesta i~i croie~te drumul ce duce
la biruirea dificultatilor, dificultati pe care ea este chemata sa Ie infrunte
pe acest pamant, fie pe plan social, fie pe planul relatiilor dintre sexe.
Rezolvarea acestor dificultati nu se obtine in acela~i fel ca rezolvarea
unor probleme de matematica. Fapt este ca ele pot fi rezolvate corect,
dar ~i incorect, eronat. A~ dori sa inserez aici 0 remarca marginala, in

17
 ALFRED ADLER
scopul de a va atrage atentia asupra faptului ca nu ne putem a~tepta la
solutii cu totul ~i cu totul~~[~iEQ!!~...:pesigur, oricine se poate stradui sa
obtina 0 asemenea'sOlutie, scopul suprem fiind s~y"g~I4;;m"!!.~!!.!!I!li
•.lJ.m;!n.Ceea ce numim noi "bun" trebuie sa aiba acest inteles pentro toti
oamenii, iar ceea ce numim "frumos" trebuie sa raspunda aceluia~i
criteriu. Notiunea de societate este adanc inradacinata in limbaj ~i in
idei. Vom regasi intotdeauna, in toate formele de exprimare ale
individului ~i ale masei, atitudinea lor f~a d~...£omunitate. Nimeni nu
poate evada din acest cadro social. Modul in care se mi~ca aici fiecare
constituie <!~I':lPtpropriasa solutie la aceast~prQblema. Daca solutiile
corecte nu se re~iizeai~ dedit in~aport cu comunitatea, se intelege ca
in interiorul sferei relatiilor umanes~E£oduc feI1()rne,ne.d~.re.?,j~~Na
atunci cand cineva:ado'p!~osolutie eronadl::lAcela care nu are legaturi
stranse c.ucomunitatea, care nu se simte facand parte din intreg, care nu
se simte la el acasa in sanul umani@ii are t()tde'!!.I1l1l: .<:le,.~ll~rit.
Individul nu trebuie sa urmareasca 49qr£lY(i!!tajele pe care i Ie of era
societatea, ci sa aiba in vedere ~~inconvenientele, trebuind sa Ie accepte
ca atare ~i sa Ie raporteze la propria-i persoana. Ceea ce numiIl!.~sul
pentru intreg nu constituie decat 0 latura a acestei legilturi stranse cu
ceilalti, pe cfmd ceea ce numi~.£u.nll este acea £.~~1!1~ pe care 0 simte
in el individul ~icare ii permite sa se considere !!!U'll.~gJ'§!lta.!.'!!1tregului.
Sa nu ne lasam indu~i in eroare de faptul ca luam in considerare
aSRlxtele medii ale evolutiei actuale si ca semnalam lacunele existente.
Ac~ll.stane impune noi s~rcini pe pl~nul devenirii noastre'. Nu trebuie
sa privim existenta omului ca pe 0 esenta, nu trebuie sa ne cOlllportam
ca elemente statice ~i nici sa luam 0 pozitie ostila impotriva aspiratiei
catre evolutie; este necesar sa privim dificultatile ea pc ni~tc probleme
a carar rezolvare se identifidi cu 0 cerinta a noastra ~i care ne incita la
un optimism activ. Au intrat in istoria umanitatii doar cei care au fost
animati de un optimism activ; ei au fost ~i vor fi factorii cvolutiei; toti
ceilaIti nu se afla de fapt la locullor, intarziind mersul evolutici. Ei nu
pot trai sentimentul fericirii a~a cum 0 pot face aceia care coopereaza
cu buna ~tiinta la mersul istoriei. Sentilll~J!lul v,Ilorii provine de
asemenea din legatura indestructibila cu intregul ~i dillparticiparea la
opera timpului. Sunt concIuzii care emani.'l din observatiile de
psihologie individuala, ele fiind rodul unei Illullci Illdclungate. A fi nu
este pur ~i simplu un fel de a vorbi, ci inseamlla a fi 0 PU!:t5Ldintr-lln
18
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
-1!!.tI~g, ate simti part~~!!l.~~~l}Eotreg. Faptul ca ~i astazi atatia oameni
i~i rateaza existenta tine de calea_~E2J..l~!~.1l.r:~~!~~p~r~.9_I1~!i!ateaI(~.
Acela care a ajuns sa sesizeze conexiunea dintre faptele sociale nu va
mai renunta din acel moment ~~~~~l!~~}E_<::.':lE~.':l!.(;!I:!:.~.!Il~i.J..lte,~a
pe
dru!J..lll!1:li.ll('llllis~cietatii
.
Daca tinem seama de cat de rau inzestrat este de la natura omul,
este cIar ca aceasta vietuitoare, redusa la ea insa~i, nu ar fi fost capabiJa
sa dainuiasca. Oricat de departe am cerceta in istoria societatii, nu gasim
nicaieri vreo urma de individ care sa fi trait singur. Credint~~.~()~.i~tate
exist a dintotdeauna. Faptul este perfect rational, daca avem in vedere
slabiciunea omului in fata naturii. Omul nu dispune de armele de care
dispun celelalte vietuitoare; el nu are dintii carnivorelor, nu are coarne,
nu are aceea~i rapiditate in mi~cari, nu se poate catara, nu poate zbura,
nu are agerime de vaz ~ide auz, cum au unele animale, nu dispune de un
miros dezvoltat, avantaje datorita carora multe vietuitoare au
posibilitatea sa atace ~i sa se apere, sa-~i asigure un loc pe aceasta biata
scoaqa terestra. Omul nu dispune decat de organe slabe, pentro a caror
integritate - atat in vederea conservarii vietii individului, cat ~i a celei
a intregului -asocierea cu semenii a fost totdeauna necesara. Tocmai
din aceasta asociere i~i trage el puterea. Daca ne gandim la dimensiunile
civilizatiei umane, yom intelege ca cei care au creat-o ~i au fost
determinati s-o utilizeze nu erau suficient de putemici in fata naturii. Ei
au fost obligati sa caute complemente, compensatii pentro ceea ce Ie
lipsea. Omul a trebuit sa invete sa invinga natura, ca sa se poata sluji de
ea. Aso~~~ea [I..fostcea mai mare ~i mai importanta inventie a genului
uman. In legatura cu aceasta nu trebuie sa ne referim doar la om, pentro
ca gasim ~i in regnul animalelorvietuitoare mai slabe care se aduna in
gropuri spre a gasi protectie sau spre a vana impreuna. Gorila, a carei
forta 0 admiram, tigrul cel mai temut dintre animale, nu au nevoie de
comunhate. Omul, daca e sa ni-l reprezentam lipsit de to ate instru-
mentele civilizatiei ~ide to ate mijloacele procurate datorita inteligentei
lui, ar fi fost pierdut din prima zi, daca soar fi aflat, in afara de orice
cooperare cu semenii sai, in padurea virgina.
Observatiile noastre ne duc ~i mai departe. Cele mai valoroase
achizitii
••.,•.•..
.,,-~~_.--
ale omului, in cursul evolutiei,
'
ii vin._,~~_
--.-
de..".•",_·~,"·.
la __"~T"~~-
slabiciunea sa. Daca
__'_'·'··"_··"""··'_·_· __··_
X:
ne gandim la modul sau de viata, ladurata genului uman, nu putem
intelege supravietuin~a omului decat avand in vedere in acela~i timp
19

marele ajutor pe care i I-a adus cO~~~"~"<?~l!-i!~Ei. Fara indoiaHi,
in natu'@~~J2.~!b~£!~i in c~nstitl!fia sa fizidi sunt date toate mijloacele
care fac posibiHi aceastaca.~~c.~~E~:padiexaminam fun:tiile organeIor
sale de simt, este cIar eli ele servesc acestei legaturi. In feIul in care
fiec~!.t::_Y_P!!~~~.!~.Pt::
c_~llilaltse manifesta pregatirea preexistenta in
acest sens. De asemenea, felul in care ol!!!!!i!8.c;tl)j:a
sau in care v2!:~~~te
tradeaza posibilitatile comuniclirii cu semenul sau. Vom intelege acum
de ce atatia oameni nu privesc, nu vorbesc sau nu asculta cum s-ar
cuveni s-o faca? Nu organele de simt ca atare intereseaza aici, c~ta
insti:qc;Qya,intreaga viata psihidi fiind canalizata inspre acele planuri
in care individul isi ami locul sau alaturi de ceilalti. Tocmai slabiciunea
, ,~,
.. .Qrg.~gi8.mI,1Illi_fgpilllllli.~~!~~.c.~e.~~(tfe
il constriinge la ac;ea.stal~g~~E!a.
{ Relatia sugarului cu mama sa este determinanta in aceasta privinta. Din
I aceasta relatie sociala, in care Bul sugarului sesizeaza pe acel "tu" al
mamei, se dezvolta toate posibilitatile ~i aptitudinile. Din acest fapt
intelegem ca mama are 0 misiune importanta, anume aceea de a dirija
in a~a fel dezvoltarea copilului incat acesta sa poata raspunde mai tarziu
in mod corect exigentelor vietii sociale. Cadrul fiind structurat, copilul
va vorQi, Va,~§9!lta~iva privi .!!!£i!J29rtdecele invat::l;!t::.
de la mamasa.
In aceasta consta functia primordiala a mamei. La obar~ia sentimentul~i
de comuniune se afla mamele, iar datoria lor in aceasHi privinta trebuie
sa fie sacra. Mecanismul acesta functioneaza in permanenta ~i in cele
din urma devi@J!lL~tl.tomatism psihi<:..caregenereaza forma de viata a
copilului. Dadi reflect am la modul in care are loc dezvoltarea
limbajului, functie sociala atat de importanta, putem intelege unde i~i
pune societatea la lucru fortele. "Trebuie sa vorbesc a~a cum presupun
ca fiecare ar trebui sa vorbeasca, a~a incat toti sa-I inteleaga".
Constatam adesea di acolo unde mama a e~uat in realizarca primei sale
functii, ea nu a reu~it sa-~i realizeze nici a doua functic:_ cx!lndet:~a
scntimen.Jtlll,li.~~£OIIl}llliun~ al copilulUi fata de altiL, pr~tir~~
c~pil~l~i in a~<1felincfttsa:~i intampine cum se cuvine scmenii. In
" ._ •.. _._., .. _ .. ~ __ •. 0' .. _ .. __ ..••
asemenea cazuri yom constata un interes deficitar pcntru ccilalti, iar
starca aceasta va constitui principalul obiect al preocupari lor noastre in
cartea de fata.
Unde yom gasi noi posibilitatea dezvolt1\rii scntilllcntului de
comuniune, dad aceasta relatie nu a fost real izala III primi i ani ai
copilliriei? Acest de~_2~!~!:~8.
ALFRED ADLER PSIHOLOGIA $COLARULUI GREU EDUCABIL
i:.
forIl1.~:~~~(;()Ilsi~!~nt~,un scoR bit}c fixatorienteaz,aactele individu Iu
sa-ti traie~ti viata flira a te sinchisi de ceilalti; totdeauna sa iei ~i
niciodata sa nu d~. Incepe de acum sa actioneze~eriiiir1.efitUl villarii'} 11
va avea numai acela care se simte cu adevlirat la locul sau. Acela care
nu a facut din sine 0 parte a intregului nu-l va cunoa~te. Daca ne gandim
la cea mai importanta facuItate a omului, inteligenta, putem spune: nu
exista inteligenta privata, nu exista iiIlteligent~.i a individului,
"inteligenta are 0 valoarc generala". Ea nu s-a-dezvoitat decat ca urmare
a dezvoltarii capacitatii dc intelegere a celorlalli, ceea ce inseamna
apropiere de ceilalti, identificare cu ei, sa vezi cu ochii lor, sa auzi cu
c_ --.,.·._~ ••·,_,. __ ,_ •.~.~~c •• "",,,,_ ., •.•••.•.••• - ---'--'~'-~'''--'''_.''-~--"--
urechile lor, sa simti cu inima lor .,A intelege inseamna sa concepi un
om, un eveniment in felul in care ne a~teptam c~ ficcare sa-l conceapa .
Chiar ~i aici ne insotesc c()E![9Iul ~ijudecata comunit~tii. Nu ma refer
la morala, la etica, ale caror reguli sunt generate de sentimentul de
.comuniune. Nu putem numi mor."Il,etic decat ceea c~,este utiI
comuniHitii. Acela~i lucru il putem afirma ~iin ceea ce prive~te estetica.
Ceea ce numim frumos trebuie sa aiba 0 valoare perena pentru
comunitate. Nu trebuie sa ne mire faptul ca putem gre~i. Am fost
intotdeauna gata sa nc recunoa~tem erarile ~i sa Ie corectam. Chiar daca
are loc 0 schimbare radical a in idealul de frumos, cert estc faptul ca se
poate mentine ca frumos ceea ce este a~a pentru eternitate ~i ceea ce se
afla in concordanta cu notiunea noastra de sanatate.
A~ dori sa atrag atentia asupra puterii enorme a sentimentului de
cOlIluniune asupra individului, 0 putere capabilli sa faureasca uniuni de
o mai mare sau mai mica importanta, curente nationale, politice ~i
religioase. Pentru a stabili forme utilc sociemtii, ne yom sluji de acelea~i
etaloane. Drept valabile nu Ie putem recunoa~te decM pe acelea care se
situeaza pe planul utilitatii generale. Putcm discuta mult in legatura cu
cele expuse mai sus, uneori fiind greu de dat un raspuns exact. Viata
umana este devenire. Ceea ce supunem astazi verificarii nu constituie
"_,, •• __ ,_,.'_'._ . " • _
decat un punct de intersectie in mi~carea etema carc tinde spre scopul
formei perfecte. Ce sc intamplli cu cei care nu actioneaza in cadrul
societatii? Cu cei la care nu se manifesta sentimentul de comuniune?
A~ vrea sa intercalez aid urmatoarele consideratii: ceea ce un individ
spune sau gande~te despre el insu~i este lipsit de importanta. In raza
evaluarii noastre nu pot intra decat actele, fapta. Se poate intampla ca 0
fal~_dc ceilalli a lual dc-acum 0 persoana oarecare sa se socoata egoista ~i noi sa constatam ca ca estc
20 21
 ALFRED ADLER
capabiUi de colaborare ~i de altruism. Multi pot considera ca ei
colaboreaza, pe dind, la 0 examinare mai atenta, va trebui, din neferi-
eire, sa constatam ca nu este a~a. Nu inseamna ea respeetivii mint
intotdeauna; am gre~i daca am erede lucrul acesta2, iar erorile legate de
aprecierea sau autoaprecierea vietii psihice a unui om joaca un rol mai
nefast dedit unele minciuni premeditate.
Cum se savar~esc aceste erori? Cum se explica faptul ca efortul
nerabdator de a ne integra in colectivitate se desfa~oara atat de incet?
Cauzele sunt multiple. 0 mare parte din oameni au convingerea ca este
yorba de un proces care ne depa~e~te. Ace~tia sunt pesimi~tii; ei nu
contribuie catu~i de putin la evolutie, care noua ni se pare functia
esentiala a vietii ~i care pretinde biruirea dificuItatilor. In legatura cu
acest fapt obi~nuiesc sa Ie prezint elevilor mei urmatoarea parabola:
"Imi imaginez ca stramo~ii no~tri foarte indepartati, traind prin copaci
~i poate mai avand coada, se gandeau ce ar putea face pentru a-~i
schimba cat de cat sarmana lor viata. Careva zice: - La ce bun sa ne
framantam, cand asta este peste puterile noastre ~i cand cel mai bine
este sa ramanem in copacii no~tri? Ce s-ar fi intamplat daca pozitia
un ora ca acesta ar fi avut ca~tig de cauza? ~i astazi am ,trai inca prin
copaci ~ine-am fi pastrat coada. Ce s-a intamplat, de fapt, cu cei rama~i
in copaci? Au fost exterminati. Acest proces de exterminare are loc ~i
in prezent ~i este de 0 cruzime teribila, logic a realiH'itii fiind
necrutatoare. Este neindoielnic ca miriade de oameni s-au sacrificat
pentru ca nu au coborat din arborii lor. Au fost exterminate popoare, au
fost distruse familii, pentru c~raspunsurile lor la eerintele vietii erau
necorespunziitoare. ;Procesul acesta se desfa~oara sub 0 forma
disimulata, a~a incat rareori ii dam de urma; la a treia sau la a patra
generatie el poate sa ajunga la capat fara ca nimeni sa ~tie de ceo
Examinand mai indeaproape fenomenul, ajungem la coneluzia ca
este imposibil de dat un raspuns neadecvat cerinte10r log ice ale vietii in
soeietate fara ea gre~elile sa fie platite, fie dl este vorba de boli, de
degenerari grave, fie de atrofii psihiee de tot felul. Este limpede ca
aeestea sunt consecintele gre~elilor facute, aproximativ in sensul a ceea
ce blameaza Emerson atunei cand observa ea noi vrem sa evitam
urmarile gre~elilor ~i nu gre~elile inse~i. Am aratat cand ~i cum ia
na~tere aeest proees. Orice om are atitudinea sa fa(h de viata. Conceptia
despre lume nu este apanajul filozofilor, orice om avand 0 asemenea
22
PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL
coneeptie, mai buna sau mai rea. Pe unii ii putem ajuta sa-~i imbu-
natateasea viziunea despre lume ~i viata. Problema este urmatoarea: eu
c~_e_~J.l~f;jJtil':
(te_spr.~h~m~s~o inloeuimpe aeeea care ni se Pare eronata?
Sa fie una nationaUi, religioasa, europeana, asiatica? Nu avem
preferinte deosebite pentru nici una din ele. Singura noastra eerinta este
ca 0 asemenea eonceptie despre lume sa fie axata pe sentimentul de
comuniune;in aeeasta consta esenta filosofica apsihologiei individuale.
Ne straduim sa faeem din aceasta piatra unghiulara a psihologiei pe care
o profesam, pe baza invatamintelor trase din erorile comise de indivizi
sau de mase. Nu putem fi de acord eu eei care ered ca totul ar fi salvat
incazul inlaturarii dificultatilor. Solutia nu poate veni decat din partea
sen~iIIlf;l1tuluide comuniune,in care i~i are originea forta creatoare a,.,
individului. Mama este 0 mediatoare indispensabila pentru viata; ea
este aceea care trebuie sa cultive sentimentul de comuniune, sa-l
calauzeasca ~i sa-l orienteze catre ceilalti. Exista insa puncte de trecere
primejdioase, unde dezvoltarea poate e~ua, ea de exemplu atunei cand
mama nu are un autenti ... e$pirit de cooperare,a~a incat nu este deloc
~, .•...• - •. ' <-
capabiIa sa de:zvolte :.,sentimentul de comuniune; sau cand nu
eoopereaza decat cu propriul ei copil, nu ~icu aWi. In acest caz i~i leaga
atat de strans copilul de dansa, incat compromite evolutia ulterioara a
acestuia. Cele semnalate mai sus reprezinta gre~eli capitale; insa exista
~i alte faze periculoase in dezvoltarea copilului.
I'~_ Copiii care se nase suferinzi privesc lumea ca pe 0 Vale a
lplangerii, nemanifesta~d nicidecuni'<acea bueurie a cre~terii pe care 0
apreciem atat de mult la copii. Este, de altfel, de inteles de ce asemenea
copii, eu tarele lor, care i~i simt corpul ca pe 0 povara ~i care gasesc ca
viata este difieila, sunt mult mai interesati de propria-Ie persoana dedit
ceilalti. Rezulta 0 stare psihica panicarda: sa scape cine poate! lntervin
trasaturi de caracter egoiste, care impiedica dezvoltarea sentimentului
de comuniune. Aceasta catego~~ede copii cuorga)1e slabe prezinta un
interes aparte, iar faptul nu suipfinqe,din moment ce orice organism
uman este firav in raport cu organismul altor animale.
Exista, apoi, 0 a doua categorie de copii, rasfatari!.: care nu
manifesta interes decat pentru 0 singura persoana"- care trebuie sa Ie stea
in permanenta la dispozitie.
De indata ce are loe desavaqirea stilului de viata, in eel de al
pat~!~_a sau al cineilea an de existenta, acesta nu mai sufera schimbiiri
23
 ALFRED ADLER
radicale. Totul este asimilat de ditre copii prin prisma stilului lor de
viata: ei dispun de-acum de propria lor viata, -aceea de a fi asistati de
ceilalti; urmaresc succesuliIIlediat, e~uand ori de cate ori trebuie sa faca
~forturi pers~~;;:-·N~=i ~~voie;a insist asupra faptului ca asemenea
copii dau chix"in fata unei noi situatii ~i ca orice schimbare pe planul
vietii va provoca la ei aparitia de tulburari.
Ponderea copiilor rasfatati este enorma ~i nu cred ca exagerez
spunand ca 50-60 la suta din totalul copiilor sunl dependenti ~ilipsiti
de initi£ltiva. Starea aceasta de.~~pf)ndenta se marrif;;-siIEt:J)a~cursul
intregii vieti, care pentru dftnsii este rnultprea gr.ea. Nu vadesc niei 0
.....''''.... ·.'''''''.u._.J
increder~jl1!<i1Il~i~. Extragem din istoria Americii un fapt interesant,
ilustrativ pentru cazul care ne preocupa. In razboiul hispano-american,
Statele Unite ale Americii aveau drept aliat pe generalul Garcia3. Era
absoluta nevoie ca acestuia sa i se adreseze un mesaj, dar nu se ~tia unde
poate fi gasit. Mesajul era deosebit de important ~igeneralului american
nu i-a ramas altceva de facut decat sa anunte deschis ca avea un mesaj
pentru Garcia ~ica dorea un voluntar care sa i-I transmita. Dupa 0 lunga
tacere a ie~it din randuri un soldat, a luat plieul ~i a plecat. Intr-o ~coala
din America, elevii au primit, ca tema de rezolvat in clasa, sa arate cine
era, dupa parerea lor, cel mai mare erou al timpurilor moderne. Unul
dintre elevi a scris: "Soldarul insarcinat cu mesajul pentru Garcia". ~i
a dat urmatoarea explicatie: majoritatea ~i-or fi zis ca nu aveau cum sa-l
gaseasca, unii i~i vor fi spus ca sunt altii care pot face mai bine decat ei
acea treaba, pe cand el nu a spus nimie, plecand in misiune. Era un om
independent, pe cand ceilalti se simteau slabi. Tata,a~adar, sursa tutumr
relelor: un exqge,!:l;l.!~~nt~!l1:~~~_~~Lnfe!i<?ritate,
lipsa de I~~red~~~!n
forte!~pro'prii. .- -'
Apartin unei _a~rf)i!l.catego~Hc.opiii detest~ti, carora Ie este peste
putinta sa arate interes fata de semeni. Ei nu au Invatat niciodata ca
exista un semen al lor, un aproape. Exista In societatea noastra 0
multime de copii nedoriti, nelegitimi, orfani. pcntru care nu s-au creat
conditiile de viata ~sare, ca ~{;opii cu"ul(fizic urfi~carc Inteleg de
timpuriu ca nimeni nu-i prive~te cu placere. Esle de Intclcs de ce printre
crimi!1~li..~(1:>etiYt,seafl~!lt~ld.e£ldesea oamcni urfiti. Ce este drept, nu
lipsesc nic~_~jl!Ct:i<:;lIC~ipll!~<lngelice,careIn copill1ric lIU f~)strasfa..t£ilL
Ei reprezinta un mare procentaj de indivizi-problcml1, carc prin
atitudinea lor ne demonstreaza ca habar nu au ce eslc inleresuI p~ntru
24
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
•.£lP!"()apt:lt':
!sJr.Sunt copii greu educabili, a caror conceptie despre fUlllc
se rezuma in a ~~J~t:_Qi!LPrQPl"iaJ()rvoin!a-, Ei ajung sa ingroa~c
randurile punga~ilor, ale vagabonzilor, ale celor fara ocupatie. Cu totii
sunt demni de mila, nefiind capab.Hi s~£QQQ!<[sg~p~!ltrlLJ1ntel mai
Inalt. Ce se va intampla candse vor afla in fata unor Indatoriri mai
importante? Se va dovedi ca nu au spirit participativ. Nevroticit§i.
----
alienlltiU<lE_.!Q1<:;~J?()t
,," ,,"
.<:a sa. iasa'-""_"~'_''''''_,
," " ..
din cadrul comunitatii,
-, -, .•.. - ',"_.,-
"'_,-,
pentru ca
.. ,. ,'- .. -" -, .. ,." .. - •.-, " , .•.._._"._"._~
_
lI!9:a.tQ~iril~lis.e..p~ril1s()lul:>jle.Avem ~iitlCi'de-a face cu manifestarea
co~~~Ptit':L4{'l~J?r,~.~':lrn~:
pentru astfel de oameni ar fi potrivita 0 planeta
u_~9:~.l!ilPt':!li.sa
llu_l~.m:~Sf!i~Xn<.lat()riri~i unde totul sa Ie vina pe tava.:..
Criminalii sunt indivizi care nu ~tiu ce este interesul pentru
aproapele, calauzindu-se dupa ideea ca trebuie sa ajungi cat mai u~or ~i
mai repede la succes, fara a te preocupa de soarta celorlalti. La aceasta
categorie de indivizi constatam absenta cur~ului de a-~i asuma sarcinile
vietH. Sunt ni~te dezertori de pe frontul vietH adevarate.
Urmeaza apoi candidatii la sinucidere, care ne demonstreaza cat
de slab este interesullor pentru cooperare, cat de putin curaj au in fata
greutatilor vietii. Datele statistice sunt departe de a ne dezvalui intreaga
amploare a acestui rau. Facetisa creascapretul graului ~i yeti avea de
indata mai multe sinucideri; lasati sa se deterioreze conditiile de locuit
~i veti gasi 0 imensa masa de oameni inclinati spre latura antisociala a
vietii. Dispozitia de a dezerta a unora este enorma. Nu exista 0
dezvoltare ideala a sentimentului de comuniune ~ide aceea trebuie sa
ni-l propunem ca tel, nu din motive morale, sociale, caritabile, ci din
motive ~tiintifice.
Nu poti face in viata gre~eli fara a plati. La fel se intampla cu
popoarele, cand nu au destul curaj sa se revolte impotriva razboaielor,
cand interesul lor pentru alte popoare nu este indestulator. Istoria
universala este 0 inlantuire de evenimente nefericite determinate de
astfel de carente. Nu a~ vrea sa ma opresc aici mai indelung asupra
problemei dipsomanilor4, ci pur ~isimplu sa insist, inainte de a incheia,
asupra importantei dezvoltarii sentimentului de comuniune.
In niei 0 imprejurare a vietii nu putem face abstractie de
sentimentul de comuniune. M-am referit mai sus, in treacat, la functiile
organelor de simt. Cu ajutorul acestora sentimentul de comuniune se
manifesta la copil in raporturile lui cu familia, cu fratH ~i surorile. Accst
sentiment este pus la incercare atunci cand copilul incepe sa frecventeze
25
 ALFRED ADLER PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

~coala. Chiar din momentul In care apare problema colegialiHitii 3 Calixto Garcia (1832-1889), general care a luptat cu multi1 ardoan:
intereseaza masura In care s-a dezvoltat la copil interesul pentru ceilalti. impotriva dominaliei spaniole in Cuba, aU[turiindu-se trupelor americanc ill
Intelegem prea bine de ce, atunci dind sentimentul de comuniune timpul razboiului din 1898. (Nota trad.)
lipse~te, urmarile sunt dintre cele mai grave, individul ne mai fiind 4 De la dipsomanie = consum periodic masiv de bauturi alcoolicc,

capabil sa dea societatii ceea ce ii datoreaza. alternand cu intervaluri de abstinenla, caracteristic persoanelor dezechilibrate,
Pe de alta parte, insa, se intelege ca nu putem considera copilul de obicei ciclotimice. Uneori subieclii care sufera de aceasta nevoie irepresibiIa
de a ingera cantitati exagerate de alcooluri este precedata de 0 prelungita "aura"
responsabil. Se impune sa ne gandim la alte remedii pedagogice dedit
dip§gmaniaca exprimata in stari de angoasa, iritabilitate, melaneolie. In timpul
cele la care s-a recurs pana acum. Tinand seama ~i de problema
crizei propriu-zise pot sa survina automatisme ambulatorii (disparilii subite de
profesiunii, se pune intrebarea: "Cum m-a~ putea face util intr-un
la domiciliu), exhibilionisme, impulsuri criminale sau sinuciderea. Perioadele
domeniu de activitate?" Pentru ca de fapt nu exista profesiune care sa
de dupa accese pot fi insotite de stari de depresie ~i de deliruri cu un cantinut
nu fie utilil celorlalti. Problemele dragostei ~i ale casatoriei pretind ~i divers. Comportamentul antisocial al aeestor indivizi este adesea mai mult
ele un interes sporit pentru semeni. Cand individul nu se simte legat de decat incomod ~i ei trebuie supu~i unei supravegheri permanente. (Nota trad.)
comunitate, manifestarile distructive nu cunosc limite. Alegerea
partenerului se va face in functie de vointa de a domina sau, dimpotriva,
de dorinta de a crea 0 uniune intre egali. Sentimentul de comuniune este
necesar in multiple situatii. Lucrurile stau la fel pe planul vietii
popoarelor. Un popor nu va putea progresa decat daca nutre~te interes
pentru comunitate. Daca prevaleaza interesele egocentrice, poporul
vecin va proceda ~i el in acela~i mod.
Nimerit ar fi sa avem 0 lozinca, pentru ca lumii de azi Ii plac
lozincile. Socot ca principala conc1uzie a observatiilor de psihologie
individualil este urmiltoarea: datoria noastra este sa ne dezvoltam in a~a
fel, atat noi in~ine cat ~i copiii no~tri, incat sa devenim instrumente de
progres social.

NOTE

J Din dte cunoa~tem, nimeni nu a remarcat "adlerianismul" lui

Constantin Noica, de~i faptul este aproape 0 evidenla in a sa Devenire fntru
fiinta, unde riinduri ca "exista fnsa a trcapta abiectiva a devenirii fntru fiinta.
Ratiunea depa$e$te acum planul sinelui subiectiv $i fncearccl sa obtina mai mult
dedit persaana individualii. Ea crede ci1poate obtine sinele 11(hlnc.comuni tatea,
fn sanul caruia sa fie posibile persoanele ele fnsele fntele,~c de asta data cu
genericullor ... Jar expresia ratiana/a a acestei comunitiili estc - comunitatea
istorici1, astazi statul"(Editura ~tiintifica ~i Enciclopedicli, 1981, pp. 146-147)
puteau fi semnate foarte bine de Alfred Adler; dar ~i de blitranu\ Hegel, se
intelege. (Nota trad.)
2 Exceptand cazurile de mitomanie, unde minciuna are caracter
patologic. (Nota trad.)

26
 I. EXAGERAREA IMPORTANTEI
,
PROPRIEI PERSOANE
(LAUDARO~ENIA)

Continuand eforturile pe care Ie fac in directia dezviHuirii

"secretelor" psihologiei individuale, a~ dori sa va infati~ez, intr-o suita
de conferinte, modul in care procedez; de regula, atunci cand mi se
prezinta cazul unui copil-problema, al unui nevrotic sau al unui
criminal. De fiecare data caut sa descopar bazele, punctele de pornire,
sa stabilesc cauzele adevarate ale aqiunilor eronate ale unui astfel de
om. La capiitul acestor consideratii yom ajunge la incheierea ca toate
cele intamplate nu a trebuit sa se intample in mod necesar, dar ca, date
fiind circumstantele, faptele s-au petrecut. In definitiv, dadi reu~im sa
ne transpunem in simtamintele copilului, sa gandim ca el, sa actionam
ca el, putem patrunde rolul pe care acesta I-a jucat ~i ne yom spune: in
conditii similare, avand aceea~i conceptie eronata a superioritatii
propriei persoane, am fi aqionat ~i noi aproximativ la fel. In modul
acesta 0 buna parte de ceea ce tine de pedeapsa dispare, ceea ce nu este
tocmai rau. Cunoa~terea, comprehensiunea sporesc, fundamental fiind
faptul ca putem stabili care sunt conexiunile tuturor manifestarilor ~i
atitudinilor interioare ale copilului sau adultului cu stilul de viata al
acestora.
Spre a va da 0 idee cat mai exacta asupra modului in care lucrez,
voi descrie un caz nou pentru mine sau pe care i-am dat uitarii ~ipe care
11voi supune analizei in fata dumneavoastra. Nu ~tiu inca nimic despre
evenimentele infati~ate; voi incerca sa urmez calea obi~nuiti'i a
activitatii mele de practician. Cu toate ca s-ar putea sa comit 0 gre~eala

29
 ALFRED ADLER
care sa divulge in devans unele dintre conc1uziile expunerii mele, nu
voi descuraja. Asumandu-mi acest rol, sunt con~tient de faptul ca apar
asemenea pictorului sau sculptorului care, la inceput, procedeaza cu un
anumit grad de incertitudine, potrivit cu experienta pe care 0 poseda,
cu talentul, pentru ca apoi sa se controleze, sa accentueze, sa ~Iefuiasca
trasaturile schitate, spre a obtine imaginea dorita. Dupa cum puteti
vedea, procedam cu totul altfel decat acei psihologi care, cu intentia de
a se baza pe dimensiuni cvasimatematice, de indata ce calculul nu
Ie reuseste se straduiesc sa identifice in sfera ereditatii cauzele
insucc~s~lui, facand responsabile procesele organice nu'mai putin!/
obscure, ori alti factori abia controlabili. Cum aceste procese ei nu Ie
pot sesiza, spre marea lor satisfaqie psihologia se vede repede exc1usa
de pe acest teren. Ne lasam paguba~i de asemenea conceptii. Preferam
sa ne marturisim mai degraba erorile, decat sa apelam la astfel de
mijloace. Noi, in schimb, datorita instrumentului teoretic pe care il
utilizam, ajungem la 0 mai bun a cunoa~tere a legiiturilor specifice cu
intregul; suntem mai bine inarmati. Detaliile nesemnificative nu ne
intereseaza. Reu~im ca, pornind de la un element, sa putem trage
conc1uzii privitoare la ansamblu, a~a cum in istoria natural1\ cu ajutorul
unui oscior se reconstituie 0 specie; sau cum,judecand dupa unghiul
unei ferestre, se deduce arhitectura unui edificill. eu to ate acestea,
suntem mult mai prudenti decat cei care VOl'sa intcmcicze descrierea ~i
intelegerea vietii unui om pe propriile lor prcjudcd11i. Situandu-ne pe
o pozitie de expectativa, avansam ipoteze ~i Ie cOI"ecHlmsuccesiv,
tinandu-ne mereu treaz spiritul de obscrvatic.
Propunandu-mi acum sa infati~cz istoriuul1ci viCli care fmi era
total necunoscuta, ma indoiesc ca peste doull s1lptllm1\ni. s1lzicem, voi
mai distinge c1ar anumite trasatllri. Dar, Cll toti cd fumiliarizati eu
prineipiile ~colii noastre de psihologie. suut sigur dl voi ajunge la
acelea~i conc1uzii. Aceasta eertitudinc a nOllslrlll~slcsClllllificativa, mai
ales dind folosim alti termeni, alegem aile illlllgini suu PUI1CIllaecentul,
cateodata, pe alte elemente.
Resursa cea mai puternica ramanc pcnlru Iloi IUlIrclIin consi-
derare a caracterului unitar al personalit1\lii. Hsle rupt hinc stabilit ca
orice copil intra in viata cu un sentimcnt dt' illft'l'iol'illltc I;lienuta sa-l
compenseze. In acest sens el tinde I" ohlillcrclI llul,cr1oritlitii ~i i~i
desfa~oara fortele in a~a fel indt s1\ St~ silll11l dcusuprll tuturor
30
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
dificultatilor. Ramane ca noi sa apreciem dadi el aqioneaza util sail
inutil in raport cu cerintele vietii. A actiona util inseamna a sluji ob~lt:a,
ate situa la nivelul eel mai inalt al sen,timentului de comuniune, acolo
unde dezvoltarea ~i progresul se dovedesc ca avand valoare pentru
comunitate. Cautam sa identificam obstacolul care a provocat vreo
deviere; cautam sa definim problema care a prezentat mari dificultati
de rezolvare. Daca respectivele dificultati continua sa se manifeste in
atitudinea adultului, putem spune: in cutare punct drumul vietii a suferit
o perturbare ~i, in consecinta, s-a dezvoltat 0 stare de spirit individuala,
ca ~i cum eel in cauza nu ar fi fost atunci la inaWmea greutatilor care se
cere au invinse. Atentia ne-o concentram asupra problemelor pe care
individulle-a evitat. Este clar ca nu-i putem atribui prea mult curaj.
Se pune ~i 0 alta intrebare: cum de s-a intamplat ca respectivul sa
nu se simta, la un moment dat, la inaltimea problemelor vietii? Cum de
s-a dovedit nepregatit? Experienta acumulata ne arata ca intotdeauna
este yorba de copii la care sentimentul de comuniune s-a dezvoltat
insuficient, a~a incat ei nu se simt ancorati pe un teren solid. De aceea
au ~i ajuns lesne la ezitare, la eschivare, multumindu-se cu 0 solutie
sterila la 0 problema reala, atitudine care prin ea insa~i marcheaza
prejudiciul adus celorlalti.
Sa trecem acum la aplicarea tehnicii noastre in interpretarea unuia
din aceste cazuri. Antecedentele cazului pe care il am in vedere dateaza
de 10 sau 12 ani. Am viizutcopilul cu pricina ~i,in comunicareace mi-a
fost inmanata, am gasit urmatoarea descriere: "Imi permit sa propun
atentiei dumneavoastra acest caz, intrebandu-va daca poate fi remediat
prin educatie. Este yorba de un copil de 11 ani, bine dezvoltat, foarte
cuminte acasa ~i la ~eoala, actualmente elev in clasa intai de liceu".
Eficienta in educatie pune ~iurmatoarea problema: ce putem face
in materie de e~ec ~colar? Cum sa se procedeze pe plan pedagogic
intr-un asemenea eaz? Evident ca se impune un dialog cu elevul ~i ca
trebuie sa recurgem la bunele exemple, abtinandu-ne de la masuri
punitive, a~a cum procedam intotdeauna. Pedeapsa nu are efectul
seontat, dar fiind faptul ca stilul de viata s-a fixat dupa al patrulea sau
al cincilea an de existenta a individului ~i nu poate fi modificat dedit
prin autorecunoa~terea erorilor proprii.
Ce putem realiza cu ajutorul dialogului? Putem, desigur, sa
definim erorile care mineaza stilul de viata.
31
 ALFRED ADLER
Dacii, In cazul pe care 11prezentam, avem de-a face cu struc-
turarea eronata a stilului de viata ~idaca suntem In masura sa patrundem
mecanismul acestei erori, poate ca ~tiinta noastra ne va permite sa-l
convingem pe copilul respectiv cii el gre~e~te ~ica gre~eala sa dauneaza
celorlalti 1. Nu este cu putinta sa faci 0 gre~eala lara ca mai tarziu aceasta
sa fie data In vileag, ca sa nu spunem ca ea va fi platita. Caci nu trebuie
sa pretindem cii in acest anevoios proces de formare a unui mod de
comportare gre~elile se platesc, dar sa recunoa~tem ca nu se poate ca
ele sa nu fie resimtite de autorullor. Ne numaram printre cei care s~nt
Incredintati de importanta recunoa~terii gre~elilor; de aceea procedain
la identificarea cauzelor, Incercand sa Ie facem transparente pentru cel
interesat, spre a-I convinge ca este necesar sa se schimbe, sa progreseze.
Adesea ni se obiecteaza: "Ce faceti atunci cand individul i~i
recunoa~te gre~eala, dar fara a se corecta?" Daca W recunoa~te efectiv
gre~eala, daca accepta determinismul ei ~i daca, totu~i, persista in
atitudinea sa, in pofida prejudiciului care rezultii de aici, suntem obligaJi
sa tragem conc1uzia ca nu a inteles chiar tot ce era de inteles. Dar inca
nu mi-a fost dat sa intiilnesc astfel de cazuri. A-ti recunoa~te eu adeviirat
gre~eala ~i a nu te schimba, este Impotriva naturii umane, vine in
contradictie cu principiul conservarii vietii. Obiectia la care ne-am
referit prive~te deci 0 pseudorecunoa~tere a gre~elii, nu este 0 recu-
noa~tere fundamentala, in care sa se fi realizat cu adevarat 0 Intelegere
a cauzalitatii in plan social.
Dacii in cazul pe care 11prezentam avem intr-adevar de-a face cu
gre~eli, atunci Ie putem remedia prin educatie2. A~adar, este yorba de 0
fetita in varsta de 11 ani, bine dezvoltata, cuminte atat acasa cat ~i la
~coala, eleva de gimnaziu. Ea frecventeaza c1asa care corespunde
varstei pe care 0 are. Putem conchide ca, in masura In care In joc este
rezolvarea celei de-a doua probleme vitale a omului, problema mundi,
fata se afla la locul ei. Nu am avea de facut nici 0 observatie serioasa in
ceea ce prive~te situatia acestei ~colarite ~i am putea chiar sustine ca nu
se numara printre cei slabi de minte. Se vorbe~te mult prea mult despre
copiii cu asemenea metehne, ca ~i cum ei ar mi~una peste tot in
societatea noastra. Sa vedem ce se spune mai departe In comunicarea
pe care am primit-o:
" ... Oind, dimineata, trebuie sa mearga 1£1 ~coalil, ea este cuprinsa
de 0 nervozitate atat de mare, incat toata lumea di n casa are de suferit".
32
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Fenomenul este frecvent. ~colii i se da, In aceasta casa, 0 impor-
tanta excesiva. In consecinta, legatura cauzata este lesne de patruns: pc
de 0 parte, ea este 0 eleva silitoare, pentru ca, pe de alta parte, ~coala
sa-i provoace 0 tensiune extraordinara.
Dar ne putem imagina aceasta fetita sub tensiune nervoasa ~ifara
ca toti ai casei sa aiba de suferit din pricina ei. Prin urmare, de subliniat
este tortura la care sunt supu~i cei din anturaj. Tensiunea nervoasa a
fetitei se explica nu doar ca 0 consecinta a modului ei de a privi
lucrurile, ci ~i ca urmare a intentiei din parte-i de a Ie atrage celorlalti
atentia asupra gravitatii situatiei. Sesizam aici dorinta de a Ie demonstra
celorlalti dificultatea de speriat pe care 0 reprezinta pentru dansa ~coala.
Cu toate acestea, in pofida greutatilor carora Ie face fata, ea este In
fruntea c1asei. Trece, totu~i, peste toate obstacolele ce-i stau In cale!
Vom vedea, mai incolo, ca acest tip de am este dotat cu 0 deosebita
forta de expansiune.
" ... Chiar de dnd deschide ochii incepe sa smiorcaie, plangan-
du-se ca a fost trezita prea tarziu".
Cum vedem, ceilalti trebuie sa ia parte pana ~i la trezirea ei din
somn.
" ... Nici pomeneala sa fie gata pentru a pleca la vreme la ~coala.
In loc sa se spele, sa se imbrace, ea sta ~i plange".
La drept vorbind, faptul acesta este surprinzator pentru noi.
Ne-am a~tepta ca, cu toate greutatile, fetita aceasta sa fie la ~coala la ora
exacta a inceperii lectiilor. S-ar putea ca In comunicare cazul sa nu fie
expus a~a cum se cuvine. Dupa cate cunoa~tem, ea este 0 eleva buna.
Este de presupus ca respectiva remarca tinde sa accentueze ~imai mult
semnificatia cazului. Mi-a~ permite sa pun aici, nu dintr-o vanitate de
autor, un semn de Intrebare. Dorinta mea ar fi sa cercetez daca fetita
aceasta avea obiceiul sa soseasca cu Intarziere la 1?coala.Desigur, In cele
ce urmeaza yom avea prilejul sa verificam cum stau lucrurile In aceasta
privinta. In societatea noastra nu este catu~i de putin posibil ca un elev
sa vina adesea cu intarziere la ore ~i sa fie totu~i bun la Invatatura.
" ... Felul cum este pieptanata, Indeosebi, 0 face adesea sa-~i
manifeste nemultumirea; nici 0 pieptanatura nu-i convine, pana ~iaceea
care de obicei Ii place ei cel mai mult".
Faptul nu se explica dedit din dorinta ei de a face sa creasca
tensiunea nervoasa prin dramatizarea acestei ceremonii a coafurii.
33
 ALFRED ADLER
Vointa ei este aceea de a lovi putemic in anturaj ~i a gasi un mijloc prin
care sa-~i atinga scopul. Intrebarea este: cum de a ajuns fetita sa se
foloseasca de acest vicle~ug, spre a lovi in cei apropiati? Sa nu mi se
invoce, in legatura cu aceasta, "feti~ismul parului"; numai 0 psihologie
~chioapa fixeaza tot soiul de reguli ~i se tine de ele, introdudind pur ~i
simplu intr-o schema sexuala termeni straini, care nu ne spun mare
lucru, in fond, dar lasa sa se strecoare pe furi~ 0 rezonanta sexuala.
Psihologia pe care 0 profesam are in ea ellldura vietii; ea nu are nevoie
de canoane, fiind un demers creator, in vederea reconstituirii unei fiinte
vii. Tinandu-ne departe de orice interpretare, yom recunoa~te pur q;i
simplu ell fetita aceasta, dand dovada de 0 mare perspicacitate, a gasit
in anturajul ei familial un punct slab, generator de dificultati.
" ... Timpul trece ~i, in sfar~it, copila 0 ia la fuga, fara sa fi luat
micul dejun, plangand ~i vaicarindu-se".
Nici acest caz nu este rar. Daca mai inainte mi-am exprimat 0
mica indoiaUi cu privire la sosirea ei cu intarziere la ~coala, daca am
gandit ca era poate 0 exagerare de natura sa puna in lumina necazurile
pricinuite celor din jur, confirmarea 0 gasim in expresia "timpul trece" .
La ~coala trebuie sa fii la 0 anumita ora, nu se poate admite ell
lamentatiile copilului incep la ora cinci, ci mai verosimil este faptul ell
ele incep la ora ~apte.
" ... Am incercat sa eliminam acest din urma inconvenient
(pieptanatura), scurtandu-i parul".
Dupa parerea noastra, lucrul acesta este inutil. Pe ea pieptanatura
o intereseaza prea putin, principalullucru constand in crearea tensiunii
in anturajul familial. Pieptanatura nu este decat unul din multiplele
mijloace care ii stau la indemana. Vom vedea numaideeat, de altfel, ce
va face ea atunci cand pieptanatura va fi scoasa din eauzlL Daell avem
eumva vreun dubiu eu privire la inteligenta acestei fetite, dubiul se va
risipi. Intervine aici examenul de psihologie individuall1 eu privire la
inteligenta ~i slabiciunile aeesteia, a~a cum I-am recomandat. Vom
vedea daca, in aeeasta imprejurare noua pentru dfinsa, ea dispune de
stilul de viata pe care il presupun operant la eopiii inteligenti, adidi daca
ea va gasi unnou mijloe prin care sa ajunga la aeela~i seop.
" ... Dar cu aceasta nu am faeut marc lueru, pentru en numaidedit
a aparut 0 problema legata de fileul de par. Si vl1iellrelile au reineeput,
de data aeeasta eu privire la punerea fileului".
34
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
lata-ne, prin urmare, asigurati de faptul ea fetita este inteligcntiJ.
" ... Faptul ea fetita se duee la ~eoala fara a-~i fi luat mieul dejull
are influenta sa asupra comportarii sale in dasa, pentru ca nu e de crewt
ca un eopil poate fi astfel atent la leetii pana la ora 11".'
Cu aIte euvinte, aiei se exprima indoiala ea un eopil ar putea sa
reziste la ~eoala, pana la ora 11, fara sa fi maneat dimineata. Daell, insa,
seopul ei adevarat ar fi fost sa fie satula, am fi indreptatiti sa admitem
ca i-ar fi fost peste putinta sa stea flamanda pana la ora 11. Copilul
aeesta are, in realitate, un alt scop: vrea sa-~i exaspereze anturajul in
ceea ee prive~te problema mersului la ~eoala. Nu ~tiu daca ar fi neeesar
sa mai tragem ~i aIte eonc1uzii. Am putea totu~i adauga, data fiind
situatia, ca fetita este roasa de ambitie, atat aeasa cat ~i la ~eoala ea vrea
sa fie obieetul atentiei tuturor. Aflam, pe deasupra, di aeasa este, de
aItfeI, foarte aseultatoare; nu are dedit un singur defect: dore~te ca
eineva sa se ocupe in permanenta de dansa. Umbla dupa ineuviintare
din partea tuturor, intr-un mod nelaloeullui. Dimineata, cand trebuie sa
mearga la ~eoala, prineipala ei preoeupare este: cum sa Ie arilt eu
parintilor eu ee greutati extraordinare ma lupt? Este ceea ee am putea
numi "laudiiro$enie".
Daea am dori acum sa stabilim gradul de euraj pe care il are acest
copil, ar trebui sa rationam in feIul urmator: ea cauta sa prezinte solutia
la problema ei ca pe 0 fapta vitejeasca. Dar nu este aici yorba de un
exces de euraj, deoareee, lara ea ea sa procedeze in mod eon~tient3, lara
ca ea sa inteIeaga semnifieatia actelor sale, din acestea va rezulta pentru
dansa un anumit sentiment de seeuritate. Intr-adevar, daca intr-o zi nu
va mai fi 0 eleva buna, raspunzatori vor fi atunci parintii. Aeest proees
al vietii omene~ti ar trebui sa fie mult mai bine inteles deeat este in
prezent. Este de prisos sa spunem ca avem de-a face cu un proees
incon$tient. Desfa~urarea sa, pe care ne strliduim sa 0 sesizam eu
mijloacele gandirii, este raeordata la viata. Cu totii ii dam curs, dar fara
sa ni-l putem explieita. Nu-l putem inteIege decat daca. il coneetam la
viata.
Am putea, de asemenea, sa afirmam: fetita eu pricina nu prea are
euraj. Am putea, pe de aIm parte, sa ne referim la formarea sentimentului
ei de comuniune soeiala: nimeni nu va pune la indoiala ca neeazul pc
care aceasta fetita il provoaea familiei sale nu este mare lucru. Este clar
ca nu 0 intereseaza deeat sa eapete cununa de martiril. Ba ea face ea
35
 ALFRED ADLER
situa~ia sa fie ~i mai dramatica, accentuand toate dificulta~ile
intampinate ~i postind pana la ora 11. Este foarte atenta la gloria
personala ~i, ca sa spunem a~a, nu se sinchise~te de persoana altora.
Poate ca s-ar putea trage ~i alte concluzii. Ma constemeaza faptul ca nu
am cum sa Ie confirm, dar nu dispun de datele necesare. Ne-am putea
pune, de exemplu, intrebarea: in ce condi~ii s-a format stilul de via~ al
acestei fetite? Care au fost amprentele primordiale care I-au marcat4, ce
imprejurari au concurat la formarea acestui stil de via~a? Este, fara
indoiaUi, 0 fetita ambitioasa, care ~ine sa se afle in frunte. Daca ar trebui
s-o fac, a~ formula urmatoarea conc1uzie: este un copil unic la parinti'.
Luand, pe de alta parte, in considerare importanta pe care mama 0 da
alimentatiei, a~ generaliza, afirmand ca in aceasta familie hrana joaca
un rol neobi~nuit. Am putea chiar sa mergem pana acolo incat sa
spunem ca ne-o imaginam pe fetita slabu~a ~i palida. Caci, daca ar fi
robusta ~idolofana, mama nu s-ar nelini~ti in privin~a aceasta. Dar toate
aceste deduc~ii nu au 0 valoare prea mare in reconstituirea imaginii
acestui copil, noi formulandu-le doar cu titlu de exerci~iu, fara a Ie putea
confirma.
Cateva cuvinte referitoare la tratamentul cerut de acest gen de
copil. Feti~a in chestiune se bucura de domina~ia pe care a instaurat-o
asupra familiei. Fara a 0 ~ti. Ea pur ~i simplu savureaza tortura,
tensiunea pe care Ie provoaca celorlal~i. Faptul nu trebuie sa ne induca
in eroare. Credeti dumneavoastra ca un multimilionar are intotdeauna
in minte totalul averii sale? Dar sa vedeti cat de furios este adesea atunci
cand nu merg toate dupa dorin~a lui. Fetita aceasta se gase~te in aceea~i
stare de spirit. Ea estein posesia domina~iei, dar nu traie~te trebuinta de
a se bucura in permanenta de aceasta. Ii este destul di 0 poseda. In felul
acesta in~elegem de ce i~i urmeaza ea calea rara a se gandi la consecin~e,
fiind cu totul preocupata de greutatile carora trebuie sa Ie faca fa~a.
Daca, insa, ea ar deveni con~tienta de toate acestea, daca am putea sa 0
facem sa inteleaga ca exagereaza peste masurii problema aceasta banala
a ~co1ii,numai ca sa se laude, ar fi un mare progreso
Cu toate acestea, s-ar putea ca ea sa nu se indrepte. Atunci poate
ca ar fi cazul sa mergem ~i mai departe ~i sa-i spunem vrede-n fata ca
este 0 Uiudaroasa. Sa 0 facem sa imparta~easca convingerea di se lauda
doar acela care crede ca prin el insu~i nu prea reprezint~ mare lucru. Se
36
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABlL
zbate sa-i deranjeze pe ceilalti numai acela care nu crede ca prill
ac~iunile sale rezonabile i~i poate dovedi indeajuns valoarea.
Cat prive~te fetita in chestiune, putem adopta ~i urmatorul punct
de vedere: "Pe cuvant, tot ce faci e foarte bine. Dar poate ca ar trebui sa
faci inca ~i mai bine. Ceea ce faci arata doar. ca e~ti 0 feti~a tare
de~teapta, care se pricepe cum sa-~i impresioneze familia". Spre a 0
convinge, ar trebui sa recurgem la explicarea anumitor evenimente din
viata ei, sa apelam la amintirile pe care Ie are ~i sa-i demonstram ca, data
fiind situa~ia ei de copil unic la parin~i, au luat na~tere unele tendin~e
care 0 conduc la gre~eli fatale pentru dansa. Trebuie sa-i spunem
deschis: "Sunt lucruri obi~nuite, care se intampla adesea copiilor unici
la parin~i". AceasHi perspectiva noua va influenta prin ea insa~i
desfii~urarea complexa a gandurilor ei. Actiunile sale ii vor aparea in
chip manifest in contradic~ie cu sentimentul ei de comuniune sociala.
Se va controla ~i probabil ca yom asista la apari~ia urmiitorului fapt: in
primele zile dupa ce-~i va fi facut familia sa intre in obi~nuita stare de
tensiune nervoasa, i~i va spune ca "doctorul Adler ar pretinde ca fac asta
pur ~i simplu ca sa ma fac interesanta". Catva timp va continua poate
cu aceste ma~ina~ii. Chiar daca nu s-ar intampla a~a, a~ putea s-o admit.
In felul acesta s-ar ajunge la un moment dnd, in plina criza, i~i va
aminti de felul in care i-am interpretat comportamentul ~i,drept urmare,
unele din atitudinile ei vor disparea. Chiar mai curand, poate, de indata
ce se va trezi, diminea~a, ea va deveni con~tienta d\) situa~ie: "Acum eu
sunt pe cale sa-mi pun in stare de agitalie familia". Aceasta ar fi una
dintre derularile simple ale unui astfel de tratament pedagogic. Dar sunt
posibile ~i alte cai. In ce ma prive~te, Ie prefer. In cazul acesta, i-a~
spune fetitei: ,,$coala este lucrul cel mai important din viata unui om,
a~a ca tu ar trebui sa faci un taraboi ~i mai mare". Prin exagerare, i-a~
submina tendin~a spre astfel de acte. "Trebuie sa faci un vacarm
necontenit, pentru ca astfel sa sco~i in eviden¢ importanta persoanei
tale, pentru ca se vede cat de colo ca nu te po~i multumi sa Ie atragi
celorlal~i atentia prin fapte folositoare".
Cum spune Kaus5, exista 0 suta de metode potrivite de a "demola
buna parere" pe care 0 ai despre ac~iunile tale condamnabile. Se poate,
de pilda, scrie cu litere de-o ~chioapa, pe 0 pancarta agatata deasupra
patului: "In fiecare diminea~a trebuie sa-mi pun familia intr-o stare
de nervi fara seaman". Ea va face astfel in mod con~tient, dar cu
37
 ~,-.~._~--~_.,-,,---,---~~~--~ ..
ALFRED ADLER
rea-credinta, ceea ce altadata facea incon~tient, insa cu buna-credinta.
Inca nu mi-a fost dat sa vild pe vreunul dintre bolnavii mei care sa
urmeze povata de pe pancarta.
NOTE
1 Cum vareie~i,de altfel,de maijos, un "stil de viata" eronat nu dauneaza
doar semenilor purtatorului unui astfel de comportament antisocial, ci - in
pofida aparentelor - dauneaza in primul rand sie~i ~i,de aici, cointeresarea
respectivului in restructurarea a~a-numitului"stil de viata". (Nota trad.)
2 Ceea ce vrea sa spuna se refera la faptul dt exista ~icazuri care nu pot
fi remediate prin educatie, ci prin medica tie. La Adler aceste doua mijloace
sunt, nu de putine ori, conjugate. (Nota trad.)
3 "freiwillig", in textul original. (Nota trad.)
4 A se vedea Alfred Adler, Cunoa~terea omului, traducere, studiu
introductiv ~inote de dr. Leonard Gavriliu, Editura '<;;tiintifica,1991, capitolul
"Amprentele lumii exterioare, pp. 59-73. (Nota trad.)
5 Otto Kaus, unul dintre cei mai cunoscuti adePti ai "psihologiei
individuale comparate", profesate de Adler dupa despartirea sa de psihanaliza
freudiana. (Nota trad.)
~------------~
II. SCOLARI
, REPETENTI,
Cand avem de interpretat 0 referinta asupra unui ~colar greu
educabil, nu ne intereseaza in mod special caracterizarea acelui copil.
Socotim ca fiind tipiee scurtele ~i neinsemnatele descrieri ~i Ie trecem
prin filtrul experientei noastre spre a stabili pana la ce punct se
indepilrteaza ele de norma, ori spre a gasi printr-o investigatie personala
sinuozitati suflete~ti ascunse ~i a determina ce pozitie trebuie sa adopte
educatorul care se conduce dupa optiea psihologiei individuale. Citind
astfel de referinte, nu va trebui sa pierdem din vedere faptul ca nu ne
propunem sa analizam cutare sau cutare copil, in mod concret. Ceea ce
ne intereseaza aici este sa reliefam anumite probleme. Ne intereseaza
sa vedem in ce forme de viata se manifesta respectivele dificultati.
"A vem de-a face cu 0 fetita in varsta de noua ani, care repeta c1asa
a doua".
lnformatiile de mai sus ne fac sa ne intrebam daca nu ne aflam in
fata unui copil nu tocmai inteligent. Nu ~tim despre copmi nimie altceva
decat ca in c1asa a doua a ramas repetenta. Nu ~tim dad nu cumva a
repetat ~i c1asa intai ~inid cum se comporta, de obicei, la ~coala, dupa
cum nu ~tim daca din c1asa intai in c1asa a doua nu a trecut ca urmare a
indulgentei ie~ite din comun a cadrului didactic. Daca lucrurile nu stau
a~a, adica daca ~colarita a trecut in mod normal din clasa intai in clasa
a doua, putem afirma cu certitudine ca nu avem de-a face cu 0
prostanaca.
39
 ALFRED ADLER
In ceea ce prive~te deficitul de inteligenta, in cercul nostru este
rara tendinta de a declara prost un copil; atat de rara este aceasta
tendinta incat adesea se fac erori in sens contrar, considerandu-se ca un
prostanac nu este decat un ~colar greu educabil. lar a declara di un elev
deficitar la capitolul inteligenta este un copil normal nu este decat una
din gre~elile cele mai insignifiante care se fac. Spre a fi cat mai scurt cu
privire la aceasta problema, a~ dori sa va supun atentiei 0 constatare
obi~nuita. Daca se dovede~te ca un copil are 0 varsta psihica inferioara
cu doi ani fata de varsta sa biologica, atunci putem considera ca
intemeiata banuiala ca ne gasim in fata unui deficit de inteligenta;
aceasta este explorarea inteligentei. Trebuie sa intreprindem, pe de alta
parte, un examen fizic serios pentru a ~ti daca nu cumva copilul acesta
prezinta 0 intarziere in dezvoltarea creierului sau endocrin, deci daca
nu cumva glandele sale cu secretie interna nu functioneaza anormal,
constituind cauza perturbarii dezvoltarii intelectuale. Acest examen
trebuie facut de un medic experimentat. El este acela care trebuie sa
stabileasca cum stau lucrurile cu creierul, daca nu este yorba de ni~te
leziuni la acest nivel, daca nu avem de-a face cu un copil hidrocefal,
microcefal, mongoloidl etc. Nu ma pot ocupa aici de descrierea acestor
stari patologice, dar numai din juxtapunerea factorilor din cele doua
categorii yom putea trage 0 concluzie in legatura cu faptul daca copilul
este sau nu veritabil intarziat mintal. Cum cu aceste doua metode nu ne
descurcam nici in cazurile de debilitate mintala u~oara, am instituit ~i
un al treilea examen, care se arata decisiv cand e aplicat in mod corect
~i de catre un psiholog versat in materie de psihologie individuala. Ma
refer la faptul de a se stabili daca acest copil are un stil de viata; pentru
ca, in cazul in care copilul ~i-a fixat un tel care nu concorda cu acela al
unui copil aproximativ normal, dar, in concordanta cu telul respectiv,
el procedeaza in mod inteligent, cu toate ca 0 face intr-un fel foarte
diferit de modul normal de a proceda, atunci avem de-a face cu un copil
inteligent. Anormal este doar stilul sau de viatli, pe cand inteligenta este
corespunzatoare. Este ceea ce numim "copii-problemli". In una din
aceste categorii trebuie noi sa clasam fetita des pre care am adus yorba
mai sus. In acest caz nu poate fi nicidecum yorba despre un examen
medical, ~i inca ~i mai putin de necesitatea verificl1rii inteligentei.
Verificarea aceasta este privita la noi cu 0 anumitl1 circumspectie,
40
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
nimeni nu arata 0 incredere absoluta in ea; a~adar, problema care se
pune este sa stabilim ce stil de viata are copila in chestiune.
Experienta pe care am acumulat-o ne arata ca astfel de copii sunt
cel mai adesea copii disflitati, care nu se incumeta sa actioneze din
proprie initiativa; iar dintre toate materiile, aritmetica necesita in cel
mai inaIt grad independenta. In acest domeniu, in afara de tabla
inmultirii, nu ai nici un fel de certitudine, totul se bizuie pe combinatia
independenta ~i libera. Cunoa~tem ca in mod deosebit copiii rasfatati
sunt cei mai straini de gandirea independenta, daca nu Ie-a fost exersata
in mod special, intr-un fel sau altul. Exista, insa, ~i un alt tip de copii,
care, din cauza anumitor evenimente care au actionat asupra lor timp
indelungat, au fost cu totul descurajati tocmai in ceea ce prive~te
aritmetica. Ei au intampinat greutati inca din start, ramanand in urma la
invatatura, fara nici '0 incurajare la inceputul activitatii ~colare. Le
lipse~te baza necesara ~ide aici rezulta ~i descurajarea pe care 0 traiesc.
"Nu am darul matematieii". Daca vreun membru al familiei imparta-
~e~te acest punct de vedere, copiii ace~tia au in fata lor un adept al
teoriei ereditatii.
Sunt, insa, ~i aIte cauze. A~ dori sa reliefez una din ele. Exista, cu
privire la fete, 0 prejudecata apasatoare. Astfel, fetele au foarte des
ocazia sa auda spunandu-se ca sexul feminin nu este dotat in ceea ce
prive~te matematica. Desigur, ~tim ce inseamna un individ dotat. Din
moment ce copilul nu este prost, parerea no astra este ca el poate duce
la bun sfar~it orice sarcina ~colara, cu conditia de a nu-i lipsi curajul.
Nu yom rezolva problema daca detinem pur ~i simplu informatia ca
~colarii cu un deficit de inteligenta nu pot face nimie in materie de
aritmetica. Numeroase domenii speciale ale matematicii sunt mai bine
intelese de catre debilii mintali decat de oamenii normali.
Dar sa vedem ce se spune mai departe in referinta: "Directorul
~colii crede ca din punct de vedere intelectual fetita nu este la inaItimea
cerintelor programei ~colare; recomandarea sa este ca ea sa urmeze un
curs ajutator".
Nu putem lua in considerare acest punct de vedere.
"Parintii exprima opinia ca fetita este normaIa in ceea ce prive~te
inteligenta" .
Opinia parintilor este destul de semnificativa. De regula ei sunt
primii care observa orice intarziere din punct de vedere intelectual,
41
 ALFRED ADLER
chiar daca nu intotdeauna au dreptate. Nu-mi amintesc nici un caz in
care parintii sa fi declarat ca un copil este debil mintal, iar acesta sa nu
fi fost. Prin urmare, in mod provizoriu, putem fi de acord cu parintii.
"Ei sunt de parere ca motivul dificultatilor consta in lipsa de
incredere in sine a fetitei".
Inclin sa sustin opinia parintilor. Ceea ce am aflat pana in
momentul de fata este ca ~colarita nu se descurca la aritmetica. Daca ea
reu~e~te in chip acceptabilla toate celelalte materii de studiu, insearnna
ca ~i-a trecut cu succes examenul de inteligenta. Faptul ca a ramas in
urma la aritmetica nu implica in mod obligatoriu un diagnostic de
debilitate mintala.
"Parintilor nu Ii se pare exclus faptul ca fetita sa-~i utilizeze
incapacitatea spre a atrage atentia familiei asupra ei. De altfel, familia
se ocupa mult de fetiW'.
Pe dit ne amintim, noi am emis inca de la inceput 0 ipoteza in
sensul ca avem de-a face cu un copil rasfatat. Este 0 particularitate a
fetitei vointa de a-~i mentine agreabila situatie in care se gase~te ~i se
strliduie~te ca pe aceasta cale sa-~i atinga scopul: sa-i sileasca pe parinti
de a se ocupa de dansa. Daca ne putem increde in referinta din care
citam - 0 multime de fapte pledeaza in favoareajudiciozitatii acesteia
-, yom afirma ca, pe de 0 parte, fetita nu are prea multa incredere in
ea insa~i ~ica, pe de alta parte, este in permanenta diutare a unui sprijin.
Drept urmare, indepline~te conditiile cerute de un copil disfatat. Vedem
numaidecat ca ea are un stil de viata, ca are un scop, ca ar vrea ca
parintii sa-i sara mereu in ajutor. Am putea stabili cu destula certitudine
ca nu este 0 debilii mintal. Nu-i putem da dreptate directorului: copila
nu are nevoie de un curs ajutator.
"Sora cea mare, ca ~i mezina, amandoua dotate, fac eforturi sa-i
vina in ajutor". Avem acum 0 perspectiva noua asupra acestei copile,
aflaHi intre doua surori dotate ~i independente. Cu aproximatie, ne-am
putea imagina ce s-a petrecut. Catva timp fetita aceasta era cea mai
mica, pentru ca apoi, deodata, situatia sa se schimbe. Ynspatele ei a
aparut 0 surioara care i-a dat impresia di voia sa i-o ia inainte. Ca
mezina, ea nu izbutise sa-~i puna sora mai mare In umbra. Aid facem
apella experienta pe care 0 avem in ceea ce prive~te mezinii. ldealullor
este de a-i depa~i pe ceilalti, fie frati, fie surori. Admitem ca a facut
eforturi in acest sens, incercand sa realizeze 0 evolutie uproape normala
42
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
atat timp cat nu a dispiirut acea speranta de a-~i egala sora mai mare. Nu
a reu~it. Trebuie clasata in categoria acelor copii care ~i-au pierdut
speranta de a-~i egala fraW mai mari ~i chiar de a-i intrece. Ea a trebuit
sa creasca in conditii agravate de sentimentul ca nu este egala celorlalte
surori. 0 macina un putemic sentiment de inferioritate. Daca, in
spatele ei, cea de-a treia sora ii apare ca un nou du~man, curand ea se
considera pierduta, da semne de disperare, indeosebi in acele domenii
in care nu are ~ansa unui succes rapid, cum pare sa fi fost cazulla
aritmetidL lata de ce referinta cu privire la atitudinea fata de aritmetica
se arata a fi cea la care ne a~teptam. Ea nu mai nutre~te nici 0 speranta.
Desigur, atitudinea elevei fata de aritmetica este nepotrivita. Dar
unde este strlidania copilei pentru a se pune in valoare? Efortul de a se
pune in valoare nu s-a pierdut, exprimand, intr-un fel, trasaturile unei
mezine. La aritmetica treaba nu merge, ba, pe cat se pare, nici la
celelalte materii, a~a incat trebuie sa repete clasa. Puneti-va in locul ei.
Dat fiind di nu rezista concurentei, renunta. Dar trebuie sa gaseasea alta
cale de a-~i depa~i sora. Problema este: unde ~i cum se va manifesta
aceasta aspiratie? Nu poate izbuti decat pe 0 cale care nu se dovede~te
utilli ~i care vizeaza sa-i determine pe parinti sa se ocupe in permanenta
de dansa. Parintii au de furea cu dansa, ea este copilul-problema, aflat
in centrul atentiei. Obtinem dispunsulla intrebarea dadi este sau nu
inteligenta. Cine se indoie~te, sa se puna la locul acestei copile, careia
calea utilli a actiunii ii este baratiL Ce Ii ramane de facut atunci cand nu
exista fiinta omeneasca sa poata trai decat in speranta ca are vreo
valoare, ca individ? In ce ma prive~te, a~ proceda in acela~i fel. Trag
cutezatoarea concluzie ca fetita aceasta actioneaza inteligent in vederea
atingerii unui scop eronat. A te gasi in centrul atentiei familiei nu
constituie decM 0 superioritate fictiva, un scop inutil. 0 superioritate
veritabila nu exista decM pe terenul sentimentului de comuniune
sociala, in domeniul simtului comun. Ceea ce face ea iese din limitele
simtului comun, ceea ce directorul ~colii a inteles bine. Dur de aici el a
tras concluzia gre~ita ea fetita este debilli mintal.
"Modul ei de a fi in familie este dominator ~i asocial. Rar
participa la jocurile in comun".
Este tocmai ceea ce spuneam. Efortul fetitei nu a disparut, ea e
dominatoare, se strliduie~te ca toaHi lumea sa se supuna sceptrului ei.
43
 ALFRED ADLER
Cand este yorba de comunitate, se eschiveaza; nu este prezenta deciit
acolo unde detine rolul principal.
Cateva cuvinte pe tema tratamentului. Sunt convins ca se vor face
incercari ca fetita sa nu-~i mai inoportuneze atat de mult parintii ~i sa
faca progrese in invatarea aritmeticii. Avand, insa, in vedere faptul ca
fetita a abandonat orice speranta de a tine pasul cu surorile ei in ceea ce
prive~te lucrurile serioase sau de a-~i masura cu ele puterile, se impune
sa 0 incurajam in aceasta directie. La drept vorbind, este formula cea
mai importanta care ne sta la dispozitie. Nu ne putem a~tepta ca felul ei
de a fi, tendintele ei dominatoare, revendicarile fata de piirinti sa se
atenueze atat timp cat nu are 0 cale libera pe care sa inainteze in mod
folositor. Trebuie sa-i deschidem copilei un drum. Cred ca exista pannti
care, fara sa inteleaga acest punct de vedere, ar putea sa aiM oarecare
succes in reeducarea aces tor copii. Nu punem deloc la indoiala faptul
ca purtarea fetitei poate fi complet ameliorata. Am spus ca lucrul acesta
ar putea fi reu~it chiar ~iin cazul in care cineva are 0 conceptie absolut
falsa despre acest copil ~i se refera, sa zicem, la notiuni ce tin de
sexualitate. Se poate chiar, daca el i~i dezvolta teoriile, s-o incurajeze
pe fetita, fie ~i spunandu-i: "Problemele tale sunt destul de interesante
pentru ca cineva sa se ocupe de ele". V a putea spune vrute ~i nevrute,
cu conditia ca din toate acestea sa apara acea raza de speranta care sa
lumineze sufletul copilului. Copilul va merge inainte, orbe~te, pe ciind
medicul care i-a aplicat tratamentul vajura ca metoda sa este cea buna.
Suntem aparatorii punctului de vedere potrivit caruia se impune sa-l
incurajam pe copil. Nu-i lucru u~or. Ce trebuie, Jnsa, sa facem pentru
aceasta? Trebuie sa-l determinam pe copil sa actioneze prin el insu~i,
a~a incat sa aiba convingerea ca J~i poate rezolva problemele de
aritmetica, dobandind incredere in sine Jnsu~i ~i astupand bre~ele care
s-au ivit in aceasta incredere. Nu este suficient sa-l Incurajezi cu yorba,
absolut necesar este sa-l aduci pe copilla nivelul celorlalti. Daca fetita
noastra incepe sa lucreze ~i daca In opt zile va avea de dat un
extemporal, fara indoiala ca va e~ua. Bre~ele nu se lasa astupate atat de
rapid. Este necesar sa calculam timpul cerut pentru aceasta. Mai trebuie
sa-i Hisam ~io marja de protectie, sa nu-l obligam pe copil sa treaca un
examen ca ~icum soar afla deja la nivelul celorlalti, pentru ca altminteri
influenta educatorului asupra educatului se duce de rapa. Va fi extrem
de dificil sa-l mai poti dupa aceea incuraja pe cavil.
44
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Cand se pune problema incurajarii unei fiinte umane, prima grija
trebuie sa fie aceea a crearii unei situatii psihice saturata de Incredere.
Trebuie sa-l aduci la 0 stare de receptivitate, cu alte cuvinte sa-ti asiguri
Increderea din parte-i. Sa te comporti fata de el ca fata de un prieten, sa
nu-ti manife~ti fata de el superioritatea, Impovarandu-l pe copil; nu
trebuie sa i te opui cu asprime. Daca 11brutalizezi, sa nu te miri di in
cele din urma are motive sa dezerteze. Este indispensabil sa-i aduci pe
copii la raporturi amicale cu educatorul, largindu-le cercul oamenilor
In care ei sa aiba incredere. Fetita noastra nu are incredere deciit in
panntii ei. La ~coala joaca un rol nefast. La drept vorbind, atentia ei este
dirijata exelusiv spre parinti. Daca cineva dinafara familiei ar izbuti
sa-i largeasca cercul de interes pentru alte persoane, sentimentul ei de
comuniune sociala ar spori, increderea ei in oameni ar cre~te. Ar
disparea in acest fel eel mai mare rau, anume acela ca fetita aceasta
nutre~te ideea ca nu se gase~te loc pentru dansa decat in familie, liinga
parinti. Acest proces de cii~tigare a increderii trebuie sa preceada toate
celelalte masuri. Ne gasim readu~i in felul acesta la sursa originara a
educatiei, unde functia mamei a fost tocmai aceea de a ca~tiga
increderea copilului ~i de a-i trezi interesul fata de ceilalti, interesul
pentru problemele vietii, pentru a-~i crea un camin in interiorul
societatii. Este calea prin care copilul devine curajos, independent,
simtindu-se un factor egal cu ceilalti. Daca recapitulam faptele, spre a
vedea eroarea de unde s-a dezvoltat la fetita noastra aceasta
inaptitudine, distingem limpede faptul ca surorile ei s-au dovedit foarte
dotate. Constatarea nu este una accidentala pentru fetita noastra, ci una
de fiece zi ~i de fiece ceas. Ea are in permanenta impresia ca nu este
egala surorilor ei. Aici apare elar eroarea fundamentala a copilei. Nu
pot spune in ce masura celelalte doua s-au dovedit dotate, dar pot arata
ca cea mare a suportat tragedia de a avea la un moment dat 0 sora, dat
fiind faptul ca inainte de na~terea acesteia ea detinea 0 pozitie
nezdruncinata. Tot a~a, pot sa arat ca fetita de care ne ocupam nu a
suportat u~or na~terea unei a treia copile in acea familie. Daca adaugati
la aceasta caracterul ambitios al mezinilor, yeti putea intelege ca fetita
noastra, care se ~i afla in dec1in, a fost lezata de na~terea ~eleia care ii
lualocul.
Ne punem intrebarea: mama unde era? Se pare ca toata caldura
materna s-a distribuit mai ales celorlalte doua fete. Tentativa celei de-a
45
 ALFRED ADLER
doua de a Ie eclipsa pe celelalte a fost resimtita in mod dezagreabil de
catre mama. Ea nu a reu~it, a~adar, sa cultive fetitei interesul pentru
semenii sai, pentru surori, pentru problemele vietii. Ea a ramas In starea
de dependenta in care se gasea ca sugar, manifestand ~i azi trasaturi
proprii unei fetite staugace ~i neajutorate.
Un al doilea caz: 0 fetita, In varsta tot de noua ani, care este
nevoita sa repete clasa a treia.
Din comunicarea facuta vedem ca, dat fiind faptul ca fetita a ajuns
in mod normal pana in clasa a treia, nici ea nu este debila mintal.
Anumite evenimente din viata ei trebuie sa ne poata explica pentru ce
nu a fost in stare sa absolve clasa a treia. Ea trebuie sa fi ajuns la
concluzia ca ~coala nu este un loc prea agreabil.
"Caracteristici particulare: tendinta de a minti ~i de a fura".
Cat prive~te obiceiul de a minti, precum ~i structura sa psihica, se
poate spune ca este vactit ca trebuie ca In preajma fetitei sa se fi aflat
cineva de care ea se temea. In mod normal, toti copiii spun adevarul,
daca se simt destul de puternici. Ajungem la concluzia ca fetita nu se
simte in largul ei. Va rog sa notati ca atunci caud auziti vorbindu-se de
tendinta de a minti a unui copil avem de-a face cu forma de expresie a
unui sentiment de slabiciune. Este yorba de 0 compensatie, spre a nu se
da ocazia sentimentului de inferioritate sa se manifeste; copilul se
manifestaca fiind partea cea mai slaba, acela care trebuie sa se teama
decei pe care ii socoate mai puternici.
Exista doua forme principale de minciuna: mai intai minciuna
provocata de teama. Teama este 0 latura a sentimentului de inferioritate.
Cand cineva se simte destul de puternic, nu are nici un fel de teama.
Exista, in al doilea rand, minciuna prin care mincinosul Incearca sa para
mai mare decat este In realitate. Avem de-a face ~i In acest caz cu
compensarea unui sentiment de slabiciune ~iinferioritate. Tendinta spre
fantazare se dezvolta dintr-o stare de slabiciune ie~ita din comun. Daca,
Intamplator, cineva ar vrea sa faca distinctie Intre minciunile cu un scop
precis ~i celelalte minciuni, el ar bate apa in piua, pentru di nu exista
minciuni fara scop. In cazul care ne intereseaza, trebuie sa-l gasim pe
acela de care se teme fetita.
Spunandu-se ca aceasta copila, careia ii atribuim un foarte
puternic sentiment de inferioritate, nu numai ea minte, ci ~i fura ~i ea
are Inclinatia de a brava prin tertipuri in fata superioritatii altora,opinia
46
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
noastra se intare~te. Structura psihologica a hotului este de inteles, dad\.
tinem cont de faptul ca acesta se simte saracit ~i ca incearcli s1i-~i
acopere deficitul prin imbogatire. El nu 0 face Intr-un mod care ar
conveni laturii utile a vietii, ci printr-un artificiu care seamana mult cu
minciuna. Furtul este ~i el 0 tentativa de a-i scapa din mana celui
puternic, un mijloe viclean de a ajunge egalullui. Am aratat in alta parte
ca prin furt nu ne putem demonstra niciodata curajul. Vedem eu
claritate care este latura caracterologica a furtului: copilul i~i manifesta
in acest fella~itatea. Nu suntem inca in masura sa stabilim daca un copil
aflat in aceea~i situatie nu ar minti. Dar ~tim absolut sigur ca, daca fetita
cu pricina ar avea putere, nu am sesiza daca ea fura sau minte. Daca in
acest caz ea ar fura ~i ar minti, am considera ca este debila mintal. Am
intelege ca fetita trebuie sa aiM un puternic sentiment de inferioritate
~i ca se straduie~te sa iasa din infernul acestuia prin mijloacele celor
slabi. Dar copila actioneaza in mod inteligent, iar inteligenta ei este de
a~a natura incal am putea, daca imprejurarile ne-ar permite-o, sa-i
iertam 0 minciuna, deoarece 0 gasim conforma cu scopul: pioasa
minciuna. Nu-i putem nimanui ierta furtul decat daca este aproape mort
de foame; In astfel de conditii, 11 gasim chiar justificat. Totul trebuie
inteles In raport de imprejurari. La aceasta fetita, minciuna ~i furtul ne
vor retine atentia de la bun Inceput ~i yom constata ca ea nu se simte in
apele ei.
"Parintii traiesc despaqiti de la sfar~itul razboiului".
Situatia aceasta 0 gasim adesea in cazul copiilor-problema. 0
casatorie nefericita este, desigur, foarte daunatoare pentru copil. Atat
experienta personala acumulata, ca ~i statisticile, confirma faptul ca in
familiile dezorganizate copiii se dezvolta dificil. Printre ace~ti copii
gasim un mare numar de e~ecuri grave din punct de vedere pedagogic.
"I s-a acordat dreptul de a alege sa ramana cu mama, dar ea a
refuzat".
Sa ne reamintim ce am spus adineauri, ca mama nu a reu~it sa
ca~tige increderea copilei, e~uand In prima sa functie ca mama. Sa
vedem acum daca fetita nu s-a Indreptat spre tatal ei. Relatia afectuoasa
a copilului cu tatal constituie, in toate imprejurarile, 0 faza secunda. Mai
inainte are loc ruptura cu mama. Aceasta nu se poate intfimpla decat In
cazul In care copilul are impresia ca mama nu a fost realmente 0
colaboratoare. Adesea copilul are aceasta impresie In mod neIndrepHitit.
47
 ALFRED ADLER
Multi copii se indepiirteaza de mama atunci cand ea aduce pe lume un
al doilea copil, deoarece considera lucrul acesta ca pe 0 tradare ~i
manifesta un spirit critic la adresa ei. Este adesea punctul de plecare al
dezvoltarii defectuoase in elaborarea stilului de viata.
Sa vedem acum daca tatal a inlocuit-o pe mama in indeplinirea
celor doua functii. Intr-un menaj marcat de divort lucrul acesta nu e
u~or, mai ales cand aflam ca tatal nu prea dispune de timp liber. Atunci
ce posibilitati exista pentru largirea sentimentului de comuniune sociala
pentru copil? Am fost informati ca fetita fura ~i minte, semn ca
respectivul sentiment este departe de a fi ajuns la un grad inalt de
dezvoltare; semn ca a crescut ca intr -0 tara inamica. Afland ca fetita are
rezultate proaste la invatatura ~i ca a ramas repetenta in clasa a treia,
intelegem ca nu I-a gasit prea placut pe dasca!. Se intelege ca daca fetita
ii socoate pe ceilalti oameni drept du~mani ai sai, atunci se gase~te
prinsa intr-o capcana din care nu va putea scapa doar prin propriile-i
forte. Neincrederea, animozitatea contra celorlalti 0 fac sa nu aiM
prieteni, sa nu considere ca 0 situatie noua ar fi de sperat, iar la ~coala
nu se simte la locul ei. Toate aceste consecinte suparatoare 11conduc pe
copilla e~ecuri. Ea crede a gasi in toate acestea ca viata este in mod
efectiv plina de ostilitate. Dupa cum ne putem imagina, va fi extrem de
greu sa gasim 0 punte care sa ne duca la sufletul ei. Cate din aceste punti
nu se vor fi rupt? Deocamdata am delimitat terenul pe care suntem
indreptatiti sa speram a gasi aIte contributii, confmnari, ori contradictii.
"Dintotdeauna mama 0 trata cu prea putina afectiune".
Am aflat ceea ce ne puteam a~tepta sa aflam.
'"Ea se poarta cu copila aproape cu aversiune, Fetita este foarte
ata~ata de tata! ei, cu toate ca, date fiind delictele ei, el 0 pedepse~te
adesea ~i 0 pune la punct" ,
Se pare ca, intr-un anumit sens, avem aici de-a face cu 0
contradictie. Sa nu uitam, daca ne aflam pe calea cea buna, ca fetita
aceasta nu are pe lume decat 0 singura fiinta in care are, eel putin In
parte, incredere. De aceea pedepsele corporale nu produc asupra-i 0
impresie atat de inspaimantatoare. Daca tata! ar parasi-o, nu ar mai avea
pe nimeni. In afara de corectiile pe care i Ie aplica, se pare ca taHHare
~i laturile lui bune, a~a incat ii apare fetitei mai atragator decat mama.
"Atunci fagaduie~te sa nu mai gre~easca, dar totdeauna
recidiveaza" .
48
PSIHOLOGIA $COLARULUI GREU EDUCABIL
Sa admitem ca fetita, dupa corectie, nu promite sa se indrepte SlIU
ca ar pretinde ca nu vrea sa se indrepte: care ar fi urmarea? Ar fi ClI
neputinta ca ea sa joace pe aceasta carte, pentru ca tatal ~i-ar pierdc
atunci orice speranta. Toti copiii, toti adultii simt in chip automat di nu
se mai poate face nimic cu 0 fiinta disperata, ca aceasta reprezinta atat
pentru dansa, cat ~i pentru ceilalti eel mai mare pericol, deoarece se
leapada de orice sentiment de comuniune sociala. In practica acesta
inseamna: daca 11aduc pe tata la disperare, el ma va arunca pe drumuri.
Totu~i ea recidiveaza. Suntem mai putin surprin~i decat tatal, intrucat
~tim: fetita este saracut Imbracata, scopul ei este sa termine cu saracia.
Se simte inferioara, nu indrazne~te sa spuna adevarul. Am dori sa 0
facem sa-~i imagineze efectul pe care il poate avea acasa 0 nota proasta.
Cand punem 0 nota proasta, efectele acesteia se fac simtite pana acasa,
unde copilul va fi poate pedepsit, unde va fi consolat, facandu-i-se un
cadou, unde este injurat profesorul, consecinte pe care, din punctul de
vedere aI psihologiei individuaIe, nu Ie putem aproba, De aceea suntem
partizanii abolirii notelor, dat fiind faptul ca nu se poate prevedea
rezultatullor. Daca profesorul tine seama de situatia familiala a elevilor
in notarile pe care Ie face, atunci lucrurile se simplifica, dar in cazul
acesta sistemul notarii nu mai are nici 0 ratiune de a exista. In cazul in
care-l impovaram pe copil cu note proaste, acasa el nu va avea pace.
"Din motive profesionale, tata! nu a mai tinut-o pe fetita la el, ci
a incredintat-o bunicilor. Ace~tia nu au putut s-o tina multa vreme".
~tim prea bine ca bunicii sunt ingaduitori ~iblanzi cu copiii. Fetita
aceasta s-a nascut intr-o zodie nefasta, caci pana ~i bunicii e~ueaza in
stradaniile lor pedagogice. In afara de aceasta, reaua reputatie care il
urmlire~te pe acest copil ajunge flira Intarziere sa fie cunoscuta in
anturajul sau. Aceasta duce la noi dificultati. Fetita, pe care toti 0
privesc cu ochi rai, Ie raspunde acestora cu aceea~i moneda. Vedeti
capcana in care a cazut. ~i intelegeti cat de greu ii este sa iasa din
aceasta. ~titi prea bine cat de greu Ie este adultilor sa faca lucrul acesta,
darmite copiilor!
"Ea s-a dus atunci la ni~te plirinti adoptivi in T " unde traiesc ~i
parintii ei buni"
Nu putem considera ca in felul acesta situatia s-ar fi imbunatatit.
La mama nu vrea sa se duca, tatal ei bun nu are timp sa se ocupe de
dansa, sta la ni~te plirinti adoptivi ~i se socoate deposedata de singura
49
 ALFRED ADLER
fiinta in care are incredere. Este un copil frustrat. La aceasta se adauga
~i un al doilea factor: i se interzice sa-~i vada mama. Este una din cele
mai mari gre~e1i sa faci anevoioase sau imposibile relatiile copilului cu
unul dintre parinti. Desigur, pot sa existe motive care sa justifice 0
asemenea interdictie - lipsa de onorabilitate, conduita imorala - , dar
parte a influenta ar trebui sa faca in a~a felindit cea de-a doua persoana
sa ramana neatacata, sa nu fie depreciata in ochii copilului. A proceda
altfel inseamna a aduce prejudicii copilului pentru ca acesta este impins
sa creada ca are 0 descendenta mizerabila; cu alte cuvinte, crede ca are
acelea~i defecte ca acelea imputate persoanei in cauza.
"in pofida acestei interdictii, ea ~i-a vizitat parintii legitimi ~i a
profitat de vizita spre a ~terpeli ni~te bani. I-a folosit cumparand
dulciuri, pe care le-a dat colegelor ei".
Aceste dilruiri de bani furati sau de dulciuri cumpilrate cu astfe1
de bani constituie 0 manifestare frapanta in cazul furturilor comise de
copii sau de puberi. Demonstreaza trebuinta de a se lauda, de a 0 face
pe grandomanii. Ne apare cu c1aritate ~i celalalt aspect al acestei
atitudini, care ne arata eli subiectul cauta sa se fadi iubit. Ciind aceasta
fetita, care se simte ea insa~i frustrata, face altora cadouri, ni se prezinta
o trasiltura pe care trebuie sa 0 interpretam: ea cautii afectiunea care i-a
fost refuzata de mama ~i pe care tatal i-a acordat-o doar din c1ind in
cand, dar este 0 afectiune extrem de amenintata. Este 0 eleva sub orice
critica. Ce ar putea sa fadi spre a fi stimata? Nu-i ramane altceva de
facut dec1it sa-i c1i~tige pe ceilalti copii prin coruptie. Este ceea ce
incearca sa faca acum: este in cautarea afectiunii, a dragostei, iar in
aceasta cautare rezida eel mai puternic impuls al acestei fetite: sa fure
~i sa Ie faca daruri celorlalti, spre a se face iubitil. In acest fel ea se simte
mai bogata. Este ~i aceasta 0 maniera de a actiona a celui slab. Este un
copil care nu are destula incredere in el insu~i ca sa spere ca va fi iubit
de cineva. Este 0 tdisatura de caracter pe care 0 intiilnim ~i la adulti.
"La fel a procedat cu banii luati pe viinzarea unor oua. Oua pe care
le-a subtilizat de la parintii adoptivi, pentru a Ie duce profesoarei,
dispusa sa Ie cumpere" .
Joaca rolul celei care 0 aprovizioneaza pe profesoara cu articole
alimentare. Nu ~tim daca nu cumva voia ca in felul acesta sa-i faca un
cadou. Poate ca a primit bani pentru acele oua. Oricum vor fi stat
50
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
lucrurile, a ~tiut sa aduca un serviciu. Cu siguranta ca nu ar fi CUI10SCU(
dorinta profesoarei, daca aceasta nu ~i-ar fi exprimat-o.
"Delictele au ajuns la cuno~tinta tuturor celor din ~coala ~i de
atunci fetita este ostracizata. Nici parintii adoptivi nu mai vor sa ~tie de
dansa, deoarece in repetate randuri au constatat furti~aguri, in special
de alimente" .
Nu cunoa~tem ce a facut ea cu aceste produse. Probabil ca,
simtindu-se frustrata, are une1e pusee de foame, asociate cu sentimentul
de a fi abandonata. Cand stai in fata unei farfurii pline simti mult mai
putin foamea decat in fata unei farfurii goale.
"Situatia a devenit insuportabila, tatal dorind sa scape intr-un fel
de fetita" .
Sa se observe, in acest caz, efectul de capcana asupra fetitei.
"Tatill este lipsit de posibilitati materiale".
V om trage de aici ~i concluzia cil fetita nu se afla intr-o situatie
stralucita in ceea ce prive~te alimentatia.
lata inca 0 observatie, deosebit de semnificativa:
"Ca urmare a lipsei de afectiune din partea mamei ~i a felului in
care este judecata de anturaj, copilul se afla in conflict cu toata lumea.
Delictele sale pot fi, in parte, expresia unei revolte interioare. In orice
caz, data fiind situatia in care se gase~te, adaptarea la societate a fetitei
a devenit mai dificila" .
Ayeti aici un foarte bun exemplu al celui de al treilea tip de copii
care prezinta un sentiment de inferioritate accentuat: cei inconjurati de
ura, nelegitimi, nedoriti, orfani, infirmi. Toti ace~ti copii, pe drept sau
pe nedrept, se simt adesea tratati cu ura. Avem datoria sa corectam
eroarea ~i sa-l facem pe copil sa inteleaga ca, fie ~i in cazul cil are
dreptate, nu are nici un motiv sa creada ca nu exista oameni capabili de
compasiune. La fetita de care ne ocupam acest sentiment al inferioritatii
este partial atenuat de faptul ca tatal ei are grija de dansa. Cu toate
acestea, mare lucru nu poate face. Ultima conc1uzie la care a ajuns
inte1epciunea sa este aceea de a se descotorosi de copila, ceea ce aceasta
trebuie sa fi presimtit. Ea a fost mereu chinuita de senzatia ca tatal sau
nu avea suficiente resurse financiare spre a-i asigura existenta. Tocmai
de aceea se gase~te ea intr-o capcana, de unde prive~te cu du~manie la
oricine. Sentimentul ei de comuniune sociala este atrofiat. In conse-
cinta, vedem aparand pe primul plan anumite manifestari: minciuni,
51
 ALFRED ADLER PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL

furturi, care nu sunt de bun augur pentru evolutia ulterioara. Dar tocmai cazul in care va fi prinsa. Dar con~tiinta ii este obnubilata de ideea en
am descoperit un factor care face ca acest caz sa aiM un pronostic mai nu va fi prinsa. Daca este, in pu~carie va veni in contact cu a1ti
putin sumbru. Fetita este in cautarea afectiunii, teren pe care trebuie sa raufacatori, de la care va invata noi moduri de a proceda. 0 datil
fie u~or sa-i ca~tigi increderea. Problema care se pune este exercitarea eliberata din detentie, situatia i se poate inrautati. Cum sa speram atunci
primei functii a mamei ~i de a-i trezi apoi un larg interes pentru intr-o ameliorare acazului ei? 0 poate incuraja in acest sens pedeapsa?
semeni.Trebuie sa 0 eliberam de idee a gre~ita care 0 determina sa Imposibil. Ajutorul nu i-ar putea veni decat din partea unui serviciu in
creada ca omul este funciarmente rau. Lacunele existente trebuie stare sa-i ofere ceea ce noi credem ca Ii este absolut necesar: explicarea
acoperite. Trasand astfelliniile directoare ale tratamentului, trebuie sa erorilor a caror victima este ~i 0 incurajare reala. Numai a~a se po ate
adaugam ca fetita trebuie eliberata din situatia ei prea apasatoare2. veni in ajutorul unei asemenea copile. S-ar putea intampla ca un
"Fetita lasa impresia ca are 0 mare nevoie de afectiune ~i de educator, careia i-ar fi incredintata fetita, sa indeplineasca, in mod
ajutor". accesoriu ~ilara a 0 intelege, actiunea educationala cea mai importanta:
Aceasta confirma ipoteza pe care am crezut de cuviinta sa 0 sa-i dea acestei fetite curaj.
formulam pe baza primelor informatii; copilul cauta, fma a fi gasit inca
ceea ce cauta: nu ~i-a pierdut curajul. NOTE
A~ incheia supunandu-va atentiei 0 idee care mi-a venit citind
1 Copii eu 0 infati!jare mongoliea, hipotonici in eeea ee prive!jte
randurile de mai sus: fetita, a carei situatie este mizerabila, cre~te
museulatura!ji eu mari deficiente pe plan psihie. (Nota trad.)
suferind de frig, de foame, ca ~i lipsita de speranta ~i securitate ill ceea
2 Situave de stres, am spune azi, in aeeeptiunea data de Paul Fraisse, care
ce prive~te viitorul ei pe plan profesional, insa este in cautarea are in vedere ansamblul eonflietelor interpersonale sau sociale ale individului,
dragostei, a afectiunii; care va fi, in aceste conditii, deznodamantul? Nu
pe fondul sentimentului de indoiala ea respeetivele eonflicte ~i-ar mai putea afla
exista nimeni sa 0 protejeze, nicaieri nu afla un cuib sigur pentru dansa: o rezolvare ferieita. (Nota trad.)
va e~ua in prostitutie.
Sa admitem ca fetita W pierde increderea ~i nu mai spera sa
gaseasca pe cineva care sa se intereseze de ea. Cand va cre~te, va da
peste un Mrbat care se va apropia de dansa, ducand-o cu zaharelul,
facand parada de afectiunea lui; cazurile aces tea nu sunt rare ~i adesea
conduc la prostitutie.
Sa admitem ca fetita pierde ~iultimul rest de speranta de a gasi pe
cineva cu care sa se insoteasca. Ea nu mai crede ca va gasi afectiune, cu
~coala merge prost, nu are un camin, e silita sa vagabondeze ~ipoate sa
dea u~or, din intamplare, peste 0 banda care sa 0 duca la ~coalacrimei.
Sau poate sa intreprinda ceva din proprie initiativa, cautfmd un ca~tig
care pare lesne de obtinut. Se lasa antrenata intr-o forma de delict ~i
poate continua. Lipsita de orice alta posibilitate, po ate deveni in cele
din urma 0 hoata calificata. Caz in care judecatorii ~ipsihiatrii judiciari
vor ajunge la concluzia ca pentru delincventi indreptarea este un lucru
greu ~i ca sunt necesare pedepse nemiloase. In disperarea de a gasi 0
posibilitate onorabila, ea fura, perfect con~tienta ca risca inchisoarea in

52

'-' " '-'
III. UN TATA CARE IMPIEDICA
DEZVOLTAREA SENTIMENTULUI
DE COMUNIUNE SOCIALA
Referatul pe care il am in mana se distinge prin caracterul sau
absolut laconic. Dad! purced la interpretarea lui este pentru ea, in
general, nu dispun de referate mai detaliate. Obligatia no astra este sa
invatam sa facem observatii avand drept punct de plecare referate
condensate.
Ar trebui perfectionata arta de a redacta 0 dare de seama, un
referat. Am de facut 0 propunere in aceasta privinta, in cazul ca se va
manifesta intr-o zi interes fata de perfection area redactarii referatelor:
istoria detaliata a unui copil-problema, a unui criminal, a unui nevrotic,
a unui alcoolic etc. sa fie supusa atentiei unor eminenti reprezentanti a
diverse ~coli de psihologie, cerandu-Ie sa interpreteze cazul ~i sa ne
indice mijloacele in vederea rezolvarii acestuia. Confuzia care
obscurizeaza psihologia din zilele noastre ar lua astfel sfar~it extrem de
rapid. Numero~i autori care, de obicei, nu exceleaza prin modestie, ar
fi numaidecat ec1ipsati. Dar probabil ca va mai trece muIta vreme pana
dnd 0 asemenea propunere sa fie pusa in practica. Acest interval de
timp vrem sa-l folosim spre a ne exersa in interpretarea cazurilor ~i in
arta de a citi 0 asemenea descriere earacterologidi. Suntem deci~i sa
gasim mijloacele cu ajutorul carora sa indepartam sau sa modificam
erorile inerente stilului de viata al indivizilor.
Referatul de fata prive~te un baiat in varsta de ~ase ani, care
frecventeaza c1asa intai a ~colii primare. Incepe dupa cum urmeaza:
"Mai inainte ca baiatul sa traiasca in mijlocul familiei..."
54
PSIHOLOGlA $COLARULUI GREU EDUCABIL
Aceasta vrea probabil sa spuna ca a fost crescut intr-o crc~l1sau
intr-un orfelinat. Ne ~i vin in minte imagini privind situatii analoagc,
favorabile sau defavorabile.
"Era intemat intr-un spital, iar dupa aceea a fost plasat la 0 doica".
S-ar intelege ca avem de-a face cu un copil nelegitim. Fraza care
urmeaza ne-o confirma:
"S-a nascut inainte de casatorie" .
In pofida progreselor Iacute de legislatia noastra, nu avem aici de-a
face cu 0 situatie cu totul indiferenta, deoarece, chiar daca legislatia
merge pana acolo incat ii pune pe picior de egalitate pe copiii nelegitimi
cu cei legitimi, ramane fapt ca asemenea copii incep prin a fi crescuti
de parinti adoptivi. Fie ~i numai acest lucru marcheaza profund viata
unui copil; nu pentru ca el ar gasi acolo un anturaj mai rau decat la
parintii sai legitimi - adesea este mai bun -, ci pentru ca aceasta
situatie sociala este extrem de semnificativa. Nu credem ca atitudinea
sociala generala fata de eopiii ilegitimi ar putea sa tina pasul cu
progresele inregistrate de legislatie. Nici acum nu este tarziu spre a va
pune in garda, dandu-va urmatoarea povata: nu veniti pe lume in
situatia de copii nelegitimi.
"Conditiile de viata: parintii sunt foarte saraci".
Aceasta ne face sa intelegem ca baiatul se afla la propriii sai
parinti, doar ca este nascut inainte de casatorie.
"Ei 0 scot la capat vanzand ziare. Atat parintii cat ~i cei patru
copii, in varsta de la un an ~i pana la ~ase ani, locuiesc intr-o singura
incapere, cu doua paturi. Bmatul doarme impreuna cu tatal sau. Se pare
ca acesta e tuberculos, are crize de astm ~i insomnie; ii sare tandara din
te miri ce ~i se descarca pe pu~ti, batandu-l" ..
Prin urmare, copilul imparte acela~i pat cu tataI lui ~i,pe deasupra,
mai ~iincaseaza lovituri din partea acestuia. E prea de tot.
"Tatal are 0 aversiune vadita fata de baiat, simpatia sa indrep-
tandu-se spre sora in varsta de patru ani a acestuia, a doua nascuta".
Ne confruntam aici din nou cu problema bine cunoseuta a
baiatului mai mare ~i a surorii mai mici. ~tim ca, privita in sine, situatia
baiatului nu este placuta, chiar ~i in cazul in care el nu ar avea de
infruntat ~i aIte dificuItati. Este cunoscut ca al doilea nascut se afla ca
.intr-o competitie ~i ca se straduie~te intr-una s-o ia inaintea primului-
nascut. Daca secundul este fata, iar primul-naseut este baiat, starea de
55
 ALFRED ADLER
eompetitie este ~imai neta. Fata resimte dureros privilegiul baiatului ~i
vrea sa demonstreze ea mai degraba ea merita aeest privilegiu ~i ea
valoreaza eel putin cat valoreaza baiatul, dad! nu eumva mai mult. Ii
vine in a:jutor natura, fetele dezvoltilndu-se mai repede pana la 17 ani;
baiatul nu eunoa~te fenomenul, ramilne in urma ~i suporta faptul ea pe
un destin al sau. De aeeea eonstatam eel mai adesea ea asemenea baieti
- analogia eazurilor este izbitoare - sunt mai putin aetivi, i~i pierd
u~or speranta ~i de obieei se silese sa-~i implineasea dorintele pe eai
oeolite. Aeeasta stare de lueruri poate fi de altfel modifieata de situatii
intereurente. Cu totul altfel stau luerurile eu sora. Aceasta este
nemaipomenit de energiea, pusa pe fapte mari. Daea i se opune
rezistenta, se ineapataneaza sa 0 spulbere, fara a se lasa supusa. De
regula se dezvolta bine, este 0 ~colarita excelenta, care denota
profunzime ~i initiativa. De eele mai multe ori lucrurile merg atilt de
departe, ineatparintii i~i spun: ce pacat ea baiatul nostru nu este fata,
iar fata baiat. Data fiind freeventa aeestei situatii, astfel de baieti 0
sfar~ese rau, prezentand accentuate tulburari nevrotice, devenind
adesea eriminali, betivi; suntem obligati sa ne intrebam: ee sens are, in
eonseeinta, paIavrageala pe tema instinctelor? Ce sens are sa vorbim de
faeultati mintale innascute, din moment ce primul-nascut are aeeasta
inIati~are caracteorologiea specifica, iar fata 0 are pe a ei. Situatia poate
fi schimbata, ea poate fi prevenW'i eu ajutorul unei metode de edueatie
eorecta, cu conditia de a fi identificate din timp asemenea situatii ~i de
a nu se interveni brutal, prin procedee lip site de judiciozitate.
"Copilul relateaza ca in anul din urma i s-a intil.mplat de mai multe
ori sa nu se intoareli aeasa mai devreme de miezul noptii" .
Daea examinam faptele din punetul nostru de vedere, putem trage
lesne eonc1uzia ea baiatului nu-i prea arde sa stea acasa; altfel ar veni
mai devreme. Avem impresia ea el incearea sa puna 0 distantil intre
dansul ~i casa parinteasea. V -am mai expus astfel de cazuri. Daca
eineva pleaea de aeasa, este semn di nu se simte acolo in apele lui.
"Mai relateaza ca politia a pus mana pe el nu mai putin de einei
ori".
A~adar, va dati acum seama ea baiatul nostru nu a fost crutat de
soarta comuna rezervata primului-nascut, in eomparatie cu sora sa
nascuta imediat dupa dansull .Se adauga la aeeasta faptul ca situatia de
acasa este, filra discutie, cat se poate de rea.
56
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"A cer~it prin preajma eofetariilor ~i cinematografelor".
Acest mod de a proceda decurge din sentimentul de umilinta pc
care il traie~te. Cand baiatul, lihnit de foame, fuge de aeasa, ce ar putea
el sa faea daca nu sa eer~easea ~i poate ehiar sa fure? Nu ne-ar mira sa
se apuce de furat. Ayeti in fata dumneavoastra, sub 0 forma pregnanta,
cazul dezvoltarii unui copil dintre cei despre care am discutat anterior,
caz determinat de raportul existent intre un baiat prim-nascut ~i 0 fata
in situatia de a doua nascuta.
"Comportamentulla ~eoaIa".
Ni-l putem imagina eu u~urinta. Daea aeest baiat ar fi eapabil,
intr-un fel oarecare, de un bun randament ~colar, ar putea seapa cumva
destinului sau caracterologie2. Cum nu a seapat, putem trage eu
certitudine eonc1uzia ell este un elev eu 0 situatie din eele mai proaste
la invatatura, situat in eoada c1asei. Sa vedem ee spune referatul:
"Copilul vine la ~coala murdar, nespalat, cu ehica vanvoi, in
zdrente".
In ceea ee prive~te hainele flendurite, poate ell nu el poarta
raspunderea, dar in celelalte privinte sunt inclinat sa ered eli sora sa se
va prezenta altfel cand va implini ~ase ani. La ~ase ani s-ar euveni sa te
speli ~i sa te piepteni singur.
"Nu sta 0 c1ipa locului".
Sa nu ai astampilr la ~coala este 0 crima. La ~coala trebuie sa stai
in banca ta. Aeela care nu 0 face dovede~te prin eonduita sa ca nu
dore~te sa freeventeze ~eoala. Faptul de a sta in banca, la ~eoala, are 0
alta semnificatie decat aiurea, in viata: la ~eoala este yorba de 0 functie
soeiala. Este atitudinea prin care se exprima legatura soeiaIa a unui
copil eu ~coala. A~adar, afland ea nu poate sta lini~tit in banea lui,
putem deduce ea este lipsit de sentimentul de eomuniune sociala, ca
nu-l intereseaza institutorul, elevii ~i, in general, ~coala ~i problemele
ei. Ce face el in cazul acesta? Cu oareeare perspicacitate, ered eli putem
ghici.
"Se plimba prin c1asa, in timpul leetiei il apuea cantatul ~i
maimutare~te raspunsurile date de eamarazii sai".
Nu echivaleaza acest eomportament cu 0 fuga de la ~coala? Dar
sa 0 ~tergi de la ~eoala nu-i ehiar u~or, existand unele riscuri. Se va
trimite 0 in~tiintare pm;intilor ~itoate forte1e politiei ~ijandarmeriei vor
interveni ca sa-l readuea la~coala. Nu poti seapa de asta. Dar poti
57
 ALFRED ADLER
impinge lucrurile pana intr-acolo incat sa fii exmatriculat. Din acel
moment nu mai ri~ti nimic.
"Cauta galceava colegului de banca, celorlalti colegi".
In felul acesta manifesta 0 lipsa de interes pentru semenii sai. De
altfel, iata ce putem citi in referat:
"Ii imbrance~te pe toti cei care ii stau in cale ~i se bucura nespus
cand vreunul dintre camarazii sai cade".
~i in acest caz lipsa de interes pentru semeni este manifesta.
Avem dreptul sa ne putem intrebarea: ce se va intampla atunci cand
baiatul acesta va depa~i varsta de zece sau douazeci de ani? La ~coaIa
a trait experiente din cele mai amare; la cer~it, de asemenea; acasa nu
are nici 0 multumire. Unde vor duce toate acestea, mai tarziu? Cred ca
nu e greu de ghicit. Sentimentul de comuniune sociaIa ii lipse~te in a~a
masura, incat nu-i ramane sa urmeze deeM 0 singura cale, dat fiind ca
dispune de 0 anumita energie - se bucura de raul altora, ba chiar
incearca sa-i puna in incurcatura pe ceilalti: este calea crimei, a
faradelegilor.
"Nu de mult, era cat pe ce sa striveasca degetele unui coleg.
Folose~te in mod obi~nuit expresii vulgare. De altfel e un baiat istet,
poate raspunde cum se cuvine la intrebari ~i este foarte bun la
aritmetica" .
Acest din urma aspect nu trebuie sa ne mire. Este de inteles ca
baiatul acesta a fost mereu nevoit sa calculeze, fie banii ce-i ie~eau de
pe urma cer~itului, fie pretul alimentelor, allucrurilor de care avea in
general nevoie. Este greu sa vorbe~ti aici de un talent innascut pentru
ca1cul; el pur ~i simplu a beneficiat de un bun antrenament in aceasta
privinta.
"Dar exercitiile lui de scris lasa in mod special de dorit, cand
catadicse~te sa scrie".
In legatura cu aceasta, a~ incerca sa cercetez bine cum stau
lucrurile: daca nu cumva avem de-a face cu un copil stangaci. Atat de
ager la minte ~i de dibaci, sa nu fie el, intr -adevar, capabil sa reu~easca
in toate? Fie-ne permis sa presupunem ca, pe langa celelalte necazuri,
el are de suferit povara unei maini drepte functional insuficienta.
In materie de desen, nu a depa~it stadiul mazgalelilor".
Aceasta pledeaza in favoarea ipotezei unui copil stangaci. Inca 0
remarca, semnificativa, pe cat se poate:
58
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"Copilul este de alta nationalitate, ceea ce ii interzice intrarea
intr-o ~coala de stat".
El este aproape de atingerea scopului sau: acela de a se vedca
exmatriculat. lnstitutorul se lasa prins injocul copilului, indeplinindu-i
dorinta. Fiind din nefericire de nationalitate ceha, nu avem idee in ce
institutie I-am putea pIasa. Ar fi bine daca ar fi crescut intr-o institutie
de stat, dar nu este chiar atat de sigur ca s-ar gasi acolo cineva capabil
sa inteleaga cazul. De~i de 25 de ani noi ne straduim sa explicitam
raporturile din prima copiIarie ~i importanta lor pentru dezvoltarea in
viitor a fiintei umane, nici 0 institutie nu a luat in consideratie aceste
date. Daca acest baiat traie~te cu sentimentul care a fost generat in el de
experientele sale existentiale: totdeauna voi avea de-a face cu vreunul
care sa ma depa~easca, niciodata nu voi fi bun de ceva, trebuie sa ma
strecor cum voi putea, nu se poate sa nu incerc sa ma sustrag cerintelor
vietii prin vicle~uguri nemiloase, - atunci el va intra in respectiva
institutie cu aceea~i atitudine automatizata ~iin scurt timp va reincepe
acolo acela~i joc ca mai inainte. Va fi la fel de descurajat, nea~teptandu -se
sa gaseasca 0 situatie placuta, ca de exemplu aceea de a fi premiat. Ar
vrea totu~i sa fie cel dintai, ar vrea ca toti sa-l admire, dore~te cu ardoare
sa se afle in centrol atentiei. Intr-un fel a ~i ajuns la aceasta: intreaga
clasa se ocupa de dansul; a devenit, efectiv, cel mai important personaj.
Ceea ce nu a putut realiza acasa - unde sora este personajul cel mai
important - ,a obtinut la ~coaIa. A obtinut lucrul acesta cu ajutorul unui
subterfugiu, prin aceea ca activitatea lui s-a canalizat intr-un sens inutil,
prin faptul ca ~i-a fixat un scop fictiv al superioritatii personale ~i ca
urmare~te acest scop. In prezent, statui in intregullui are a se preocupa
ce este de facut cu dansul. Reu~ita nu este mica. Daca baiatul ar
catadicsi sa mediteze asupra a ceea ce se intampIa, el ~i-ar putea spune:
daca a~ fi stat lini~tit in banca mea ~i dacanoaptea a~ fi primit, fara a
cricni, pumnii tatalui meu, cine s-ar fi ocupat de mine? Pana la un
anumit punct baiatul are dreptate. Nu putem tagadui faptul acesta ~i nu
trebuie sa-l uitam in momentulin care ne pregatim sa facem ceva pentru
dausul. Educatorul nu va izbuti nici el sa faca sa dispara de la acest baiat
tendinta de a se pune in valoare, cum nici 0 alta ~coala de psihologie nu
izbute~te. Copilul vrea sa fie apreciat, iar tendinta aceasta nu se lasa
inabu~ita. Trebuie sa-i oferim un drum spre latura utiIa a vietii. Trebuie
sa-i fortificam curaju~, In a~a felincat el sa se creada capabil de a reu~i
59
 ALFRED ADLER
ceva folositor in viap'i. Nefericirea lui consta in aceea cii. se crede
absolut incapabil. Un adept al ~colii freudiene ar putea spune: avem de-
a face cu instincte atavice ale colectivitatii primordiale, baiatul dorind
sa-~i ucida tatal. Cum nu se crede in stare sa 0 faca, 11infrunta pe
institutor. Acesta i~i va face atata sange rau incat va contracta 0 boala
grava ~ipoate va da ortul popii, caz in care baiatul i~i va fi atins scopul.
Dar lucrurile nu stau a~a. Avem aici de-a face cu consecintele, nu cu
inceputul. Este in afara de orice indoiala cii.baiatul s-ar fi bucurat sa
joace un rol identic cu acelajucat de sora sa, dar calea i-a fost barata.
Nu este un Miat diu, ci unul bun, ca toti copiii la venirea lor pe lume. A
fost impiedicat sa-~i dezvolte sentimentul de comuniune sociala, pentm
cii.nu s-a gasit nimeni care sa-l trezeasca in el. Care este persoana cea
mai nimerita in acest scop? Mama. Am aflat: Miatul a statmai intai la
spital, apoi la 0 pensiune, inainte de a fi ajuns in mijlocul alor sai; copil
ilegitim. Doi ani mai tarziu a venit pe lume 0 sora, preferata tatalui. Cine
ar fi trebuit sa-l invete pe copil ca pe lume exista ~i alte fiinte care sunt
semenii no~tri? Noi nu avem nici 0 indoiala asupra faptului cii.el era
capabil sa indeplineascii. rolul unei fiinte socialmente utile. Ar fi trebuit
sa intalneasca pe cineva care sa-i fi deschis ochii asupra acestei realitati.
Nu este 0 sarcina u~oara, dar realizabila. Este yorba de exercitarea
functiei primordiale care ii revine ill mod normal mamei, functie pe care
pana in prezent nimeni nu a indeplinit-o fata de el. Trebuie ca cineva
s-o inlocuiascii. pe mama in aceasta privinta, ca 0 persoana sa-i dea
impresia ca este aproapele sau, in care poate sa aiM incredere. Lucrul
acesta 0 data admis, va trebui asumata cea de-a doua functie a mamei,
care consta in largirea sentimentului de comuniune sociaUi trezit ~i in
dirijarea interesului copilului fata de alte persoane. tn primul rand spre
tata, despre care am aflat cii.s-a dovedit inapt sa dezvolte sentimentul
de comuniune sociala, apoi cii.tresurori, care nici ele nu au fost in stare
sa-l ajute. Arta noastra consta in a inlocui mama in realizarea celei de-a
doua functii pe care 0 are.
Nu cred ca un ganditor ne-ar putea repro~a ca incercam sa
"ghicim" ~i cii. in arta ghicitului am atins 0 anumita dexteritate. In
realitate consider ca pe 0 datorie de prim ordin a elevilor mei exersarea
in arta prezicerii. Evident, nu este de comparat divinatia noastra cu
aceea pe care 0 practica ocazional unii, prea putin versati in arta
psihologiei individuale, care i~i imagineaza ca pronuntand termeni ca
60
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"sentiment de comuniune sociala" ~i"supracompensare", ori "unitatea
personalitatii", au prezis ceva in sensul dat de noi acestei notiuni. Nu a
vazut decat clavirul, fara a cunoa~te ceva din arta de a canta la el.
Toate marile progrese ale ~tiintei s-au realizat datorita prezicerii.
Daca cineva asociaza cu mare greutate un semn cu un altul ~i se abtine
de la orice act creator, aceasta nu este nimic altceva deeM 0 experienta
sterila. Ceea ce unii numesc "intuitie" poate cii.nu este nimic altceva
decat prezicere. Oricine a facut studii medicale nu ar trebui sa se
indoiascii. de faptul ca arta diagnosticului este in realitate divinatie -
exact ca in psihologia individuala -, evident bazata pe 0 bogata
experienta, legata de 0 intelegere a regulilor vietii omene~ti.
Pe temeiul experientei noastre, avem posibilitatea sa sustinem ca
suntem capabili sa tragem concluzii cu privire la structura ansamblului;
ca putem deduce stilul de viata pornind de la amprentele lasate de pa~i.
Nu suntem infatuati in a~a masura indit sa tragem concluzii ferme
pornind de la cateva cuvinte izolate, dar ulterior yom putea gasi
confirmarea tezei noastre sau, dimpotriva, ne yom vedea obligati sa
procedam la corectari. Primul mod de a proceda este propriu expertului
in materie de psihologie individuala, pe cand al doilea mod este propriu
debutantului.
Servindu-ne de referate, cercetam pana unde poate merge
intelegerea de catre noi a acestor copii. Istorisirile sunt lacunare, pentru
ca cei care Ie redacteaza nu ~tiu cu exactitate ceea ce ne intereseaza. In
asemenea cazuri dificultatea este mai mare decat atunci cand avem
copilul in fata ochilor, adus de parintii care ne pot da informatii in
legatura ~i cu alte particularitati. tn aceste cazuri avem posibilitatea de
a ne concentra intrebarile asupra aspectelor care ne intereseaza; anume:
in ce imprejurare dificila ~i-au facut aparitia defectele de caracter ale
baiatului ~i, in al doilea rand, ce particularitati prezenta copilul mai
inainte? Putem ajunge, cuo certitudine suficient de mare, la concluzia
ca avem de-a face cu un copil care nu a fost indestul pregatit sa faca fata
problemelor vietii. Bagajul ereditar al copilului nu prezinta importanta
pentm noi. Factorul ereditar nu se exteriorizeaza dad nu gase~te la
copil pregatit terenul social. Atunci cand solutionarea uneia din
problemele copilului rec1ama sentimentul de comuniune sociala, con-
statam 0 ezitare caracteristicii.. lata-ne pe un teren solid; nu ne ramane
altceva de facut decat sa vedem cauza pentm care sentimentul de
61
 ALFRED ADLER
comuniune sociaUi nu s-a dezvoltat in mod normal. Nu yom intalni
extravaganti, copii-problema, nevrotici, alcoolici, perveqi sexual,
criminali sau candidati la sinucidere la care sa nu fie cu putinta sa
demonstram cu deplina certitudine ca ei nu dau indarat din fata
solutioniirii problemelor vietii decat pentru ca nu au fost corect educati
in sensul sentimentului de comuniune sociala. Este un punct de vedere
ce trebuie retinut. Aici sta deosebirea fundamentala dintre noi ~i alte
~coli psihologice.
Mezinul angajat in lupta
,,0 fetita in varsta de patru ani. Nu este copil unic, ci 0 mezina".
Cunoa~tem indeajuns caracteristicile mezinului. Voi repeta,
totu~i, ca, data fiind pozitia sa in familie, mezinul are tendinta perma-
nentade a-~i urmiiri inainta~ul ~i, daca poate, sa-l depa~easca. Inca de
la inceput are un sentiment de inferioritate foarte pronuntat ~i, fie ~i din
aceasta cauza, va avea dificultati in reglarea cursei sale in societate.
Inc1inatia sa cea mai puternica va fi aceea de a neglija societatea, in
beneficiul unei superioritati personale. Aceasta nu reprezinta inca un
e~ec. Daca speranta nu-i este in~elata, copilul i~i poate pastra echilibrul.
Pierzandu-~i speranta, devine adversarul celorlalti. Va cauta calea cea
mai lesnicioasa, folosind subterfugiile; va avea in viata infati~area celui
torturat de acea pizma proprie c1asei nevoia~e. In cazul in care simtul
autocritic este insuficient, iar subiectul nu a sesizat in intregime
importanta societatii, yom identifica la dansul toate particularitatile care
se manifesta in astfel de cazuri. Sa ne gandim la Iosif cel din Biblie, la
basmele in care este yorba de Praslea ~i yom intelege acea experienta
seculara potrivit careia stilul de viata, structura psihica a unui individ
sunt influentate de faptul ca este mezin. Toti ceilalti factori, luati la un
loc, nu au aceea~i importanta. El trebuie sa-~i supuna eventua..lele sale
facultati ereditare rolului de mezin, supunandu-se acelei legi care 11
guverneaza de la inceputul existentei sale. Acest dinamism Se poate
manifesta pe latura utila a vietii, in cadrul societatii, dar ~i pe latura
inutila, daunatoare. Pentru mezin ispita va fi mai puternica decat pentru
62
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
acela care, pe parcursul primilor patru sau cinci ani de viata, va fi trait
intr-un echilibru mai stabil, nerecunoscandu-~i intr-o masura atat de
izbitoare slabiciunea ~i micimea.
"Ea i~i suge degetul mare".
Cand ai patru ani, obi~nuinta aceastaar fi trebuit sa fie abandonata
de mult. Toti copiii pot sa-~i suga, de altfel, intamplator, policele.
Constatarile pe care Ie avem de inregistrat sunt, fara indoiala,
urmatoarele: anturajul familial nu a reu~it s-o dezobi~nuiasca pe copila
de neajunsul acesta pe 0 cale pe care ea sa 0 fi acceptat. Daca se incepe
o lupta in acest scop, se va vedea ca fetita se angajeaza sa 0 poarte: cu
cat mai mari eforturi vor face piirintii sa 0 dezbare de prostul obicei, cu
atat vor reu~i mai putin. Ba chiar ea va incerca intr-una sa se faca
remarcata prin gestul ei. Poate ca 0 anumita senzatie de gadilare, care
se raspande~te pe intreaga suprafata cutanata a copilului,joaca aici un
oarecare rol, altfel nefiind de inteles de ce duce ~i alte obiecte la gura.
Copiii care i~i sug degetul mare de la mana exprima prin acest
gest tendinta lor belicoasa. Cu atat mai sigur putem face afirmatia ca
gestul respectiv nu reprezinta singurul mijloc de care se servesc copiii
pentru a-~i exprima atitudinea belicoasa. Daca piirintii ii cer copilului
sa-~i formeze deprinderi de igiena, yeti constata ca, in cazul In care nu
s-a putut realiza un c1imat armonios intre piirinti ~i copil, acesta se va
apuca sa-~i suga policele. Orice copil poate fi determinat sa-~i manifeste
in felul acesta opozitia. Daca parintii se intereseaza in mod deosebit de
faptul ca micutul sa manance tot ce i se da, acesta va ~igasi un motiv de
lupta. Daca panntii tin ca el sa stea cu regularitate pe olita, yeti constata
ca se vor ivi cu aceea~i regularitate dificultati legate de acest fapt. Este
una din cauzele pentru care anumite purtiiri rele ale copiilor persista. La
fel stau lucrurile In ceea ce prive~te masturbarea. Cazurile in care
masturbarea persista la copii semnifica Intotdeauna Inc1inatia lor pentru
lupta. ° alta cauza, poate chiar mai puternica, se afla In mod sigur in
raport cu circumstantele invocate mai sus. Daca un copil a fost lipsit de
o situatie avantajoasa, el va incerca prin to ate mijloacele sa redoban-
deasca acea situatie, care ii ingaduise sa se afle in centrul atentiei.
Experienta Ie arata ca anumite deprinderi rele atrag in mod deosebit
atentia piirintilor. Cand un copil a observat lucrul acesta, va fi foarte
greu sa-l dezobi~nuie~ti de un defect care, potrivit experientei sale
personale, s-a dovedit avantajos pentru dansul. In tendinta sa de a atrage
63

ALFRED ADLER
atenlia alor sai, copilul merge pana la a accepta pedepsele, numai sa
aiM in continuare sentimentuI ca el este buricul pamantului. Indd1znim
sa presupunem ca sugerea policelui este consecinla unei lupte
declan~ate de copil impotriva parinlilor. Lupta determinata probabil de
faptul ca a fost lipsit de 0 situalie agreabila ~i ca el vrea sa reca~tige cu
orice prel acea situatie. Evident ca trebuie sa a~teptam ca aceasta
ipoteza sa fie confirmata. Deocamdata, insa, 0 yom admite cu titlul de
ipoteza de lueru. Nu uit faptul ca exista ~i alte conceplii referitoare la
aceasta meteahna. Freudismul, bunaoara, 0 considera ca pe un demers
sexual. Faptul de a-~i suge policele ~ide a se masturba constituie pentru
copil un mijloc adecvat, care lui i se pare mai indicat decat alte
mijloace. Doctorul Levy, medic din New York, a adunat unele date in
legatura cu aceasta, dar nu a putut descoperi nici cea mai mica urma de
excitatie sexuala. EI sustine ca avem de-a face cu copii care au obtinut
laptele matern fara efort, ca ace~ti copii nu au supt, deoarece laptele pur
~i simplu Ii se scurgea in gura; drept urmare, aparatullor de supt nu a
funclionat, iar acum ei incearca sa-l puna in functiune ~ide aceea i~i sug
policele. Este greu de inteles de ce ace~ti copii nu-~i pun altfel in
funqiune aparatul de supt, sugandu-~i bunaoara buzele ~i nu degetul
mare. Va trebui sa a~teptam rezultate mai exacte ale observatiei,
intrarea in joc a multor altor elemente. In urma unor cercetari mai
ample, experienla ne-a dovedit ca sunt posibile ~i alte explicalii. In ce
ne prive~te, ramanem la conceptia psihologiei individuale, anume ca
respectivul copil este in toiulluptei ~i ca vrea sa se situeze in centrul
atenliei celor dinjuru-i. Daca reu~im sa confirmam aceasta asertiune,
yom demonstra ca, dintr-o singura lovitura, psihologia individuala a
patruns 0 mare parte din structura psihica a individului. In caz de
neconfirmare, va trebui sa ne corectam conceptia.
"Ea i~i suge policele in pofida tuturor masurilor luate".
Daca intr-adevar a~a stau lucrurile, specialistul va putea sa emita
ipoteza ca este yorba de un copil angajat in lupta. Ar mai putea sa existe
totu~i 0 indoiala. Probabil ca 0 face din alte motive, pur ~i simplu
luptfind pentru acea placere de a-~i suge degetul; in afara de orice
indoiaIa este insa faptul ca avem de-a face cu un copil angajat in luptii.
Jar adevi:irul conceptiei noastre nu este de confirmat pe terenul acestei
metehne. Adevarul trebuie sa reiasa din ansamblul vielii copilului, care
64
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
ne arata ca avem de-a face cu un copil angajat intr-o lupta, a carui
atitudine ostila este exprimata in fiecare din gesturile sale.
"In majoritatea cazurilor, indeosebi cand este contrazisa, i~i vara
degetul in gura".
Dupa cate intelegem, fetita este in stare sa faca ~i opozilie, dar
care, dupa cum se vede, nu consta in mare lucru.Este de remarcat cu
deosebire faptul ca atunci cand se afla in opozitie i~i vara ea degetul in
gura. Pentru observatorul impartial aceasta inseamna 0 confirmare a
ideilor noastre ~i dezminlirea altor conceptii.
"La 0 dit de midi enervare, vomita".
Am facut cuno~tinla cu aceste vomismente in cazul copiilor care
au capatat 0 mare dexteritate in refuzarea hranei care Ii se of era. Am
putea admite ca fetila in chestiune prezinta vreo tulburare3 a aparatului
digestiv, ceea ce explica u~urinta cu care ea vomita. Aceasta ne arata in
ce masudi intregul dinamism psihic a fost antrenat in aceastl:i atitudine
belicoasa. Fetita noastra dispune de mijloace ofensive. V oma este unul
dintre acestea. Dad fetita ar trai insingurata, nebizuindu-se decat pe ea
insa~i, dIauzita de foame ~i nevoia de iubire, nu am putea intelege de
ce vomita atunci cand eeva nu-i convine. Relatia cu societatea transpare
aici cu claritate: cand fetila nu joaca rolul principal, ea se enerveaza,
incepand sa vomite, ca ~i cum ar vrea sa-i acuze pe ceilaIli ~i sa se
razbune pe dan~ii. a astfel de atitudine reprezinta un raport social ~inu
inseamna altceva dedit lupta copilului pentru recunoa~terea valorii lui.
"Adesea refuza sa manance".
Fetila vomitand cu u~urinta, faptul nu-i poate Iasa indiferenli pe
parinti.
" ... cand este sa faca baie, orice interventie a parinlilor care nu-i
convine 0 pune pe fetita intr-o stare de enervare ~cesiva: urIa, se zbate,
ii respinge pe cei care incearca sa 0 calmeze" .
Este un luptator de prima mana. Daca ne-am fi indoit ca a~a stau
lucrurile ~i am fi crezut ca este manata in actele ei de foame sau de
trebuinla de afecliune, de "instinctele" ei, atunci cfmd urIa ~i se zbate,
ne-am fi multumit cu explicalii superficiale.
"In ce ma prive~te, am incercat sa 0 calmez pe copiIa povestindu-i
un basm".
a incercare de a capta interesul copilei. ~tim in ce categorie este
de clasat aceasta incercare. Ea este generata de cea de-a doua functie a
65
 ALFRED ADLER
mamei, aceea de a-I determina pe copil sa colaboreze, sa se joace cu
ceilalti. Daca subliniez cuvantul "cu" , pana ~ieel mai putin c1arvazator
dintre cititori ar trebui sa inteleaga ca aceasta reprezinta 0 incercare de
a-I orienta pe copil spre societate, functie care a fost deteriorata.
"Nu m-am adresat direct fetitei".
Este 0 stratagema la care recurgem adesea. 0 facem cu luare
aminte, deoarece copilul, data fiind atitudinea sa belicoasa, nu mai
reactioneaza in mod obiectiv, ci subiectiv. Daca ar fi sa i ne adresam
direct, ar trece in defensiva.
"Basmul i-I povesteam surorii ei, 0 fetita in varsta de ~ase ani ~i
jumatate".
Este yorba de 0 fetita cu 0 purtare irepro~abila. Putem presupune
ca ea a reu~it sa se adapteze ~i ca, datorita acestui fapt, este mai
apreciaHi; ar putea sa 0 eclipseze pe sora sa mai mica, atunci cand
aceasta din urma incearca sa 0 descumpaneasca. Vicle~ugul de a se
adresa surorii mai mari este bine ales, deoarece sora cea mica incearca
sa 0 egaleze in toate privintele pe inainta~a ei.
"Fetita, enervata, asculta totu~i cu atentie".
Avem impresia ca sesiza cu inteligenta continutul basmului.
Suntem indreptatiti sa presupunem ca fetita nu voia sa scape nimic din
ceea ce poseda sora ei. ~i ea avea nevoie de basme, de pove~ti. Situatia
aceasta nu este deloc rara la copiii angajati in lupta.
"Ea s-a potolit incetul cu incetul ~i in cele din urma s-a aratat
profund interesata de poveste".
Cura nu este terminata. Fetita trebuie adaptata la societatea ale
carei legi clare, traditionale, ea Ie lezeaza. Este necesar sa-i intarim
sentimentul de comuniune sociala, ceea ce putem realiza pe mai muIte
cai. Dar nu trebuie sa pierdem din vedere scopul: sa-l facem pe copil sa
priceapa ca i-am patruns mobilurile ~ica-l eliberam de sentimentul sau
de inferioritate. Ace~ti copii i~i manifesta adesea sentimentele intr-un
mod ridicol: "Daca sunt mahnita, este pentru ca nu voi avea niciodata
aceea~i varsta ca sora mea mai mare" .Ei piirasesc terenul colaboriirii ~i
al jocului colectiv ~i tind, pe cai personale, sa devina punctul de
polarizare a atentiei anturajului. Ceea ce are aici importanta este relatia
individ-societate. In cazul discutat s-a pac1ituit prin lipsa de acuratete
pedagogica, prin deficitele educationale. Cred ca problema hranirii
copilului se situeaza aici pe primul plan: s-a pus un prea mare accent pe
66
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
problema alimentatiei. Ii sfatuiesc pe parinti sa nu-i faca pe copii s1\
vada ce importanta acorda ei acestei prob1eme. Ori de cate od copi i sc i
angajeaza in lupta, atacurile lor vor avea astfel tinte descoperite.
Un al doilea eaz: "Copil unie la parinti, blazat. Baietel de trei
ani~ori. In primii ani dupa na~terea aeestui copil parintii s-au aflat intr-o
stare peeuniara deosebit de grea. Ei nu-i puteau oferi copilului niei
macar strictul necesar" .
Conditiile sociale intervin aici intr-un mod suparator. Copilul
poate ca nu sufera prea mult din cauza aceasta, dat fiind di niciodata nu
s-a aflat in alta situatie. Dar viata grea trebuie sa-i fi pus probleme. Se
adauga la aceasta faptul ca piirintii poate s-au plans, in prezenta
copilului, de situatia lor mizerabila, trezind astfel in el 0 perspectiva
sumbra cu pri vire la viitor.
"In timpul ultimelor luni, conditiile de viata ale parintilor s-au
ameliorat considerabil..."
o situatie noua pentru dansul!
" ... ~i, in consecinta, ei voiau sa-~i scoata dintr-o data parleala".
Aceasta ar putea sa spuna ca i~i cople~esc copilul cu tot soiul de
cadouri , de jucarii, de zaharicale etc. Respingem ca nerecomandabila 0
astfel de metoda de educatie.
"Piirintii ii aduc copilului jucarii peste jucarii; el nu manifesta
interes pentru ele ~i, in general, toate aeeste lucruri illasa rece" .
Se poate presupune ca, prin exces de jucarii ~i de acadele,
interesul copilului a scazut ~i ca el a ajuns la blazare, crezand ca totul i
se cuvine. Se poate intampla ca asemenea copii sa prefere sa-~i fabrice
ei in~i~i judiriile, sa-~i confectioneze papu~ile, chiar daca sunt foarte
simple. Aceste jucarii ii intereseaza adesea mai mult deeM eele mai
frumoase jucarii din comert. Este 0 educatie care ii indeparteaza pe
copii de societate, ciireia nu-i consacra nici un efort, traind intr-o lume
aflata in contradictie cu a noastra. Din aceasta lipsa de interes, pe care
ei 0 manifesta, rezulta in chip automat faptul ca un asemenea copil nici
nu vrea sa auda a i se vorbi de ceva ~i di probabil va evolua intr-un
anturaj mai restrans, favorizat in acest sens de atitudinea parintilor sai.
Nu va desfa~ura nici 0 activitate, dat fiind faptul ca nu s-a exersat in
aceasta directie.
"Mama socoate ca baiatul este sensibil, pe cand eu sustin ca este
apatic".
67
 ALFRED ADLER
Acceptam aceasta a doua caracterizare.
"Prefera sa se joace singur, iar daca este dus in mijlocul altor
copii, se arata fie iritat, fie servil".
Pur ~i simplu nu este obi~nuit cu aceasta noua situatie, care i se
pare greu de acceptat, - de unde iritarea sa. Servilitatea W gase~te
poate explicatia in faptul ca nu se crede capabil de initiativa.
"Invins in joe, el se refugiaza imediat in poala mamei sale".
Nu rezista cand este pus la incercare, ca urmare a unei gre~eli de
educatie. Printr-o suita de e~ecuri, copilul acesta este smuls din
angrenajul societatii. Toate situatiile elle resimte ca fiind dificile;
copilul a fost crescut in spiritullipsei de initiativa, a fost modelat pentru
situatii in care totul se obtine flira efort, ca intr-o tara unde curge lapte
~imiere. Eroarea acestei educatii este ca Ie bareaza copiilor drumul spre
societate. Tratamentul ar consta in trezirea, la copil, a interesului pentru
semenii sai, pentru ceri~tele vietH; cu alte cuvinte, copilul trebuie
eliberat de sentimentul sau de inferioritate ~i saturat de un optimism
activ, care sa-l faca sa inteleaga .ell este capabil sa rezolve toate
problemele cu care se confrunta.
Lupta prim ului-nascu tpentru drepturile sale
ereditare
"Baiat in varsta de cinci ani, primul-nascut intr-o familie cu mai
multi copii" .
Suntem obi~nuiti ca la primii-nascuti sa intiilnim 0 atitudine care
traduce teama lor de a nu fi privati de situatia pe care 0 detin. Primul-
nascut are 0 comprehensiune deosebita in ceea ce prive~te conditiile
puterii, ceea ce 11determina sa 0 considere ca fiind lucrul eel mai de pret
al vietii ~i sa incerce mereu sa puna mana pe ea. Rar yeti intalni un om
atat de preocupat de reglementarea existentei, cum este primul-nascut.
Secundul4 este inamicul jurat al regulilor ~iprincipiilor, un adversar al
puterii instalate, pe care are tendinta sa 0 atace. Nu va erede prea mult
ill puterea magiell a regulilor ~i legilor naturii. In toate circumstantele
va avea tendinta de a demonstra ell nu exista reguli fixate 0 data pentru
68
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
totdeauna. In consecintfi, putem presupune di bliietelul nostru are, intr-o
buna masura, simtul puterii ~i eli, macinat de 0 anumita ingrijorare, de
teama de a nu se vedea deellzut din drepturi, va incerca sa ramanll
sHipan pe putere sau sa 0 recucereasca. Din momentul in care ~i-a
pierdut orice speranta de a 0 recuceri, chiar dad in aparenta atitudinile
lui se modifica, structura ramane aceea~i. Acela care W exprima
regretul ~i deznadejdea de a nu mai obtine vreodata puterea este acela~i
tip de om, dar care are mai putin curaj. Sa vedem care din cele doua
aspecte 11caracterizeaza pe bliiatul despre care discuHim. Ambele
aspecte, de altfel, au in comun faptul eli traduc dorinta puternica de a se
regasi la inaltimea situatiei de prim-nascut.
Vom afla despre acest baiat ell el vrea intotdeauna sa 0 faca pe
adultul, ell il preocupa in permanenta sa apara in fata surorii sale, a doua
nascuta, drept un model. Atitudine care concorda cu conceptia noastra.
"Din toate punctele de vedere, copilul se incadreaza in categoria
de copii normali pe plan intelectual, manifestand 0 larga sfera de
interese ~i dispunand de 0 extraordinara energie".
Sa nu pierdem din vedere faptul ell acest copil se afla intr-o stare
de permanenta tensiune spre a-~i pastra pozitia de comanda, spre a
ramane la carma, ceea ce poate sa para semnul unei vointe extrem de
puternice. Nu suntem siguri, insa, ca un baietel in varsta de cinci ani
meriHi acest atribut de vointa puternica.
"EI ar fi capabil sa-l doboare pe copil ~i sa sfarame piese de
mobilier, fie ~ilucruri de pret, pe scurt, tot ce ar putea sa-i bareze calea".
Aceasta atitudine trebuie raportata la evenimente in legatura cu
care copilul voia sa demonstreze ell el tinea sa se mentina la carma,
dovedindu-ne ea sentimentul sau de comuniune sociala a avut de
suferit. Avem aici mai putin de-a face cu acea "foame" ~icu acea "sete
de iubire" ,cat cu eautarea puterii. Nu sufera de pe urma excitatiilor sau
impresiilor refulate, ci pur ~i simplu dezvoltarea sentimentului sau de
comuniune sociala a fost obstacolata. Aceasta exagerata eautare a
puterii este eu atat mai de inteles cu cat nu crede deloe in elinsu~i, iar,
pe de alta parte, are 0 sora care ii calca pe urme. Dupa cum ~tim, in
rivalitatea dintre frate ~i sora, aceasta din urma este favorizata, penttu
ca se dezvolta mai rapid decat baiatul, a~a incat acesta va avea de furea
daca vrea sa-~i mentina pozitia in fata surorii, cea de-a doua nascuta.
Au intrat in joc ~i alte circumstante, deoarece singur acest fapt nu ar fi
fost determinant, atata vreme cat bliiatul nu ~i-a pierdut speranta de a
69
 ALFRED ADLER
triumfa asupra surorii. Daca e disperat, va Incerca calea vic1e~ugului.
Primul-nascut a fost la un moment dat copil unic. Mai tiiriiu a pierdut
aceasta pozitie, fara ca schimbarea de situatie sa fi fost pregatita dintr-o
perspectiva sociala.
"Tatal sau mi-a relatat ca copilul a fost tratat cu severitate la un
moment dat".
Nu ~tim de catre cine a fost tratat cu severitate; probabil de c~tre
tata. Aceasta ar arata ca el este pomit Impotrivatatalui ~i ca I~i va dirija
atacurile Impotriva-i.
"Tatal sustine ca, drept urmare a unei dezvoItari intelectuale ~i
fizice sanatoase, Miatul are un surplus de energie".
Este yorba de dorinta stimulatoare a puterii, de care tatal nu are
cuno~tinta.
,,~i ca de aceea el are excese de exuberanta. Pana In prezent
copilul nu a avut nici una dintre bolile pe care Ie fac copiii".
S-ar spune ca tatal crede In influenta deosebita a acestor boli
asupra dezvoltarii caracterului.
"Dupa parerea mea, spre deosebire de copiii «inferiori», acesta
trebuie considerat ambitios".
Dadi, dimpotriva, copilul s-ar simti sigur pe dansul, el nu ar face
asemenea eforturi. Nu este "inferior", ci victima unui "sentiment de
inferioritate" .
"I se prezinta Intotdeauna tatal drept model, acesta fiind un barbat
dotat ~i atragator".
Tatal pare sa fie acela care da tonul, ceea ce 11crispeaza ~i mai
mult pe Mietel.
"I se insufla copilului ideea ca va ajunge sa egaleze personalitatea
tatalui".
Nu ni se pare un lucru greu de facut, dar asta pare sa-l Inspaimante
pe copil.
"Tatar este inginer ~i se distinge prin talent la desen ~i pictura".
Oferindu-se ca modele copiilor lor, multi parinti cred ca In felul
acesta favorizeaza dezvoltarea judecatii ~i aqiunii independente a
acestora.
Se pune aici ~i problema de a stabili In ce grad s-a dezvoltat
sentimentul de comuniune social a al copilului. Toate celelalte cauze
dispar, ca fiind secundare. Acest sentiment nu are nimic de-a face cu
~tiintele naturale, cu "foamea" ~i "iubirea". Important este aici scopul
70
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
de a se pune In valoare ~itocmai acesta determina gradul sentimcntului
de comuniune sociala.
A~ dori sa adaug aici diteva observatii In legatura cu 0 obiectic a
educatorului:
"A~adar, cine este raspunzator de faptul ca un pu~tiulica In varsta
de cinci ani se enerveaza din te miri ce? Cui sa-i atribuim respon-
sabilitatea acelor crize gastrice nervoase de care sufera 0 feti¢ In viirsta
de cinci ani? Am observat ca In majoritatea cazurilor parintii In~i~i I~i
maltrateaza copiii, nu chiar prin acte de brutalitate, ci, neexc1uzand 0
tandrete foarte vie, prin atitudinea lor dezlanata ~i inconsecventa. Pe
copii nu au dreptul sa-i educe dedit cei care, In afara cuno~tintelor
necesare, au 0 inima calda ~i 0 profunda comprehensiune sociala".
Ma simt obligat sa reduc responsabilitatea parintilor. Pentru ca
dadi, bunaoara, reu~im sa-i facem pe ace~ti copii sa progreseze,
cultivandu-Ie Intr-o mai mare masura sentimentul de comuniune
sociaIa, atunci parintii nu mai au nici 0 responsabilitate, iar sentimentul
nostru de comuniune sociala trebuie sa se preocupe de descarcarea
parintilor de aceste dificultati. In aceasta consta Inceputul practicii
psihologiei individuale, in pofida tuturor rezistentelor. Ne-am spus: nu
exista instanta capabila sa-i scuteasca pe parinti de aceste dificultati.
Noi suntem con~tienti de faptul ca nu putem Indeplini singuri sarcina
aceasta, ci pur ~i simplu dorim sa facem un Inceput ~i sa dam 0 pildiL
Multi ne-au incurajat sa mergem in continuare pe drumul pe care am
pomit.
NOTE
1 Nu este yorba aici de 0 soarta implacabila', cum s-ar putea crede luand
in considerare acceptiunea comuna a termenului, ci de "soarta" celor care nu
au avut nomcul sa beneficieze de 0 educatie corespunzatoare, optimismul
pedagogic allui Adler fiind neindoielnic. (Nota trad.)
2 Este cunoscut faptul ca una din cartile lui Adler poarta drept moto
adagiullui Herodot: "Caracterul omului este destinul siiu" .(Nota trad.)
3 "Minderwertigkeit", in textul original. (Nota trad.)
4 Al doilea nascut. (Nota trad.)
71

N.O MEZINA RASFATATA
, Extragem din chestionar urmatoarele date:
"Fetita este in varsta de 11 ani; tatal a ie~it la pensie de la caile
ferate, iar mama este casnica. Femeia aceasta a avut 14 copii, din care
~apte sunt in viata. Petronella este mezina".
In ceea ce ne prive~te, avem 0 conceptie bine definita referitoare
la structura caracterologicii a mezinului. Cunoa~teti cu totii, desigur,
din Biblie, istoria lui Iosif, care ar fi dorit ca soarele, luna ~i stelele sa
se incline in fata lui ~i care poveste~te acel vis al dirui sens este foarte
bine inteles de catre fratii sai. Ei i~i leaga fratele intr-un sac ~i 11vand.
Legenda aceasta este extrem de instructiva. Mai tarziu Iosif devine
stalpul intregii familii ~i chiar al intregii tari, salvand un intreg popor.
Praslea!l Veti constata adesea ca, intr-un fel sau altul, mezinul devine
o personalitate marcanta, fie in sensul bun, fie in cel rau la cuvantului,
cumuland bogatie ~i putere.
Nu cunoa~tem nimic precis cu privire la sexul ~irelatiile celor 14
copii. Putem insa spune ca mezinul este adesea deosebit de rasfatat,
datorita faptului ca parintii se bucura mult de a fi putut procrea, la varsta
lor, acel copil (in afara de cazul ca acesta ii contrariaza).
Mezinul cre~te intr-o ambianta cu totul deosebita de a celorlalti
copii, pentru ca el este singurul care nu are succesor. De unde situatia
sa relativ privilegiata. Cat despre ceilalti, ei traiesc acea tragedie de a-~i
vedea loculluat de un alt copil. De 0 astfel de tragedie mezinul este
scutit ~i faptul se manifesta in atitudinea sa. Mezinul nu simte pe nimeni
in spatele sau, este in felul acesta asigurat dinspre partea aceasta.
72
PSIHOLOGIA $COLARULUI GREU EDUCABIL
"Ea are periodic chef de lucru, dupa care zelul ei scade".
Ori de cate ori vedeti 0 astfel de instabilitate in activitatea unui
~colar, puteti fi siguri di aveti de-a face cu un copil rasfatat. Un
asemenea copil nu face progrese decat in mod conditionat: atunci cand
nu trebuie sa desfa~oare eforturi spre a Ie obtine. Daca atmosfera
calduta ~i agreabila dispare, randamentul sau scade. Daca un ~colar este
sau nu un rasfatat, diagnosticul 11putem pune dupa cametul sau de elev.
Ca orice bun medic practician, ne sm in putinta sa diagnosticam acest
tip de copil.
"Copilul prefera sa scrie, sa deseneze, precum ~ilucrul de mana".
Este un copil al dexteritatilor manuale. Faptul i~i poate trage
originea dintr-un antrenament manual indelungat. Dat fiind faptul ca
din prima copilarie prezinta 0 tendinta de a se ocupa de lucrul manual
putem de asemenea conchide ca este probabil stangaci, ca ~i-a com-
pensat dificuItatile ~ica ~i-a antrenat in mod deosebit mana dreapta. Dar
aceasta a doua ipoteza este de luat in seama cu circumspectie, fiind
lesne de confirmat sau de infirmat.
"Mama ia apararea conduitei rele a copilei".
lata 0 mama care ia apararea copilului, chiar daca critica are
justificare. Intram astfel in posesia confirmarii ca fetita e rasfatata.
"I~i distribuie u~or atentia".
Aceasta ne arata ca fetita are 0 sfera larga de interes, ca vede ~i
intelege totul ~i ca viata 0 intereseaza indeaproape. Este yorba de un
copil care nu ~i-a pierdut curajul, care nu da inapoi, care nu este inchis
in sine, ci cauta contactul cu lumea exterioara. Identificam aici 0
activitate sociala care are loc po ate pe un teren special, in legatura cu
lucruri neimportante, dar baza este data.
"Ea incearca sa deturneze atentia celorlalti, deranjandu-i".
Se impune sa intelegem ca acest copil este mereu preocupat sa
stinghereasca procesul de invatamant. Faptul nu ne surprinde, deoarece
~tim ca asemenea copii rasfatati, dispunand de un anumit dinamism,
dau curs liber tendintei lor dominante: sa procedeze in a~a fel incat sa
ajunga in centrul interesului anturajului; din nefericire, insa, pe latura
inutila a vietii. Fetita noastra, de altfel, va merge destul de departe in
acest sens, dat fiind faptul di gase~te la mama ei sprijinul de care are
nevoie.
73
 ALFRED ADLER
"Remarcabilli capacitate de intelegere".
Dispare ~icea mai mica indoiaUi in ceea ce prive~te interesul treaz
al fetitei. Nu m-ar mira ca, la 0 examinare a inteligentei, sa se constate
ca nivelul ei intelectual se situeaza deasupra mediei.
"Observa in mod il).dependent ~ijudicios evenimentele vietii de
zi cu zi".
Se confirma faptul ca fetita dispune de un potential de activitate
care 0 impinge sa se ocupe de toate cele ~i sa ia atitudine rezonabila in
fata anumitor situatii.
"Capacitate de reprezentare clara a lucrurilor, copil inzestrat, cu
simt critic".
Nu vrem sa spunem ea simtul ei critic 0 ia totdeauna pe cai gre~ite.
Daca, intampllitor, are dreptate, admitem, cu toate acestea, ea fetita are
o anumita tendinta de a-i depa~i pe ceilalti.
"Se apuea cu curaj de orice lucru nou".
Putem trage concluzia ca de indata ce se apuca de ceva nou
inainteaza cu hotarare. ° data in plus, activismul ei iese in evidenta.
Stilul de viata al acestei copile incepe a se contura: avem in fata ochilor
imaginea unei fetite intreprinzatoare, interesata de lumea din afara ei ~i
care, cum este cert, are tendinta de a se ridica deasupra celorlalti.
Care 0 fi atitudinea ei in mediul social al ~colii, in fata
invatatorului?
"Uneori, in activitatea ei, este capricioasa".
Avem aici confirmarea celor spuse anterior.
"Cand se recunoa~te ea treaba pe care a dus-o la indeplinire e
reu~ita, se simte extrem de incurajata".
"Manifesta dorinta arzlitoare de a fi aprobata, voind sa joace un
rol important" .
Este din nou un aspect care ne demonstreaza curajul ei, spiritul de
decizie. Pesernne ca la ea acasa nu petrece zile mohorate, deoarece ~tim
ca mama sa ii ia aplirarea.
Ji place sa se tina de hotlirarea luata".
Ca toti cei care se simt puternici.
"Ea deturneaza asupra-i atentia celorlaJti copii, tulburand
atmosfera de lucru a clasei".
74
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Se poate presupune ca are de atins un scop, ~ acela de a se situa
in centrul atentiei. Aceasta nu-i reu~e~te decat tulburand procesul de
invatlimant.
"Manifesta tendinta de a conduce" .
Mezina - micullosif.
"Dar nu prea dispune de calitatile cerute pentru aceasta" .
De ce ii lipse~te darul de a conduce? CeilaJti copii i se opun, nu
vor sa fie in permanenta condu~i de acest bot de fata. Ea inca nu a ajuns
la intelegerea modului cum pot fi condu~i ceilalti. Cu siguranta ca intr-o
zi va izbuti sa-~i insu~easca daml de a fi conducator.
"Seexprima bine ~i vorbe~te cu u~urinta".
Cuvantul este ~iel un mijloc prin care poti atrage atentia celorlalti
asupra-ti. Adesea yeti remarca la copiii-problema, la nevrotici sau la
alienati aceasta iubire pentru cuvant; asemenea oameni vorbesc fara
incetare.
Observatiile de mai sus provin din perioada vietii de ~collirita in
cursul primar, pe cand cele ce urmeaza dateaza din perioada ei ca eleva
la ~coala secundara.
"La inceput nu s-a facut remarcata in mod deosebit, dar cu pri1ejul
primei plimbliri (0 excursie) colegii s-au plans de bufonerii ~ide purtari
stanjenitoare din partea ei".
Cu acel prilej ea deja ~tia ce voia: sa-~i fixeze un loc al ei. De ce
nu s-a flieut remarcata imediat? Faptul acesta pledeaza in favoarea
iscusintei copilului: mai intai trebuie sa vada cum are de procedat.
"De vreo doua-trei saptamani da dovada de un comportament de
neingactuit. Striga in timpul orelor de clasa, i~i parase~te mereu locul
din banca, ii inghionte~te pe ceilalti ~i incearea sa-i deranjeze in fel ~i
chip".
Probabil ea aceasta conduita insearnna ca ea avanseaza in tendinta
de a-i depa~i pe ceilalti. Intelegem prea bine ce vrea ea sa obtina prin
aceasta: sa-~i arate puterea, sa ajunga sa-i domine pe ceilalti copii.
"Cu ocazia unei compuneri, nici yorba sa se apuce de lucru, iar
dnd i se face observatie, ia manioasa calimara ~ii~i toama cerneala pe
maini, pur ~i simplu. i~i spala mainile cu cernealli ~i murdare~te
pupitrul".
Depa~e~te masura, comportandu-se ca un invingator turbat care
vrea sa demonstreze cu orice pret ca el este cel mai tare. Dat fiind faptul
75
 ALFRED ADLER
ca avem de-a face cu un copil inteligent, putem trage conc1uzia ca nu
se simte In largul sau la ~coala ~i ca va trebui sa facem ceva mai mult
pentru aceasta fetita. Atitudinea adoptata ne arata ca ea ~i-a pierdut
speranta de a puteajuca un rol important in ~coala.
"Este chemata mama, care, furioasa, i~i pierde orice control, 0
trage pe fata de par, 0 palmuie~te proste~te ~iIi rasuce~te bratele".
Pana ~i mama ~i-a pierdut cumpatul. Trebuie sa spunem ca nu este
cea mai nimerita metoda de a pedepsi ultima isprava a fetei,
exteriorizarea dinamismului copilului. Oe-acum incolo ea se va bucura
numai daca va reu~i sa-i scoata din sarite pe mama ~i pe profesor. Am
citit nu demult un pasaj, intr-o biografie a lui Rosegger, unde autorul
poveste~te ca traia 0 bucurie imensa cand, copil fiind, i~i putea aduce
tatalin a~a hal de manie incat acesta 11batea. Mai tarziu, intelegand ca
tatal sau 11iube~te, ~i-a schimbat atitudinea. Copilul voia sa se asigure
di este iubit ~i ca se poate avea Incredere intr-insul. Cand aceasta
certitudine ii lipse~te face ~i pe dracu-n patru sa irite pe cineva, sa-l
scoata din rilbdari, pana ajunge la rezultatul urmarit. Aceasta ii
stimuleaza forta proprie.
"Oirectoarea ~i-a dat toata osteneala sa 0 calmeze pe mama ~i a
dus imediat copilulin c1asa. Fata nu a plans, nu a tipat, avea 0 atitudine
darza".
Vedeti, prin urmare, ce demonstratie ii face ea mamei: "Tu e~ti
prea slaba; sunt mai tare deeM tine!"
"Abia a plecat mama ~i eleva este trimisa la directoare, deoarece
face cu neputinta desfa~urarea lectiei".
Prin aceasta, fata arata di nimic nu 0 impresioneaza, ca "nimeni
~inimic nu 0 poate influenta". Intr-un anumit sens, fetita aceasta merita
admiratia noastra - ea are un temperament deosebit de puternic. Daca
am putea canaliza aceasta putere extraordinara intr-un sens folositor,
am face ceva bun.
"Directoarea Ii vorbe~te cu bunavointa ~i copilul promite sa
asculte, dar in acela~i timp nu are deloc intentia de a-~i tine
promisiunea" .
Fata i~i da seama ca directoarea se intereseaza de dansa cu
simpatie. Ea ar vrea sa-i faca neaparat pe plac directoarei ~i sa fie
ascultatoare, dar de indata ce se gase~te in c1asa intra In joc mecanismul
stilului ei de viata. Unii autori Inc1ina sa creada ca aici este yorba de
76
II
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
ambivalent~i2, pe de 0 parte copilul aratandu-se serviabil, iar pe de alt~
parte nesupus. Nu trebuie sa ne reprezentam psihicul omenesc intr-o
maniera atat de automatica. Evident, acest stil de viata mecanizat
functioneaza potrivit unei scheme, dar intr-un mod care variaza in
concordanta cu situatia. Cand se afla in fata directoarei, ea are impresia
ca este yorba de 0 persoana pe care a cucerit-o, pe cand in c1asa nu mai
are aceea~i impresie.
"Oirectoarea ii da 0 sarcina de incredere, aceea de a pune la zi
calendarul cu file volante".
Este unul din mijloacele prin care poti sa calmezi un astfel de
copil, mijloc care are 0 semnificatie mai profunda: acela de a actiona
asupra copiilor aflati In cautarea superioritatii. Incredintarea unei functii
de incredere ii poate lini~ti. Oar eleva noastra voia mai mult, voia sa
fie mai presus decat ceilalti copii ~i nu este de crezut ca se va potoli
cu totul.
"Profesoara intra in c1asa. Fata face observatia ca are ni~te
bigudiuri nemaipomenite. Unde s-ar putea cumpara asemenea
bigudiuri?"
Aceasta inseamna exprimarea unei ostilitati fati~e. E vadit faptul
ca eleva se afla Intr-o stare de lupta deschisa cu acea profesoara. Numai
o inamica dec1arata po ate vorbi in felul acesta.
"Copiii din aceasta c1asa, evident, sunt prea fragezi ca sa nu se
amuze la asemenea remarci. Oezordinea continua. La inceput se putea
crede ca fata pur ~i simplu voia s-o sacaie pe acea profesoara, dar mai
tarziu le-a venit randul ~i celorlalte".
Ca ~i primei profesoare, poate di ~i celorlalte Ie era imposibil sa
faca pe placul elevei ~i s-o puna din capullocului in fruntea c1asei. Pe
de alta parte, vedem ca nu yom reu~i sa-l Indreptam pe acest copil daca
nu ghicim numaidecat ce dore~te. Ne va antrena ill aceea~i lupta in care
i-a antrenat pe ceilalti. Ar fi 0 gre~eala sa ne apudim sa-i repro~am
defectele. Trebuie sa initiem 0 conversatie cu dfmsa, vorbindu-i de
calitatile pe care Ie are. Felul de a 0 face depinde de individualitatea
pedagogului.
"Pe parcursul a doua leetii de ~tiinte naturale, directoarea a trebuit
sa stea in c1asa, pentru a se putea desfa~ura procesul de Invatamiint".
Puterea fetei noastre nu este suficient de mare ca sa se masoare in
lupta cu directoarea; de altfel cu aceasta din urma pare sa se afle In cele
77
/ ALFRED ADLER
mai bune raporturi. Poate din respect, dar ~idin recuno~tinta ca i-a luat
apiirarea.
"Profesoara i-a trasat elevei cateva sarcini: sa ~tearga de praf
materialul didactic, sa aduca apa etc., dar ~i in aceasta situatie foarte
repede ea a inceput sa faca nerozii, boacane".
Cazul ne incita la meditatie. Dupa cum am vazut, ea executa
intr-un mod satisfacator cerintele directoarei. Daca 0 alta profesoara ii
da 0 sarcina, nu se alege nimic. ~i din acest fapt putem trage invatatura:
felul in care trebuie sa te apropii de acest copil. Cum constat, educatia
moderna are tendinta sa-l puna pe copil intr-o situatie placuta,
putandu-se observa ca intr-o astfel de situatie un copil se comporta mai
satisfacator. Psihologia individuala, dimpotriva, incearca sa-l
obi~nuiasca pe copil sa nu-~i piarda echilibrul, chiar daca se gase~te
intr-o situatie defavorabila. Daca rememoram conditiile in care se
formeaza stilul de viata mecanizat, vedem ca acesta s-a structurat de a~a
natura incat mama fetei trebuie sa-i creeze acesteia 0 situatie placuta,
ca sa poata sa-i ca~tige increderea. Trebuie, apoi, sa faca din copil un
partener social pentru viata in colectivitate. Nu ne putem sustrage de la
indeplinirea acestei functii, care de fapt revine mamei: trebuie sa
incepem cu aceasta ~i sa ne asiguram simpatia copilului, pentru ca apoi
sa-l integram in societate. Altfel nu yom reu~i.
"La exercitiile fizice eleva se arata turbulenta ~ipiirase~te randul.
Este inchisa in vestiar; aici impra~tie bucatele de bartie pe jos, apoi
rochiile colegelor. Este cu neputinta sa 0 determini sa restabileasca
ordinea".
Mereu in lupta.
"Insa~i directoarea este obligata sa parlamenteze cu ea indelung
pana cand fata sa se hotarasca sa stranga hartiile de pe jos ~i ca puna
hainele in ordine".
Directoarea reu~e~te chiar sa 0 faca sa-~i recunoasca gre~eala ~i
sa se umileasca.
"Alta data reu~e~te sa schimbe la vestiar incaltiirile ~i ciorapii
.colegelor ei de c1asa. 0 fata nu-~i gase~te ciorapii ~i, evident, este
suspectata micuta H. Nici directoarea, nici profesoara nu 0 banuiesc ca
~i-ar fi putut insu~i ciorapii, dat fiind ca fata cu pricina este curata ~i
foarte corect imbracata. Nu-i lipse~te absolut nimic, nici in ceea ce
prive~te hrana, nici in ceea ce prive~te vestimentatia. A doua zi,
78
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
directoarea, mama elevei H. ~imama fetei pagubite insista ca presupllsa
vinovata sa marturiseasca unde a ascuns ciorapii".
Trebuie sa spun ca fata nu prezinta tendinta de a minti. Minciuna
este incompatibila cu modul ei de a fi, fiind un sernn de la~itate. In astfel
de imprejurari se impune sa fii prudent, deoarece este posibil ca un alt
copil sa fi ascuns ciorapii. Ne putem imagina in ce masura aceasta
copiHi trebuie sa se fi simtit superioara daca, fie ~i 0 singudi data, a fost
suspectata pe nedrept. Am cunoscut cazuri in care unele persoane au
savar~it numeroase furturi; 0 data, insa, acuzatia de furt nu a fost
indrepHitita ~iera nostim de observat atitudinea celor care erau acuzate
fara a fi vinovate: asistau la desfa~urarea anchetei, bucurandu-se de
nedreptatea care Ii se facea.
"Dat fiind ca instructoarea de gimnastica i~i declina orice
responsabilitate in ceea ce prive~te securitatea elevei cu pricina, cat ~i
a altor eleve, directoarea asista la lectie. Ea dec1ara ca fata se comporta
impecabil atat in ceea ce prive~te purtarea, cat ~i corectitudinea
exercitiilor facute. La lectia urmatoare fata este Hiudata, dar ea imediat
incepe sa se faca remarcata prin strambaturi, plangandu-se ca 0 doare
unpicior".
Modul acesta de lupta este mai putin brutal decat acela des pre
care am vorbit anterior.
Instructoarea este de parere ca daca eleva nu-~i face cum se
cuvine exercitiile trebuie sa capete cea mai proasta nota. Potrivit
informatiilor furnizate de mama, acasa fata ar fi izbucnit in plans.
Mama a consolat-o: "Lasa, nu face nimic!".
In situatia aceasta aproape ca putem vorbi de 0 ocazie ratata. Este
foarte greu sa gase~ti in cazul unui copil acea ocazie potrivita care sa
duca la 0 ameliorare a comportamentului. Nu este exc1us ca fata sa fi
suferit intr-adevar din cauza piciorului ~i ca ea sa se fi gas it deja pe
drumul cel bun. Tocmai in aceasta situatie, ea a fost amenintata cu cea
mai proasta nota.
"La lectia de stiIistiell manifesta interes, spirit de colaborare, cu
to ate ell a fost trimisa la directiune din cauza ca a deranjat prea mult
desfa~urarea unei lectii".
Pare interesata de scriere ~i este cooperanta, poate pentru ca ~tie
ca in acest domeniu ii poate depa~i pe ceilalti. Se vede cat de colo ca in
79
 ALFRED ADLER
cazul in care nu-~i poate atinge scopul reincepe sa stanjeneasca procesul
de invatamant.
"Profesorii de geografie, de istorie, de limbi straine ~i de muzica,
tinand seama de modul de exprimare al fetei, ii fac in primele saptamani
recomandarea sa urmeze cursurile A (mai dificile)".
Allam, a~adar, ca acest copil nu urmeaza cursurile A (normale).
Este, in lumea intreaga, una din chestiunile cele mai arzatoare ale
reformei ~colare. Majoritatea tlirilor au decis sa organizeze cursuri A ~i
cursuri B. La cursurile A sunt inscri~i copiii considerati cu 0 dezvoltare
normala, iar la cursurile B cei care lasa impresia unei dezvoltari mai
lente, cursuri la care se tine seama de aceasta particularitate a copiilor.
Unele inlesniri ale programelor ~colare fac ca aceste cursuri sa fie mai
u~oare, pe potriva copiilor insuficient pregatiti. Dar nu trebuie sa
pierdem din vedere defectele acestei reforme. In ceea ce ma prive~te,
am impresia ca acei copii de la cursurile B au sentimentul ca se situeaza
sub media dezvoltarii. Nu rareori ei aud injurii de felul acelora care
spun ca ei ar urma ni~te "cursuri de imbecili" etc. Desigur, unii copii
profita de avantajele cursurilor B, dar pentru altii dezavantajele
cantliresc greu. Cercetlirile pe care Ie-am intreprins in acest domeniu
mi-au dovedit ell la cursurile B sunt inscri~i in majoritatea lor copii-
problema, copii sliraci; ceea ce releva un aspect deosebit de important.
Este yorba, de fapt, de copii mai putin pregatiti pentru ~coala decat aWi.
Problema nu ~i-a gasit inca solutia. Lipsurile acestei institutii sunt inca
departe de a fi eliminate. Este deosebit de importanta opinia pe care ~i-
o fac copiii cu privire la aceste cursuri.
Institutoarea ii spune fetei ca ea ar fi putut urma cursurile A. Daca
sesizam cum se cuvine stilul de viata al acestui copil, yom putea emite
ipoteza ca se simte desconsiderata prin faptul ca urmeaza cursurile B.
Dezavantajele aces tor cursuri trebuie sa ne dea de gandit in ceea ce
prive~te cazul concretal fetei de care ne ocupam.
"Lucrul manual".
Este lucrul pe care ea trebuie sa poata sa-l execute corect.
"Profesorul de lucru manual relateaza ca la 0 ora de lucru manual
ea a oclirat cum i-a venit la gura pe una dintre eleve, care era cat pe ce
sa-i substituie lucrarea: «Mar~avo, animal imputit, vitico», precum ~i
aIte expresii imposibil de reprodus aici. Profesorul de desen: olucrare
pe care i-am criticat-o ..."
80
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Fire~te, este aici un semnal de alarma pentru noi: trebuie flkut
ceva!
"Din rautate, i~i manje~te intregul desen cu pasta de colorat, en
apoi sa-l faell mici flirame. Profesorul incearca s-o puna la punct".
Rezultatul: "Va veni el tatala ~coala ~in-o sa-ti fie bine, nu vei mai avea
chef sa ma plictise~ti!".
"La catehism3: copila este catolica, insa nu urmeaza invatamantul
religios. Totu~i ea asista la curs ~i preotul i-a adresat intrebliri in mai
multe randuri. 0 data a fost singura eleva capabila sa raspunda in mod
corect la 0 intrebare. Ea i-a povestit aceasta mamei, intr-o stare de buna
dispozitie. La urmatoarea ora de curs, preotul a trimis-o la directiune
pentru ell s-a dovedit ingrozitor de rau crescuta".
Nu ~tim ce se va fi petrecut in intervalul dintre cele doua ore de
curs religios, dar ~i in acest caz fata a vrut sa se situeze in centrul
atentiei.
"Constatlirile directoarei: venind la directiune, ea s-a comportat
deosebit de indatoritor".
Eleva trebuia sa rezolve ni~te exercitii la aritmetica sau sa scrie,
de exemplu; la inceput totul mergea foarte bine, dar spre sfar~it se apuca
sa deseneze tot felul de figuri caraghioase. La intrebarea de ce nu-~i
rezolva exercitiile, raspundea: "Nu pot!".
Evident, avem de-a face cu un procedeu necinstit. Ori de cate ori
nu ~tie ceva resimte un atat de putemic sentiment de inferioritate incat
se vede obligata sa-l compenseze intr-un fel oarecare.
"La sarcina de onoare despre care am pomenit (punerea la zi a
.calendarului cu file volante) s-au adaugat altele: sigilarea de imprimate,
serviciul de legatura intre clasele vecine. Cu acele prilejuri parea cel
mai dulce copil din lume, dar cateva minute mai tarziu, in pofida
ragliduielii ca va sta cuminte, profesorii se vedeau siliti s-o dea afara
din c1asa".
Biroul directoarei devenise pentru dansa un punct de atractie.
Daca i se ia posibilitatea de a merge acolo ~i este trimisa in altli parte,
tendinta ei este de a ajunge din nou la directoare, pentru ell acolo se
gase~te intr-o situatie agreabila. Este cu putinta ea diriginta sa-i vrea
binele mai mult decat direetoarea, dar totul depinde de felul in care
intelege copilul aceasta.
81
 ALFRED ADLER
"Fata spune: «Mama nu-i iube~te pe granguri, ea nu ma iube~te
decat pe mine»" .
Este rezultatul faptului ca mama 0 rasfata peste masura.
"Adesea ea imi da nu zaharicale, ori camaciori, ci jambon ~i alte
d-alde astea".
"A~ dori sa devin educatoare".
Dorinta aceasta nu ne surprinde, dat fiind faptul ca in persoana
unei educatoare ea pare sa identifice imaginea unui stapan.
"Daca a~ avea de-a face cu un copil rau, nu l-a~ mai scoate din
batai".
"Trebuie sa ma inscriu la un curs de dans; sora mea mi-a spus ca
acolo a~ putea sa ma bucur dupa pofta inimii. Dar mama nu ma lasa,
spunand ca ea e in stare sa-~i educe singura copilul, neavand nevoie de
ajutorul altora. Locul meu nu este in strada X; pe lista eu sunt trecuta
pentru ~coala din strada Y".
Terenul ~colii din strada X este sufident de explorat de dansa. A
aratat aid tot ce este ea capabila sa faca. Are impresia ca ar putea
straluci mult mai mult la ~coala din strada Y. Sunt minciuni pe care Ie
indruga pentru a se grozavi, a-i intimida ~i impresiona pe ceilalti.
"Fata este trimisa la biroul directoarei ~i aceasta 0 intreaba ce
pozna a mai facut. Ea inmrzie cu raspunsul. Dupa intrebari ~iincurajari
repetate, se hotara~te sa vorbeasca ~i spune adevawl. a data a mintit-o
pe directoare. Instructoarea de gimnastica raporteaza ca fata sustine ca
ea ar fi tras-o de urechi, obligand-o sa poarte un pansament. Directoarea
o interogheaza pe eleva, care i~i mentine acuzatia. Ea spune di 0 va
rec1ama pe instructoare parintilor, care vor cere explicatii dirigintei
(fata ameninta cu venirea la ~coala a tatalui ei); diriginta se va plange
~iparintii vor avea de furca cu ea pentru ca au ofensat-o. La un moment
dat fata marturise~te ca s-a certat cu sora ei, care a lovit-o la ureche ~i
ca de aceea poarta pansament" .
Este yorba de minciuna unei belicoase. Ar vrea sa 0 "lnfunde" pe
diriginta. Nu am putea invoca aid 0 minciuna din la~itate. De fapt nu
este yorba de 0 minciuna, ci de 0 defaimare.
"Fata a mai mintit 0 data: mama ceruse ca fiica sa sa stea in fundul
c1asei, pentru a nu Ie deranja pe celelalte eleve. Ceea ce s-a ~i facut. A
doua zi fata a venit cu 0 pereche de ochelari, vociferand ca din ultima
banca nu vede ~i ca trebuie pusa in prima billlca. Medicul fiind
82
PSIHOLOGIA $COLARULUI GREU EDUCABIL
intamplator acolo, a examinat-o; la curent cu cazul, el a lini~tit-o pe rata,
spunandu-i ca nu-i decat 0 problema de nervi ~i ca ar putea sa lucrezc
in lini~te in ultima banca. Dupa 0 examinare mai atenta ~i nu rara a
merge catv a timp pe cai ocolite, directoarea a izbutit s-o determine pe
eleva sa marturiseasca faptul ca acei ochelari erau ai mamei sale.
Parerea mamei, in chestiunea cu ochelarii, era cu totul alta" .
"Parintii lasa impresia ca s-au convins ca au un copil de nesuferit
~i recunosc a nu ~ti cum sa procedeze. Tatal spune ca mama tine partea
fiicei; mama spune ca ceilalti copii, mai in varsta decat dansa, i~i
bruftuluiesc adesea sora, a~a incat ea, mama, este singurul suflet pe care
fata poate conta".
lata-ne din nou in fata problemei biblicului losif. Cazul nostru
trimite la aceea~i explicatie.
Dintr-un referat al monitoarei: "La unele lectii eleva se comporta
impecabil, ca apoi sa reinceapa sa tulbure procesul de invatamant; de
cele mai multe ori caietele ei sunt in dezordine, dar temele ~iexercitiile
~i Ie face in mod satisfacator; ii place sa fie chestionata".
"La lectiile de muzica este incapabila sa tina acela~i ritm cu c1asa,
cantand ori prea repede, ori prea lent~i se bucura in mod vadit ca ne
poate stanjeni".
"Deosebit de flagrante sunt lipsa ei de afectiune, ba chiar bucuria
rautacioasa cu care i~i tortureaza colegele de c1asa, ca ~i tendinta de a
voi sa joace intotdeauna eel mai important rol".
Ceea ce este suficient de semnificativ.
"Pretentii, aroganta, ingamfare, malitiozitate ~i minciuna. In
general, in momentul de fata pare mai calma, rautatea ei parand
intrucatva in regres" .
Prin urmare, de putin timp pare sa fi intervenit 0 ameliorare in
comportamentul elevei.
"Monitoarea de la lucrul manual relateaza: se suie calare pe un
scaun ~i cutreiera cu el c1asa; daca este amenintata ca vor fi informati
panntii, raspunde: nu Ie pasa, nu mi-e frica de ei, ba chiar nici de primar
nu mi-e frica!".
"La lectia urmatoare imita cantecul pasarilor, atragand instruc-
toarei atentia asupra talentului ei".
"La temele de aritmetica lucreaza fara sa renunte, fapt demn de
remarcat, la ajutorul permanent al dirigintei".
83
 ALFRED ADLER
Vrea sa aiM mereu pe cineva la dispozitie, pentru ca aceasta este
o trasatura caracteristidi pentru copilul rasfatat.
,,0 data a facut atata glilagie la inceputul orei, incat a fost
imposibil sa se tina lectia; alerga prin sala de clasa, i~i lovea colegele,
Ie insulta. La un moment dat a strigat: «Iti infig un cutit in pantece!»
Nici ulterior nu s-a aratat mai binevoitoare; spunea: «Nu pot sa fac
altfel»" .
Aceea~i semnificatie: trebuie sa-i stingheresc pe ceilalti; daca nu
joc primul rol, de alte roluri nu am nevoie.
Examenul in teligentei
In general, din acest punct de vedere, se situeaza deasupra mediei,
in avans fata de vilrsta ei. Capacitate de reprezentare foarte buna.
Logica u~or defectuoasa in ceea ce prive~te definirea notiunilor. In ceea
ce prive~te cunoa~terea lucrurilor, u~oara ramanerein urma; buna la
lucrlirile practice; pare preocupata de problemele de menaj. Memorie
u~or sub medie.
Dr. A: Pentru un asemenea copil de cea mai mare importanta ar fi
intern area intr-o casa care s-ar putea numi casa de convalescenta.
Consider 0 astfel de institutie ca pe un complement indispensabil
institutiilor noastre de consultare ~i 0 cer de multa vreme. Este yorba de
o casa condusa de pedagogi ~i psihologi calificati. Strliduinta noastra
este de a modifica stilul de viata eronat al copilului, cu ajutorul
plirintilor ~i al dirigintilor. Nu este cu putinta ca asemenea copii sa fie
schimbati in zece minute. Ar fi cat se poate de nimerit ca eleva pe care
o avem acum in vedere sa nu fie in intregime lasata pe mana mamei sale
~i ca cineva sa se ocupe in mod special de dansa, dezvmuindu-i
posibilitatile de a se face remarcata intr-un mod folositor.
(Adresandu-se mamei): Vrem cu tot dinadinsul sa va venim in
ajutor, dumneavoastra ~i dirigintei. Dad vreti sa ~titi, in fond acest
copil ne place. Este 0 fata cu personalitate, darii place ei la ~coala?
Mama: Ea ar dori sa frecventeze ~coala din strada Y.
Dr. A: De ce prefera ea acea ~coalli?
84
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Mama: Crede di la acea ~coaUinu ar avea de suferit din cauzl1 cll
este 0 eleva foarte rautacioasa.
Dr. A: Cum se comporta acasa?
Mama: Este cea mai mica, iar cei mai in vilrsta 0 necajesc. Am
avut 14 copii...
Dr. A: Va felicit!
Mama: ° gura in plus de hranit, nu conteaza. Cei mai mari 0
invidiaza, nu 0 iubesc.
Dr. A: Are prietene?
Mama: Sigur ca da!
Dr. A: In ceea ce ne prive~te, avem incredere in acest copil;
credem ca este 0 fetita capabila. Vrea sa ocupe intotdeauna primulloc.
Mama: Mi s-a pUlns adesea ca diriginta nu sta de yorba cu dansa.
Acasa e draguta ~i adesea ma ajuta la treburi.
Dr. A: Cum a fost educata? Cu severitate?
Mama:Cu copiii nu se poate sa nu fi sever.
Dr. A: Cred ca daca acestui copil i s-ar explica lucrurile, nu ar fi
rau.
Mama: Nu merge flira pedepse.
Dr. A: Personal gandesc ca dad s-ar gasi aici cineva care sa-l
inteleaga pe copil, care sa se ocupe de el, care sa-i dea idei mai bune,
intr-un cuvant, dad copilul ar avea cat de cat societate, i-ar fi de folos.
Daca sunteti de acord, i-a~ prezenta pe una dintre elevele mele.
Mama: Ea a ~i frecventat osocietate "amicalli pentru copii" .
Dr. A: A~ prefera ca ea sa se afle sub influenta acelei tinere despre
care am vorbit, in afara ~colii. Ar putea afla cate ceva folositor de la
dansa.
Mama: Cred ca mi~am crescut bine copiii ceilalti ~i cred ca voi
reu~i s-o cresc ~i pe fata aceasta.
D. A: Cea mica ar dori sa joace rolul cel mai important. Va mai
amintiti povestea lui Iosif? Daca in prezent fata are dificultati atat de
mari la ~coala, nu se va putea obtine nimic de la dansa cu batul. Fiti
mereu amabila. Daca acceptati, spuneti-ne-o ~i va vom trimite-o pe
tanlira aceea.
Mama: Ceea ce face ea la ~coala, nu face dedlt in gluma. Exista
acolo copii de oameni mai distin~i, care sunt supliracio~i.
85
 ALFRED ADLER PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Dr. A (dupa plecarea mamei): A yeti aici un exemplu de aversiune sesizaHi in mod ~tiintific. Dadipun degetul pe rana, e sigur ca copilul
fata de sfaturile noastre. Pentru moment trebuie sa ne situam pe 0 ma va intelege, iar faptul de a-I integra in societate este un element
pozitie de a~teptare. esential. ~i in aceasta privinta, desigur, pot fi formulate obiectii, cum
(Adresandu-se admirativ fetei): Ce domni~oara! Credeam ca e~ti ar fl, de pilda, di, observand di ne ocupam de el, copilul ar putea deveni
mult mai midi. Tu ai dori sa pari mereu mai mare, ti-ar placea sa stai in vanitos. Remediul consta in modul de a-I vorbi copilului. A formula
varfurile picioarelor, ca oricine sa te poata baga in seama. Asta este doar obiectii ~i a nu intreprinde nimic util, este a face concesii spiritului
caracteristic pentru mezini: ei vor mereu sa se fadi remarcati. Tu e~ti 0 steril al timpului nostru.
eleva buna, capabila, am auzit spunandu-se despre tine ca e~ti
inteligenta. Nu crezi di ai putea mai degraba sa straluce~ti prin NOTE
cuno~tintele tale la lectii? Dadi reu~e~ti, inseamna ca vei reu~i ~i in
viata. Atunci toata lumea te va stima ~i te va iubi. Nu cumva ar trebui
sa incerci imediat, ca sa-i faci placere dirigintei tale? Toata lumea te va 1 Erou care ~iin basmele noastre i~i pune in inferioritate neta fratii. (Nota
respecta atunci. Ce crezi, ai sa poti reu~i? trad.)
Copilul (tace tot timpul). 2 Referire indirecta la conceptia freudiana. (Nota trad.)
Dr. A: Ai putea deveni una din cele mai bune eleve. Ce zici? Nu 3 Forma de invatamant religios. (Nota trad.)
ar fi bine? Ar fi dragut din partea ta sa incetezi 1upta aceasta sadlitoare.
Ar trebui sa ai totdeauna in minte urmatoarele: nimeni nu ma obliga sa
fiu mereu in primul plan ~i sa ma fac remarcata; este mult mai placut sa
lucrez, pentru ca in cele din urma sa fiu iubita, dar asta nu trebuie sa se
intftmple neaparat de la bun inceput. Cati sunteti in clasa?
Copilul: 32.
Dr. A: Diriginta nu poate face pentru toate elevele ceea ce face
pentru tine. Vrei sa 0 ajuti un pic? Te previn di nu e u~or, dar cred di
vei reu~i. V oi reveni peste 0 luna ca sa vad dadi intre timp ai reu~it sau
daca continui sa ramili mascariciul clasei.
Copilul (nici un raspuns) .
Dr. A (dupa plecarea fetei): In fond, este un suflet tandru; a~ fi
putut-o face sa planga. Evident, trebuie sa a~teptam, spre a vedea cum
vor evolua lucrurile. Trebuie sa va atrag atentia asupra unui detaliu de
tehnica. Am dobandit convingerea di a aduce pe un copil in fata unei
reuniuni de oameni poate avea 0 influenta benefica. Pentru copil aceasta
inseamna di dificultatile lui nu sunt afacerea lui privata, deoarece de ele
se intereseaza ~i strainii. Probabil ca in felul acesta este mai bine trezit
sentimentul de comuniune sociala. Repet ~i iar repet: Ma voi informa
ca sa viid cum va comportati. Nu este 0 amenintare, ci certitudinea ca
a~teptam 0 schimbare pe care dorim ca acela care este in cauza, copilul,
sa 0 inteleaga. Exista in metoda noastra 0 laturii artistica, care nu se lasa

86

v. ASA-NUMITELE
, CRIZE
ALE PUBERTATII
, noul diriginte nu intelege nimic din sufletul copiilor ~i 0 abordeaza cu
Au fost formulate plangeri in legatura cu 0 fetita de 14 ani, care
ar fi i'nceput 0 serie de experiente sexuale, ar fi disparut de acasa timp
de zece zile, ca apoi sa fie regasita nu departe de casa parinteasca.
Antecedente: familie saraca, cu trei copii. Baiatul cel mare, multi
ani bolnav, i~i ca~tiga acum existenta ~ibanii ii da mamei sale, care are
pentru dansul toata consideratia. Tatal ~i fiul cel mare, mereu bolnavi,
au avut adesea nevoie de ingrijirile mamei. Tatal nu poate lucra decat
din cand in cando Ne putem imagina ca, mtr-o situatie atat de apasatoare,
fetita nu se putea bucura de nici 0 atentie deosebita. ~i s-a mai nascut ~i
un al treilea copil, tot fata, in circumstante nefericite: tatal ~i fiul erau
atunci in convalescenta, ceea ce nu i-a permis mamei sa se ocupe mai
mult de mezina sa. Ceea ce reprezenta pentru fetita noastra 0 situatie
nespus de defavorabila. Mama nu se putea ocupa de dansa, a~a incat
avea impresia ca este lasara in parasire. A crescut ca un copi1 detestat,
lipsit de dldura dragostei materne. De fapt, intr-o anumita masura
echilibrul s-a restabilit, dar fetita trma cu ideea ca era dezavantajata in
comparatie cu fratele ~i sora ei. Tatal reprezenta in casa autoritatea
necontestata ~i copiii il ascultau bucuro~i, en toate ca era sever. Putem
prevedea ca fetita aceasta se va dezvolta ca un copil de nesuferit, fara
speranta. Ea a hagat de seama ca nu era la fel de razgaiata ca ceilalti. Un
astfel de copil simte in orice moment ceea ce descriem noi aici, iar stilul
sau de viata se impregneaza de aceste trairi. Apare 0 circumstanta
fericita: are acum un diriginte pe care 11iube~temult; inflore~te, devine
88
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
una din cele mai bune eleve ~i i se prezice ca va ajunge departe. La
varsta de 14 ani este nevoita sa treacii 1aaItii ~coaIii.Incepe nenorocirea:
asprime. Aceasta in timp ce singurul ei suport moral era stima de care
se bucura la ~coala.
Datorita singurului fapt ca dirigintele 0 trata fara afectiune, ea a
inceput sa se indoiasca de ea insa~i, nu raspundea la intrebari ~iprimea
note proaste. A cazut in capcana care ii fusese pregatita. Putem sa
prezicem ca intr-o zi acest start nefericitva fi resimtit. Ea nu va progresa
dedit daca va avea parte de afectiune ~i va fi elogiata. Absenteaza de la
~coala. Dirigintele face 0 ancheta ~i afla ca frecventeaza barbati tineri;
se decide exmatricularea ei din ~coala. Adica lucrul cel mai rau din cate
se puteau face. Reu~ita la ~coala este ratata, acasa se simte frustrata, -
ce ii ramane de facut? Arta psihologului consta in a se identifica cu
situatia in care se afla aceasta fata. Ne putem pune problema in felul
urmator: ce am face noi daca, fiind 0 fata in varsta de 14 ani, care se
dore~te apreciata, am trai intr-o familie care ne refuza acea apreciere?
Nu exista decat 0 cale: sa cauti aprecierea la cei de sex opus. Ea a
facut-o intr-un mod inteligent, de~i in contradictie cu simtul comun.
~tiind ca fata este inteligenta, putem da un pronostic in legatura
cu ce se va petrece mai departe, anume d nu va gasi, pe calea pe care a
apucat-o, aprecierea la care jinduie~te. Amorezari de felul acesta nu
reprezinta ded.t 0 reu~ita aparenta. Acela care are 0 anumita experienta
in observarea relatiilor amoroase ~tie ca astfel de raporturi, facile, duc
in mod necesar la e~ec. Ea se prive~te ca pe un obiect, ca pe 0 jucarie a
barbatului. Daca continuam sa ne transpunem in situatia fetei, cum ar
trebui sa procedam? Nu neramane decat sinuciderea? Recuno~tinta ii
este refuzata din toate partile. De altfel, in mai multe scrisori ea anunta
ca i~i va lua viata, iar faptul s-ar fi produs, daca nu ar fi retinut-o 0
imprejurare fericita. Nu avem voie sa consideram ca act de la~itate
faptul ca nu ~i-a realizat proiectul; mai degraba sinuciderea ar fi fost un
act de la~itate. Acest act are loc intr-o situatie de criza, de furie, de
descurajare. Factorul care 0 impiedica sa se sinucida este situatia relativ
favorabiHi a familiei. Parintii sunt oameni saraci, ea ~tia asta, dupa cum
mai ~tia ~i ca, oricum, ei 0 vor ierta. Drumul acasa ii ramanea deschis
~i in aceasta ea gasea un fel de apreciere pentru propria-i persoana.
A~adar , i-am fi putut spune mamei: "Plimbati -va putin prin jurul casei
89
 ALFRED ADLER
~i va yeti regasi fiica". Pentru ca ea nu avea de urmat alt drum. Mama
ova intiUni, intr-adevar,intr-o zi ~i 0 vareaduce acasa. Earecurse atunci
la 0 consultatie psihopedagogiciL Acestei fete insetata de a se pune in
valoare trebuie sa i se dea prilejul de a fi apreciata. Trebuie ~tiut care
este cea mai buna aptitudine a ei, in vederea unei orientari spre 0
activitate utila; fara indoiala ca, in ce 0 prive~te, este aptitudinea de a
urma cursurile unei $coli. Psihologia individual a ne invata cii daca un
astfel de copil are impresia unui deficit de afectiune fata de el, atunci
intr-insul se dezvolta un puternic sentiment de inferioritate, cu toate
consecintele care decurg de aici in directia insuficientei pregatiri pentru
viata sociala. i~i pierde orice interes pentru familia sa ~i se constata
lesne lipsa sa de curaj. Daca nu ar triii un impovarator sentiment de
inferioritate, fata ar gandi: dirigintele nu ma intelege ~ipo ate ca trebuie
.sa fac eforturi mai mari. Dar ea, dimpotriva, se mentine pe terenul ideii
de a se face apreciata cu orice pret. Aceasta pare sa-i fi reu~it prin
aventurile galante.
A~ vrea sa stiirui aici asupra problemei pubertatii, considerata de
unii drept 0 psihologie a posedatilor de catre diavol. Toate nenorocirile
sunt atribuite glandelor genitale. Argumentul este ridicol. Aceste
glande functioneaza din ziua na~terii ~ichiar de mai inainte. Pubertatea
se caracterizeaza prin alti factori: mai multa libertate, mai multe posibi-
litati ~i mai multa atractie din partea tinerelor fete pentru sexul opus.
Copiii sunt puternic stimulati de vointa de a demonstra ca nu mai sunt
copii. La temperatura acestei stari de fapt ei i~i depa~esc de ceJe mai
multe ori scopul. Fata dore~te sa fie apreciata ca atare ~i crede ca nu
poate gasi apreciere decat pe planul acesta.
Pubertatea nu este 0 stare morbida, ea nefadind decat sa
exteriorizeze continutul stilului de viata. Nimic nu se schimba, fata cu
pricina riimane cum a fost. Nu am putea pronostica nici 0 schimbare. Ea
pur ~i simplu a renuntat la un drum care i s-a parut blocat; atata tot.
Important este sa semnalam ca elementele care Ii induc pe oameni in
eroare nu sunt fapte reale, ci rezulta din felul eronat in care ei inteleg
aceste fapte. Toti cei care cred ca viata psihica a omului este bazata pe
cauzalitate se in~ala. Fata de care ne ocupam da valoare de cauzalitate
unui factor care, in mod obiectiv, este neutru. Afectiunea care i se refuza
devine deodata cauza; dad! fata se vindeca, acel deficit de afectiune nu
mai este cauza. Ea nu se multume~te insa sa ridice afectiunea refuzata
90
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
la rang de cauza, ci ~iprescrie urman pe care ea insa~i Ie provoadl. Nu
este absolut necesar ca, negasind afectiune la diriginte, sa 0 caule
aiurea. Aceasta este 0 gre~eala. Avem dreptate cand refuzam sa credcm
in efectul unei tendinte native. Noi tinem cont de ratacirile vietii psihice
a omului. Nu faptele intra aici in joc, ci opinia pe care ne-o facem despre
ele. Psihologia individuala a fiicut acel pas decisiv care consta in
cercetarea posibilitatilor de eroare ~i in reducerea lor la minimum, cu
ajutorul tratamentului. Conc1uziile trase de doua fiinte diferite pot fi
fundamental diferite. Nu trebuie sa uitam ca aceste realitati psihice sunt
gre~it intelese ~i gre~it interpretate de catre majoritatea oamenilor.
Trebuie sa-i dam fetei posibilitatea de a dovedi ca este capabila
sa ajunga ceea ce ei i se pare ca ii este interzis, adica sa devina 0 buna
eleva. Pe acest plan apar, iara~i, alte dificultati: cu astfel de antecedente,
sa se vada exc1usa din ~coalii! Aceasta pare sa insemne ca diriginte1e nu
este elinsu~i capabil sa rezolve asemenea probleme. Consultatiile
psihopedagogice ii vin ill ajutor. in ~colile care dispun de un serviciu
de consultatii psihopedagogice elevii nu sunt exmatriculati ~i, mai mult
decat atat, nu exista repetenti. Daca ni se prezinta un caz ca acesta ~inu
suntem capabili sa-l rezolvam in cadrul ~colii, atunci se pune problema
ce este de facut. Nu viid motivul pentru care copila ar constitui 0
amenintare pentru 0 alta ~coaIa. Sa nu uitam ce greu stigmat reprezinta
exmatricularea pentru dansa. Poate ca mai simplu ar fi sa apelam la
experienta cuiva competent in materie. Poate ca am putea-o incredinta
pe fata unui diriginte care sa ~tie cum se procedeaza in asemenea cazuri.
Trebuie facut totul spre a-i reda reu~ita pe care nu de mult 0 inregistra
la ~coala: din acel moment "raul pubertatii" va disparea.

VI. COPILUL UNIC
lnstitutoarea: Copilul frecventeaza c1asa a patra. Clasa mixta. Este
in c1asa mea de doi ani. In primii doi ani a avut un alt institutor. E copil
unic la parinti. Taml ~i mama lui lucreaza, iar copilul sta la bunica-sa,
pe care nu 0 asculta. Face ce-i trece prin cap. Nu prea aude; are 0 buna
memorie a cifrelor ~i ceva spirit critic. Scrie ingrozitor.
De vreun an copilul este foarte vorbaret, foarte dezordonat ~i ii
incomodeaza pe toti ceilalti, baieti ~i fete. Atilt povetele binevoitoare,
cat ~ipedepsele illasa indiferent; in urma insistentelor plange, promite
sa se indrepte, ca apoi s-o ia de la capat.
Anul acesta, aceea~i poveste. I~i folose~te calimara drept
scuipatoare, sparge capacele calimarilor. L-am luat ~i cu binele ~i cu
raul. M -am prefacut ca nu vad ce face ~ica putin imi pasa de tururile 1ui
de forta. Fara rezultat. Incearca mereu sa se faca remarcat intr-un fel
oarecare. Copiii au adunat la ~coala bani pentru 0 mare excursie in
comun. EI a adus doar doua coroane. In timpul recreatiei, copiii mi-au
adus la cuno~tinta ca K. are 16 coroane. Ii cer sa-mi dea banii, fiind
nelini~tita in ceea ce prive~te provenienta lor. Raspunsullui: "I-am
ca~tigat la un joc de carti". I-am spus ca mama sa ar putea lua banii de
la directiunea ~colii, pentru ca, el fiind dezordonat, era mai bine sa nu
ri~te sa-i piarda pe drumul spre casa. Mama nu s-a prezentat la ~coaUL
~tiam prea bine ca Miatul nu suflase nici 0 yorba despre aceasta acasa,
caci parintii sai sunt oameni foarte cumsecade ~i adesea vin sa se
informeze la ~coa1i'iin legatura cu situatia fiului 10LIn celedin urma am
92
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
convocat-o oficial pe mama la ~coala. Ea a ramas stupefiata, amintin-
du-~i ca in mai multe riinduri ii disparusera de acasa mici sume de bani.
De nenumarate ori am observat ca daca, la ~coaIa, i se dovede~te ca a
mintit, iti arunca 0 privire atat de pustie incat ai impresia ca te afli in
fata unui copil care prezinta 0 deficienta mintala.
Copilul a avut prilejul sa-~i vada mama plangiind la ~coala. A fost
admonestat cu tact, ca dupa aceea sa se intoarca in c1asa ~i sa faca
nazbatii care i-au amuzat pe toti elevii. Mama a fost pur ~i simplu
ingrozita ~i spunea ca sotul ei 11 va omori in Mtai pe cavil. Am
povatuit-o ca deocamdata sa nu-i spuna nimic sotului. A doua zi s-a
prezentat tatal; sotia Ii povestise totul ~i acesta nu-i aplicase nici 0
corectie copilului. Baiatul arunca responsabilitatea celorintamplate pe
unul mai in varsta decat el, care l-ar fi indemnat safure. Era yorba de
un Miat care nu frecventa ~coala publica, ci un curs privat.
Dr. A: Am mai auzit lucruri de acest gen ~i trebuie sa spun ca
peste tot ~i intotdeauna e unul ~i acela~i cantec. Ca baiatul este
dezordonat: asta inseamna, probabil, ca exista 0 persoana care umbla
pe urmele lui ~iface ordine. La ~coa1alucreaza ~inu lucreaza. Este stilul
de viata al unui copil rasfatat, cum ni se arata ~i din alte trasaturi de
caracter. Ar trebui ca cineva sa se ocupe de el in mod specialla ~coaIa.
In ceea ce prive~te faptul ca dore~te sa se faca mereu remarcat, ar fi util
sa ~tim indeosebi in ce moment ~i-a manifestat el naravul (furt).
Aceasta, fara a se recurge la improvizatii.
De doi ani mama a abandonat casa, iar copilul se gase~te la bunica
~ipare extrem de nemultumit. Se simte frustrat; ii lipsesc 0 multime din
lucrurile pe care i Ie of ere a mama. Identificam la el trasaturile de
caracter ale cuiva care vrea sa se imbogateasca. Furtul este compensatia
pentru ceea ce a pierdut.Trebuie sa tinem seama de faptul - recunoscut
chiar de Miat - ca s-a aflat sub influenta unui Miat mai in varsta. Nu
exista delincvent sau criminal care sa nu incerce sa se scuze, pentru ca
faradelegea sa sa apara intr-o lumina mai buna. Faptul ne demonstreaza
ca Miatul ~tie prea bine ca s-a indepartat de societate, de sentimentul
comuniunii sociale. A furat pentru ca voia sa lase impresia ca este
matur. Nu a gasit, dupa mintea lui, alta cale. Era obi~nuit cu mama sa ~i
se afla intr-o situatie grea. Bunica sa nu are fata de dansul aceea~i
atitudine ca mama. E mai aspra. EI lupta cu batrana. Intre ei se
manifesta 0 tensiune plina de ostilitate. Un astfel de copil, obi~nuit sa
93
 ALFRED ADLER
se bizuie pe altii, se simte ca intr-o capcana. Stilul sau de viata este
de-acum fixat ~i el cauta mereu 0 fiinta care sa-i dea sentimentul ca se
ocupa de dansul. Este ceea ce ii lipse~te. Tocmai din momentul cand a
simtit aceasta lipsa, cred eu, a inceput sa fure.
Ce l-ar fi putut impiedica pe copil sa se apuce de furat? Ocuparea
unui loc onorabilla ~coala. Lucrufoarte greu de realizat in cazul
copiilor rasfatati. Daca un astfel de copil i~i propune sa obtina totul, ca
la mama acasa, atunci avem de-a face cu un mod inteligent de a
proceda; baiatul nu este un prosHinac.
In ochii institutoarei, el este dezonorat. S-a obi~nuit sa creasca
intr-un climat de calda simpatie. S-a reu~it lini~tirea tatalui ~i baiatul
crede ca prin aceasta totul a reintrat in ordine. Fiecarei privatiuni ~i
fiecarei frustrari elle va raspunde prin noi tentative de a se imbogati.
Nu cred ca baiatul a inceput sa fure abia de doi ani, ci mult mai demuIt.
Ce 0 fi facut el cu Mnutii lui tainuiti? Pesemne ca ~i-a cumparat
niscaiva zaharicale. (lnstitutoarea: ~i-a cumparat un camaciar.) Cum de
i-a venit ideea sa sustinaca un altull-aindemnat la rele? Cum am putea
~tidaca, intr-adevar, unul mai mare I-a indepartat de calea cea buna? Ar
trebui sa 0 intreMm pe mama, daca nu cumva ea I-a pus in garda,
zicandu-i: "Nu te inhaita cu Miatul acela, ca te-ar putea duce pe carari
gre~ite" . Sau poate ca exista cu adevarat un Miat mai in varsta, care a
~tiut sa-l atraga de partea sa. Daca de catva timp are bani asupra-i, este
de crezut ca are un alt scop. Poate ca voia sa-~i creeze un suport
material, un fond. Despre lucrul acesta trebuie stat de yorba cu mama.
Se impune sa cunoa~tem ~i alte manifestari ale Miatului, din acelea pe
care Ie observam indeosebi la copiii rasfatati. Poate ca este fricos ~i nu
poate sta singur , a~aincat este de inteles sa se insoteasca cu un Miat mai
in varsta. Lucrul acesta nu este absolut obligatoriu, dar putem trage
concluziile noastre. Poate ca noaptea tipa in somn. Ceea ce mama ne-ar
putea confirma sau infirma, dupa cum ne-ar putea spune daca ~i mai
inainte copilul nu-~i manifestase tendinta de a-~i insu~i ceea ce nu-i
apartine. Am avea nevoie, de asemenea, sa ne spuna ca nu prea il
intereseaza ceilalti ~i ca felul de a avea legaturi cu ei nu este laudabil.
Nu este in stare sa-~i faca prieteni; daca se joaca cu ceilalti, vrea sa aiM
intotdeauna primul rol; are tendinta de a frecventa fie copii mai mici,
fie mai mari decat dansul. La copiii unici se intalne~te adesea predilectia
94
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
pentru persoane mai in varsta, deoarece ace~ti copii au trait mereu in
mijlocul unar oameni mai in etate.
Trebuie sa ne punem in acord asupra modului de influentare a
mamei. De asemenea, trebuie sa-l determinam pe copil sa faca progrese
la invatatura ~i sa-i stimulam curajul. Este necesar ca el sa aiba speranta
de a putea juca aici un rol ~i de a se face remarcat. V -a~ sfatui sa va
exersati in ceea ce eu a~ numi raza de actiunel. La cop iii-problema
aceastaeste intotdeauna redusa. Un astfel de copil nu are 0 larga sfera
de actiune. Trebuie sa incercam sa i-o largim, ceea ce nu este cu putinta
decat daca ii dam mai muIt curaj ~i daca el insu~i este incredintat cii se
poate face util. Tocmai aceasta ii va da posibilitatea sa-~i modifice in
intregime raza de actiune, sa 0 amplifice. In sfera atat de restransa in
care se gase~te in prezent nu-i ramane altceva de facut decat sa se
imbogateascii in secret~i sa recurga la minciuna ca sa nu scada in
propria sa stima ~i atitudine.
lnstitutoarea: Nu are note rele decat la scris ~i la ortografie, insa
nu totdeauna. La ~coala e iubit, nu este ostracizat. Cu siguranta ca
colegii nu-I detesta. Nu a repetat niciodata clasa. Este un elev lent, dar
invata destuI de bine.
Dr. A: Trebuie ~tiut de ce elevul nu este multumit de ~coala. Una
din principalele cauze trebuie sa fie faptul ca vrea sa constituie mereu
centrul atractiei. Un astfel de copil reu~e~te lucrul acesta fie facand-o
pe clovnul, fie tratandu-i pe ceilalti cu bunavointa. In ambele cazuri in
cauza se afla propria-Ie persoana. Baiatul nostru incearca cu ~iretenie
sa obtina tot ceea ce vrea. Cauta ca prin farmecul sau sa obtina tot ceea
ce i se pare dezirabil ~i s-a antrenat in acest sens din prima copilarie,
favorizat de atitudinea mamei sale, care I-a rasfatat intotdeauna.
Undiriginte: Am avut un elev care a ajuns sa fure. L-am surprins .
pe cand era pe cale sa-i fure altuia 50 de creitari. Mi-a declarat ca ceilalti
copii aveau totul ~i di el nu avea nimie. Tatal sau, sarac, nu-i dactea nici
o letcaie. EI ar fi vrut sa aiM de toate, ca ~i ceilalti copii. I-am daruit
vreo cateva zeci de creitari, ca sa-~i poata cumpara ~i el ceva. Am
repetat de mai muIte ori acest gest ~i, de atunci, nieiodata nu am mai
auzit ca acest copil sa fi furat ceva.
Dr. A: Nu dispunem de reguli spre a optirniza un copil. Masurile
pe care Ie luam actioneaza diferit asupra fieciirui copil. Nu se poate sa
apliciim una ~iaceea~i masura la cazuri diferite. In afara de posesia celor
95
j
 ALFRED ADLER
20-30 de creitari, copilul respectiv simte renascand in el un sentiment
de solidaritate, care 11fortifica moral. Nu m-a~ mira ca cineva sa-mi
spuna: I-am blitut ~i din acel moment nu a mai furat. Lucrurile acestea
sunt prea complexe ca sa Ie putem judeca in mod simplist. Ceea ce
incercam sa facem inainte de toate este sa intelegem copilul.
Respectivul copil traie~te cu ideea ca el are un drept asupra a tot ceea
ce exista, iar asta i se cuvine imediat ~i rara efort. Este 0 eroare pe care
noi incercam sa 0 facem inteleasa, iar prin aceasta intelegere 0 facem
sa dispara.
lnstitutoarea: Situatia familiala a copilului este buna.
Dr. A: Gasiti, in general, la dumneavoastra in ~coala, copii sliraci
in clasele cu un ritm mai lent de invatare, ~icopii cu 0 situatie materiala
mai buna in c1asele unde procesul de invatamant este mai rapid?
lnstitutoarea da un raspuns afirmativ.
Dr. A: Daca priviti lucrurile mai indeaproape, nu yeti gasi nici un
singur om care sa nu fi furat ceva in viata lui: fructe, dulciuri, ni~te
bagatele etc. In cercetlirile mele am intalnit faptul aproape intotdeauna.
(Catre parinti): A~ dori sa stau de yorba cu acest bliiat. Este cu
putinta sa-l dezbliram de apucaturile lui. Dintr-un anumit punct de
vedere, el mi se pare un copil deosebit. Nu v-a trecut prin minte ca are
nevoie de tandrete? Va da mereu de furca cu elite ceva, spre a putea fi
impreuna cu voi. El aude mereu ca nu ~tiu cine face nu ~tiu ce pentru
dansul. A yeti greutati cu elin ceea ce prive~te alimentatia?
(Mama spune ca mai de mult facea nazuri, dar ca acum mananca
cum trebuie.)
Dr. A: A fost bolnav? A urinat noaptea in pat?
Mama: Are mereu 0 mina de om acrit, pentru ca mereu sufera de
stomac.
Dr. A: Este fricos? ti este teama sa ramana singur? A frecventat
grlidinita de copii? Ce rolii place sajoace? Are prieteni?
TaW: Habar n-avem. Nu-i fricos. Pone, insa, intrebliri proste~ti.
tntreabli: "Mama, asta ce este? Dar aia ce este?" ~tie prea bine despre
ce este yorba, dar pur ~i simplu vrea s-o sadie pe maica-sa.
Dr. A: Cum i~i face temele? Le face singur, ori are nevoie de
ajutor?
TaW: Daca cineva ii sta in spate, totul merge de minune. Prefera
societatea oamenilor care se poarta binevoitor cu dansul.
96
PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL
Dr. A: ~tie sa inoate? Are vise anxioase? Nu este superstitios? ti
place gimnastica?
Tatal: Are 0 enorma admiratie pentru natatie; 0 data insa s-a
speriat ~i de atunci nu mai vrea sa inoate. ti place mult gimnastica ~iin
anul din urma a facut in mod regulat gimnastica. Nu are co~maruri ~inu
este anxios. Are intrucatva frica de mine, pentru ca sunt foarte nervos.
Dr. A: Fiti amabil eu dansul, plimbati-va cu el, fara sotia
dumneavoastra, pentru a putea lega prietenie ~i a face cu ajutorul
dragostei ~i al prieteniei ceea ce vreti sa faceti, nu cu ajutorul fricii... In
ceea ce prive~te dificultatile intampinate la scris ~i ortografie, ati
cercetat daca nu cumva este stangaci? S-a nascut, poate, stangaci?
(Parintii nu ~tiu sa fie stangaci. Se constata ca mama este
stangace.)
Mama: Se mai plange de faptul ca fiul ei a refuzat sa-l tradeze pe
acela care I-a indemnat sa fure ~i ca i-a dat un nume fictiv.
Dr. A: Nu se aduna ~icu aW copii? Cum se imbraca? Cum W face
toaleta? Cum se piaptana?
Tata1: A avut un prieten mai inainte, cu care se intalnea, dar a
murit.
Mama: Cand se imbraca, trebuie sa-i tot dau ghes, pana sa fie
gata.
Dr. A: Nu e nevoie sa i se dea mereu ghes; problema este mai ales
aceea de a-I face independent, treptat ~i cu blandete. Daca doriti, a~fi
bucuros sa incerc sa-l influentez. Merge cu drag la ~coaHi? Spune el ce
vrea sa fie mai tarziu? Este vanitos? In ce pozitie doarme? t~i roade
unghiile? Se scobe~te in nas?
(Parintii relateaza ca e peste masudi de vanitos, ca ar vrea sa se
faca tamplar, ca uneori i~i roade unghiile ~i ca, incolo, nu au mai
remarcat nimic deosebit la el. La ~coala merge cu drag.J
Dr. A: Faceti-l mai independent, ca sa dovedeasca un mai mare
interes pentru ~coala ~i sa-~i d~tige acolo 0 anumita pozitie. Asta 11va
feri de pa~i gre~iti. Nu-l amenintati ~i nu-i mai vorbiti de abaterea lui.
Este curios sa vedem ca acest baiat, care sufera de stomac, ~i-a
cumparat salam. Nu-i mai faceti repro~uri ~i incercati sa 11faceti
independent. Avem aici imaginea pura a unui copil rasflitat, puritatea
imaginii acesteia fiind voalata de faptul ca baiatul a fost instruit in
vederea libertatii. Exista 0 mare deosebire intre un copilin permanenta
supravegheat ~i acela obi~nuit sa traiasca singur.
<,
97
 ALFRED ADLER
(Intre timp a intrat copilul ~i doctorul i se adreseaza acestuia): -
Ce vrei tu sa faci cand vei fi mare?
Copilul: Vreau sa ma fac tamplar.
Dr. A: ~i ce vrei sa faci cand vei fi tamplar?
Copilul: Sa trag la rindea.
Dr. A: Cati prieteni ai?
Copilul: Trei.
Dr. A: ~i cu ce se ocupa ei?
Copilul: Fura.
Dr. A: Eu le-a~ spune: "Ce se va alege din voi, daca va tineti de
rele?". Iti place sa-i urmezi I'n ceea ce fac?
Copilul: Nu.
Dr. A: De ce te la~i tarat de ace~ti baieti? Mi se pare ca tu credeai
ca nimeni nu va observa ca ai furat ~i ca I'n felul acesta puteai sa-ti
cumperi ceva. Ti-e frica? E~ti curajos, a~a ca trebuie sa ai curaj ~i la
~coala. E~ti de-acum baiat mare, trebuie sa faci tu in~uti totul; ~tii sa te
I'mbraci singur, sau sa te speli, ori trebuie sa te ajute mama? Vrei sa-i
dai de lucru I'n plus. Intrucat ~tii de-acum sa faci tu I'nsuti totul, nu mai
a~tepta sa te ajute mama. Cum merge la scris? Fa un efort I'nplus ~i 0 sa
mearga mai bine. (Copilul este ~i el stangaci, ca ~i mama.) Sa nu crezi
ca au putut altii sa te faca sa furi; asta-i 0 prostie. Nu trebuie sa te iei
dupa altii. Dupa 0 luna te rog sa-mi spui dadi faci totul singur, daca ai
progresat la scris ~idaca te mai la~i tarat de altii. (Copilul iese.) Copiii
stangaci au impresia ca nu sunt capabili sa rezolve problemele a~a cum
Ie rezolva ceilalti. Ei se straduiesc sa lucreze cu mana dreapta ~i cand
vad ca nu prea merge I'~iI'nchipuie ca la ei lucrurile vor ie~i totdeauna
pe de-a-ndoaselea. Copilul stangaci poate fi identificat dupa 0 multime
de semne. Cand un copil are dificuItati la citit, scris etc., trebuie sa ne
gandim ca avem probabil de-a face cu un stangaci. In majoritatea
cazurilor jumatatea stanga a fetei este mai bine dezvoltata decat dreapta.
Numero~i stangaci prezinta dificultati la scris ~i multi dintre dan~ii
renunta sa mai progreseze, scriind toata viata ilizibil. Altii, dimpotriva,
I'~idau toata silinta ~i reu~esc sa aiM 0 caligrafie ca de dreptaci. Sunt
cei care ~i-au biruit inferioritatea ~i care, I'ngenere, au dobaudit marea
aptitudine de a triumfa asupra greutatilor; ace~tia devin arti~ti etc. Daca
vedeti 0 scriere foarte frumoasa la unul care scrie cu mana dreapta,
trebuie sa va ganditi ca poate el a fost stangaci. Avem in ora~2un numar
98
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
de aproximativ 35-50 la suta stangaci. Poate ca ei nu 0 ~tiu, dar
consecintele Ie sufera. Veti gasi un foarte mare numar de copii stangaci
atat printre cei mai buni, cat ~i printre cei mai rai oameni, la naturile
problematice, I'ncepand cu arti~tii ~i terminand cu copiii-problema.
In cazul nostru, copilul este bolnavicios, rasfatat de mama sa,
bruscat de tata, ceea ce 11face sa se refugieze ~i mai mult langa mama.
Tatal ar trebui sa se puna de acord cu ea I'n ceea ce prive~te educatia
copilului. Recent a aparut 0 situatie pentru care el nu era pregatit. E dus
la bunica sa, cu care nu se poate I'ntelege. Ea este domica de lini~te. La
~coala baiatul merge bine, dar, cu toate acestea, evadeaza. Progreseaza
la invatatura, pentru ca poate s-o faca. Cauta 0 compensatie:
stinghere~te procesul de invatamant ~iI'i amuza pe copii. Aceasta nu-i
este de ajuns ~i are chef sa fure. Sa admitem ca s-a Iasat antrenat; dar de
ce nu s-a Iasat antrenat sa-~i I'mbunatateasca de pilda caligrafia? Are
impresia ca nu este tratat cu aceea~i caldura sufleteasca cu care fusese
obi~nuit odinioara. Poate ca I'n prezent se gase~te I'ntr-o situatie mai
buna, dar ~i-a pierdut curajul. Poate ca anterior nu a fost primit la ~coala
atat de amabil ca astazi. Trebuie sa ne intrebam daca nu are nevoie de
I'ncurajare. Nu trebuie sa il zorim, ci sa a~teptam:sa-i dam rag azul
necesar. Poate ca ar trebui sa-i spunem: "Vad ca totul va merge bine!
Constat ca tu vei fi din nou printre cei mai buni elevi". El a dorit
dintotdeauna ca institutoarea sa se ocupe de dansul. Daca s-ar mai purta
inca 0 data a~a cum nu se cuvine, i-a~ spune: "Nu merita sa te ostenqti,
noi toti ne yom ocupa de tine". Asemenea afirmatie ar putea sa-l
impresioneze. Modull'n care urmeaza sa fie pronuntatii, depinde de
individualitatea fiecaruia. In ceea ce ma prive~te, poate ca a~ face-o cu
o nuanta de umor.
NOTE
1 Sublinierea traducatorului.
2 Referire la Viena. (Nota trad.)
99

VII. CAND PRA.SLEA
E DESClJRAJAT
"Emil are 14 ani".
Este varsta pubertatii. Cunoa~tem cii aceasta problema a fost
tratata in diferite moduri, de la autor la autor. Unii au fost in stare sa
presupuna ca la aceasta varsta copilul este posedat de diavol sau
intoxicat de vreo otrava endocrina. Astazi, insa, ~tim ca nimic nu s-ar
putea manifesta fara ca in prealabil sa fi preexistat sub forma latenta.
Capital este faptul ca in momentul pubertatii copilul are tendinta de a
demonstra ca este un adult, ca nu mai este copil. Daca ma straduiesc sa
dovedesc cii nu mai sunt un copil, voi depa~i totdeauna masura, voi face
gesturi exagerate ~ivoi incerca, prin toate mijloacele, sa-i imit pe adulti
in toate manifestarile lor. Supozitia psihologilor (care nu sunt medici),
potrivit ciireia glandele genitale nu se dezvolta decat concomitent cu
pubertatea, nu poate fi admisa.
"Este mezinul dintre alJi cinci copii, in varsta de la 26 piina la 17
ani. tn ~coala primara a fost totdeauna printre primii, insa, de la intrarea
sa in liceu, prezinta 0 relaxare ~i riscii sa fie exmatriculat din ~coala".
Eforturile mezinului, atilt timp cat se afla intr-o situatie agreabila,
sunt incununate de succes, dar daca situatia se schimbii, bagam de
seama ca el nu a fost suficient de pregatit pentru aceasta. El nu se poate
adapta decat cu conditia de a fi primul dintre cei din frunte.
"A trebuit sa repete c1asa ~i de atunci nu progreseaza decat cu
multa greutate" .
100
PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL
Fara indoialii cii tulburarile au inceput mai devreme, anume la
inceputul intrarii in liceu. Nu suporta noua situatie. Liceul are
propriile-i exigente. Alti profesori, care inca nu-l cunosc pe acest vechi
faraon, nu-l trateaza cu indestula afectiune; el este of ens at ~i surghiunit
pe ultimul plan. La ~coala primara situatia sa era u~oara, era bine vazut,
iar acum se love~te de dificultati ~i nu mai progreseaza.
"Spune cii ~coala nu-i mai place, intrudit ii aduce mai multe
necazuri decat bucurii".
Cu toate ca exprimate altfel, acestea inseamna pentru noi acela~i
lucru: el nu se simte in apele lui decat dacii traie~te 0 anumita satisfactie
~i daca poate fi primul.
"Liceul i se pare cu totul detestabil de cand unul dintre vechii
colegi de la ~coala primara, care nu inregistrase succese deosebite,
reu~ise sa nu repete c1asa, devansandu-l astfel cu un an".
Mezinul nu suporta ca un altul sa i-o ia inainte. El a parcurs un
drum lung pana cand i-a depa~it pe ceilalti ~i a luptat cu multe
dificultati.
"Se plange de tratamentul diu pe care 11 suporta la ~coala,
aruncand cea mai mare parte a acestei gre~eli pe dirigintele sau care, pe
cat s-ar parea, ii face, prin rautatea sa, viata grea".
Deci este de ajuns sa nu-l rasfeti, pentru ca el sa-~i manifeste
deodata indispozitia.
"Mama ne spune cii, incepand de la intrarea la liceu, s-a schimbat
in toate privintele, in dezavantajul sau".
Prima intrebare pe care ne-o punem intotdeauna este urmatoarea:
in ce situatii a dat el expresie plangerilor ~i in ce imprejurari s-au
manifestat neajunsurile sale?
Liceul poate fi considerat drept un test. Faptul ca din momentul
intrarii la liceu el s-a transformat, este un indiciu cii nu a fost bine
pregatit pentru aceasta situatie.
A doua intrebare este: cum se explica faptul cii biiiatul prezinta 0
pregatire insuficienta? ~tim cii este yorba de un mezin ~i ca, in general,
acesta este rasfiitat. Trebuie, deci, in examenul pe care 11intreprindem,
sa cautam sa confirmam di avem de-a face in chip efectiv cu un copil
rasfatat.
"EI este nervos, iritabil..."
Ca oricine, se simte jenat ~i intr-o situatie care 11cople~e~te.
101
 ALFRED ADLER
" ... foarte neastamparat ~i, in general, neascultator" .
Acum intelegem de ce conduita sa acasa este atilt de rea. Atata
vreme cat un individ va cunoa~te intrucatva succesul ~i va inregistra
reu~ite, lucrul acesta se va repercuta ~iin alte domenii. Daca baiatul ar
avea reu~ite la ~coala, ele s-ar face remarcate ~i acasa. Putem compara
comportamentul sau cu acela al unui slujba~ subaltern care este
confruntat cu nemultumiri la serviciu, unde se afla expus criticilor ~i
injuriilor ~i care, 'intors dupa aceea acasa, se cearta cu nevasta ~i copiii.
Copilul ar vrea sa ocupe, cel putin acasa la el, po ziti a cea mai inalta.
Faptul acesta se exprima 'in neascultarea sa.
"Potrivit informatiilor furnizate de mama, el este bun, ~tie sa i~i
cucereasca anturajul prin amabilitatea ~i tandretea lui".
Veti intalni adesea copn rasfatati foarte priceputi sa-i ca~tige pe
altii ~i sa-~i atraga afectiunea din parte a lor.
"EI face totul pentru mama sa, dnd 0 vede ca plange sau ca
sufera".
Fiind distribuitor de tandrete, ~i-a ~i atins scopul, anume
tiranizarea ~i dominarea mamei sale. De acum incolo el 'i~i po ate
demonstra tandretea. ~i aici avem de-a face cu un mod inteligent de a
actiona. Daca s-ar comporta cu duritate, poate ca ar fi pus in pensiune,
pentru ca familia sa nu mai aiba de suferit din aceasta cauza; duritatea
adaugandu-se slabului sau randament ~colar, el ar pierde partida.
Constatam ca baiatul acesta mai nutre~te 0 anumita speranta, pentm ca
altfel nu ~i-ar manifesta bunatatea, tandretea. Pentru dansul se impune
sa pastreze favoarea mamei ~i sa gaseasca un ajutor in ea. Bunatatea sa
nu 0 socotim 0 virtute, ci un subterfugiu reu~it, ca sa nu intinda coarda
peste masura.
"Tatal a parasit domiciliul conjugal de trei ani".
Probabil ca aceasta imprejurare a determinat schimbarea in
atitudinea sa la ~coala. Plecarea tatiHui a putut sa coincida cu perioada
pregatitoare pentru intrarea la liceu, plecare care trebuie sa-l fi
impresionat adanc. Poate ca a vrut sa pIece 'impreuna cu tataI, poate ca
acesta este momentul 'in care a inceput noua situatie, tatal pe care il
iubea (de~i reprezenta atunci ~i el 0 bariera pentru copil) era de-acum
absent; ar voi, a~adar, sa joace rolul "marelui Domn" .
"Dupa opinia mamei, lipse~te din casa 0 mana forte".
102
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
lata 0 informatie pretioasa referitoare la stilul de viata al mamei:
ea traie~te cu convingerea ca, in situatia sa, 0 femeie este mult mai slaM
~i ca doar un barbat ar putea ajunge la 0 solutie. Daca mi-a~ permite sa
sustin aici ca mama exprima sentimentul ei de inferioritate nu numai
prin aceasta, ci ~i faptul ca subantelege: "sunt prea slaM, nu a~ izbuti" ,
multi nu ar 'intelege-o pornind de la simpla refleqie: "lipse~te 0 mana
forte pentru Miat". Mama nu poate sa faca altceva decat sa-~i arate
suferinta.
"Ea sustine ca nu 0 poate scoate la capat cu acest baiat".
"De zece luni el doarme in camera mamei".
Po ate ca este un rezultat dobandit de el sau poate, dimpotriva,
mama are nevoie de prezenta lui. Oricum, faptul demonstreaza un
ata~ament puternic, insa excesiv, daca luam in considerare ca baiatul
are deja 14 ani.
"Trebuie totdeauna sa insi~ti pentru ca el sa se a~eze la mas a" .
U nul din semnele obi~nuite la copiii rasfatati este ca ei fac mofturi
in ceea ce prive~te mancarea.
"EI nu urmeaza, in general, sfaturile care i se dau. Intarzie in pat
pana la ora noua ~i ajunge cu 'intarziere la ~coala".
Motivul este acela ca se gase~te la 0 mare "distanta" de ~coala.
Daca un copil intarzie la ~coara, avem in aceasta indiciul ca raporturile
sale cu ~coala sunt departe de a fi bune.
"In asemenea caz el nu se atinge de micul dejun ~i readuce acasa
adesea gust area pusa in ghiozdan".
Acesta este punctul sensibil al mamei, iar copilul, care I-a
descoperit cu foarte mare exactitate, 0 tortureaza prin atitudinea lui.
Mama a insistat prea mult asupra importantei hranei, a supraevaluat-o,
dezvaIuindu-~i ea insa~i punctul sensibil, pe care copilul il "exploa-
teaza".
"Daca ar fi s-o credem pe mama, copilul nu prea minte, mai ales
in chestiuni de bani".
Mama nu exprima 0 opinie foarte clara, dat fiind faptul ca, totu~i,
este yorba de minciuni ..
,,Ambitia lui pare sa vizeze alte domenii".
Se confirma aici ceea ce cred ca am descoperit intr-un pasaj
anterior. Copilul ar vrea, cu orice chip, sa fie primul; el nu-~i pierde
speranta in aceasta privinta ~i cauta mijlocul de a-~i atinge scopu!.
103
 ALFRED ADLER
"El este prim-solist in corul unui mare templu" .
Constatam, prin urmare, ca a reu~it sa fie primul. Se pune acum
intrebarea: de ce nu este multumit? (Sa notam ca are un frate care este
excelent cantaret ~i care da concerte.) Probabil ca faptul di a izbutit sa
fie prim-solist in corul unui templu nu il satisface. Ambitia sa este mai
mare. Poate ca vrea sa ajunga ~i mai sus. Ar trebui sa i se dea 0 ~ansa ~i
in alte domenii. In aceste conditii s-ar putea sa se comporte corect ~i la
~coala. Important este ca nu ~i-a pierdut speranta ~ica el continua cursa.
Daca ~i-ar pierde complet curajul, ne-am putea a~tepta din parte-i la cele
mai rele lucruri. Ar putea deveni criminal sau sa se cufunde in nevroza.
Daca consimtim sa aprofundam problema, servindu-ne de informatiile
de care dispunem pana in prezent, ne yom gasi intr-o situatie relativ
dificila. Nu vedem nici un semn care sa ne permita sa presupunem ca
acest copil ezita in vreun fel. Nu-l gasim agresiv, deci mai probabil este
ca nu va deveni un nevrotic. Daca ar fi fost mai activ, daca, pe deasupra,
ar prezenta tendinta de a-i vatama pe ceilalti, de a da din coate mai
agresiv, am putea presupune ca ar putea sa "lmbrati~eze" 0 cariera de
criminal. Faptul ca minte in chestiuni de bani nu este pentru noi 0
informatie sufieienta in acest sens. Mai degraba am putea presupune ca,
pierzandu-~i speranta, va.deveni un nevrotic.
"De catva timp se intereseaza mai ales de bicic1eta" .
Praslea! Faptul ca ~tie sa ruleze bine pe bicic1eta s-ar putea sa-l
faca sa creada ca mai tarziu va participa la curse cic1iste.
"Dorinta lui cea mai mare este acum sa aiba 0 bieic1eta. Potrivit
informatiilor furnizate de mama, el este cheltuitor".
Daca aceasta caracterizare se confirma, am putea gasi aici 0
posibilitate de interpretare ~i sa tragem conc1uzia ca acest baiat ar fi
capabil sa comita furturi, in cazul in care ~i-ar pierde orice speranta.
"El dispune de 0 suma de bani destul de importanta" .
Probabil ca afirmatia este exagerata.
"Are cativa prieteni care invata 1a 0 alti'i ~coa1i'i, dar pe care mama
nu-i agreeaza".
Este interesant de observat ca i~i cauta prieteni nu acolo unde a
suferit e~ecuri, ci mai degraba acolo unde mai era inca in plina
stralucire.
"A fost fericit in timpul unei ~ederi la tatal sau, in Anglia".
104
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Acolo, desigur, conduita lui a fost din cele mai amabile ~i
politicoase, deoarece se afla intr-o situatie care ii era pe plac ~i povara
~colii nu-l mai apasa.
"Pesemne pentru ca nu mai trebuia sa frecventeze ~coala".
"De un anumit timp ar fi mai putin dezordonat".
(Ca urmare a unui tratament aplicat de dr. V.)
Dezordinea este semnul copilului rasfatat.
,,0 ancheta la ~coala ne arata ca intreaga familie este probabil
responsabila de neglijenta acestui copil. Cu totii zabovesc in pat pana
laamiaza".
A~ dori sa va imparta~esc 0 observatie care mi se pare foarte
importanta. In epoca noastra, marcata de necesitatea tatalui de a munci
intens, ceea ce in cele mai multe cazuri face ~imama, sunt rare ocaziile
de a strange randurile familiei; de aceea mi se pare deosebit de
important, pentru viata ulterioara a copilului, ca intreaga familie sa se
gaseasca reunita dimineata, la ora 7, pentru micul dejun (tinand seama
de orarul ~colilor noastre). Veti constata ca acolo unde lucrul acesta nu
se face, apar in familie numeroase necazuri. Copiilor care, de la cea mai
frageda varsta, nu au fost obi~nuiti sa se reuneasca in jurul mesei
familiale, Ie va lipsi baza unei veritabile educatii sociale. Este locul
unde toata lumea ar trebui sa converseze Intr-o atmosfera de buna
dispozitie, de veselie, sa discute deschis, dar nu pe teme criticabile sau
pe tema slabelor randamente ~colare etc. Acestea trebuie abordate in
alte momente. Yeti ~ti vreodata sa apreciati indeajuns avantajul de a
avea reunita familia, la ora 7 dimineata, pentm mieul dejun? De
douazeci de ani insist asupra acestui lucru. Raspunsul este adesea un
suras neincrezator, multi reufuzand sa creada in acest sfat. Am avut
totu~i posibilitatea sa constat ca anumite dificulti:iti nu au fost de gas it
decat acolo unde nu exista aceasta obi~nuinta.
Fire~te ca acela care zace toata dimineata in pat, seara nu va putea
adormi, lipsindu -i oboseala naturala de rigoare. Ciind auzim pe cate unii
plangandu-se de faptul ca seara copiii lor fug de acasa spre a-~i petrece
timpulla carciuma sau la cinematograf, Ie putem imputa circumstanta
aratata mai sus. Cu ajutorul acestui obieei, pe cat de simplu, pe atat de
u~or de realizat, s-ar putea preveni 0 multime de rele.
"Potrivit informatiilor furnizate de diriginte, intreaga familie
minte ~i mi se pare indicat sa receptam informatiile care provin de la
105
 ALFRED ADLER
aceasta cu 0 anumita neincredere, deoarece mama mi se pare ca, din
fanfaronada, nu spune adevarul..."
Daca tinem seama de cele spuse mai sus, nu gasim ca fanfaronada
mamei este mare lucru. Este incontestabil faptul ca baiatul este
inteligent ~i ca are 0 voce frumoasa; probabil ca acestea reprezinta mult
in ochii mamei, dar eu nu a~ vedea aici nici 0 fanfaronada.
"Deoarece toti profesorii sunt de acord ca baiatul este mincinos,
neatent, puturos ~i prefacut" .
Caracterizarea este dura. Daca este sa admitem ca este exacta, ea
nu este mai putin 0 critica severa. Baiatul pare sa vada in toti profesorii
sai ni~te du~mani. Particularitatile acestea reprezinta manifestari ostile
corespunzatoare unei lupte permanente.
"Dar ei toti au convingerea ca baiatul nu este prost ~i ca ar putea
raspunde exigentelor ~colii in cazul in care ar avea conditii mai bune;
in prezent nu raspunde acestor exigente".
Atunci ciind baiatul acesta, care vrea sa se afle mereu in frunte, se
confrunta cu 0 situatie grea, nu poate face fata exigentelor ~colii. Gasim
aici trasaturile de caracter ale luptatorului care se opune unei puteri
superioare.
"Numai la patru materii de studiu se arata insuficient pregatit:
matematica, istorie, geografie, religie".
Este surprinzator ca el sa nu reu~easca in ceea ce prive~te religia,
dar poate di nu se inte1ege cu profesorul care 0 preda. Prezinta interes
gradul in care a ramas in urma la invatatura. Cat prive~te matematica,
veti constata, in genere, ca la aceasta materie au dificultati copiii
rasfatati. E posibil, pe de alta parte, ca el sa fie pe picior de lupta cu
profesorul respectiv. Nu-mi pot explica dificultatile intampinate de
acest copilla matematidi decat prin faptul ca, spre deosebire de alte
materii, matematica face abstraqie de orice regula. Aceasta materie
lipsita de orice regula planeaza in spatiulliberl; trebuie sa ajungi la 0
conc1uzie prin propria ta putere ~i prin combinatii. Adica un lucru de
care sunt incapabili copiii rasfatati, pentru ca ei ar dori sa se sprijine pe
ceva, sa aiM un suport. Acest suport l-ar putea eventual gasi in regulile
unei limbi straine, dar nu in matematica, de unde ~i frecventele e~ecuri
ale acestor copii la materia respectiva.
Este probabil ca examinarea inteligentei, efectuata recent, sa
confirme faptul.
106
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"Examinarea inteligentei arata un coeficient in jurul a 100".
In ceea ce ne prive~te, suntem convin~i ca baiatul este inteligent.
Se pune, in acest caz, intrebarea ce este de facut. Terapeutica decurge
in mod automat din cele spuse mai sus. Trebuie apelat la cine va care
sa-i ca~tige increderea. La cineva care, de asemenea, sa-l incurajeze ~i
sa-i amplifice interesul fata de colegii sai ~i fata de toate materiile de
invatamant. S-ar putea discuta deschis cu dansul, con~tientizand la el
ceea ce baiatul simte in mod obscur ca nu merge in comportamentul
sau. Dupa un astfel de tratament baiatul i~i va reduce neindoielnic la
minimum atitudinea sa eronata. S-ar putea, de asemenea, sa i se atraga
atentia asupra faptului ca exista dificultati ~i ca trebuie sa te dovede~ti
puternic in fata greutatilor pe care Ie intalne~ti. Nu va reu~i insa decat
acel educator in care copilul are incredere. Probabil ca un prieten va
reu~i mai bine in acest caz, deoarece bliiatulle va stima pe femei tot atat
de putin ca pe propria-i mama; iar, pe de alta parte, ~tim ca el se
comporta fata de tatal sau intr-un mod cu totul diferit, atitudinea sa fiind
agravata din momentul in care acesta din urma nu s-a mai putut ocupa
de copil. Fratele sau mai mare ar trebui sa-i ca~tige increderea, ar trebui
sa-i inteleaga situatia in ansamblul ei, cu toate corelatiile. Ar trebui, fara
a-I critica, sa-i propuna 0 noua viata, ~tergerea cu buretele a intregului
trecut. Ar trebui sa-i faca explicita dorinta lui secreta de a deveni
cantaret. Ar trebui sa-l convinga ca ~i-a pierdut interesul pentru ~coala
pentru ca a crezut ca nu va putea juca un rol in domeniul muzicii. Acest
frate mai mare ar trebui, de asemenea, sa Ie ceara profesorilor sa-i
acorde baiatului un anumit ragaz; pentru ca, fie ~i daca el reu~e~te sa-l
redreseze, rezultarul ar fi negativ in cazul in care baiatul ar primi 0 nota
proasta. Slabul sau randament ~colar actual poate fi pus pe seama
sentimentului de oprimare pe care 11traiqte in ~coala.
NOTE
1 Asertiune surprinzatoare, daca ne gandim ca Incepand cu cele patm
operatii fundamentale ale aritmeticii, cu "regula de trei compusa" ~i cu "regula
de trei simplli", matematica este guvemata de tot felul de reguli. Ce-i drept, insa,
toate aceste reguli nu se sprijina pe procese vizibile In natura, nu au
"materialitatea" acestora, llisand impresia planarii in vid, in conventional. (Nota
trad.)
107

VIII. DEBIL MINTAL SAD
COPIL- PROBLEMA?
Este extrem de important sa ne facem 0 idee prin noi in~ine asupra
unui caz de copil greu educabil, mai inainte de a-I fi vazut pe copil sau
pe mama. Va voi expune istoricul unui caz ~iyeti vedea cum fac eforturi
sa trag conc1uzii pana ~i din cea mai insignifianta informatie:
"In toamna anului 1915, cand B. a venit la gradinita de cop ii, era
copilul cel mai neglijat ~i mai arierat ce s-ar putea imagina, atat din
punct de vedere fizic, cat ~i intelectual".
Putem deduce de aici ca nimeni nu s-a ocupat de dansul. 0 "De altfel, dupa 0 scena, de care cei dinjurul copilului nu au tinut
particularitate a dezvoltarii intelectuale este aceea ca trebuie ca un copil
sa se gaseasca in chip necesar in relatie cu cineva care sa-i permita
exersarea spiritului.
"Este subalimentat, rau ingrijit, insuficient Imbracat, descult, cu
toate ca suntem in toiul iernii".
Este yorba, pe cat se vede, de un copil provenit dintr-o familie
foarte saraca.
"A yea ~i 0 intarziere intelectuala foarte accentuata ~i abia daca
putea sa vorbeasca".
Dezvoltarea limbajului copilului nu poate avea loc decat in
conditiile unui raport social. Daca Ii lipse~te acest raport, copilul nu-~i
poate dezvolta limbajul.
Se impune, de asemenea, sa ne punem intrebarea daca nu cumva
copilul este un deficient mintal. Nu este decat 0 ipoteza ~itrebuie sa ne
continuam cercetarile cu prudenta, deoarece, emitand un astfel de
108
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
diagnostic, s-a terminat cu copilul. Este de neiertat sa nume~ti prostanac
un copil care nu este a~a ceva.
"Cand s-a incercat sa se stea de yorba cu dansul, s-a ascuns ~i a
inceput sa ude ~i sa se zvarcoleasca".
Daca cineva incearca sa se apropie de dansul, ia pozitie de
aparare. Lasa impresia ca apartine celui de-al treilea tip de copii: cei
nedoriti, nelegitimi sau infirmi. Se vede cat de colo ca W prive~te
semenii cu ostilitate.
"Este foarte la~..."
o fiinta nu are curaj decat acolo unde se simte acasa.
"I-a atacat pe copii, luand seama ca sa nu fie ~i el atacat de catre
ace~tia ... La masa avea nevoie sa fie ajutat, a~teptand sa fie hranit" ...
Trebuie sa receptam cu rezerva aceste informatii. A~a sunt, in
general, copiii rasfatati, care prezinta dificultati in ceea ce prive~te
hranirea. Dar este posibil ca ~i aici sa avem de-a face cu 0 atitudine de
ostilitate. Intr-adevar, este cu putinta ca cineva sa-~i dea osteneala sa-l
indoape pe un copil pe care nu-l iube~te, ca astfel sa termine mai repede
cu el. A~a se face ca acesta nu invata sa manance.
"El insa adesea refuza hrana, cu toate ca era flamand" .
(:opilul acesta se poarta ca intr-o tara du~mana. Trebuie, Insa, sa
cercetam atent daca nu prezinta semne de deficienta mintala.
nicicum seama, el s-a calmat ~i a infulecat cu lacomie mancarea" .
A~adar, nu statea chiar atat de rau cu mancatul.
"Este un copillegitim. A invatat foarte tarziu sa mearga ~i sa
vorbeasca, dar pana acum nu a reu~it sa se exprime corect".
Ne explicam dificultatile in ceea ce prive~te limbajul. Cat despre
mers, este necesar sa ne gandim la dificultati organice. Poate ca ~i
aparitia dintilor este In intarziere, ceea ce face parte din dispersarea
parintilor, ~i fara indoiala ca exista in familie 0 persoana care se ocupa
de el. Poate 0 bunica, 0 matu~a, 0 sora mai mare, de care copilul putea
dispune Intr-o anumita masura. In aceste conditii, am putea trage
conc1uzia noastra, intelegand atitudinea sa la gradinita de copii. Daca
conceptia nu ni se confirma, 0 yom modifica cu draga inima.
" ... ~i se revolta impotriva lor la cea mai mica ocazie".
Se pare ca membrii familiei nu I-au tratat cu prea mare duritate.
A se opune este un mijloc de lupta, iar in fata unui anturaj deosebit de
109
J
 ALFRED ADLER
puternic un copil nu se revolta. Poate ca mai inainte se aflase intr-un
mediu in care era inconjurat de 0 anumita afeqiune, cum nu a fost cazul
ulterior. Trebuie sa avem unele puncte de plecare pentru a ne putea
continua cercetarile.
"Lovea cu picioarele, se rostogolea pe jos, urla, apuca ~i trantea
tot ce ii ie~ea in cale".
Constatarea aceasta vine sa intareasca ipoteza unui anturaj
schimbat in defavoarea copilului. Probabil ca a avut loc 0 schimbare de
situatie. Cele presupuse de noi se confirma: mai intai razgaiat, dupa
aceea a fost neglijat, iar faptul acesta I-a adus in stare de salbaticie ~i
ostilitate.
J~i uda in mod constant a~ternutul".
Probabil ca vrea ca cineva sa se ocupe de persoana lui ~i ca are
tendinta sa se faca remarcat intr-un mod dezagreabil.
" ... ~i i~i roade unghiile"l.
Veti regasi acest obicei la copiii incapatiinati. Li se cere mereu sa
nu-~i roada unghiile, iar ei, continuand s-o faca, i~i arata prin aceasta
opozitia.
"Lacomia lui era atat de mare incat la gustarea de dupa-amiaza
uneori se repezea ~i Ie lua copiilor ciite ceva din mana".
Nu are un sentiment de comuniune social a prea dezvoltat ~i acest
fapt se manifesta ~i prin gesturile lui.
"A yea un rahitism foarte accentuat ~i 0 mare ramanere in urma in
ceea ce prive~te dezvoltarea intelectuala".
Confirmare, deci, a presupunerilor noastre.
"Nici 0 urma de sociabilitate, a~a incat nu se intelegea cu nimeni".
Acest comportament corespunde atat tipului de copil rasfatat, cat
~i tipului de copil detestat.
"Chinuia animalele" .
o astfel de manifestare este de asemenea comuna celor doua
tipuri de copii mentionate. Astfel de copii vor sa-~i demonstreze
puterea.
"Prindea mu~te ~i Ie strivea cu 0 bucurie aparte" .
II vedeti aici pe cel puternic in fa!a celui slab.
"V oia sa fie intotdeauna eel dintai" .
110
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Opinia pe care am exprimat-o la inceput se adevere~te. Poate ca
anterior parintii sai s-au aflat intr-o situatie mai buna, ca apoi sa decada;
din acel moment el a fost lipsit de dldura familiei, de afectiune.
"Preocuparea lui permanenta este sa comande, iar dad nu
reu~e~te, i~i pocne~te camarazii, rastoarna mesele ~i scaunele, se
trante~te pe jos ~i nu mai vrea sa ~tie de nimeni ~i de nimic" .
Trasaturi de caracter ale unui copil razgaiat, Care nu concepe sa
nu se afle mereu in centrul atentiei.
"In prezent frecventeaza cu placere griidinita de copii ~i i~i da
silinta sa aiba intotdeauna asupra sa batista pe cil[e i-am facut-o cadou".
Da semne de adaptare, cum ne-o ~i arata relatia amiabila stabilita
cu educatoarea de la griidinita. Constatam ca aceasta a ~tiut sa-i cii~tige
increderea ~i sa reconstituie situatia agreabila in care copilul a fost
rasfa!at. In mintea lui aceasta se traduce earn in felul urmator: "Iata-te
in pliicuta situatie catre care tu tinzi dintotdeauna" . De acum incolo
trebuie sa-i fie trezit interesul pentru alte lucruri, care I-au lasat rece
pana in prezent.
,,11 intereseaza tot ceea ce vede aieL Este fericit daca i se dau
ocupatii cat de multe; de pilda sa hraneasca 0 pasare, sa ude florile, sa
mature, sa-i ajute pe cei mai mici deciit el sa se incalte ~i a~a mai
departe".
Supozitia noastra, potrivit careia ne-am fi putut afla in fata unui
caz de deficienta mentalii incepe sa se c1atine. Copilul este adaptabil,
s-a imprietenit cu educatoarea ~i se comporta cu bun-simt. Diagnosticul
de deficienta mentala mi se pare insuficient motivat ~i nu merita sa fie
retinut.
"Situatia lui familiala este cat se poate de trista. Tatal sau a murit
de tuberculoza; mama, muncitoare, nu se preocupa de educa!ia lui".
Cine 1-0 fi rasfatat? Poate tatal sau, inainte de a muri?
"Mama baiatului a vandut lucrurile pe care i Ie diidusem -
paltona~ul de iarna, incal!arile etc. - ~ini I-a trimis din nou in zdrente".
Imaginati-va situatia acestui copil detestat, crescut intr-o
atmosfera lipsita de dragoste ~i de caldura (in intelesul aproape propriu
al cuvantului, dat fiind faptul ca i-a vandut paltona~ul de iarna).
"Este mezinul; ceilalti copii sunt in viirsta de 10, 15 ~i 19 ani".
lata ceea ce ne permite sa presupunem ca poate unul dintre ace~ti
copii s-a ocupat in mod special de mezin. Pentru ca, in ceea ce prive~te
111
j
 ALFRED ADLER
dezvoltarea copilului, suntem obligati sa tinem seama de faptul ca el
este cel mai mic. Daca avem in vedere faptul ca a fost rasfatat, este cert
ca, in calitatea lui de mezin, dispunea de 0 anumita putere. Are trei
inainta~i ~i vrea sa-i imite. Dar nu vrea ca ei sa dispuna de mai multa
putere decat dansul, ci el sa fie acela care se afla in frunte, mai ceva
decat oricare din fratii sai.
"Adesea plange, dar numai cand i~i manifesta opozitia sau cand
11 apuca furia".
Plansul este 0 arma deosebit de eficace. Atunci cand copiii
observa di prin plans nu ne impresioneaza, se opresc. Baiatul nostru se
sluje~te de plans pentru a se pune In valoare. Un cuplu de surdomuti
avea un baiat care auzea ~i vorbea bine. Cand se lovea, plangea fara a
scoate nici cel mai mic zgomot. Lacrimile ii curgeau pe obraji, darintr-o
mutenie totala. Intelegem foarte bine lucrul acesta, intrudit copilul ~tia
ca zgomotul nu avea nici un efort asupra parintilor sai. Identificam ~i
aici amprenta lasata de anturajul in care se dezvolta copilul.
"Jocurile lui preferate sunt gimnastica ~i constructiile".
Este probabil ca acest copil sa nu fie nici atat de neindemanatic ~i
nici inapoiat mintal.
"Basmele lui preferate sunt «Spiridu~u1» ~i «Frumoasa din
padurea adormita».
A incerca sa tragi invataminte din basmele de acest fel este a-ti
pune serios mintea la contributie. In cel dintai este vorba de un vicle~ug
dejucat printr-un alt vicle~ug. Cat despre preferinta fata de "Frumoasa
din padurea adormita", ea ni se pare semnificativa. Fara indoiala ca
baiatului ii place basmul acesta intrucat exprima intrucatva speranta de
a-~i asigura succesul printr-un act de exp-aordinar curaj. Cred ca materia
acestor basme trebuie profund explorata, spre a se stabili ce elemente ii
impresioneaza in mod deosebit pe copii. Cunoscandu-l mai bine pe
baiatul nostru, am putea intelege mai exact de ce ii plac lui indeosebi
aceste doua basme.
"Ziua in amiaza mare el viseaza".
Daca prin aceasta trebuie sa inteleg ca el se lasa prada reveriilor,
faptul ne aminte~te de "Frumoasa din padurea adormita" care, ~i ea,
doarme. Cum sa gasim noi un fir conducator, care sa ne ajute sa-l
intelegem mai In profunzime pe acest copil?
"Cu catva timp in urma el adormea din cauza sUibiciunii fizice,
ceea ce ne facea sa ne temem ca intr -0 zi nu se va mai trezi" .
112
PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL
Poate ca acea slabiciune era in legatura cu ideea din "Frumoasa
din padurea adormita". Am motive sa cred ca un astfel de copil este Tllai
interesat decat altii de somn, dat fiind ca 11 pasioneaza basmulla care
ne-am referit.
"Pe cat se pare, copilul acesta a fost martirizat".
Pesemne ca mama copilului nu fusese zgarcita cu bataile.
"Peste tot se simte respins ~i cauta sa atraga atentia celorlalti" .
Aceasta trasatura nu este proprie copilului martirizat care fuge de
ceilalti ~i cauta totdeauna sa se eschiveze. In cazul de fata avem de-a
face cu un copil rasfatat, care vrea sa capteze mereu atentia anturajului.
"Laudele sunt pentru el totul. Cand i se spune: «Ei bine, B., tu e~ti
un baiat comsecade!», ochii Ii stralucesc ~i, pentru moment, totul merge
bine".
Caracter de copil rasfatat. Intr-o asemenea situatie, el este in
elementullui: este scopul vietii sale, al stradaniilor lui.
"Daca incepe un lucru, 11 duce pana la capllt, iar daca e laudat, e
fericit sa faca inca pe atat".
lata calea pe care 11 puteti mobiliza pe baiatul acesta. Daca
lucreaza, este in primul rand pentru ca in felul acesta este pus in situatia
de a fi laudat ~i iubit. Trebuie de folosit aceasta situatie ~i sa continuam
sa-l facem sa inteleaga ca este bine sa se faca util, dar abtinandu-ne de
a-i adresa imediat laude. Este suficient sa-i spunem: daca procedezi a~a,
~i nu altfel, va fi cat se poate de bine.
"Se comporta ca un pu~tiulica de doi ani, ba chiar 0 face pe
bebelu~ul ~i pe prostul, numai ca sa fie mangaiat ~i rasfatat".
Veti vedea nu rareori copii razgaiati ~i chiar ~i adulti care se
comporta ca ni~te copila~i, mimand pelticia copiilor mici. Ei regreta
acea stare din trecut ~i ar dori sa revina la ea, simtindu-se atunci la fel
de bine ca in paradis. Probabil ca rasfatul baiatului dateaza din perioada
in care el a fost bolnav. In cursul unei boli survin stari grave cand nu se
poate sa nu-l dezmierzi pe copil. De aici se trage nevoia lui de a fi
mangaiat, de a se face laudat ~i iubit. Se comporta in consecinta, dar
fara a fi con~tient de aceasta. A~adar, explicandu-i cum stau lucrurile,
am putea obtine totul de la dansul.
"V orbe~te foarte prost. Este bine conformat, dar din cand in cand
sufera de urechi".
Probabil ca este yorba de 0 otita a urechii medii, nevindecata
complet. Dadi nu a fost atins in profunzime de aceasta boala, s-ar putea
113
j
 ALFRED ADLER
ca el sa prezinte 0 mare sensibilitate in ceea ce prive~te auditia ~i
muzica, dat fiind faptul ca auzul sau este probabil mai fin dedit la
majoritatea oamenilor. Avem 0 confirmare in legatura cu aceasta
maladie serioasa din prima sa copilarie. Nu toti copiii fac otita la
urechea mijlocie. In acest caz am putea sa-i revelam un nou domeniu
de formare. L-am putea integra in societate prin intermediul unui cor,
in general prin intermediul muzicii.
"Este intarziat din punct de vedere intelectual, prezentandu-se ca
un copilin varsta de trei ani".
Baiatul, care 0 face mereu pe copila~ul in varsta de trei ani ~i lasa
impresia ca-i lipse~te inteligenta, pe cand, in realitate, are cinci ani,
ne-ar putea lasa impresia ca este un deficient mental; trebuie, insa,
inainte a trage 0 concluzie, sa-l supunem unar testari temeinice.
In general, nu reactioneaza decat fata de persoanele cu care este
obi~nuit".
Trasatura de caracter proprie copilului rasfatat.
"Randamentele sale ~colare pozitive nu sunt notabile decat in
domeniul exercitiilor fizice, gimnastica obi~nuita sau ritmica fiind
ocupatia sa favorita, in care ajunge la rezultatele stralucite".
Inca nu-mi permit sa conchid. Rareori auzim vorbindu-se de copii
deficienti mental care sa obtina rezultate remarcabile la gimnastica
normala sau ritmica. A izbuti insa 0 mi~care sistematica in gimnastica,
a ajunge la reu~ite stralucite ne arata un dar al combinatiei de care nu
dispune un deficient mental.
NOTE
1 Manifestare impuisiva descrisa in psihopatologie ~i psihiatrie sub
denumirea de onicofagie. Are Ioc Ia copiii cu tulbudri de afectivitate (emotivi,
timizi etc.), care traiesc intr-un mediu ostil, amenintator.Unii psihanali~tisocot
onicofagia un act care se inscrie in manifestarile sadicorale ale anumitor copii
(autosadism). Daca nu se intervine Ia timp cu remedii psihopedagogice
potrivite, obiceiul poate persista toata viata. (Nota trad.)
114
IX. 0 AMBITIE CARE DUCE LA
RATAcIREA DRUMULUI IN VIATA
,
Institutoarea ne expune urmatorul caz:
"M. este in varsta de noua ani ~ieste in clasa a patra. Este cea mai
mica dintre cinci copii, ciiti sunt in familie. Fratii ~i surorile ei au 25,
23, 15 ~i 14 ani. Fata cea mare, maritatade-acum, are un copil in varsta
de ciiteva saptamani. In situatia ei de mezina, frumu~ica ~i placuta, M.
a fost deosebit de rasfatata de catre parinti, frati ~i surori. Educatia ~i
supravegherea ei au cazut indeosebi in sarcina fratilor ~i surorilor,
deoarece parintii lucrau toata ziua. Tatal este slujba~ la 0 casa de comert
~i lipse~te de acasa intre ora 7 dimineata ~i ora 6 seara. Mama e
corsetiera ~i este de asemenea ocupata toata ziua. La intrarea in ~coala
fetita s-a facut remarcata in clasa intr-un mod dit se poate de neplacut,
prin flecareli, prin neastampar, printr-o atitudine exagerat de aroganta,
prin lipsa sensibilitatii, prin tendinta la ga1ceava ~i salbaticia cu care i~i
trata colegele. Institutoarea de la clasa intai 0 mentioneaza adesea ca pe
,,0 copila teribila", insa foarte inteligenta ~i, dupa chef, caud extrem de
muncitoare, ciind de 0 lene exasperanta. Dat fiind ca 0 cunosc din elasa
a doua, nu 0 pot acuza de trandavie. Dimpotriva, este foarte harnica,
este foarte buna la compunere, imaginatia ii este vie, se exprima bine,
recita la fel de bine, scrie caligrafic ~i insista asupra curateniei, ca
rezultat al cochetariei, trebuie sa 0 recunoa~tem. Ii place mult sa se faca
admirata. Cand 0 temaii reu~ea in mod deosebit, venea in fata elasei cu
caietul, ca sa mi-l arate: "Eu am facut asta!". Se bucura ciind 0 lauzi.
Abordeaza temele intr-un mod plin de dexteritate ~i indrazneala. La
115
 ALFRED ADLER
gimnastica este foarte buna ~i curajoasa. A invatat singura sa mearga
pe bicicleta ~i sa inoate; acum dore~te sa aiM 0 pereche de patine, spre
a invata anul acesta sa patineze. Tendinta ei de a se pune in valoare este,
insa, foarte puternica, impingand-o fara incetare la a se face remarcata,
lucru imposibil intr-o colectivitate de treizeci de copii. Atunci ea
tulbura procesul de invatamant, luandu-Ie yorba din gura celorlalti, fara
a se putea stapani, de~i in mai multe randuri a fost dojenita pentru
purtarea ei. Inca ~i mai putin i~i poate stapani curiozitatea. Cand ii
semnalez unei eleve vreo gre~ealii in caiet, ea i~i parase~te locul din
0
banca, spre a lua ~iea cuno~tinta de gre~eala colegei. atrage indeosebi
ceea ce este interzis. Anul trecut directoarea s-a opus oricarei deghizari
inainte de lasata secului, ca sa nu se sperie copiii din clasa intai, care era
vecina. A doua zi,in recreatie,M. s-a dus la W.C. ~idupacatevaminute
s-a napustit in clasa, deghizata in diavol, fluturand in aer 0 nuia,
bruscandu-i pe copii ~iurland. Am certat-o ~iam intrebat-o daca nu era
la curent cu interdiqia de a se deghiza; n-am obtinut de la dansa'nici
un raspuns. Ori de cate ori 0 iei la intreMri, se comporta la fel. De notat
este ca niciodata nu te poate privi drept in ochi. Manifesta semne de
mare nelini~te daca, in timpul orei, 0 privesc catava vreme. In cazul
acesta intoarce ochii cu jena, aruncandu-mi din cand in cand cate 0
privire timida, ca sa vada daca 0 mai privesc sau nu. Sa spunem, in
treacat, di nu este necinstiHL Mama fetei sustine ca fata nu minte
niciodatii.
Nevoia ei de a se pune in valoare s-a manifestat in mod izbitor in
urmatoarele imprejurari: Anul trecut am avut 0 inspeqie la ora de
muzica. De mai multe ori pana atunci, ca masura disciplinara, M. fusese
data afara de la acest curs, pentru palavrageala ~i alte feluri de a
intrerupe mereu activitatea didactica. Cu prilejul inspectiei a fost ~i ea
prezenta. Neavand, din cauza absentelor, acela~i antrenament ca restul
clasei, evident ca nu s-a putut distinge. Dar sa stea pur ~i simplu in rand
cu ceilaIti ~i sa fadi ce faceau ei, fiira a se face remarcata, nu era lucru
suportabil pentru dansa. In timpul recreatiei ea s-a apropiat de
inspectoarea care conversa cu cineva ~i a fiicut 0 pirueta, gimnastica
fiind domeniul in care exceleazii. Ii place sa faca farse. Mi-a povestit,
bunaoara, ca intr-o zi a lasat sa scape pasarea dintr-o coli vie pe care
proprietarul 0 pusese in curte, bucurandu-se ca acesta nu-l gase~te pe
autorul farsei. Pretinde ca i se facuse mila de acea pasare care piuia. Pe
timpul vacan!ei, ca sa se amuze, a lasat sa cada cu totul oblonul din fier
116
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
al unei maceliirii de vizavi de casa in care locuia. Cand maceHlreasa a
ie~it ~i i-a aplicat 0 coreqie fetei, mama acesteia a ie~it la randu-i din
magazinul ei ~i a palmuit-o pe macelareasa, ceea ce i-a adus un proccs
~i 0 amenda de 10 coroane. Mama m-a rugat sa fiu cat se poate de severa
cu fata, care, acasa, 0 exaspereaza. Este incapatanata ~i ori de cate ori
mama ii spune sa faca ceva ii raspunde cu "nu vreau, ~i gatal", fara a
ceda, in general, decat cu forta. Daca femeia aceasta ar dispune de
mijloacele necesare, ar incredinta unor copilul striiini, ca sa-i dea 0
educatie corespunzatoare ,deoarece parintii, cu comertullor, nu se pot
ocupa suficient de copila. Cat despre frati ~i surori, ei 0 resping, cu toate
ca 0 iubesc mult ~i sunt blanzi cu dansa. La ~coala ea se comporta la fel.
Nu trece zi in care sa n-o vezi batand 0 colega sau trantind-o la pamant
fara nid un motiv. Doua fetite au ~i fost serios ranite, din cauza ca ea
le-a izbit de perete sau de colturile bancilor. Pe drumulla ~coala Ie trage
de par pe colege sau Ie ameninta cu "sapuneala" la ie~irea de la ~coala.
Din toate aceste pricini colegele nu 0 viid cu ochi buni ~i se tern de ea.
Daca, in timpul orei, vreo vecina ii cere sa stea lini~tita, ea ii da ghionti,
o pi~ca sau 0 love~te cu picioarele, pe sub banca. Convocarea la ~coalii
a parintilor nu a dat rezultate pana in prezent. S-a prezentat intotdeauna
mama, iar aceasta arunca vina pe tatal fetei, care 0 rasfata din cale-afara
pe copila. Nu am avut niciodata prilejul sa discut cu tatal, insa mama
fetei a promis sa-l aduca azi la ~coala".
Dr. A: In expunerea detaliata cu privire la aceasta fetita a fost
subliniat cu multa precizie punctul central al dezvoltarii ei. Fetita
manifesta 0 tendinta deosebit de marcata catre 0 punere in valoare rau
orientata. Ni s-a facut cunoscut ca avem de-a face cu 0 mezina ~i ca
aceasta a fost riisfiitata; rasfatul pare a ne explica de ce este atat de mare
tendinta ei de a se pune in valoare. Ca mezina, ar dori sa-i depa~easca
pe toti. Dar in afara de randamentul ei ~colar bun, se constata un atat
de mare numar de lipsuri, incat e~ti uluit. Intelegem prea bine de ce
comportamentul fetitei merge din rau in mai rau. Fetita se comporta ca
intr-o cursa de prins ~oareci, neputand scapa de propria-i soarta; ea ar
vrea sa fie punctul de atractie, dar, dat fiind faptul ca a actionat atat de
gre~it, pretutindeni se love~te de rezistenta ~i este incitata sa continue.
A~ dori ca, in cateva cuvinte, sa arat ceea ce m-a frapat in aceasta
excelenta expunere, referitor la linia dinamica a copilului. Este foarte
vadita la ea tendinta de a vrea sa Ie depa~easca pe colegele ei de ~coala.
117
j
 ALFRED ADLER
Nu a obtinut decat un succes partial ~iinceardi sa recupereze ceea ce a
pierdut datorita absentelor de la ~coala, in urma exmatricularilor,
precum ~i a dificultatilor pe care Ie are in raporturiIe cu mama sa. Putem
emite ideea ca, daca ar fi prima din clasa, comportamentul ei s-ar
schimba radical. Nu ea insa~i s-ar schimba, dit situatia ei ar fi mai buna;
tendinta ei de a se pune in valoare nu suporta viata de acasa, pe dind la
~coala, cu colegele ei, se afla pe picior de lupta. Aici ar vrea ea sa iasa
biruitoare. Este cu neputinta sa-I detumezi pe acest copil din drumul sau
prin bataie sau alte pedepse. Pentru ca in acest caz, neindraznind sa
actioneze deschis in dauna colegelor sale, 0 face pe ascuns. Ar fi, de
asemenea, sa-i determinam pe copil sa minta. Cred ca adevaratul motiv
pentru care a dat drumul pasarii din coli vie nu a fost, cum a declarat ea,
mila, ci mai degraba 0 anumita bucurie de a ataca bunul altuia. Impinsa
de acela~i motiv prive~te in caietele colegelor ei. In aceasta bucurie
maligna pe care i-o provoaca gre~elile altora, ea i~i afla superioritatea,
crezand ca se situeaza deasupra lor. Daca ar reu~i sa triumfe mereu,
aceasta nu ar prejudicia cu nimic viata sa viitoare. Cu siguranta ca nu
va gasi pe nimeni care sa-i of ere mereu aceasta posibilitate. Trebuie
intervenit spre a smulge raul din radacina. Este necesar ca fetita aceasta
sa inteleaga eroarea in care traie~te. Trebuie sa i se arate ca are tendinta
de a se situa mereu in frunte ~i ca, nereu~ind sa 0 faca pe planul
actiunilor utile, incearca atunci sa se puna in valoare pe planul actiunilor
vatamatoare (molestandu-i sau tiranizandu-i pe ceilalti). Aceasta
expIicatie, insa, nu trebuie sa ia forma unui repro~, pentru ca atunci ea
va reincepe lupta. Un copil de felul acestuia prezinta, in caz de repro~,
o stare de spirit care l-ar determina sa gandeasca: "De acum incolo 0
voi face ~i mai ~i!" Copiii vor, totu~i, sa demonstreze di ei sunt cei mai
puternici. Nu cred ca am putea elimina metehnele lor printr-o
conversatie. a persoana pe care nu 0 cunoa~te ~i care nu tine deloc de
cercui relatiilor fetitei va trebui sa-i dea intr-o zi, prietene~te, unele
povete, aratandu-i ce se petrece in psihicul ei. Fetita ~tie ca mama ii ia
apararea ~i nu ia in serios amenintarile ei. Fiind inteligenta, cunoa~te
limitele pe care un institutor nu Ie poate depa~i ~i ~tie ca lucrurile nu vor
fi duse pana la capat. Am auzit afirmandu-se ca parintii, ca ~i fratii ~i
surorile, 0 iubesc, dar, cu toate acestea, ea ii tortureaza, fiind prea putin
amabila cu dan~ii. Fetita incearca sa-i subjuge pe ceilalti, dar nu
izbute~te sa faca in intregime acest lucm cu fratii ~i surorile; de unde
118
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
nevoia de a-i ataca. Mereu ~i pretutindeni gasim acela~i ritm ~iaccea~i
structura. Amenintarile mamei sunt complet inutile ~ibmtaIizand l'etila
nu se va ajunge la nici un rezultat. Ea ~tie ca tatal sau, oricarc ar fi
situatia, va fi de partea sa. De altfel, probabil ca el nu poarta intreaga
responsabilitate pentm educarea eronata a copilului, ~i se ~tie ca mem-
brii familiei arunca unul asupra altuia aceasta responsabilitate. Este
necesar ca pmntii sa fie consiliati, sa fie facuti sa inteleaga ca, in fond,
fetita nu este raspunzatoare, intrucat, pana atunci, nu tacuse decat sa se
conformeze unui stil de viata stabilit in prima sa copilarie. Nu ne-am
putea a~tepta la 0 schimbare atat timp cat ea i~i va mentine scopul
eronat, adica acela de a fi mereu cea dintai ~i de a se situa totdeauna in
centrul atentiei.
Cel mai bun mijloc de a lilmuri copilul, precum ~i pe mama, ar fi
sa 0 facem pe aceasta din urma sa inteleaga ca foarte adesea se constata
la mezini tendinta de a voi sa se situeze pe primul plan.
Dr. A (adresiindu-se pmntilor): Cu copilul nu trebuie sa luptam,
pentru ca adesea putem sa pierdem; totdeauna cei mai puternici sunt
copiii. Fetitei trebuie sa i se vorbeasca cu bunavointa ~i sa-i spunem ca
daca reincepe sa vrea sa-i domine pe ceilalti, ceea ce se intampla adesea
la mezini, nu este mare scofala. Ar trebui sa 0 facem pe fetWi sa
inteleaga de unde provine la dansa aceasta trebuinta, pe care ea insa~i
n-o intelege, de a se gasi mereu in centrul atentiei.
Stat pentru institutoare: Sa priveasca eventualele recidive ale
copiIului cu un suras comprehensiv ~i sa-i atraga copilului atentia,
spunandu-i: "Cred ca iara~i ai vrea sa te afli in centrul atentiei" .
Dr. A (adresandu-se fetitei, care plange intr-una):Ai vrea tu sa fii
cea mai bun a eleva ~i sa reu~e~ti 'multe alte lucruri? E~ti 0 fetita
inteligenta. Trebuie numai sa te debarasezi de obi~nuinta de a-i sili pe
ceilal!i sa se ocupe mereu de tine. Tu e~ti cea mai mica ~i vrei sa
demonstrezi totdeauna ca tu e~ti stapana. Nu-i vina'ta, 0 recunoa~tem,
fiindca asta li se intampla des mezinilor. Dite, tu scrii bine, e~ti buna la
gimnastica; oare trebuie sa Ie sacai ve~nic pe celelalte fetite? Ai un tata
bun, 0 mama buna; ai putea fi multumita; ai tu intr-adevar nevoie sa fii
mereu in fata? Te asigur ca lacrimile tale sunt cu totul de prisos, pentm
ca nu te afli aici ca sa fii pedepsita, ci pentru a ti se explica unde ai
grqit. Vrei sa demonstrezi di. acasa tu e~ti stapiina; ce nevoie ai de asta?
Tu ~tii tot atatea cate ~tiu altii. Ar trebui, de asemenea, sa-i prive~ti pe
119
j
 ALFRED ADLER

oameni in ochi ~i sa Ie demonstrezi ca nu ai nimic rau pe con~tiinta. X.COPILUL DETESTAT

Sa-ti spui: "Nu vreau sa domin, nu vreau sa ma fac dezagreabila, nu
vreau sa-i dau de furca mamei, ca ea sa fie obligata sa se ocupe de
mine". Incearca sa-i faci placere; vei reu~i, iar atunci iti vei spune: "Sunt
poate 0 mezina, insa toata lumea ma iube~te". Ce crezi, vei reu~i, ori
vrei sa te comporti ca unul care spune dit traie~te: "Ia uite cine sunt
eu!"?
Dupa 0 luna voi reveni.

"H. este un copil nascut inainte de termen (la opt luni)".

Trebuie sa fim precauti in ceea ce prive~te ace~sta pnma
informatie. Un copil nascut prematur, ~i inca la opt luni, nu este lesne
de deosebit de un copilnascut la termen ~i nici macar nu este sigur ca
a~a stau lucrurile. A~ evita sa-l informez pe copil referitor la faptul ca
s-a nascut ori nu la termen. De fapt, lucrul acesta nu are nici 0
importanta.
"La varsta de noua luni el a ~i inceput sa mearga, iar la un an a
inceput sa vorbeasca. Primul dinte i-a aparut tot la un an".
Acest prim dinte ar fi trebuit sa apara la varsta de ~ase luni.
"Dintii ceilalti au venit unul dupa altul, cu regularitate. Intre timp
a avut rujeola. Mama nu poate da alte informatii asupra altor eventuale
boli, deoarece copilul a fost incredintat unei doici. Pe atunci tatal
copilului era baiat de pravalie la 0 cafenea, pentru ca in prezent sa
traiasca departe de casa ~i sa plateasca 0 pensie alimentara. Mama nu
cunoa~te exact situatia lui materiala. Era bactaran, brutal ~i a1coolic.
Mama nu a suferit dedit de 0 singura boala: 0 pneumonie. Din cele
aflate de la doidi, in familie nu exista nici 0 boaHi ereditara".
In ceea ce ne prive~te, nu luam in serios conditiile ereditare cand
este yorba de calitatile intelectuale.
"Mama copilului este maritata cu un muncitor. Viata lor de
familie ar fi satisfacatoare. Din aceasta casatorie s-au nascut doi copii,

121
 ALFRED ADLER
din care unul a murit la vacsta de un an; ceHHalt, care traie~te, are trei
ani".
H. a fost plasat la doidi in localitatea K. Sotul doicii este montator
intr-o uzina de gaz; alcoolic, el este de 0 brutalitate excesiva. Doica ~i
barbatul ei au un fiu in vacsta de 17 ani ~i 0 fetita in varsta de doi ani.
Baiatul eel mare nu-l prea inghite pe H., ii cauta nod in papura, il
provoaca, i~i riide de diinsul, il imbriince~te ~iil bate din te miri ceoCel
mic are un foarte rau exemplu in blirbatii din casa, indeosebi cand sotul
doicii se imbata; se petree atunci scene ingrozitoare. Betivul i~i bate
femeia, ii bate pe copii ~i, pe cat se spune, l-ar fi aruncat intr-o zi pe eel
mic cum arunci 0 minge".
Vedeti, a~adar, ce inseamna sa fii un "copil detestat" .
"M-am putut convinge personal de urmele adanci pe care Ie-au
lasat asupra copilului aceste impresii. Unui bliietel, care se juca in nisip,
i-am facut intr-o zi observatia sa fie atent sa nu-~i murdareasca
pantalonii, pentru ca altfel mama sa 0 sa-l certe. H. al nostru a adaugat:
«Tatal meu adoptiv totdeauna ne-a certat, pe mama ~i pe mine, ~ichiar
ne-a batut cateodata cu 0 curea; atunci mama plangea». Cand tatal era
in stare de ebrietate, toate intimitatile vietii familiale se desfa~urau sub
ochii lui H. Putem asocia aceasta cu faptul, decIarat de mama, ca baiatul
avea obiceiul sa se joace cu sexul sau".
Sunt manifestari foarte des intalnite la copii.
"Mama relateaza 0 seen a in care ea I-a gasit in pat, impreuna cu
fratele lui, in vacsta de trei ani, H. jucandu-se cu sexul sau ~i cu acela al
fratelui ~i gafaind din pricina excitatiei. Expresiile copilului in legatura
cu aceasta sunt inspaimantatoare. Am remarcat ca H. avea 0 oarecare
tendinta sa chinuiasca animalele: cauta pe la ferestre mu~te ~i libarci,
ca sa Ie striveasca. 0 data I-am gasit infa~urandu-~i ceva pe un deget.
Apropiindu-ma, am vazut ca era yorba de 0 rama, pe care aproape ca 0
omorise ~i de care nu voia sa se desparta".
Torturarea animalelor semnifica la dansul 0 atitudine ostila fata
de fiintele slabe. Socoate ca lumea ~i este du~manoasa.
"Din luna aprilie el se afla la propria-i mama, intr-un alt anturaj.
Mama gasindu-se internata in spital pentru patru saptamani, H. a fost
dat la 0 casa de copii in localitatea G., iar timp de doua zile intr-o
familie. La 25 septembrie a intrat la grlidinita de copii. Din punct de
vedere fizic este firav, dar nu prezinta anomalii organice; corpul ii este
122
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
acoperit de eruptii, capul naplidit de paraziti. Grlidinita de copii I-al' l'i
trimis pe baiat la spital, in scopul de a-i indica mamei un tratament dc
administrat copilului, dar ea nu a urmat indicatiile medicilor ~i baiatul
nu s-a insanato~it. Mama nu face 0 taina din faptul ca nu-~i iube~te
copilul".
Un copil detestat; poate unul nelegitim?
"La cea dintai intrevedere pe care am avut-o cu mama, aceasta
mi-a spus sa fiu severa cu copilul, pentru ca ~iea il pedepse~te ~iii trage
cate 0 bataie. Zicea ca trebuie sa-i vorbe~ti cu asprime, pentru ca de
yorba bun a nu intelege; aplicandu-i-se pana in prezent asemenea
tratament, copilului i-a intrat in obi~nuinta; este, de altfel, un copil
nelegitim, crescut de 0 doica".
Avem impresia ca mama i~i face raspunzator copilul de faptul ca
este nelegitim.
"Pe mine ma respecta, dar pesotul meu il iube~te mai mult decat
pe mine. Indata ce ma apropii de dansul, izbucne~te in plans. Imi da
mereu de lucru. Este nestatornic ~ineastamplirat ~i nici cand ai de lucru
nu te lasa in pace. Mai presus de orice il enerveaza tacerea atunci cand
ai de lucru sau in timpul meselor. Scoate mici strigate, tropaie,
deplaseaza scaunele cu mare taraboi sau da cu pumnii in masa ca sa
atraga atentia asupra-i" .
E aproape neverosimil. Nu ne putem imagina aces tea decat in
cazul in care pedepsele corporale sau anxietatea i-ar provoca 0 excitatie
sexuala. Astfel de copii procedeaza in mod voluntar la provocari, pentru
a fi batuti. ~tim ell.baiatul este sexualice~te excitabil ~i s-ar putea sa
apartina acestui tip.
"Cand ii cer sa stea cuminte, rade de mine ~i ii da mai departe cu
dezordinea. Daca nu-i dau atentie, se enerveaza ~i 0 face ~i mai ~i.
Uneori flira motiv, se trante~te pe jos ~iplange".
Se vede cat de colo ca vrea sa-i provoace pe cei din jur. ~tie el
bine ce va pati apoi.
"Atitudinea lui de opozant of era intregii grupe de copii un
exemplu rau. Intr-adevar, daca Ie ordon tuturor copiilor sa faca ceva
precis, H. striga: «Nu, eu nu vreau»".
Este un comportament care talmace~te atitudinea lui de ostilitate,
i
de copil care nu ~tie ca exista pe lume ~i fiinte care ii vor binele. i
I
123
j
 ALFRED ADLER
"Tratez revolta lui altfel decat pe a altora, dar am in grupa copii
care 11imita, crezand ca pot ajunge la acela~i rezultat".
° astfel de conduita este adesea contagioasain cazul copiilor care
au un puternic sentiment de inferioritate ~i care cauta sa se puna in
valoare. Copiilor Ie este draga egalitatea. Poate ca observat ca la ~coala,
atunci cand un copille~ina, alti doi sau trei le~ina la randu-le.
"Nu are sentimentul comuniunii sociale. Ii atata pe ceilalti copii,
Ie ia jucariile sau materialul de constructie, cu toate ca ~i el dispune de
tot ce au ~i ceilalti. Ii imbrance~te, ii zgfuie ~i ii love~te fara motiv pe
ceilalti" .
Se comporta du~mane~te.
"Notiunea de al meu ~i al tau nu ii este prea clara".
Notiunile acestea nu pot fi clare dnd e~ti lipsit de interes fata de
semeni.
"Un exemplu:H. ii ia lui R. fluierul; R. vine la mine sa se planga.
Incerc sa aplanez lucrurile ~i 11povatuiesc pe R. sa- i imprumute lui H.
fluierul sau pentru catva timp. R. insista, insa, ~i-~irevendica drepturile.
Ii fac un semn lui H., dar acesta se refugiaza cu fluierul in eel mai
indepartat cotlon al gradinitei. Iar cand, in cele din urma, se apropie de
mine, se trante~te pe jos. Ii spun cu calm: «Ridica-te ~i da-i acum
fluierullui R., pentru ca ~i el vrea sa fluiere putin ~i dupa aceea ti-l
imprumuta din nou». Singurul rezultat al vorbelor mele este ca el incepe
sa tipe, sa bata din picioare ~i sa incerce sa ma loveasca. Vazand ce se
petrece, injurul nostru se aduna 0 multime de copii, unii din ei dintr-o
alta grupa. Deoarece insistentele mele au dat gre~, I-am luat intr-un loc
retras din clactire. Cand s-a potolit, am incercat sa-l fac sa inteleaga ca
nici lui nu i-ar placea ca un altul sa-i ia un lucru. A avut 0 reactie
imprevizibila. Dintii au inceput sa-i clantane de parca ar fi fost scuturat
de friguri ~i tot restul zilei a ramas ll1ngamine, de mai multe ori luandu-
mi mana ~i sarutand-o cu dragala~enie. Mai tarziu, discutand cu mama
copilului, am aflat ca familia care 11crescuse ii luase toate cadourile,
fara sa-i mai dea nimic inapoi".
Scena aceasta, in cursul careia el se compocta cu atata supunere
~i recuno~tinta, este foarte dubioasa. I s-a luat, totu~i, fluierul ~i este
greu sa intelegi de ce este recunoscator. Poate ca ~i in acel caz era
excitat din punct de vedere sexual, sau poate era recunoscator ca nu a
fostbatut?
124
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"Orele de odihna au fost tulburate de H. in a~a fel incat uvt:uu cc
patimi micii sai colegi. EI scotea in calmul ambiant strigate fara noi 11111 ,
sarea din pat ~i facea zgomot, vorbind de unul singur. Nimeni nu putea
adormi sau dormi".
Se compocta ca un du~man plin de rautate.
"Mama ne da urmatoarea informatie: H. nu ~i-a udat niciodata
a~ternutul ~i mai ca nu sforaie. Doarme in acela~i pat cu tatal sau ~i ii
place sa doarma cu dansul" .
Faptul acesta pare sa confirme supozitia ca este excitabil pe plan
sexual.
"Familia merge la cu1care la ora 8. Copilul are un somn agitat,
gafaie, iar uneori pare ca se inabu~a. Se treze~te cu regularitate la 0
anumita ora dimineata ~inu mai vrea sa doarma. Parintii folosesc toate
mijloacele, pana ~ibataia, ca el sa-~i continue somnul. Daca e acasa la
amiaza, este pus sa doarma cu fratele sau, fiecare intr-un alt colt al
patului ~i, dupa ce eel mai adesea prime~te ditiva dupaci, adoarme.
Aceasta arata 0 data mai mult cat de inaccesibil este acest copil
martirizat. Incerc sa-l influentez laudandu-i pana ~i cele mai mici
reu~ite. Pe moment reactioneaza pozitiv, dar nu se simte indemnat sa-~i
imbunatateasca randamentul. In primele zile de la venirea lui la
gractinita am constatat ca, de~i se afla la 0 oarecare distanta, i~i
intrerupea jocul daca 11dezmierdam pe vreun alt copil".
Trebuie sa ne amintim ca in acest caz se gase~te intr-o situatie in
care el s-a impus de mai multe ori ~i care ii aminte~te situatia fratelui
sau, care este mai bine tratat decat dansul.
"Sta ca impietrit, fixandu-ma cu privirea. A doua zi am reluat in
mod intentionat manevra, in imediata lui apropiere; din nou H. a ramas
ca paralizat, fixandu-ne cu ochii; constat cat de mult 11impresioneaza
scena. Poate ca are legatura cu lipsa lui de antrenament in ceea ce
prive~te concentrarea atentiei. Aceasta Jipsa se manifesta in tot ce face".
Puteti din nou sa constatati ca functiile lui sunt insuficient de
dezvoltate, din cauza ca nu cauta sa comunice cu ceilalti.
"Vorbe~te dezlanat, fara a-~i orandui ideile. Daca se apuca de
maturat, dupa cateva secunde abandoneaza ~i incepe sa arunce afara
papu~ile de la teatrul de marionete. Chiar ~iin timpul pranzului, la masa,
se face remarcat intr-un mod care ~ocheaza; nu exista pentru dansul sa
stea lini~tit la masa. La imbracat, ca ~ila dezbracat, are nevoie de ajutor.
125
J
 ALFRED ADLER
In ultimele zile am putut observa la el ca invata sa faca deosebire intre
ceea ce este drept ~i nedrept, inver~unandu-se intr-un fel sau altul
impotriva copiilor care comit gre~eli.
Cauta sa-i intre in voie educatoarei, sa fie aproape de dansa.
"Nu sunt sigura ca, prin denunturile pe care Ie face, nu cauta sa
obtina pedepsirea celui care a gre~it... Lui H. ii place sa frecventeze
gradinita de copii. Mama spune ca ar vrea samearga la gradinita pana
~i duminica. In primele zile a refuzat chiar sa se mai intoarca acasa
seara" .
Se vede limpede ca are 0 preferinta aparte pentru gradinita de
copii ~i nu ma indoiesc de faptul ca va face aici progrese in directia
structurarii sentimentului de comuniune sociala.
"Plangea mereu ~i se arunca pe jos la vestiar. Numai asigurarea
noastra ca maine va putea sa vina I-a determinat sa se ridice ~i sa mearga
acasa, in compania unei fetite din vecinatatea sa, al carui frate
frecventeaza ~i el gradinita. Frica lui de "acasa" nu se mai manifesta
atat de izbitor, dar cand vine momentul plecarii de la gractinita, se
nelini~te~te, pare tulburat".
"H. face impresia unui copil de~tept. Are 0 buna perceptie a
lucrurilor, in felul sau, animandu-l 0 mare dorinta de a fi activo Este
generos ~i ii place sa faca daruri; mi-a dat, de exemplu, 0 pruna din
gustarea sa; la putin timp a venit sa-mi mai dea una, spunandu-mi: «Uite
inca una, ca sa ai doua». In genere, nu este zgarcit".
Sunt fapte care dovedesc ca el incepe sa dobiindeasca un anumit
sentiment de comuniune sociala. Trece catva timp pana cand un copil
de felul acesta sa inceapa sa simta ce inseamna caldura omeneasca. A~a
ceva nu se poate realiza cat ai bate din palme; trebuie rabdare ~i numai
cu rabdarea poti depa~i ~i alte dificultati pedagogice. Tare a~ vrea sa 0
intreb pe mama daca nu cumva el este eel care provoaca loviturile pe
care Ie prime~te. A~ incerca, prietene~te, sa 0 fac sa inteleaga ca trebuie
sa genereze in sufletul copilului sentimentul ca el are tot atata valoare
ca toti ceilalti.
126
XI. COPILUL UNIC CARE VREA
sA COMANDE
Institutorul S. relateaza cazul unui baiat in varsta de 11 ani, care
nu se intelege cu nimeni ~i care deranjeaza sistematic procesul de
invatamaut. A furat de la mama sa 50 de creitari. Principala plangere se
refera la faptul ca nu poate fi in compania altor copii fara a se certa cu
ei, dorind ca el sa-i comande. Este copil unic la parinti.
Randamentul sau ~colar este mediocru, cu toate ca pare inteligent.
Nici 0 informatie asupra situatiei familiei copilului.
Copil unic ~i rasfatat din cauza ca toti din familie se ocupa de
dansul, nu poate avea contacte cu ceilalti copii, fapt care a impiedicat
dezvoltarea sentimentului sau de comuniune sociala. Imi exprim
dorinta de a sta de yorba cu mama copilului.
Mama sustine ca baiatul are parti bune, dar ca se lasa prea mult
influentat de catre ceilalti. Sunt zile cand nu vrea sa ~tie de nimeni ~i de
nimic. Ni~te baieti i-au raportat mamei ca elle-ar fi spus ca "n-are chef
sa faca ceea ce ii comanda mama lui". Adesea il prinde cu minciuna ~i
11pedepse~te. Uneori il "plesne~te", alteori 11priveaza de lucrurile care
fac bucuria lui. 0 anumita perioada s-a aflat sub ingrijirea unei doici,
unde a fost bine tratat. Acasa este inca ~i mai bine tratat,.nelipsindu-i
nimic. Mai inainte, cand era pedepsit, i~i cerea iertare; acum face mutre
~i raspunde rautacios. Ii place sa 0 faca pe stapanul casei ~i are 0
tendinta spre fanfaronada. Actualul sot al mamei nu este tatal copilului,
dar se poarta foarte binevoitor cu dansul; de altfel baiatul nu ~tie ca nu
este tatal sau adevarat. Ciind acesta e acasa, baiatul chiar ca i~i face de
127
J

ALFRED ADLER
cap, profitand de bunatatea ie~ita din comun a barbatului. Institutorii
I-au consiliat sa fie sever. Copilul, pe de alta parte, nu are prieteni,
pentru ca nu s-ar putea intelege cu diin~ii. Este autoritar ~i ceilalti nu-l
iubesc. I~i face lectiile singur.
In saptamana din urma a constatat ca ii lipseau 50 de creitari din
portmoneu. L-a facut pe copil raspunzator de furt. Acesta a negat ca ar
fi luat banii, dar mama i-a gasit la dansul. NU-~i da seama de ce i-a furat
el acei bani.
Copilului ii place sa schimbe ~i sa colectioneze diferite obiecte,
cum ar fi chitante, poze, creioane etc. Mama i-a cerut sa inceteze cu
aceste schimburi, promitandu-i, drept compensatie, ceva bani de
buzunar saptamanal. Asta i-a facut mare placere. Incolo el este dri'igut,
o ajuta cu placere, fara a-i pretinde ca ~i ea sa-l ajute.
Cat prive~te visele, mama spune ca intr-o zi, pe cand faceau 0
calatorie cu vaporul, pe Dunare, baiatul a avut un co~mar. Visul avea in
capullui 0 atat de puternica impresie de realitate, incat I-au gasit pe
puntea navei, catarat pe co~ ~i mort de frica sa nu cada de acolo, exact
ca in visul de groaza pe care 11avusese. Cu acel prilej ~i-a exprimat
dorinta de a se face capitan sau pilot de nava, iar altadata a spus ca i-ar
face placere sa comande pe tot vaporul.
Este econom. Mama baiatului se plange de obiceiul copilului de
a minti ~i de nesociabilitatea sa. Drept pedeapsa, adesea 11bate.
Discutie cu mama: Ca a furat cei 50 de creitari, nu-i un capat de
tara; nu ar trebui sa-i mai pomeniti de aceasta. Ati procedat foarte bine
dandu-i bani de buzunar. ~tiind ca poate conta pe ace~ti bani, se va
lini~ti. In locul dumneavoastra, nu i-a~ mai aplica nici 0 pedeapsa
corporala. Baiatul crede ca prin minciunile ~ifanfaronadele lui va izbuti
sa atraga atentia celorlalti ~i ca va deveni astfel punctullor de atractie.
Indicat ar fi sa atenuati ~i chiar sa desfiintati orice pedeapsa,
reducandu-le treptat. Ar trebui, de asemenea, sa-l faceti sa se giindeasca
la viitorullui, explicandu-i ca profesiunea de capitan de vapor, pe care
el ~i-a ales-o din vanitate, nu este 0 ocupatie potrivita pentru dansul.
Daca m-a~ gasi in locul dumneavoastri'i, nu l-a~ mai cople~i atat cu grija
materna. S-a obi~nuit sa va aiba mereu in spatele lui. Daca ii place
gimnastica, lasati-l sa 0 practice, ca sa se poata intalni in felul acesta cu
alti copii. Eu l-a~ face sa simta di nu mai e copil, ceea ce i-ar da mai
muM incredere in sine. Are impresia ca este stingherit, ca i se pun bete
128
-,
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
in roate; de aici se trage ultimul incident. Copilul ar dori sa aibii
sentimentul ca este cineva, sa se convinga ca are rostullui in viata.
Dr. A (adresandu-se auditoriului,dupa ce mama a plecat): Avem
de-a face cu un baiat care vrea sa se afirme, dar care este stanjenit de
comportamentul mamai sale.
Dr.A (adresandu-se copilului, care tocmai a intrat): E~ti un bun
matematician! Ce ai dori sa te faci mai tarziu?
Copilul: Capitan de transatlantic. A~ vrea sa calatoresc la
Hamburg.
Dr. A: Ai putea-o face la varsta de 15 sau 16 ani. Aceasta inainte
de a deveni capitan. Piina atunci trebuie sa inveti 0 multime de lucruri.
De ce iti place profesiunea de capitan de vapor? Ai fost pe vreun vapor?
Ce iti place acolo atat de mult?
Copilul: Ca acolo poti sa comanzi.
Dr. A: Dar in momentul de fata ce faci? De ce nu faci ceva care
sa-i pladi mamei tale ~i care ~i la ~coala sa te fadi pretuit?
Copilul: Ii comand pe ceilalti.
Dr. A: Daca vrei sa fii capitan, trebuie sa comanzi cu intelepciune,
pentru ca fiecare sa spuna ca este bine ce faci. Dar intre copii, la ~coala,
nu e~ti capitan ~i nu-i bine sa-i comanzi. Nu inteleg de ce vrei tu sa
comanzi la ~coala. E sigur ca din cauza aceasta nu vei avea prieteni.
Copiii au dreptate, ei nu se afla acolo ca sa Ie dai tu ordine. Asta 0 vei
face mai tarziu; acum trebuie sa fii amabil, sa incerci sa-ti faci prieteni.
Capitanul este amabil cu pasagerii ~i, de asemenea, trebuie sa ~tie sa
faca ~ialte lucruri, in afara de a comanda. Trebuie ca el sa aiM prieteni.
Daca ceilalti nu-l au la inima, daca 11 detesta, nu-i vor asculta
comenzile. Trebuie sa inveti sa te comporti cat mai amabil cu ceilalti
copii. A comanda este a 0 face pe Hiudarosul. Iti place sa faci schimburi
de obiecte ~i sa cumperi. Iti place sa fii cineva, ai vrea ca toata lumea sa
se uite la tine ca la un capitan. Ce-ti aminte~ti tu, grozav, de pe vremea
ciind erai mic de tot?
Copilul: Amvazut 0 data cum ni~te oameni ridicau un clopot sus
in clopotnita. Aveam trei, ori patru ani.
Dr. A: Te-a interesat?
Copilul: Mi-a placut sa vad cum Iaceau oamenii aceia ca clopotul
sa ajunga in varful turnului.
129
j
 ALFRED ADLER
Dr. A: Ti-a pHicut sa prive~te cum se ridica ceva? Eu a~ dori ca tu
sa ai prieteni. Nu ai vrea sa frecventezi 0 asociatie de asistenta? Mama
ta te va lasa, poate, sa inveti sa faci gimnastica. Totul poate fi invatat.
La asociatia de asistenta iti vei putea face temele; ar fi cat se po ate de
amuzant. Ce vrei sa faci cu banii pe care ii economise~ti?
Copilul: Sa-i am acolo, in caz de nevoie.
Dr. A: Iti este teama ca ai sa te gase~ti la ananghie? Ca ai sa pierzi
totul ~i ai sa decazi? Daca e~ti muncitor, este mijlocul eel mai bun ca sa
nu cazi in mizerie. Sa ~tii ca a avea bani nu inseamna cea mai mare
~iguranta. Iti place sa 0 faci pe grozavul.
topilul: Da.
Dr. A: Ar trebui sa te la~i de acest obicei. Daca vrei sa ajungi
capitan, nu ai voie sa minti. Mama ta ~iinstitutorul te iubesc mult; daca
te pui pe treaba cum trebuie ~idevii un om cinstit, poti sa speri totul. 1ar
ca sa devii capitan, iti trebuie 0 buna baza de plecare. Voi reveni dupa
o luna de zile ~i sa-mi poveste~ti atunci daca ti-ai ~i facut prieteni, daca
mai tulburi orele de lectii ~i daca inca mai comanzi.
XII. PRIMUL-NA.SCUT DETRONAT
"Am doi copii, in varsta de ~apte ~i, respectiv, nona ani. Inca nu
pot sa emit 0 judecata asnpra felului in care invata eel de-al doilea copil,
dat fiind faptul ca el abia frecventeaza c1asa intai" .
A~adar, avem aici doi baieti, primul-nascut ~i secundul. Dupa
constatarile noastre, intr-o familie data, fiecare copil cre~te in conditii
diferite. Este imposibil sa presupunem ca toti copiii din una ~i aceea~i
familie se dezvolta intr-o situatie identica. Primul-nascut ramane singur
timp de doi ani; fiind in aceasta perioada copil unic la parinti, probabil
ca sta in centrul atentiei ~i este foarte rasfatat. Intreaga casa se afla la
dispozitia lui. Apoi, deodata, apare un al doilea copil ~i situatia se
schimba total. Primul-nascut era obi~nuit sa poata dispune de totul, ca
un monarh. Bruse, atentia mamei se concentreaza asupra celui de al
doilea copil, ea neputand sa-i mai cons acre primului-nascut tot atilt timp
cat ii consacra in trecut. Cum nu este prea u~or sa-l pregate~ti pe acesta
de venirea pe lume a unui al doilea copil, constatam di, in mod efectiv,
aceasta pregi'itire i-a lipsit. Primul-nascut se afla in fata unui examen
dificil. Multi copii aflati in aceasta situatie se macina de gelozie, incep
o lupta salbatica pentru a-~i asigura atentia parintilor ~i a restabili
situatia favorabila pe care 0 ocupau anterior.
Secundul cunoa~te 0 cu totul alta situatie; niciodata nn a fost
singurul copil. Are in fata lui unul pe care il poate urma, pe care vrea
sa-l urmeze, ba chiar pe care vrea sa-l ajunga din urma. Un copil imi
marturisea: "Daca sunt atat de millmit, este pentru ca niciodata nu voi
131
j
 ALFRED ADLER
avea aceea~i varsHi ca fratele meu" (a se vedea povestea lui Essau ~i a
lui Iacob) 1.
Primul-nascut traie~te 0 adevarata tragedie din momentul na~terii
secundului. Daca auzim spunandu-se ca primrtl-nascut traie~te sub
teroarea urmaririi de catre secund, ba chiar sub teroarea ideii de a se
vedea depa~it de catre acesta ~i di, in aceste conditii, i~i pierde tot
curajul, intelegem ca aceasta atitudine este consecinta unui automatism.
Un semn avertizator apare in psihismul sau, spunandu-i: "Acest nou
venit va acapara totul".
Atitudinea va varia de la copilla copil. Aceasta depinde, in primul
rand, de gradul de dezvoltare pe care I-a atins, pana in momentul
schimbarii de situatie, stilul de viata al copilului, de u~urinta mai mare
sau mai mica de a-I modifica; in al doilea rand, depinde de
comportamentul secundului; in al treilea rand, de comportamentul
parintilor ~i, in sfar~it, de felulin care a fost pregatit primul-nascut ~ide
nivelul sentimentului sau de comuniune sociala,de interesul manifestat
de el fata de semeni. Toate acestea sunt fapte semnificative, de care
trebuie tinut seama.
Sa vedem acum cum se dezvolta primul-nascut de care ne ocupam
aici: "Dimpotriva, primul-nascut este, dupa parerea mea, un trfindav".
Trandavia denunta 0 atitudine ezitanta; putem deduce ca el crede
ca nu mai poate progresa, pierzandu-~i curajul. I~i inchipuie ca pe latura
folositoare a vietii nu va mai obtine nimic. Astfel, tendinta sa de a se
pune in valoare se va manifesta pe latura stearpa. Trandavia lui
semnifica: "Materia asta ma enerveaza pentru ca trebuie sa muncesc ~i
sa ma ocup de ea" .Lucrul poate sa para curios, dar poate ca el a pus aici
degetul pe rana, aratand care-i este aspiratia: sa atraga cat mai mult
atentia asupra persoanei sale, sa-i ocupe cat mai mult pe ceilalti cu
propria-i persoana. Trandavia reprezinta repulsia pe care 0 simte fata
de rezolvarea problemelor sale, fiind 0 atitudine ~ovaielnica. Daca
priviti mai indeaproape stilul de viata automatic al copiilor lene~i, yeti
constata ca comportamentullor difera de acela al unui copil care are
incredere in elinsu~i. Adesea astfel de copii va vor dec1ara: "Nu ma
socot mai dobitoc decat ceilalti, ci aceasta nu ma intereseaza". Daca el
s-ar a~tepta la 0 reu~ita, baiatul nu ar fi un trandav. Lenea este semnul
unei scazute pretuiri de sine. Prin lene se manifesta tendinta lui de a se
pune in valoare. In general, copiii trandavi se afla in centrul atentiei ~i
132
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
interesului celor care ii inconjoara. Ei ~i-au propus 0 mundi supli-
mentara: sa determine anturajul sa se ocupe mai mult de persoana lor.
Nu ne-ar mira ca, dialogand cu un astfel de copil despre lenea lui, el sa
ne raspunda: "Vedeti dumneavoastra, eu sunt eel mai trandav Miat din
c1asa, insa toata lumea se ocupa de mine ~i este mereu draguta ~i
amabila cu mine. Vecinul meu este foarte harnic ~i nimeni nu se ocupa
de dansul". Trage profit de pe urma puturo~eniei lui.
Cea mai mica izbanda este imediat laudata; daca nu reu~e~te, el
spune in sinea sa: "Ehei, daca nu ai fi lene~, ai putea fi eel mai bun".
Este uimitor de vazut in ce masura un copil trandav se poate multumi
, cu sentimentul ca ar putea fi mai bun. Dar nici prin cap nu-i trece sa
incerce. Intalnim aici, 0 data in plus, tendinta de a se pune in valoare pe
latura sterila a vietii.
"Nici un fel de predica, fie binevoitoare, fie aspra, nu a dat, pana
in prezent, rezultatul scontat".
Baiatul ignora ceea ce se petrece in el ~i actioneaza potrivit
propriului stil de viata. Este ca ~i cum s-ar gasi intr-o capcana. Faptul
ca se lasa atatat arata ca intr-adevar vrea sa se gaseasca in centrul
atentiei. Unor copii Ie place cu tot dinadinsul sa primeasca lovituri,
traind triumful de a-~i fi enervat tatal. Unii gasesc chiarin aceste lovituri
placere, 0 bucurie care uneori poate implica ~i un continut sexual.
"El ragaduie~te sa-~i dea silinta sa lucreze mai mult" ."
Dupa cum vedeti, el ~tie sa spuna ca vrea!
..."dar nu intreprinde nimic spre a-~i tine promisiunea. In timpul
redactarii unei compuneri ~colare se lasa deturnat de la lucrul sau de
cine ~tie ce fleac" .
Socoate ca nu se poate face apreciat prin munca sa ~i atunci
urmeaza 0 alta cale.
,,11 intereseaza toate cele, in afara de temele lui ~colare. Spre a-I
mobiliza la munca, i-am cerut sa-mi raporteze ce a invatat ella ~coala
in timpul zilei" .
II vedem, prin urmare, din nou in primul plan. In fiecare seara sta
de yorba cu tatal sau, cu bunul Dumnezeu!
"Cand ma intorc seara acasa, nu-l vad venind spre a-~i tine
ragaduinta" .
Trebuie ca tatalinsu~i sa-~i aminteasca de datoria baiatului.
133
J
 ALFRED ADLER
"Numai cand I-am intrebat de-a dreptul, mi-a dispuns: «Habar
n-am!»".
Am vazut mai sus ca el este incredintat ca-i va fi peste putinta sa
se faca apreciat pe calea cea buna. Trebuie incurajat ~i sa i se
demonstreze ca poate, chiar ~i in ceea ce prive~te temele ~colare, sa se
situeze pe primulloc; numai sa-~i dea osteneala.
"Materiile cele mai grele pentru dansul sunt gramatica, aritmetica
~i compunerea, pe care nu Ie poate suferi. Un element suplimentar care
ii agraveaza sentimentul de inferioritate este poate faptul ca este
stangaci. Ar fi important sa se verifice daea a~a stau lucrurile. A~ dori
sa-i atrag atentia asupra faptului ea printre eopiii care prezinta dificultati
la matematica se gasesc copii rasfatati, in cautarea unui sprijin. Nu
exista materie de studiu care sa nu aiba 0 eheie care sa-i faeiliteze
asimilarea. In ceea ce privqte aritmetica, insa, nu exista eheie. La
aeeasta materie trebuie lucrat in mod independent ~i con~tient. Copiii
rasfatati se dovedese foarte prost pregl:ititi in materie de aritmetica" .
"Dezgustul eu care se apuca el de lucru dovede~te aversiunea fata
de. aceste materii. Pare sa arate mai mult elan pentru ~tiintele naturale.
I-ar plaeea ~i desenul, dar nu produce decat caricaturi oribile, lipsindu-i,
fara indoiala, talentul".
Este yorba, probabil, de un copil stangaei!
"Poate sta ore intregi a~ezat sau cu1cat, cu privirile atintite in vid".
Cel mai mare du~man al acestor copii, care au 0 atat de slaba
pretuire de sine, este timpul. Baiatul a gasit un mijloe de a face sa treaca
timpul: el prive~te in gal.
"Cu toate ca are la dispozitie carti ~i pe unele a inceput sa Ie
eiteasea, nu a terminat de citit nici una".
Nici rabdare, nici perseverenta! Nimeni nu se ocupa de dansul; nu
a~teapta nimic de la semenii sai.
"Cautajucarii, pe care in scurt timp Ie parase~te,fara sa-i fi facut
placere".
Situatia sociala a acestui copil, sau mai degraba a acestor copii,
nu este stralueita, cu toate ca ei nu sufera de foame.
"Ceea ce este mai trist in viata lor este, probabil, faptul ca in
timpul zilei se afla la 0 casa de copii".
A vem aici 0 supozitie riscata, caci noi speram di tocmai in
asemenea a~ezaminte baiatul va fi mai bine inteles ~i incurajat.
134
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"Directoarea aeestei case are 0 animozitate marcata fata de primul
meu nascut, deoarece ea este eatolica infocata, pe caud noi suntem fara
eonfesiune.Imi spunea ca baiatul minte, ea este perfid ~i la~, iar toate
acestea s-ar datora faptului ca n-a primit 0 edueatie religioasa".
Nu ne indoim ea toate aceste partieularitati provin din lipsa sa de
curaj. Trebuie sa mmurisese ca acest baiat fara confesiune nu se va
putea indrepta intr-o casa de copii c1ericala decat daca acolo i se va
cultiva eurajul. Daca directoarea sustine ea prezinta acele defeete pentru
ca a fost creseut in afara spiritului religios, probabil ea ea nu are
neeesara competenta de a identifiea punctul slab al aeestui copil.
Tatal adauga:
"La drept vorbind, eu insumi am eonstatat toate aceste trasaturi
de earaeter injositoare. Pe cfmd eel mie nu are defeete ~i nu se vorbe~te
de dansul decat in termeni pozitivi, la adresa primului meu nascut nu se
formuleaza deeat eritici".
Toate aeestea demonstreaza ca primul-nascut a fost impins pe al
doilea plan, de catre secund.
Oare in mod intamplator baiatul cel mare s-a dezvoltat intr-un
sens negativ, iar seeundul intr-un sens pozitiv? Cu siguranta ca nu.
Primul-naseut erede ca a fost izgonit de catre secund din situatia sa de
mai inainte, care era placuta, ~i eu cat pierde din prietenie ~i dragoste,
cu atat este mai descurajat. Secundul, care aeum este invingatorul, se
simte intr-o situatie exeelenta ~i nu are nevoie sa se faca remareat
intr-un mod penibil.
NOTE
1 Esau, fiullui Isaac ~i al Rebecai, a vandut pe un blid de linte - dupa
cum citim in Biblie - dreptul sau de prim-nascut fratelui sau Iacob, un aprig
competitor. (Nota trad.)
135
J

XIII. MINCIUNA CA MIJLOC
DE A-TI
, DA IMPORTANTA
, a copilului, datorita careia el i~i traie~te situatia ca pe un e~ec. Drept
Am prilejul de a va prezenta povestea unui copil-problema a carui
mama este de mai mult timp la curent cu concePtia noastra. Veti vedea
care este pozitia ei in fata acestei probleme, dupa cum yeti vedea in ce
masura intelegerea ei ne ajuta, cum colaboreaza ea cu noi, cu toate ca
modul nostru de a proceda nu i se pare prea lesnicios.
"Fiul meu, Filip, in varstade noua ani,este ceeace se nume~te un
copil-problema" .
Aceasta inseamna ca el ii face griji, ca ii da multa bataie de cap,
ca are un comportament in dezacord cu sentimentul de comuniune
sociala. Nu ar avea nici 0 ratiune sa ne mai chinuim mintea ~i sa cautam
sa-i educam pe copii daca sentimentul de comuniune sociala existent
nu s-ar revolta impotriva metehnelor unor astfel de copii.
Ciind mama copilului ne spune ca acesta "este nervos" , informatia
aceasta nu este suficienta. In general, atunci cand oamenii folosesc acest
termen ei vor sa spuna ca este yorba de un copil instabil, pe care nu ~tii
cum sa-l iei.
A~ dori sa subliniez faptul ca in nevroza factorul cel mai
important este sensibilitatea. Aceasta nu se manifesta intotdeauna ca
atare, ci se poate manifesta prin consecintele ei. Vom vedea, in cazul
copilului despre care discutam, ca efectul sensibilitatii se traduce la el
prin tentativa de a-~i scoate in relief propria-i persoana. Este ceea ce in
America, sub influenta psihologiei individuale, se nume~te "superiority
complex"!. Avem insa aici de-a face cu 0 a doua faza, cu rezultatul unui
136
I
I
Ililll
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"inferiority complex"2, adica al unui sentiment de inferioritate. Estc de
la sine inteles diintre aceste doua complexe intra injoc 0 hipersensibilitatc
urmare, va cauta 0 ie~ire din respectiva situatie, va diuta 0 compensatie,
al clirei rezultat va fi sentimentul de grandoare.
"Este ingrozitor de nestatornic".
lata confirmat faptul ca, in situatia in care se gase~te, copilul nu
mai reu~e~te sa-~i afle lini~tea.
"Nu mai invata deloc".
Informatiile despre copii sunt haotice; remarca de mai sus este
interpretativa intr-un alt sens: nesimtindu-se la inaltimea exigentelor
~colii, el nu mai face nici un efort la invatatura.
"Cu toate acestea nu este prost ~iuneori te surprinde prin judecata
lui".
Putem intelege foarte bine lucrul acesta. Am ~i presupus ca acest
copil pur ~i simplu se crede slab fata de exigentele ~colii. Poate ca se
intereseaza de alte probleme. Dupa dite cunoa~tem despre dansul, nu-l
putem numara printre copiii curajo~i. Asemenea copii manifesta prea
putin interes pentru semenii lor, concentrandu-~i interesul asupra
propriei persoane.
"Nimic nu-i scapa din cele ce se intampla pe strada".
Cred ca multi psihologi moderni ar trece lini~titi pe langa acest
fapt, flira a-llua in seama. Suntem indreptatiti sa presupunem ca avem
de-a face cu un baiat interesat de tot ceea ce e vizibil. Se explica in felul
acesta 0 multime de lucruri. Daca e interesat de ceea ce tine de sfera
vizualului, faptul este in avantajul invatamantului practic, copilul avand
mai putin tendinta de a asculta explicatiile teoretice. Lucrul acesta are
importanta lui pentru ~coala, multe e~ecuri la invatatura avandu-~i
temeiul in acest mecanism. Din acest fapt este de retinut di exista copii
care tind sa-~i satisfaca in primul rand interesele lorin sfera vizualului.
Daca reflectati asupra intrebarii ce putem face daca ne multumim sa
privim lucrurile, yeti ajunge la conc1uzia ca nu putem face mare lucru
in planul utilului ~ica, in orice caz, nu putem face mare lucru acolo unde
s-ar putea manifesta sentimentul de comuniune sociala. Va yeti giindi la
desen, la pictura, poate la 0 mai buna intelegere a spectacolului lumii.
Problema nu este deloc simpla, indeosebi daca se accentueaza sub acest
aspect 0 latura a vietii. In aceste conditii, de fapt, nu mai ramane
137
J
 .. --------
ALFRED ADLER
suficient interes pentm celelalte necesitati ale existentei ~i individul nu
se mai poate dezvolta In acest sens. Baiatul nostm nu este pregatit cum
se cuvine pentm ~coala, iar gre~eala nu este a sa; dar el arata un mare
interes pentm latura vizuala a lumii, pentm ceea ce este aparenta
exterioara. Daca ne gasim pe calea cea buna, chiar ~i Intr-o schita
imperfecta a vietii lui putem spera sa gasim confirmariale supozitiilor
noastre.
"EI tine minte tot.ce spun adultii".
Sa retinem aceasta circumstanta, care ne arata interesul sau pentru
marile dimensiuni. Deslu~im aici cu claritate tendinta sa de a-~i da
importanta, dorinta lui de a fi mare.
"lar cele auzite ~tie sa Ie repete In mod corect, la momentul
potrivit" .
Incepem sa ne lamurim, Intr-o oarecare masura, asupra stilului de
viata al acestui biiiat In varsta de noua ani. Ne mai lipsesc confirmarile
~i indiciile privitoare la varianta specifica acestui tip.
"Dar este la~".
Acest defect nu ne surprinde.
,Ji este frica pana ~i de umbra lui ~i se fere~te de orice situatie
periculoasa" .
Nu are nici 0 Incredere In eIInsu~i. Este de presupus ca mama sa
are un rolinsemnat In dezvoltarea copilului. Nu este independent, nu
se striiduie~te sa-~i rezolve singur problemele. De altfel nu are
nicidecum intentia de a se confmnta cu ele, dat fiind faptul ca, pana In
prezent, a fost obi~nuit sa 0 vada pe mama sa rezolvandu-i-Ie. Mai bine
deeM orice alta ~coala psihologica, noi yom putea constata ca avem de-
a face cu un copil rasfatat. Asemenea copii ne fac mari necazuri ~i ei
Ingroa~a numaml copiilor-problema, al nevroticilor, al candidatilor la
sinucidere, al betivilor, criminalilor, perver~ilor din punct de vedere
sexual. Este un fapt atat de important Incat vreau sa adaug, totu~i, cateva
elemente ~i sa definim notiunea de copil rasfatat, a~a cum 0 Intelegem
noi. (Mamele spun adesea ca Ii se "Intampla chiar sa-i ~ibata" pe copiii
lor, imaginandu-~i astfel ca nu pot fi suspectate de a-i fi rasfiitat.) Este
de precizat imediat ca noi nu Intelegem prin aeest termen un "raport
sexual" In sensul freudian. In realitate avem de-a face cu un copil care
s-a debarasat de existenta independenta ~i autonoma. Un altul vorbe~te
In locul lui, sesizeaza situatiile primejdioase ~i Ie Indeparteaza de
138
~
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
dansul,Intr-un cuvant, copilul se lasa remorcat de acela. EI dispune de
o a doua persoana ~i I~i constmie~te viata In simbioza cu aceasta. Un
astfel de copil pune In evidenta un caracter parazitar, Incercand sa
obtina totul prin intermediul mamei sale.
"EI ~tie prea bine ca la~itatea este ceva urat ~i acum vine cu
minciuni din eele mai gogonate".
Ghicim ce fel de minciuni Indruga el, dat fiind faptul ca este tentat
sa se scoata In relief, sa se faca remareat. Cum ~tim ca trage cu urechea
la cei mari, fara Indoiala ca In minciunile lui va aparea comportandu-se
ca unerou.
"Spre exemplu, poveste~te: «Gasindu-ma In Anglia ~iprivind de
unde stateam, de dincolo de coltul unui zid, am vazut un tigru»".
Daca 0 privim In sine, este 0 minciuna cat toate zilele. Dar ceea
ce ma intereseaza In mod deosebit aici este faptul ca el nu numai ca
prive~te, ci vede "de dincolo de coltul unui zid". Aceasta da
performanta! Nu toata lumea poate face a~a ceva. Analizand mai
Indeaproape afirmatia copilului, Intelegem ca pe elll intereseaza In mod
deosebit sa ne apara drept unul care Invinge dificultati, dificultati pe
care ni Ie prezinta ca insurmontabile. Sa mentioniim cu aeeasta ocazie
ca In asemenea eazuri avem de-a face, In general, cu copii care prezinta
o inferioritate (Minderwertigkeit) a aparatului vizual. Daca acum fac
preeizarea ca biiiatul este la~, yeti Intelege de unde se trage interesul sau
pentru tot ceea ce tine de vaz, de ce a devenit el ceea ce, eu un termen
nou, numim eidetic3. In expresia sa, prin care ne spune ca a privit "de
dincolo de coltul unui zid", vedem tendinta acestui biiiat de a savar~i
tururi de forta In domeniul vazului.
,,0 data m-am Intors acasa, u~a era deschisa, nimeni nu Indraznea
sa intre, langa sipet vfid un hot, - iau toporul ~i-l omor".
~i In aeest caz el "vede" ceva ~i savar~e~te un act de eroism. Pe
drept cuvant, mama conchide:
"Mereu vrea sa 0 faca pe eroul, sa fie totdeauna cel admirat, cel
care poate totul. Cand Imi poveste~te ca «azi la ~coala nimeni n-a ~tiut
nimic, In afara de mine», sunt sigura ca nu a fiicut acolo mare branza ~i,
de regula, faptul se confirma".
Avem prilejul de a examina modul sau de compensare, cu to ate
ca el este destul de straveziu. Dupa cum vedem, compensatii1e sale au
loc pe planul imaginatiei, iar aici totul se pierde In neant. De regula el
,
139
j
 ALFRED ADLER
nu este activ in compensatiile sale, pentm dl, a~a cum am ~inotat, e la~,
avand obi~nuinta ca mama sa sa faca totul in locullui.
11inteleg, ~tiu ca el ar vrea din tot sufletul sa fie un elev bun ~i un
baiat curajos; din minciunile lui am inteles ca acestea ii servesc spre a-~i
exalta sentimentul personalitatii".
Fara indoiala ca recunoa~teti aici felul de a vedea lucrurile propriu
psihologiei individuale. Este vocea bunului-simt.
"Nu-l pedepsesc".
Suntem intru totul de acord cu mama copilului. Oricum, baiatul
acesta, dezamagit de cuno~tintele ~i de posibilitatile lui, baiat care, ori
de cate ori are ceva de facut, se gase~te c.ape marginea unei prapastii ~i
se retrage, pe buna dreptate, nu merita sa fie pedepsit. Ar fi 0 flagranta
injustitie.
Ce este de facut? Ar trebui sa-l determinam sa progreseze
indestul, incat sa-~i recapete curajul ~i sa invete ca problemele pot fi
rezolvate. Daca ar progresa, s-ar putea dezvolta frumos. Lucrul acesta
nu se va realiza atat timp cat scopul sau va fi acela de a capata un
sentiment de punere in valoare pe latura sterila a vietH, in alti termeni
atat timp cat el va evita solutionarea problemei pe latura utila a vietii.
Este de inteles de ce nu trebuie sa-l pedepsim pe un astfel de copil; in
pedeapsa el nu ar gasi decat confirmarea incapacitatii sale ~i ar cauta
alte cai laturalnice ca sa poata scapa de pedeapsa ~i sa se dea indarat din
fata prapastiei.
,,11iubesc pe baietel".
lata 0 confirmare care ne lip sea ~i care ne dovede~te ca mama 11
rasfata pe copil.
Jl iubesc din adancul inimii mele. Dar el minte, minte din ce in
ce mai mult ~i se teme sa nu se descopere ca minte" .
Apare aici 0 zare de speranta, posibilitatea de a vedea ca intr-o zi
elo va termina cu minciuna din teama de a nu fi demascat ca mincinos,
posibilitatea de a inddlgi adevlirul. Unde ramane atunci scopul sau de
a-~i dovedi superioritatea? Este singura concluzie pe care 0 poate trage
un copil ca dansul? Este cu putinta ~i 0 a doua: sa ticluiasca atat de abil
~ide rafinat minciunile, incat sa poata spera ca niciodata nu va fi dat de
gal. Acesta este drumul care i se deschide in fata, nu altul, pentm ca el
nu-~i poate pierde cu totul simtul personalitatii. El a devenit mincinos
ca sa reprezinte ceva ~i de aceea intelegem ca nu ~i-ar putea abandona
140
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
obiceiul de a minti, caci ar risca sa ni se prezinte ca un "zero", ca ()
cantitate neglijabila. Intr-adevar, el va fi recurs ~i la minciuni mai
subtile.
"Sotul meu spune ca 11rasfat".
Este 0 particularitate de care va yeti izbi intotdeauna. Daca yeti fi
descoperit, in urma unui efort propriu, stilul de viata al individului pe
care 11studiati, yeti gasi mereu in anturajul acestuia pe cineva care sa fi
sustinut aceasta. Va amintiti de felul de a reactiona al adversarilor no~tri
in materie de psihologie, care insisili asupra faptului ca ~iei spun acela~i
lucm ~icare i~i imagineaza ca pentru ca I-au spus au ~i obtinut rezultatul
scontat? A~a este, copilul e rasfatat. Dar inteleg ei raporturile de
ansamblu? Chiar daca ar ~ti ca fiecare copil manifesta 0 tendinta de a-~i
da importanta, ar trebui sa fie capabili sa analizeze procesul de aparitie
a acestei tendinte. Nu s-a facut inca nimic prin afirmatia ca este yorba
de un copil rasfatat. Ce sa faci cu un cuvaut? Mamele au dreptate cand
pun intrebarea: "Cum sa procedez eu ca sa nu-l rasfap" Aceasta
intrebare prezinta interes atat timp cat mama nu a sesizat inca
raporturile la care facea referire mai sus, cum constatam ~iin cazul de
fata.
" ... El pretinde ca de aceea este copilul atat de nestatornic ~i de
mincinos ~ica are «gargauni» la cap, din cauza ca tatal meu s-a casatorit
cu 0 veri~oara" .
La bunici s-a descoperit 0 consangvinitate. Oare nu am avut
dreptate sustinand ca nu s-a fkut mare lucru daca, cum spunea tatal
copilului, baiatul a fost calificat ca rasfatat? Nici el nu crede ca este
suficient ~i cauta un al doilea factor, care pare mai convingator. El pune
instabilitatea copilului pe seama unor antecedente de consangvinitate.
lata cat de mult a inlesnit ~tiinta modul de a proceda al tatalui, care
arunca in carca mamei copilului responsabilitatea e~ecurilor acestuia,
de care el se scutura in mod stralucit.
"Acest mariaj intre rubedenii este 0 calami tate , - el mi-a fkut
capul calendar pe aceasta tema. De altfel, se intampla ca un copil sa fie
mai bucluca~ decat un altul, dar sotul meu nu ostene~te sa dea vina pe
aceasta casatorie intre consangvini. Trebuie sa-i dovedesc contrariul,
trebuie safac ceva pentru baiatul meu. Nu este rautacios, ci, dimpotriva,
bun la inima" .
,
141
J
 ALFRED ADLER
Este cu putinta ca bunatatea sa nu fie decat un aspect alla~itatii
lui. Dupa cum vedeti, avem intru totul dreptate cand sustinem ell.nu se
poate sa izolam un element oarecare al stilului de viata ~i ca fiecare
element poate fi interpretat in mod diferit. Bunatatea, de pilda, poate fi
~i negativa, "frumusetea devine uratenie, uratenia frumusete". Tocmai
aceasta diversitate face ca nimeni sa nu izbuteasca sa inteleaga psihicul
unui om daca nu a sesizat in prealabil stilul sau de viata.
"El face cadou altor copii din lucrurile pe care Ie are el, numai ca
sa Ie ca~tige bunavointa".
Deci aceasta bunatate prezinta 0 latura de egoism; el incearca sa-i
corupa pe copii, ca sa se faca rasfatat de dan~ii.
"Daruie~te copiilor lucruri la care tine ~i-~i iube~te tatal, chiar
daca acesta nud rasfata".
A~ dori sa subliniez aid ell.,intr-o anumita masura, baiatul acesta
s-a ~i angajat pe calea pe care'ar voi s-o ca~tige nu numai pe mama sa,
d ~ipe altii. A~a cum am constatat -0 anterior, el cauta sa se faca protejat
~i ar dori sa fie admirat ~i remarcat, acest din urma scop vizandu-l
minciunile sale.
"A~a, de exemplu, este pentru dansul 0 mare sarbatoare sa mearga
la plimbare cu tatal sau. V-a~ cere sfatul: trebuie sa procedez cu
severitate? Nu cred ca aceasta ar fi eficient! Plange, promite marea cu
sarea, iar dupa zece minute 0 ia de la inceput" .
Mama sa a incercat 0 educatie severa, dar, evident, fara rezultat,
singura metoda benefica fiind trezirea intelegerii copilului pentru
defectele structurii stilului sau de viata. Ce inseamna aceasta in planul
practicii? Sa fie facut independent ~i autonom, sa i se trezeasca ~i sa i
se cultive increderea in el insu~i. Atata vreme cat nu se realizeaza
aceasta, atat severitatea, cat ~i bunatatea par inoportune, de~i noi
preferam bunatatea. Baiatul nu are pregatirea necesara ~i este inuman
sa-i ceri ceva pentru care nu a fost pregatit. Suntem totdeauna dispu~i
sa masuram cu exactitate ceea ce ne pot da animalele ~i sa nu Ie cerem
nimic mai multo Cat despre fiintele umane, nici yorba de 0 astfel de
preocupare. Reflectati la importanta pentru ~coala a acestei observatii,
pentru ca la ~coala copiii intra avand 0 pregatire diferita. A folosi un
sistem de notare care, in fond, judeca pregatirea copiilor ~i nu
aptitudinile lor, este "a-i pune pe toti intr-o singura oala".
142
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"Astfel, el este obligat sa minta, pentru ca se infunda tot mai mult
in propriile-i minciuni".
Fara a se exprima prea limpede, mama vrea sa spuna ca baiatul nu
gase~te alta cale pentru a se face apreciat. Ea a cerut un sfat ~i iI-am dat,
in sensul celor ce v-am expus aid pe scurt .. In continuarea referatului
ei yom gasi, poate, ~ialte pasaje importante.
"Cand, nu de mult, a reinceput sa-mi toame gogo~i, am reactionat
ca ~i cum ar fi fost yorba de 0 gluma ~i, razand, i-am explicat de ce
mintea".
In acest "de ce" recunoa~teti, desigur, indicatiile pe care i Ie-am
datmamei.
"Filip, recunoscand minciuna, a incercat un sentiment de jena ~i
a inceput ~i el sa rada".
Baiatul este profund con~tient de minciuna sa, care, prin urmare,
se afla in sfera con~tiintei sale. Trebuie sa revizuim conceptiile acelor
autori care pretind ca pot stabili 0 deosebire intre con~tient ~i
incon~tient ~icred ell.instinctele rele i~i au sediul in incon~tient ~i ca nu
patrund in con~tiinta decat pacalind cenzura, dupa ce s-au deghizat.
Ce este minciuna? Daca scrutam con~tiinta ~inu ne multumim pur
~i simplu sa admitem minciuna in ceea ce are ea aparent, atunci aflam
ca este un mijloc de a te face remarcat, de a-ti da importanta. Daca 11
examinam pe bliiat din unghiul incon~tientului sau, yom vedea ell.aid
se ascunde un impovarator sentiment de inferioritate care cauta sa se
elibereze. Tocmai acest sentiment de inferioritate genereaza tendinta
de a-ti da importanta. Lucrul acesta 11constatam, de altfel, ~i in sfera
con~tiintei.
"Bineinteles, comite gre~eli. Recent, Filip I-a rugat pe tatal sau
sa-l insoteasca la cimitir, pentru ca avea de facut 0 compunere ceruta la
~coala. Sotul meu a refuzat ~i el a mers acolo cu bona. Compunerea a
fost foarte reu~ita, dar nici un cuvant nu era adevlirat4".
A~ dori sa remarc, in treacat, ca nu este necesar ca 0 compunere
sa fie neaparat adevarata; dar mama copilului are dreptate cand
regase~te in compunere aceea~i linie de conduita ca in cazul minciunilor
lui.
"El povestea in amanunt cum s-a dus la cimitir cu tatal sau ~icum
acesta ar fi plans. In final scria: cat despre mine, nu am plans; un blirbat
niciodata nu plange".
143
 ALFRED ADLER PSIHOLOGIA ~COLARULUl GREU EDUCABIL

El ~i-a depa~it tatal, dar numai in imaginatie. Mama copilului aceasta incercare, care este rezultatul unei veritabile trebuinte. Nurnui
intelege foarte bine lucrul acesta. explicatia fenomenului poate duce la rezultatul unei veritabile trebuinte.
"Oeci ~i-a injosit tatal ~i, mintind, ~i-a dat lui insu~i importanta". Numai explicatia fenomenului poate duce la rezultatul scontat.
Care dintre contemporanii no~tri nu-~i aminte~te de a~a-numitul Dr. A (adresandu-se copilului): "E nefolositor sa te eschivezi, sa
complex allui Oedip? Oare din cauza aceasta i~i injose~te el tatalla tragi 0 minciuna, sa 0 faci pe grozavul. Oaca ai privi lucrurile cu mai
cimitir, ori mai de graM aspiratiile proprii il indeamna 'sa 0 faca pe multa seriozitate, daca ai face un efort, ti-ai putea satisface tendintele
importantul ~i sa-~i depa~easca tatal, cu care se afla in lupta? Nu s-ar de ate pune in valoare prin ocupatii utile ~inu ar fi obligat sa recurgi la
putea ca aici sa se dezvolte nu idei sexuale premature privitoare la nerozii" .
complexullui Oedip, ci idei ale unui complex situat in con~tient? Se
impune sa reflectam asupra acestei probleme. In ceea ce ne prive~te, NOTE
adepti ai psihologiei individuale, nu avem nici 0 ezitare: noi constatam
ca linia dinamica a psihicului tinde pe parcursul intregii vieti de la un 1 In limba engIeza, in original = "complexul de superioritate" (Nota trad.)
2 In limba engIeza, in textul original = "complexul de inferioritate" (Nota
"jos" la un "sus" , iar aceasta linie include ~i dezvoltarea sexualiHitii.
trad.)
"Oar compunerea este buna, institutorull-a felicitat pe Miat ~i,in
3 Introdus de E. Jaensch, termenul semnifica imagini cu caracter de
finalul orei, I-a pus sa 0 citeasca. Nu am avut curajul sa pomenesc de
halucinatie, deosebit de vii. Mintea omului primitiv ~i mintea copilului sunt,
minciuna. Am tacut, cu aerul di nu am dat nici 0 atentie faptului".
potrivit conceptiei lui Jaensch, "minti eidetice", care confunda imaginile din
Aici se termina expunerea cu privire la Miat. Putem afirma, pe con~tiinta cu cele din realitate. Copilului ii este frica de intuneric pentru ca il
buna dreptate, ca el face parte din categoria aHit de raspandita a popuIeaza cu tot felul de fiinte fantasmagorice. A se vedea, Erick R. Jaensch,
mincino~ilor care vor sa-~i dea importanta. Este tendinta de care se lasa Uber den Aufbau der Wahrnehmungswelt und ihre Struktur im Jugendalter
antrenati atat de adesea copiii, din cauza lipsei lor de insemnatate. (1920) ~i Die Eidetik und die typologische Forschungsmethode (1925). (Nota
Meditati la punctul de plecare al acestui Miat, rasfatat de mama, trad.)
4 Din plicate asemenea indivizi ajung deseori ziari~ti ~i, in acest caz,
reprimat de tata. Ceea ce a dobandit el Hinga mama sa nu are valoare in
afara cercului familial. Putem admite ca acei copii care sufera de intelegem u~or cat adevar cuprind reportajele sau ~tirile pe care Ie redacteaza.
(Nota trad.)
strabism5 nu sunt prea iubiti; ei prind de veste repede ca nu sunt agreati
5 Infirmitate oculara, care consta in dereglarea paralelismului axelor
~i, drept consecinta, nu vorintelege lumea a~a cum este ea in realitate. vizuaIe, astfel incat subiectul nu poate privi unul ~i acela~i obiect cu ambii ochi.
Nu este de mirare ca acest Miat, de la primii sai pa~i in viata, a perceput (Nota trad.)
o rezistenta ~iun aspect particular al existentei. Raspunsul sau este fuga.
Oat fiind faptul ca nimeni nu poate scapa propriei sale tendinte
ascendente, el trebuie sa gaseasca linia pe care va opera: aeeasta va fi
fanfaronada, minciuna. Exista ~i alte forme, dar in toate yeti gasi
tendinta de a ie~i dintr-o pozitie inferioara (falsificand, de exemplu,
faptele, atunci cand e~ti amenintat eu pedeapsa), de a capata importanta
cu ajutorul subterfugiilor ~i de a se lasa inaltat. In cazul altor minciuni
sau fanfaronade putem eonstata ca este yorba de lucruri in fata carora
copilul apare prea slab ~i de care el incearca sa scape eu ajutorul
imaginatiei. Este ca ~icum ar vrea sa se ridice in varrul picioarelor. Veti
intelege, fara indoiala, cat de gre~it este sa pedepse~ti cu stra~nicie

144 145

XIV. EROISMUL PE PLAN
IMAGINAR INLOCUIESTE
, o preocupare pentru ceilalti, ceea ce, intr-un fel, se reduce la a fi rasfiitat.
REALIZARILE UTILE IN
REALITATE
Institutorul ne relateaza ca I-a urmarit pe copilul de care ne yom
ocupa aici incepand cu c1asa a doua. Baiatul, in vMsta de noua ani, da
dovada de brutalitate in comportamentul sau.
Din informatiile de care dispunem nu reiese daca avea varsta de
noua ani cand era in c1asa a doua; speram ca in prezent urmeaza
cursurile c1asei a treia.
"La venirea sa in ~coa1ael inca mazgalea; numai incetul cu incetul
a invatat sa scrie".
Ne amintim ca comportamentul lui este grosolan; are, fiira
indoiala, un temperament de luptator. Apartine probabil acelei categorii
de oameni care jura pe un ideal de erou, pe "codul onoarei".
De ce a invatat atat de tarziu sa scrie? Credem ca este stangaci,
insa faptul nu este verificat.
"Punctullui slab este indeosebi aritmetica".
Nici aici nu ne gasim pe un teren ferm. Poate ca avem de-a face
cu unul dintre acei copii rasfiitati care numai cu mare greutate invata
aritmetica, materia aceasta neoferind nici un punct de sprijin concreto
In alte materii de studiu exista reguli1, se poate invata cate ceva pe
derost; in ceea ce prive~te aritmetica, e inutil sa te apuci sa inveti ceva
pe derost, in afara de tabla inmultirii. Dat fiind faptul ca copiii rasfatati
nu vor niciodata sa faca ceva din proprie initiativa, nu ne mira faptul ca
in randurile lor se gasesc elevi slabi la aritmetica. Daca am putea sa 0
dovedim statistic, superstitia "dotarii" ar fi zdruncinata.
146
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"La aceasta materie de studiu el prime~te ore de meditatie" .
Astfel, copilul reu~e~te sa obtina ceea ce a vrut: persoana lui sa fie
"Frecventeaza cu placere aceste ore suplimentare".
Nu ~tim de ceoPoate ca institutorul este amabil, ori poate di elevul
gase~te aici realizate conditiile pe care elle cere invatamantului, adica
prilej de a fi rasfatat.
Ji place sa te ocupi in mod special de dansul".
Avem aici cea dintai confirmare: este yorba, intr-aclevar, de un
copil care dore~te sa fie rasfatat. Urmeaza alte confirmari:
"Cere ajutor la imbracat; este dus ~i adus de la ~coala, indlt nu
face niciodata drumul singur. Cu to ate aces tea, este inalt ~i bine
dezvoltat pentru vMsta sa. Are parul ro~cat."
Cat prive~te parul ro~cat, se ~tie ca aceasta particularitate ii
expune pe copii la zeflemele care ii fac sa sufere. Baietii, mai mult decat
fetele; la acestea parul ro~cat adesea este gasit frumos. Dimpotriva,
biiietii cu par ro~cat nu prea sunt iubiti. Avem de-a face cu superstitii
arhaice, cu ni~te grosolane gre~eli; de fapt printre copiii-problema
gasim adesea ro~covani. Este 0 constatare care mi s-a confirmat in
multe privinte, dar nu este yorba de defecte care prezinta un caracter
definitiv. Avem impresia ca, in cele din urma, oricum, izbutesc sa-~i
depa~easca dificultatile. Chiar daca nu este prea pliicut sa fii in afara
familiei obiect de luare in ras, in sanul familiei lucrurile stau altfel, iar
sentimentul de inferioritate cantare~te aici destul de putin.
"Daca face rau 0 lucrare ~i mama lui 11critica, se infurie".
Ceea ce inseamna ca a putut stabili intre dansul ~i mama sa un
raport de dependenta care este in favoarea lui. A reu~it aceasta cu
ajutorul furiei, uneori poate prin loviturile pe care Ie prime~te de la
dansa. Intalnim adesea astfel de situatii, pentru ca in cazul copiilor
rasfiitati se ajunge la un punct in care nu-i mai putem rasfata in acela~i
fel. De exemplu, ei sunt amenintati sa-~i agraveze situatia prin simplul
fapt ca cresco
"Daca illauzi, el se incurajeaza pe sine, spunandu-~i ca lucrurile
se vor rezolva".
Avem aici dovada ca baiatul nu este cu totul descurajat.
"A invatat in mod normal sa vorbeasca, sa citeasca ~i sa scrie".
147
 ALFRED ADLER
Putem deduce de aici ca nu a intampinat dificultati in dezvoltarea
sa organicii.
jncepand cu viirsta de un an ~ijumatate la el se manifesta semne
de furie".
Daca aceasta observatie este judicioasa, ar trebui sa 0 retinem.
Personal am putut constata asemenea semne chiar ~ila un copilin viirsta
de ~ase luni: era yorba de un copil alimentat cu biberonul, in mod
regulat, copil care se dezvolta foarte bine ~i nu punea nici 0 problema.
La viirsta de.~ase luni s-a constatat urmatoarea particularitate: de indata
ce se trezea, incepea sa geama incet; daca te apropiai de el cu biberonul
~i i-I puneai in gura, se comporta intr-un mod irepro~abil; dar dacii te
prezentai Hira biberon, incepea sa ude, manifestand in mod vizibil
semne de furie. Devenise obicei in familie sa te apropii de copil
aducandu-i totdeauna biberonul.
"La ~coala, la inceput avea 0 conduita ~tearsa".
Nu ne este greu sa-lintelegem: este in cautarea situatiei in care ar
putea fi rasfatat. Vrea sa se situeze in centrul atentiei, sa conducii.
Negasind la ~coala 0 situatie potrivita din acest punct de vedere, copiii
de felul acesta au 0 atitudine ~tearsa; este semnul dupa care putem
recunoa~te copilul rasfatat. Apeland la ajutorul psihologiei individuale,
institutorii pot obtine foarte u~or portretul moral al copilului. Ei pot apoi
sa opereze pe aceasta baza, evident ca nu fiira sa caute confirmari ~inu
fara a proceda la eventuale corectiiri.
"Are 0 imaginatie bogata".
Putem deduce de aici ca nu este in termeni prea buni cu realitatea,
realitate care 11 jeneaza. I~i construie~te 0 lume imaginara, in care
traie~te dupa placul inimii. Acolo el gase~te lini~te, este putemic, poate
comanda cum dore~te. Sunt imaginate cuceriri, lupte victorioase,
dobiindirea unei averi imense cu ajutorul careia ii recompenseaza ~i ii
salveaza pe ceilalti. Uneori astfel de copii se socot ~i salvatori ai unor
inalte personalitati. In imaginatia lor ei calaresc cai foco~i, 11 scot din
situatii grele pe rege sau pe fiica acestuia, se arunca in valuri spre a salva
printese, care, se intelege, se arata foarte recunosciitoare. Cand revin pe
terenul realitatii, ei se arata foarte ~teqi.
"Gandurile lui sunt pline de istorii cu pieile ro~ii ~i cu tiilhari".
Este un erou pe planul imaginatiei. Puteti fi sigur ca baiatul este
la~; avem in acest caz 0 incercare de compensatie din parte-i.
148
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"Are mereu tendinta de a se lupta cu un inamic imaginar" .
Imaginatia lui am putea-o utiliza, iar baiatul ~i-ar putea educa
psihicul in a~a felincat sa termine cu la~itatea. Oricum ar fi, prin acest
mijloc copiii ace~tia izbutesc in mod cert sa se elibereze, eel putin in
parte, de defectullor.
"Imaginatia lui 0 ia uneori razna ~i el ii poveste~te mamei sale
evenimente inchipuite petrecute la ~coala, terminand cu cuvintele:
«~tii, mama, din toate cele spuse nimic nu e adevarat, sunt inchipuiri
de-ale mele»".
Identificam aici "un ciipetel" de sentiment de comuniune sociala.
El nu ar vrea sa treacii drept mincinos, rezerviindu-~i controlul asupra
realitatii. Daca nu l-ar avea, ar fi yorba de 0 minciuna nevrotica. Chiar
daca copiii se incalzesc injoaca lor, ei ~tiu ceea ce datoreaza realitatii.
Istorisirile imaginare ale acestui copil ne arata ca el vrea sa se inalte pe
varful picioarelor, spre a piirea mai mare decat este. Putem trage
conc1uzia ca este macinat de un putemic sentiment al inferioritatii, ceea
ce se coreleaza cu calificativul de copil rasfatat, pe care iI-am dat.
"Mama sa relateaza ca a fost foarte bolnav in prima copilarie:
colici intestinali la varsta de patru luni, iar mai tarziu scrofuloza ~i
pneumopatie" .
Nu ne putem permite sa judecam cele afirmate mai sus ~i sa
spunem in ce masura are dreptate mama copilului cand il considera
"foarte bolnav". Ceea ce ne intereseaza mai mult este faptul cii,
socotindu-l bolnavicios, ea trebuie sa-l fi crescut cu 0 grija ~i0 dragoste
deosebite. II va fi facut pe copil exagerat de dependent de dansa.
"Daca un copil e bolnav, trebuie sa-l menajezi", spune ea, ca apoi
sa exprime prin alte cuvinte ceea ce noi am aratat ceva mai sus: ji este
frica de intuneric" .
Sunt semne ale copilului rasfatat. Frica de intuneric inseamna:
"Trebuie ca cineva sa ramana langa mine".
"Este extrem de neindemanatic" .
Ipoteza noastra, potrivit ciireia ne-am putea afla in fata unui copil
riisfatat, este astfel intiirita.
In ceea ce prive~te neindemanarea, el este influentat de sora sa,
mai in varsta deeM dansul cu opt ani".
Auzind vorbindu-se despre 0 sora cu opt ani mai in viirsta, putem
presupune ca ea nu se comporta fata de el ca 0 sora, ci ca 0 mama sau
149
j
 ALFRED· ADLER
ca 0 matu~a. Fiindu-i aproape imposibil sa 0 considere ca pe 0 rivala,
biiiatul cre~te ca ~i cum ar fi copil unic.
"Ea intervine in striidaniile lui, criticandu-l ~i certandu-l".
Este ca 0 mama pisaloaga, ba chiar ca 0 soacra, am putea spune.
"Baiatul este foarte agresiv ..."
EI ~tie ca in spatele lui se afla mama, ca sa-l apere. Mai ~tie ca sora
sa nu va putea depa~i 0 anumita masura, dacii ar fi ca el sa 0 provoace
lalupta.
" ... mai ales fata de cei mai putemici decat el".
Aceasta informatie pare indoielnicii. Nu sunt dispus sa cred ca ar
fi in intregime exacta. Dar daca macar in parte este a~a, inseamna cii
baiatul nu este cu totul descurajat, ca se mai crede capabil de ceva. Dar
nu este inca eroism aici, pentru ca mai putemici decat sora sa sunt
ceilalti membri ai familiei. Poate ca ~ipe institutor il ataca, dat fiind cii
este unul dintre cei puternici; s-ar putea, insa, ca baiatul sa nu-l
priveascii din acela~i unghi de vedere. Este cu putinta ca el sa aibii
sentimentul ca institutorul nu exista decat pentru diinsul.
"E luat adesea in batjocura din cauza culorii parului sau, ceea ce
il infurie".
Este, cum am spus-o, un copil rasfatat care, atat din pricina surorii
lui, cat ~idin pricina culorii parului sau, se gase~te sistematic intr-o stare
de iritare. Putem infuria un animal daca il ziidiirim; la acela~i rezultat
ajungem in cazul acestui baiat, dacii procedam la fel.
"Are un somn agitat, rostind cu voce tare replici din visele lui" .
Am remarcat mereu aceste semne la copiii rasfatati.
"Cand i~i face temele este intr-o stare de extrema agitatie".
Dacii este sa interpretam aceasta nervozitate, yom spune cii
temele ii provoaca 0 stare de tensiune ~i cii aceasta tensiune se traduce
prin agitatie.
"E salbatic ~i cu greu ajunge sa se inteleaga cu ceilalti".
Este un fapt u~or de inteles, deoarece se afla intr-o stare de
nervozitate cronica.
"Este, insa, milos".
Nu este aici 0 contradictie. Nu vad de ce, intransigent in fata
inamicului, nu ar da dovada de caritate in fata unui suferind. Vede aici
o contradictie doar acela care crede in teoria ambivalentei. In ceea ce
150
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
ne prive~te, sustinem ca unul ~i acela~i stil de viata se exteriorizeaza
diferit in situatii diferite.
,,~i-a manifestat mila intr-o zi cand sora sa s-a ranit la cap".
Ea se gasea atunci in situatia de du~man invins. Am spune ca el
a pastrat 0 doza de sentiment de comuniune sociala ~i ca este capabil sa
se arate uman intr-o situatie care ii este favorabila.
"EI respecta cu scrupulozitate ora ciind trebuie sa fie la ~coala" .
Nu ma incumet sa interpretez acest fapt cu toata rigurozitatea.
Dacii il raportez la cele pe care Ie-am ~i spus, a~ adauga ca el tinde sa
progreseze, cii vrea sa demonstreze importanta ~colii, ceea ce
corespunde ~i zelului cu care frecventeaza orele de meditatie. Nu este
prea descurajat ~i ar vrea ca intr-o zi sa iasa biruitor.
"Chiar ~i mama copilului este foarte nervoasa ~i i~i pierde u~or
cumpatul".
lata 0 alta dificultate pentru un baiat care se afla intr-o stare de
nervozitate cronica; acum intelegem mai bine de ce adesea devine
furios.
"In timpul zilei tatal se afla la teatrul unde este electrician. Familia
este sub diriguirea mamei" .
$i in acest caz el se inver~uneaza impotriva celui mai puternic.
"Mama este 0 femeie zdravana, scandalagioaica, dandu-~i mare
. importanta, ca ~i sora mai mare a baiatului. Copilul este crescut intr-o
atmosfera de criticii continua" .
Mama, cu felul ei de a fi, accentueaza ~i mai mult nervozitatea
baiatului.
"Bun, pentru copil, este tatal".
Ni s-ar parea firesc ca baiatul sa se ata~eze mai mult de tatal sau;
aceasta ar fi 0 a doua faza. In prima parte a vietii el a fost cu siguranta
mai apropiat de mama sa, data fiind starea sanatatii lui. Ea trebuie sa se
fi ocupat mult de dansul, rasfatandu-l. Probabil ca mai tarziu nu a mai
putut mentine acest raport intre ea ~i el.
"Dacii baiatul dore~te ceva ~inu obtine, plange pana cand dorinta
ii este indeplinita".
Este incapatanat ~i ~tie cii lacrimile pe care Ie varsa fac impresie.
Regasim aceasta trasatura nu numai la multi copii, ci ~ila destui adulti.
Ei cred di lacrimile lor constituie 0 arma de nebiruit. Adaugati la
aceasta faptul cii exista oameni care nu suporta sa vada pe cineva
151
 ALFRED ADLER
pHingand. Ei sunt atunci obligati sa-i implineasdi dorinta sau risca sa
manifeste semnele unei agitatii extreme. Si una ~i alta il satisfac pe eel
care plange.
Mama: "Eu sunt severa cu dansul, dar sotul meu ii cedeaza in
toate privintele".
Stim di acest mod de a proceda nu este bun, dat fiind faptul ca
Miatul, ata~at de tatal sau, va avea ~i mai mult tendinta de a 0 exclude
pe mama. Ar fi mai bine cil parintii sa se inteleaga spre a gasi 0 cale de
mijloc, care sa-i satisfaca pe amandoi. Este necesar ca ei sa se ajute
reciproc in educarea copilului.
"Eu nu cedez totdeauna".
Este confirmarea a ceea ce deja cunoa~tem.
"Frate ~i sora se cearta adesea. Sora are ~i ea defectele ei: ea este
mereu aceea care il atata. Dar el vrea sa aiM totdeauna dreptate ~i tine
foarte mult la autoritatea lui".
In plus, el este mezinul ~i, ca atare, cheltuie~te mult efort ~i
perseverenta ca sa-i depa~easca pe ceilalti. Daca apar obstacole, cauta
sa Ie ocoleasca pe 0 cale mai lesnicioasa. Mezinii sfiir~esc totdeauna
prin a gasi calea care Ie asigura dominatia asupra altora, fie in bine, fie
in rau.
"Baiatul ar vrea sa fie electrician, ca tatal sau".
Tatal reprezinta 0 etapa in tendinta sa de a obtine superioritatea .
ideala. Faptul ca vrea sa devina ce este tatal sau arata admiratia Miatului
pentm dansul. El crede ca profesiunea tatalui reprezinta pur ~i simplu
o putere divina.
"Ar dori, insa, sa se faca ~i vanator".
Dorinta aceasta este de inteles daca nu uitam tendinta sa de a 0
face pe eroul; dar acest rol el nu-l joaca pana la capat: ar vrea sa vaneze
animale lipsite de aparare, ceea ce nu i se prea potrive~te unui erou.
"Jucariile lui preferate sunt armele. Nu are nici un prieten".
Reiese de aici trasatura de caracter a copilului rasfatat, care nu
reu~e~te sa se apropie de ceilalti copii. Prin tendinta sa de a domina el
strica totul.
"Nu se intelege cu nimeni. Strica buna-dispozitie a oricui".
Nu are incredere in el insu~i nici macar cand are ocazia sa aiM
rolul principal in jocuri; prefera sa Ie strice tuturor cheful.
"Puseurile imaginatiei lui i~i au punctul de pomire in realitate".
152
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Informatie obscura, pentm ca 0 atare afirmatie poate fi facuta cn
privire la imaginatia oricui. Este cu neputinta sa admitem ca ne-am
putea imagina ceva fara nici 0 tangenta cu realitatea.
In ultimul timp dorinta lui de fiecare zi era sa poata piitmnde in
jungla".
In inchipuirea lui, este, probabil, stapanul junglei, inarmat pana
in dinti (fiarele nu au arme).
"El i~i joaca rolul de erou in fata oglinzii" .
Aceasta ne sugereaza ideea ca ar putea, eventual, sa imbrati~eze
o cariera de actor. Poate ca tocmai aceasta este calea obi~nuita; probabil
ca orice actor, la inceputul carierei sale, a jucat la teatm un rol de erou.
Niciodata nu ne-am vazut, in imaginatia noastra, judind rolul vreunei
batranici, ci mai degraba pe al Fecioarei de la Orleans.
Jnvarte~te sabia de lemn in fata oglinzii ~i, in cele din urma,
striga triumfiitor: «Te-am doborat!»".
Regasim aici trasatura pe care am putut-o observa la multi copii:
i~i antreneaza 0 aptitudine aparte ~i se identifica cu 0 situatie. Se
comporta ca ~i cum intr-adevilr ar juca un rol de erou. In interiomllor
sunt cople~iti de ceea ce ar vrea sa fie. Orice om are 0 astfel de
posibilitate. Ea se manifesta ori de cate ori realitatea este prea
stanjenitoare sau cand ne izbim de dificultati in tendinta noastra de
ascensiune. Rezistenta intampinata de Miat este clara: el este molestat
de catre sora sa, critic at de catre mama, in afara familiei este luat in riis
din cauza pamlui ro~cat, iar la ~coala nu straluce~te. Daca cineva ne-ar
intreba: admiteti ca aveti noua ani, ca nimeni nu va pretuie~te, nici acasa
~inici in afara ei ~ica, pe deasupra, sunteti mezin, - ei bine, ce ati face?
Nu ne-ar ramane decat 0 posibilitate: sa ne refugiem in imaginatie, sa
extragem de acolo ceea ce realitatea ne refuza.
Va rog sa retineti: a actiona in acest fel nu este, desigur, logic. Un
adult inteligent ~i mai cu seama un educator inteligent ne-ar putea
obiecta: ar fi necesar ca baiatul sa-~i dea mai multa silinta la ~coala. Nu
~tim daca nu cumva va fi facut eforturi in acest sens. Poate ca a facut,
dar filra rezultat. Noi intelegem prea bine ca situatia nu este deloc u~oara
pentru baiat. Poate ca el este stangaci filra sa 0 ~tie, ceea ce inseamna ca
a avut de luptat cu dificultati reale. Stiind ca a abordat existenta prin
prisma stilului de viata al unui copil rasfatat ~i ca asimileaza totul
potrivit cu schema acestui stil, trebuie sa recunoa~tem ca baiatul
actioneaza intr-un mod absolut inteligent; ceea ce face este fara cusur
153
 ALFRED ADLER
in ceea ce prive~te inteligenta. 0 spunem, pentru di ne putem identifica
cu el. Oadi m-a~ gasi in locul acestui baiat ~idaca a~intfunpina acelea~i
dificultati, probabil ca a~ proceda la fel. E 0 dovada ca baiatul nu este
nici prost ~inici vinovat. El se ana intr-o situatie dificila, fara ie~ire. In
cazul acesta tratamentul poate reu~i, in anumite conditii, de pilda, dadi
baiatul ar progresa la invatatura, rezultat posibil cu ajutorul unor cursuri
suplimentare. Fara indoiala ca ar fi 0 ameliorare a situatiei lui daca, cel
putin pentru ditva timp, mama ~i sora ar inceta sa-l mai dasealeasea ~i
mai ales daea am putea sa Ie facem sa inteleaga dit de mult i-au daunat
copilului. Este necesar sa inceream sa-l ajutam. Va trebui sa-i explicam
totul cu bunavointa, altfel riseam sa vedem ea ambele caractere
agresive, mama ~i sora, se intorc impotriva consilierului. Faptul eel mai
important este sa-l facem pe baiat independent ~i sa-i dam curaj. Ca sa-l
incurajezi pe cineva, nu este necesar sa fii expert in materie de educatie
sau de psihologie. Oar nu este 0 sarcina u~oara. Baiatul s-a inpotmolit
in convingerea ea nu va putea juca un rol eroic dedit in imaginatia sa.
Ar fi foarte nimerit sa i se gaseasdi un camarad capabil sa- i pretuiasca
laturile bune. Singura cale sigura este tratamentul prin prisma
psihologiei individuale. Trebuie sa i se atraga baiatului atentia asupra
celor petrecute. Ar trebui sa i se demonstreze ca acela care cauta fara
incetare sa se afle in centrul atentiei celorlalti va fi totdeauna expus
ofenselor. Satisfactia trebuie cautata pe latura utila a vietii. Ar trebui,
de pilda, ca el sa ia parte la jocurile copiilor, in loc sa fie unul care Ie
striea tuturor buna dispozitie. Ar trebui sa i se dezvaluie ea exista un
intreg cortegiu de nedreptati pe lume ~i ca adesea oamenii gasesc cu
cale sa-i oprime pe semenii lor. Lucrul acesta are loc pretutindeni in
ace1a~i fel. Un popor vrea sa-l doboare pe altul, 0 familie se crede mai
sus-pusa dedit alta etc., cazuri in care se pune accentul pe anumite
laturi, spre a se gasi un punct de atac. Oar atacul nu are loc dedit daca
~i partenerul se preteaza la aceasta. Baiatul nostru trebuie sa inteleaga
ea el nu a venit pe lume spre a Ie servi altora de tinta, ingaduindu-le sa-l
sadiie. Tot astfel, in viata, daca cineva se arata enervat, atacatorul
persista. El ar trebui sa considere atacurile pe tema parului lui ro~cat ca
pe un semn de neghiobie din partea ce10r care Ie lanseaza.
Am avut ocazia sa discut cu numero~i oameni apartinand unar
rase oprimate, - evrei ~i negri; Ie-am atras atentia asupra marii
raspandiri a tendintei de a-ti oprima semenul. Fiecare e in eautarea
mijlocului care sa-i permita sa se ridice cu cat mai putina osteneala. Nu
154
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
se poate nega ea francezul 11 socoate pe german inferior, pe dind acesta
din urma se socoate pe sine ca apaqiniind unei natiuni alese. Chinezul
il dispretuie~te pe japonez. Cei care obi~nuiesc sa voiajeze au constatat,
desigur, ca oamenii sunt peste tot aproape la fel ~i mereu inclinati sa
gaseasea dite ceva prin care sa-i injoseasea pe altii. Acela~i lucru 11
vedem intre burghez ~i proletar. Exista oare vreo fiinta umana care sa
nu fi simtit jindul ~i invidia altora fata de diinsa? De ce sa fim obligati
sa luam in serios criticile ~ijignirile care ni s-ar putea aduce pe tema de
apartenenta nationala, confesiune sau chiar culoarea parului? Nu avem
aici de-a face dedit cu cristalizarea unei tendinte comune, cu 0 nevroza
obsesionala generalizata.
Pana in momentul in care umanitatea va consimti sa faea un pas
inainte, spre 0 noua treapta de civilizatie, nu avem incotro ~i trebuie sa
consideram asemenea tendinte ostile ca fiind manifestari specifice, dar
~i ca 0 expresie a unei atitudini umane generale eronate.
Ar trebui sa-l determinam pe acest baiat sa inteleaga ea oamenii
te ataea chiar ~i din cauza culorii parului! Oaca el ar reu~i sa sesizeze
ceea ce poate sa constituie un punct de atac permanent, ~icare, de altfel,
se poate raporta la alte caracteristici, el ar rade, ceea ce ar avea drept
efect ca i-ar taia oricui pofta de a-I mai ataca. Vom izbuti sa-i dam
baiatului curaj, apropiindu-ne de dansul cu mijloacele fumizate de
psihologia individuala. Vom putea sa-i demonstram pana ~i ca este
capabil sa devina un elev bun la matematica. Exemplele nu lipsesc. Eu
insumi am trecut prin aceasta suferinta, fiind considerat cu totul inapt
in materie de aritmetica. Oaca tatal meu ar fi urmat sfaturile care i se
diideau atunci, el m-ar fi retras de la ~coala ~i m-ar fi facut sa invat 0
meserie manuala; poate ca a~ fi devenit un bun liicatu~, dar a~ fi ramas
cu convingerea ea exista oameni dotati pentru aritmetica ~i altii
nedotati. Cum eu insumi am avut de-a face cu un necaz similar, pot, prin
urmare, in cuno~tinta de cauza, sa spun ca nu mai cred ea exista
asemenea dotari.
NOTE
1 A se vedea nota noastra de la capitolul VII. Este opinia unui autor care
a fost obligat sa repete 0 clasa din cauza aritmeticii, profesorul reeomandandu-i
tataJui lui Adler sl:H;ifaea fiul croitor.(Nota trad.)
155

xv. STRIC.ATORUL
DE BUN.A-DISPOZITIE
, iar acesta ii ia apararea impotriva tuturor. Promisiunile ~irecompensele
La consultatie se prezinta elevii G. ~i S. Nu sunt cazuri ie~ite din
comun, ci tipuri curente de strieiitori de buna-dispozitie a semenilor lor,
care vor sa se faca remarcati cu oriee pret, enervandu-l inutil pe
institutor, care duee impotriva lor 0 lupta infructuoasa.
Unul, cel pe care il voi prezenta primul, este in var-sta de opt ani,
iar celalalt de ~apte ani. Amandoi frecventeaza c1asa a doua, eel mai
mare fiind repetent. Cu un an in urma ei se aflau in aceea~i c1asa, dar au
fost despartiti, pentru ca impreuna faceau cu neputinta desfii~urarea
procesului de invatamant. lzolati, ei sunt mai suportabili, pe cand totala
lor absenta este binefaeatoare atat pentru personalul didactic, cat ~i
pentm c1ase1e de elevi respective. Cauza deficientei de caracter la cei
doi baieti este diferita.
G., potrivit informatiilor furnizate de mama, este copil de
a1coolic. Tatal este birjar, cum este ~i un frate, in v3.rsta de 17 ani. Un
alt frate, care are 16 ani, face cu motocic1eta curse pentru un brutar, iar
un alt frate, 14 ani, este ucenie la brutiirie. In afara de ace~tia, mai exista
in familie un mezin in varsta de cinci ani. Baiatul de care ne ocupam
frecventeaza dimineata ~coala, iar dupa-amiaza 0 institutiede
binefacere. Timpulliber ~i-l petrece la grajd sau se plimbii cu birjele
celor pe care ii cunoa~te bine. Mama lucreaza ~i ea la brutarul unde
lucreaza ~i fiii ei. Ea nu-l vede pe baiat cat e ziua de mare, nici macar
pentru un mic schimb de cuvinte, probabil pentru ea patronul are oroare
de farsele lui de prost gust. Casa parinteasca fierbe de dispute ~icerturi.
156
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Mama recunoa~te, cel putin in parte, neajunsurile copilului, dar nu
poateface nimie pentru el. Intr-adevar, biiiatul este preferatul tatalui,
biine~ti sunt utilizate in casa drept principal mijloc de educatie. In zilele
de sarbiitoare aici se bea nu gluma, iar de la un fonograf pot fi auzite
cuplete din cele mai vulgare pe care, fire~te, biiiatul Ie soarbe cu
maximum de interes, ca pe un bun spiritual. Se pare ca biiiatul ajunge
~i la han, unde i se servesc bauturi a1coolice, dar este greu ca acest lucru
sa fie verificat, din moment ce copilul da dovada, in tot ceea ce
poveste~te, de multa imaginatie, pe cand, pe de altii parte, parintii neaga
asemenea fapte. In timp ce piirintii merg la cinematograf, biiiatului i se
dau bani ca sa-~i cumpere car-nati de la han; cel putin a~a explica el
existenta in buzunarul sau a unei piese de 50 de creitari.
Aptitudinile copilului sunt submediocre, ~inici muncitor nu este.
Rareori i~i face temele, uita caietele acasa ~i nu manifesta nici 0 pHkere
pentru invatatura. La ~coala nu se intereseaza decat de desen ~i, cand
nu se poate altfel, de scris. Nu pare sa aibii un real interes dedit pentru
cai. Nici in timpul anului ~colar, nici dupa aceea nu a suferit de nici 0
maladie mai grava. Atentia ii este deturnata pana ~i de cea mai mica
frivolitate. Nu poti fi sigur ca minte sau nu face decat sa debiteze
produsele imaginatiei luL Poveste~te, de exemplu, ca a fost cu tatal sau
in cutare sau cutare lor, ca I-a insotit la han, ca a petrecut noaptea la
miitu~a sa, pe cand, in realitate, dupa cum s-a putut stabili, in acele zile
nu-~i piirasise domiciliul. Sau mai sustine ca a vazut, la tara, cum se scot
eartofii din pamant cu plugul, pur ~i simplu pentru ca a auzit acestea
povestite de un alt baiat. Este complet lipsit de spirit critic. Lucriirile lui
~colare sunt totdeauna dezordonate. In ceea ce prive~te vointa, este
lesne influentabil ~i ia decizii rapide.
La ~coala se da ~i peste cap ca sa atraga atentia asupra persoanei
sale; scoate strigiite ~i se cearta in timpul recreatiei, ca de altfel ~i in
timpul orelor de invatamant. I~i bate colegii ~i miirturise~te ca a cautat
sa-i faca sa sufere. Nu tine seama de mustrarile ce i se fac. Insiircinarile
care i se dau sunt folosite pentm a isca certuri ~i a face nerozii; adesea
pateaza cu buna ~tiinta hainele colegilor saL Cat despre ale lui, chiar
daca sunt noi, nu Ie cruta deloc. Intr-o vreme voia sa Ie spele la ~coala.
Canta in timpul orelor de c1asa. Tot ce spun ceilalti este pentru el motiv
de critica cu voce tare ~i astfel deranjeaza desfii~urarea lectiilor. Vrea
157
J
 ALFRED ADl;ER
sa corecteze chiar ~i raspunsurile exacte ale colegilor sai ~i ii bate pe
elevii care nu recunosc ca dreptatea este de partea lui. I~i bate joc de
institutor, i1 maimutare~te pe strada, se poarta brutal cu oamenii ~i cu
animalele.
Nu fura, insa pastreaza pentru el obiectele gasite. Nu a fost cu
putinta sa fie lasat in aceea~i c1asa cu prietenul sau S. Daca ii luam cu
mine la 0 alta c1asa, unde aveam de suplinit vreun coleg, ei se
comportau frumos, pentru ca Ie era strain climatul de acolo, elementele
care 0 compuneau. Oricum, izolati, baietii se comportau altfel dedit
cfind erau impreuna ~i se stimulau reciproc. Propun, prin urmare, sa-i
observam, pe de 0 parte, cand sunt laolalta, iar, pe de alta parte, cand
sunt izolati.
De patru saptamani cei doi prieteni au fost despiirtiti, fiecare in
aM c1asa, unde impovareaza pe al!i institutori. In timp ce c1asa de elevi
dezbate un subiect oarecare, G. deseneaza sau da drumul unor remarci
care se potrivesc ca nuca-n perete, facand ca intreaga c1asa sa rada;
vocabularul lui este de 0 vulgaritate nemaiintalnita.Deindata ce
institutorul se afla cu spatele la el, G. i~i parase~te locul din banca ~i
incepe sa se agate de colegii sai. In timpul recreatiilor trebuie strunit,
pentru ca altfel sare la bataie ~i ajunge chiar piina la a-~i calca in picioare
colegii. In sala de gimnastica se catara ca 0 maimuta pe aparate, scotand
urlete. Aseadi, evident, fara ca cineva sa i-o fi cerut, a inceput sa se
grozaveasca, in argou: "Ce, parca nu ~tiu io ca directoarele 0 sa-ntrebe
daca-s baiat de comitet, ori vreo pramatie? 0 sa-i spun ca-s un ingera~.
Ma doare-n cot! 0 sa ma fac nevazut, - ~tiu io unde, a~a ca nimeni n-o
sa ma gaseasca .0 sa trag aghioase, ca maica-mea e la munca pan'pe
la orele noua seara" .
Cazul S. are aWi explicatie. Mama sa sufera de 0 nefrita grava ~i,
inainte de na~terea copilului, a facut 0 multime de injectii. La viirsta de
cinci ani baiatul ~i-a dat drumul ca pe un tobogan pe rampa scarii, de la
etajul al doilea pana la etajul intai, unde a cazut. A fost dus, filra
cuno~tinta, la spital, unde a stat ciitva timp sub observatie fara a se fi
putut constata nimic deosebit. Pana cand a intrat la ~coala - ne spune
mama copilului -tatal acestuia era ata~at de el; baiatul era de 0 rautate
ie~ita din comun, se intorcea acasa spre miezul noptii, mama fiind cu
totul neputincioasa. Ba inca baiatul 0 intreba adesea, cu un sentiment
dracesc: "Inca nu e~ti la spital? Ciind 0 sa crapi?" Dupa primele plangeri
158
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABII,
venite din partea ~colii, tatal a "intors foaia", tratandu-r;;i fiul ell ()
severitate deosebita, dar filra rezultat. De notat ca tatal baiatului a fosl
agent de politie ~i ca in prezent sta acasa. Cu un an in urma, in familic
s-a nascut 0 fetita, iar aparitia acesteia a starnit gelozia baiatului. In
acela~i an a suportat 0 indepartare a amigdalelor pe cale chirurgicaH1 r;;i
a fost foarte bolnav. La un moment dat a intrebat: "De ce sunt vaccinat
~i operat eu, ~inu surioara asta a mea?" Daca mama sa i1 ameninta ca il
va da la un pension, el spune ca va fi mai bine pentru dansul decat sa fie
nevoit s-o vada pe dansa. Raporturile pe care Ie are cu un unchi ~i 0
matu~a, pe care 0 iube~te mai mult decat pe mama lui, nu sunt prea
clare. Baiatul nu-~i ascunde preferinta pentru unchiul ~i miitu~a sa. Nu
este exc1us ca aversiunea fata de mama sa sa-~i aiba radacinile in aceste
raporturi. Pe timpul verii to ate c1asele i~i petreceau recreatiile in
gradina; acolo el s-a apropiat de 0 fetita foarte ingrijita ~i i-a spus ca
vrea s-o sarute. L-am luat de-o parte ~i I-am intrebat prietene~te de ce
vrea sa faca lucrul acesta ~i daca, in general, ii place sa-i sarute pe
ceilalti. In final I-am sfatuit sa 0 sarute pe mama sa, ceea ce el a refuzat
cu vehementa. Cat prive~te povestea aceasta cu sarutul, banala in ea
insa~i, cred ca m-a facut sa inteleg ca baiatului ii lipse~te acasa
. afectiunea. Am chemat-o pe mama la ~coala ~i i-am sugerat sa incerce
sa redreseze situatia, sarutandu-~i pur ~i simplu copilul ~iaratiindu-i mai
muM afectiune, in locul batailor pe care i Ie administra. M-am lovit,
insa, de 0 rezistenta salbatica: "La noi nu exista a~a ceva!"
In rest, baiatul este bine ingrijit din punct de veder~ fizic ~i acorda
tot atata atentie vestimentatiei sale precum rechizitelor ~colare. Parintii
yegheaza cu stra~nicie ca el sa-~i faca temele. Aptitudinile ii sunt mai
mult decat mediocre, atentia u~or de distras. De altfel este muncitor ~i
ar dori sa faca totul singur. Vointa, in genere, este lesne de influentat ~i
ia hotariiri pripite. In timpul orelor de clasa i1intrerupe pe institutor, nu
da nici 0 importanta mustrarilor, ii love~te fara motiv chiar ~i pe elevii
care nu se gasesc in imediata lui vecinatate, aruncand in ei cu servieta,
ori ii rane~te la fata cu sandalele de gimnastica. Cand i se nazare, se
cu1ca in banca, arunca cu castane prin clasa, fluiera ~i fredoneaza,
comenteaza spusele institutorului ~i ale colegilor, substituie creioanele
colorate ~i apoi sustine ca sunt ale lui. Placerea lui este ca darame
jocurile de constructii. Arunca pe jos uneltele de lucru manual, iar cand
Ie aduna, face disparute daltile.
I
159
j
 ALFRED ADLER
Functiile onorifice care i se dau, in scopuri educative, nu sunt
pentru el dedit prilej de a face nazbatii sau de a isca ga1ceava. Strope~te
peretii ~i tablourile cu buretele de ~ters tabla. Crede ca se comporta ca
un erou. 0 face pe grozavul, povestind cum a scapat el, la spital, de
injectii. Prietenul sau G. 11asculta cu gura cascata. Daca e acuzat de
vreo fapta nelalocul ei, 0 neaga din toate puterile sau da vina pe G.
Disputele ~i denunturile reciproce sunt procedee obi~nuite la cei doi
baieti. S. ii acuza pe unii dintre colegii sai de defecte imaginare.
Hotararea parintilor sai de a-I aduce azi la consultatie I-au scos la
inceput din fire, mai cu seama cand ~i-a dat seama ca nu este yorba de
o formalitate.
La ~coala s-a incercat in fel ~i chip reeducarea acestor doi baieti,
rezultatele fiind inegale. Orice mijloc educativ s-a dovedit infructuos.
Predici binevoitoare, promisiuni, sarcini onorifice, apelulla sentimentul
onoarei, invocarea viitorului, incercarea de a Ie trezi comprehensiunea,
explicatiile menite sa Ie demonstreze dit de neplacut ar fi pentru dan~ii
ca altii sa procedeze la fel, excluderea de la orele de curs care ii
intereseaza, munca pedagogic a individuala la directiunea ~colii etc.,
nimic nu a ajutat. S. poate fi adus din cand in dindlaratiune, insaG. nu
are decat un suras sarcastic pentru toate aceste stradanii. Mijlocul cel
mai eficace pana in prezent s-a dovedit "privirea de autentic
imbHinzitor" ,insa, evident, cu anumite limite.
Dr. A: Fara indoiala ca nu este greu sa ajungem la 0 concluzie de
ansamblu in ceea ce prive~te descrierea celor doi baieti, luati impreuna,
pe care trebuie sa-i examinam nu doar din punctul de vedere al
psihologiei individuale, ci ~i din punctul de vedere al psihologiei
sociale. Ei par diferiti atunci dind sunt separati, insa sunt mereu la fel.
Amandoi ar trebui sco~i din mediullor familial ~i plasati la pension
pentru 0 luna sau doua. Aceasta mi se pare a fi 0 datorie fata de viitorul
acestor doi copii. Cazurile deosebit de dificile trebuie ~i ele tratate in
institutii asemanatoare, pe care Ie-am putea denumi case de
convalescenta; aici copiii trebuie bine tratati, studiindu-se, in acela~i
timp, in profunzime, cauzele care stau in spatele metehnelor lor. Este
de datoria noastra sa clarificalll fenomenele ~i,in acest scop, voi incerca
sa va prezint intr-o varianta simplificata tipul caruia ii apartin cei doi
baieti.
Primul caz este reprezentat de ace! baiat in varsta de opt ani,
caracterizat indeosebi de faptul ca a repetat clasa, ca se afla sub medie
160
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
in ceea ce prive~te aptitudinile ~i de faptul ca se intereseaza mai ales
de cai.
Baiatul acesta nu colaboreaza cu ~coala. Daca lasam la 0 parte
unele fapte ~i examinam modul in care se comporta baiatul, ce linie
dinamica are el ~i ce atitudine ia fata de exigentele ~colii, am putea
spune ca este pe cale de a exclude ~i de a refuza toate exigentele. Cauza
este parerea lui ca nu poate obtine nici 0 reu~ita la ~coaIa. Este 0 cauza
care mi se pare suficienta, deoarece, daca ma identific cu acest baiat ~i
imi inchipui ca nu a~ putea obtine nici 0 reu~ita, in cazul in care a~ fi
fost obligat sa frecventez ~coala, a~ reactiona intocmai ca dansul. Daca,
insa, am putea sa trezim brusc con~tiintal baiatului ~i sa-i explicam ca
ar putea foarte bine sa reu~easca, pentru ca nu are dreptate cand crede
ca nu este dotat decal pentru grajd ~i nicidecum pentru ~coala, atunci ar
fi posibil sa-i cultivam interesul pentru invatatura. Evident, se impune
sa-i acordam un ajutor individual ~i, intr-o perioada de timp data, sa-i
inlesnim reu~ita la una dintre materiile de studiu.
~tim ca, in conditiile in care traie~te baiatul, in mediul sau,
interesele lui nu se concentreaza decal asupra cailor, hanurilor ~i
expresiilor picante. Nu trebuie sa contam pe faptul ca un asemenea
mediu va trezi interesul baiatului pentru ~coala. Un astfel de rol ~i-ar
putea asuma 0 casa ca aceea la care m-am referit anterior. Cum nu
dispunem pentru dansul de 0 astfel de casa, I-am putea ajuta daca cineva
s-ar ocupa in mod special de el, in sensul aratat. Ma gandesc la unul
dintre fratii lui mai mari, care, cu bunavointa, i-ar putea ca~tiga
increderea ~i simpatia, condudindu-l pe calea curajului social. Tot ceea
ce face el acum la ~coala este expresia la~itatii sale, iar eu mi-a~ da
silinta sa-i explic cum stau lucrurile in aceasta privinti:L A~ vrea, de
asemenea, sa-l fac sa inteleaga ca acesta este motivul care 11determina
sa se gaseasca nu pe latura folositoare a vietii, ci pe latura ei
nefolositoare. A~tept mult de la aceasta explicatie. Dat fiind faptul ca
baiatul prezinta mari lacune in educatie, nu va fi u~or sa-i fac
demonstratia necesara. Ne lipse~te temelia pe care sa cHidim. Trebuie
tinut seama de faptul d'i este preferatul tatalui. Familia aceasta pare sa
prezinte, pe de alta parte, unele paTti bune, cum ar fi, de exemplu, faptul
ca aici copiii nu sunt maltratati, ceea ce nu s-ar putea spune cu
certitudine despre familia celui de al doilea Miat. Din medii prea blande I
provin copii care, atunci cand se izbesc de dificultati, imediat Ie ocolesc. I
161 .
Ei nu suporta sa se gaseascaintr-o situatie dezavantajoasa. Eijoaca, din J'
 ALFRED ADLER
rasputeri, rolul celui care pare mai mult dedit este. Veti constata la acest
baiat tendinta de a-~i da importanta, trebuinta de a-~i face loc in primul
plan, dar fiind incredintat ca drumul ii este barat in partea utila a vietii.
Avem datoria sa argumentam cele afirmate mai sus. Mama ne-ar
putea arata daca I-a rasfatat pe copil, precum ~iconditiile in care acesta
a crescut. A~ dori sa subliniez ca baiatului ii lipse~te curajul ~i se
impune sa vedem daca aceasta carenta nu se manifesta ~i in alte
imprejurari. S-ar putea ca noaptea sa ceara ca mama sa stea langa el,
dupa cum s-ar putea sa scoata tipete in timpul somnului. Daca la ~coala
se comporta arogant fata de institutor, asta nu inseamna curaj; el
cunoa~te limitele ce-i sunt impuse institutorului ~i 0 face pe eroul.
Al doilea cazeste un tip complex, mai disfatat de catre tata decat
de catre mama, raporturile lui cu mama fiind tensionate, deoarece nu a
~tiut sa-i ca~tige simpatia. Dupa raspunsul in legiltura cu sugestia
institutorului, care i-a cerut sa-~i trateze baiatul de preferinta cu
dragoste, sarutiindu-l din cand in ciind in loc sa-l bata, putem presupune
ca aceasta femeie este dura ~i rece. Ne amintim ce a raspuns ea: "A~a
ceva nu se obi~nuie~te la noi". Trebuie sa se fi petrecut lucruri mai grave
pentru ca mama sa se poarte in felul acesta.
Baiatul are 0 sora mai mica. Daca auziti spunandu-se ca un copil
este mai ata~at de tatal sau decat de mama, puteti presupune ca el se afla
in a doua faza de evolutie. Daca mama, intr-un fel sau altul, nu mentine
kgatura cu copilul, atunci pe primul plan trece tatal. Ar trebui, de
asemenea, sa incercam sa ~tim daca nu cumva, inaintea acestui baiat,
mama nu a avut un alt copil care sa-i fi monopolizat tandretea. Poate ca
tatal, 0 matu~a, un unchi s-au ocupat mai mult de diinsul, pe cand mama
era in imposibilitate sa 0 faca, din cauza bolii. Nu cunoa~tem daca boala
mamei a reprezentat un motiv suficient ca sa-l detumeze pe copil de la
dansa.
S-ar putea ca el sa aiba unele deficiente organice. Dotarea sa
depa~e~te media. Coeficientul de inteligenta al acestui copil, stabilit
prin administrarea unui test, este superior fata de medie, probabil pentru
ca are 0 foarte marcata aptitudine de a stabili raporturi intre fapte.
Atitudinea lui fata de ~coala are 0 cu totul alta explicatie deciit in cazul
prietenului sau. El are nevoie de caldura afectiva, de a fi rasfiitat. Timp
de ~ase ani a fost copil unic ~i a trait in centrul atentiei celorlalti, alintat
de toti, ca intotdeauna ci'mde~ti copil unic. Matu~a ~iunchiul ~i-au adus
~iei contributia. La ~coala a ~ntrat cu trebuinta ca cineva sa se ocupe de
162
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
el in mod special. Ceea ce nu este cu putinta aici, in pofida OI'idln'i
bunavointe.
Ace~ti copii, care vor sa atraga in permanenta atentia asupdl-Ic,
prefera sa se faca remarcati intr-un mod neplacut, pe latura
nefolositoare, deciit pe latura placuta ~ifolositoare a vietii. Rasfatati, In
genere ei sunt lipsiti de curaj, preferand sa iasa in relief in situatii mai
facile. Baiatul nostru se simte frustrat in comparatie cu situatia lui
anterioara, atat la ~coala, cat ~i acasa. Ce face un copil cand se simte
frustrat? Incearca sa se imbogateasca, iar aceasta tendinta ~i-o manifesta
in incercarea de a 0 face pe superiorul, pe eroul. Aceea~i trasatura 0
gasim in imaginatia sa confabulatorie ~i nu ne mira ca asemenea copii
fura. La copilul de care ne ocupam 0 asemenea atitudine s-a ~i
manifestat, caci fleacurile pe care Ie subtilizeaza de la colegi reprezinta
dorinta lui de a se imbogati cat mai u~or cu putinta. Se comporta ca unul
care dispune de dinamismul, de nevoia de a poseda ~i de a fi mai mult
decat ceilalti.
Primul baiat trebuie incurajat sa progreseze la invatatura; pe al
doilea trebuie sa-l convingem ca nu este totdeauna necesar sa se afle in
centrul atentiei ~i ca nu trebuie sa se considere frustrat ori de cate ori
anturajul se ocupa de alt copil. Daca vrea sa ocupe centrul scenei, atunci
trebuie sa colaboreze in sens pozitiv la aceasta. Daca 0 persoana pe care
el nu 0 cunoa~te ii va spune aceste lucruri, el va reflecta asupra lor.
Astfel el se va imbogati cu 0 notiune noua, care ar putea fi aprofundata
daca institutoarea ii va adresa un suras comprehensiv, ca ~i cum i-ar
spune: "Nu e~ti inca destul de mare ca sa faci sa traiasca in tine ceea ce
am discutat noi in treacat" ..
Confirmarea tezei noastre trebuie sa 0 obtinem in cursul
dialogului pe care 11purtam. Cautam sa stabilim daca ne gasim pe
drumul cel bun sau daca yom fi obligati sa renuntam la eforturile
noastre. Este extrem de important pentru noi sa-i indicam 0 cale de
urmat acestui baiat, cale care probabil va avea asupra sa 0 influenta mai
importanta ~i va stabili un raport social mai bun decat am putea noi sa
facem. Daca, prin pedepse, ii yom face ~i mai neplacuta ~coala, este
posibil ca el sa refuze definitiv sa mai mearga la ~coala.
Dr. A (adresandu-se mamei lui G.): Chestiunea cea mai impor-
tanta este sa-l facem pe copil sa progreseze la invatatudi. El ~i-a pierdut
cu totul curajul ~i crede cii niciodata nu va putea fi un elev bun. Are
prieteni?
163
 ALFRED ADLER
Mama: Nu are. La ~coaHlii place sa scrie frumos, dar nu-i place
sa citeasca. Mai degraba frecventeaza asociatia de ocrotire.
Dr. A: Acolo nu se dau nici examene, nu se pun note. Trebuie sa
i se permita sa avanseze, sa obtina un succes. Mi-ar place a sa-l ajutati,
spre a-lincuraja. Spuneti-i: "Tu e~ti un baiat inteligent, e pacat sa
abandonezi". In rest, este un baiat amabil?
Mama: Da, insa e zburdalnic.
Dr. A: Ceilalti copii il iubesc?
Mama: Se cearta cu ei.
Dr. A: Cum sta cu tataI sau, cu fratii? Este iubit in familie?
Mama: Adesea se iau la sfada, ca toti copiii.
Dr. A: Tatal manifesta afectiune fata de el?
Mama: Sotul meu il iube~te mult ~i copilul se lipe~te de el; pe
mine nu ma asculta decat daca ii vorbesc cu dragala~enie.
Dr. A: A fost bolnav cand era mic de tot?
Mama: A fost bolnav de plamani.
Dr. A: Trebuie examinat de un medic care, desigur, va va da
sfaturile necesare. Doarme bine, ori e agitat? Ii este frica, noaptea, de
fantome?
Mama: Nu-i este frica de nimic.
Dr. A: Trimiteti-ni-l ca sa vedem daca este timid sau nu, insa fara
sa-i spuneti despre ce este yorba. (Auditoriului, dupa plecarea mamei):
Un copili~i poate compensa timiditatea prin aroganta. (Adresandu-se
copilului): Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?
G. (nu raspunde).
Dr. A: Ce ti-ar placea cel mai mult? Ai vrea sa devii un baiat
inteligent, in stare de ceva, ori crezi ca nu vei reu~i niciodata a~a ceva?
(Se constata ca este un copil stangaci.)
Faptul acesta trebuie sa fi impiedicat mult progresele copilului.
Dr. A: Iti lipse~te curajul; crezi ca ceilalti pot totul, iar tu nimic.
Crezi d nimic nu-ti va ie~i cum trebuie ~i de aceea ii stinghere~ti pe
ceilalti. Eu sunt incredintat ca e~ti un baiat curajos. Va fi bine daca te
apuci curajos de treaba, concentrandu-ti atentia in aceasta directie. Mai
bine nu va fi nici maine, nici poimaine, dar in vreo doua saptamani vei
putea deveni un elev bun. Totul va merge mai bine. Ce crezi? Vrei sa
incerci? Chiar daca nu prime~ti nota cea mai buna, nu trebuie sa te dai
batut. Daca deranjezi lectiile, ia stai putin ~i gande~te-te daca n-o faci
pentru ca nu crezi ca poti ~itu sa reu~e~ti sa inveti.
164
PSIHOLOGIA $COLARULUI GREU EDUCABIL
Baiatul sta cu ochii in pamant ~iuneori i~i furi~eaza privirea intr-o
parte.
Dr. A: Tare a~ vrea sa ~tiu, cand vei reveni aici, peste 0 luna de
zile, daca vei avea mai mult curaj, ori daca ai sa ramai acela~i fricos ~i
la~.
(Baiatul, care, in tot acest timp, nu a scos un cuvant, iese.)
Dr. A (auditoriului): A~ vrea sa adaug 0 observatie. Trebuie sa ai
o anumita experienta ca sa Ie vorbe~ti parintilor ~icopiilor, dar cine altul
sa 0 poata avea, daca nu chiar institutorul? Nu este yorba pur ~i simplu
de 0 explicatie verbala a starilor de lucruri. In fiecare caz de copil-
problema ne confruntam cu 0 situatie dramatica. In calitate de
psihopedagog, ne asumam un anumit rol, pe care suntem obligati sa-l
indeplinim cum se cuvine, in modjudicios, in vederea atingerii unui
scop clar definit. Activitatea no astra nu 0 putem compara cu nimic
altceva. Trebuie sa ne fie limpede ca nu 0 putem asemui decat cu arta.
o arta de 0 mare eficienta, atat pentru copii, cat ~i pentru adulti
(Mamei lui S.): Sunteti multumita de fiul dumneavoastra?
Mama: E tare rau. Se ia de cei mici.
Dr. A: Timp de ~ase ani a fost singurul dumneavoastra copil. A
trait 0 tragedie in momentulin care s-a nascut surioara lui, pentru ca,
dintr-o data, el nu a mai fost unicul copilla parinti. Ce parere aveti? lata
ce trebuie noi sa intelegem. Nu trebuie sa gandim intotdeauna intr-o
lumina atat de cruda, dar in astfel de situatii totul se petrece ca ~i cum
ar trebui sa parase~ti brutal caldura ~i sa ie~i in ger. Este mai ata~at de
alte persoane?
Mama: Nu, dar eu sunt, poate, prea aspra.
Dr. A: Totdeauna este insuportabil pentru un copil sa constate ca
parintii fac deosebiri in tratamentul pe care il aplica fratilor ~isurorilor.
Ar fi de folos daca ati putea sta de yorba cu sotul, spre a va pune de
acord cum sa procedati fata de copii.
Mama: Sunt bolnava. Tocmai am stat patru luni in spital. Sunt
nervoasa. Copilul nu a tinut niciodata la mine; numai pe taid-su il
iube~te.
Dr. A: Copilul unde sta cand sunteti internata in spital?
Mama: Anul trecut am stat ~ase luni in spital ~i alte ~ase intr-o
statiune balneara. In tot acest timp baiatul a stat la bunica lui.
Dr. A: Bunicii Ii rasfata intotdeauna pe copii. Acum el simte
deosebirea. Noaptea scoate tipete? Uda a~ternutul?
165
j
 ~ 1
ALFRED ADLER
Mama: Doar di este putin agitat. De la varsta de doi ani nu-~i mai
uda a~ternutul.
Dr. A: I~i face u~or prieteni?
Mama: Este foarte autoritar.
Dr. A: Are impresia ca nu mai este primul, ca odinioara, la bunica
lui, unde a avut aceasta impresie. Ascultarea inseamna pentru diinsul
injosire. Se crede victima unei nedreptati cand cineva nu se ocupa de
diinsul.
Mama: Trebuie sa discut mereu cu el, dar nu ma asculta niciodata.
Este neglijent, darii place sa-~i faca toaleta. Se spala singur.
Dr. A: Asta e foarte bine, e dragut din partea lui. Se pare ca nu
devine rautacios deciit cand nu se ocupa cineva de diinsul.
Mama: Ma plictise~te intr-una. Saptamiina trecuta a plecat de
acasa la ora 10, mi-a promis di se intoarce la ora amiezii, insa nu s-a
intors deciit la ora 6 seara.
Dr. A: Ii place sa fie cautat ~i sa manifeste cineva grija fata de el.
Ecurajos?
Mama: Nu se teme de nimic.
Dr. A: A~ dori sa stau de yorba cu el ~i sa-i spun sa n-o mai faca
mereu pe eroul. Pentru ca daca se va purta in acest fella ~coaIa va sfiir~i
prin a 0 apuca pe un drum rau in viata. Incercati sa fiti mai prietenoasa
cu diinsul ~i spuneti-i cu bliindete: "Tu vrei ca mereu sa se ocupe cineva
de tine, dar acum e~ti baiat mare!"
(Mama iese.)
Dr. A (auditoriului): Femeia aceasta nu mi se pare chiar atiit de
bolnava! (Adresiindu-se copilului, care a intrat): Cum 0 duci cu ~coala?
S. : Foarte bine!
Dr. A: Ti-ar placea sa fii primul? Ce frumos ar fi daca ai fi mai
bun la aritmetica, la compunere ~i daca te-ai mentine printre frunta~i!
Dar pentru asta ar trebui sa colaborezi, pe ciind tu, eel mai adesea, faci
opozitie. Nu vrei sa colaborezi cu c1asa, cu institutorul? Ar fi mult mai
bine!
(Se constata ca copilul este st&ngaci.)
Nici un copil stiingaci nu ~tie lucrul acesta, dar trage consecintele.
Dr. A: Cum merge cu scrisul?
S. : Nu merge bine.
Dr. A: Daca ai fi mai silitor, in loc sa te tii de nazbiitii, daca ai face
ceva efort, ai putea sa ai un scris frumos. (Adresiindu-se auditoriului):
166
PSIHOLOGIA $COLARULUI GREU EDUCABIL
lata doua materii (scrisul ~i cititul) care prezinta dificultati deoscbite
pentru copilul stangaci. Daca yeti fi cat se poate de atenti la modul in
care citesc ace~ti copii, yeti vedea ca ei silabisesc de la dreapta la stanga.
Acestfel de citire suna fals ~i ai impresia di ei nu ~tiu sa citeasca.
(Adresandu-se lui S.): E cazul ca institutorul sa se ocupe de tine. Dar
nu este drept sa-l stiinjene~ti ciind i~i tine lectiile. Ce ai tu de cii~tigat din
asta?
S. : Nimic.
Dr. A: Ai putea fi un elev bun, ~i, fire~te, asta nu se poate face de
azi pe maine. Dar daca exersezi, vei scrie frumos. Peste 0 luna ai sa-mi
arati cat de frumos ~tii sa scriL Sa-mi mai spui dadi e~ti destul de
curajos ca sa colaborezi cum se cuvine la lectii. Fii atent fata de surioara
ta ~i ai grija ca hainele tale sa fie in ordine. Mama ta e bolnava, dar se
va insanato~i, daca 0 ajuti ~i tu un pic.
A~ dori sa mai adaug cateva cuvinte cu privire la frecventa mare
a copiilor stangaci. Nu exista copii dotati ~i nedotati; exista doua tipuri
de copii: primul tip, total delasator, care nu face nici un efort; iar al
doilea tip, copii care merg orbe~te inainte. Unii se triideazii pe parcursul
intregii lor vieti printr-o anumitii neindemiinare; ei ignora faptul ca sunt
copii rasfatati, dar sufera consecintele acestei dispozitii. Se intiimpla
foarte adesea ca ei sa se subestimeze, in timp ce ii spupraestimeaza pe
altii. Veti gasi un mare numar de stiingaci printre copiii-problema,
nevrotici, criminali, candidati la sinucidere, perver~i sexual, dar ~i
printre marile personalitati: arti~tii, de exemplu, cuprind un mare
procent de stiingaci.
Extrem de importantii in educarea unui stangaci se dovede~te
incurajarea. Chiar daca va limitati doar sa-l incurajati pe un ~colar
stiingaci, ~i tot yeti avea totdeauna succes.
NOTE
1 "die Auimerksamkeit", in textul original. (Nota trad.)
167

XVI. LUPTA PENTRU RECUCERIREA
PARADISULUI PIERDUT
Este yorba de un pre~colar in viirsta de cinci ani, al carui caz ne
va permite ca, analizandu-i viata de pana acum, sa tragem 0 concluzie
cu privire la modul in care se va comporta la ~coala. Vreau sa va arlit,
in stil telegrafic, calea pe care putem reu~i sa intelegem structura unui
caz ~i confirmarea acestei structuri.
"A vem de-a face cu un copil-problema".
Acest copil se afla in mod cert angajat intr-o lupta ~i traie~te in
aceasta stare, intr-un anturaj bland, care cu siguranta I-a razgaiat. Se
pune, a~adar, intrebarea: in ce scop se afla el in lupta in prezent? De ce
are el impresia ca acum nu mai este rlisfatat ca inainte? Actualmente
pozitia sa nu mai este atat de favorabila pe cat i-a fost. Toate acestea pot
fi prezise.
"Este hiperactiv".
Este pentru noi 0 noutate? Ne putem, oare, reprezenta un luptator
care sa nu fie hiperactiv? Daca nu ar fi ~i activ, I-am socoti deficient
mintal. Caci este neindoielnic faptul ca "luptator" ~i "activ" sunt
atribute de nedespartit ~i fac parte din stilul de viata al unui copil
modern.
"Ii place sa strice lucruri, sa Ie sparga".
Este un mod de a lupta.
"Din cand in cand are crize de furie".
Toate acestea sunt de la sine intelese ~itrebuie sa avem de-a face
cu un copil inteligent. Se pune, insa, problema de a stabili daca face
parte din categoria copiilor deficienti mintal, care trebuie crescuti
168
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
intr-un mod cu totul diferit. Astfel de copii nu dispun de un stH de viap,
pe cand al nostru, dimpotriva, are un scop: sa lupte ~i sa invinga, sa
traiasca bucuria invingatorului.
"Mama relateaza ca starea de sanatate a copilului este buna, ca el
este plin de viata... ~i ca vrea ca intotdeauna cineva sa se ocupe de
persoana lui".
Este 0 lupta ca aceea care se poate desfa~ura intr-o familie, unde
neaparat trebuie sa faci ceva ca sa-i scoti din sarite pe ceilalti.
"Se catara incaltat cu bocanceii murdari pe masa. Incearca cea
mai mare satisfactie sa se joace cu lampa, in timp ce mama sa este
ocupata ~i are nevoie de lumina".
~tie exact in ce punct sa atace.
"Daca mama lui canta la pian sau cite~te, tocmai aceste momente
Ie alege el ca sa se joace cu lumina. Nu sta 0 clipa locului, nici in timpul
meselor, ceriind 0 permanenta supraveghere".
Vrea sa iasa invinglitor ~i sa se situeze in centrul atentiei. Ajun~i
aici, ni se impune urmatoarea idee: dad! el are 0 atiit de mare nevoie de
a se afla in centrul atentiei, este de crezut ca s-a ~i aflat in aceasta situatie
anterior ~i ca acum dore~te s-o restabileasca. Ce eveniment a putut,
a~adar, sa agraveze atat de tare situatia sa? Evenimentul este na~terea
unui fratior.
"Cauta mereu prilejul sa boxeze cu tatal lui, sa se joace cu
diinsul".
Dupa cum vedem, gase~te ceea ce cauta, ceea ce ii este de
trebuinta ca sa lupte ~i sa tulbure lini~tea.
"Are obiceiul sa-~i infunde mana in prajitura ~i sa-~i umple gura".
Ar putea lupta ~i prin refuzul hranei.
"Daca mama sa are invitati, el ii impinge, ii scoala de pe scaunul
lor ~i se a~aza in locullor" .
Este un act care ne dovede~te ca nu-~i iube~te semenii, constatam
un deficit de sentiment al comuniunii sociale, ceea ce explica ~i
pornirea lui impotriva fratelui mai mic.
"Daca tata ~i mama canta la pian, copilul striga fara incetare,
spuniind ca nu-i place cantatulla pian".
Ar vrea ca parintii sa se ocupe exclusiv de persoana lui. Dar orice
meteahna, orice neajuns am constata la copil, nu trebuie sa-l pedepsim,
pentru ca pedeapsa nu ajum. ~tim deja cum trebuie sa-l tratam. Bliietelul
acesta se simte ofens at, rlinit, impins pe planul al doilea.
169
 ALFRED ADLER
"Tata! este cantaret ~i canta la concerte. Mama copilului 11
acompaniaza. Baiatul a strigat 0 data: «Tata, vino-ncoace!».
Deci toate eforturile lui au drept tel ca parintii sa se ocupe mereu
~i numai de dansul.
"Are crize de furie daca dore~te ceva ~i nu obtine imediat" .
Atitudine de luptator.
"Distruge tot ce-i cade in mana, cu 0 ~urubelnita, cu care desface
~i ~uruburile de la patullui".
Aici apare din nou atitudinea lui asociala. Face tot ce poate spre
a Ie aduce prejudicii parintilor ~i pentru a-~i arata proasta dispozitie.
"Uneori face remarci cinice, mai ales cand a facut vreo pozna ~i
~tie ca asemenea remarci il vor ajuta sa iasa din impas. Lumea 11
considera baiat inteligent pentru ca face observatii caustice. Este
instabil, neputandu-se ocupa mult timp de unul ~i acela~i lucru. Mama
face incercari de a-I dezbara de acest prost obicei" (evident, fara sa
reu~easca).
"Mama ii da 0 palma; rade, ~i vreo doua minute sta lini~tit. Mama
este de parere ca baiatul a fost in mod excesiv rasfatat de catre tata ~i
bunica. In prezent, la drept vorbind, nu mai este rasfatat".
Sentimentul de comuniune sociala nu s-a putut dezvolta la copil,
care a ramas legat in exc1usivitate de tatal ~i mama sa; de unde
modelarea eronata a copilului.
,,~i tatal, ca ~i mama, este mereu epuizat, pe cand copilul are 0
energie neistovita".
Fire~te ca acest joc, care ii place, nu-l obose~te. Munca de
educatie nu place nici tatalui, nici mamei, extenuandu-i. Constrangerea
nu serve~te la nimic, pentru ca, daca este constrans, baiatul se razbuna.
"Nu are memorie ~i nu se poate concentra".
Asta pentru ca nu dispune de cele necesare ~i nu are pregatirea
ceruta spre a actiona in mod independent. De aici ~i lipsa sa de
memorie, ca ~i imposibilitatea de a se concentra.
"Nu a frecventat niciodata gradinita de copii" .
Deci mama pare sa-l fi crescut pur ~i simplu pentru ea insa~i.
Este extrem de important sa ne dam seama de modul in care
intelegem aceste raporturi. Putem vorbi de comprehensiune atunci dnd
~tim ca este yorba aici de un element de ansamblu, nu de un proces
fiziologic. A intelege este a sesiza raportul existent intre lucruri, intre
fapte.
170
XVII. PIERDEREA AFECTIUNII
,
CAuzA A HOTIEI
,
"Copil nascut intr-un ora~ meridional din Ungaria. Implinea doi
ani ~ijumatate, dnd tatal sau a dat faliment".
Faptul acesta ne face sa ne gandim ca pana la varsta de trei ani
probabil ca baiatul a crescut intr-o situatie materiala favorabila, situatie
care apoi trebuie sa se fi schimbat. Ca urmare a falimentului tatalui sau,
baiatul s-a gasit intr-o situatie mizerabila, cople~itoare. Nu este u~or sa
te adaptezi la 0 astfel de situatie cand ai trait intr-una total diferita.
Copiii care au cunoscut la inceput 0 buna stare materiala sunt putemic
impresionati de 0 schimbare in rau survenita ulterior.
"S-a mutat cu sotia ~i cu unicul sau fiu la Viena, ca sa caute aici
de lucru".
Retinem, deci, ca in acel timp copilul era unic, rasfatat ~i obi~nuit
sa se gaseasca in centrul atentiei. Putem prezice ca din acel moment 0
noua situatie defavorabila trebuie sa fi exercitat 0 impresie zguduitoare
asupra acestui copil.
"In urmatorii ~apte ani tatal ~i-a ca~tigat existenta ca voiajor
comercial... "
Aceasta circumstanta este de notat, intrucat noi adesea am
constatat ca, atunci cand tatal este voiajor comercial, mama -date fiind
frecventele absente ale tatalui - nu-~i po ate indeplini cea de-a doua
functie a sa, anume largirea interesului social al copilului fata de alte
persoane ~i in primul rand fata de tata. Acest element are, in general,
importanta sa atunci cand tatal este constrans sa absenteze adesea de
171
 ALFRED ADLER
acasa. Acela~i factor actioneaza ~i atunci dind intre soti exista grave
neintelegeri. In acest caz este imposibil sa treze~ti interesul copilului
pentru semenii sai. Adesea in casniciile nefericite se intaInesc cop ii-
problema. Crizele de furie ale tatalui sau folosirea de mijloace de
educatie autoritare sunt obstacole in calea dezvoltarii sentimentului
social.
" ... ~i s-a zb1ltut in procesul care a urmat falimentului sau".
Daca ne imaginam situatia in care traia acest copil, yom putea
intelege tristetea de moarte cu care acel proces impregnase atmosfera
familiaIa.
"Copilul nu-~i aminte~te ca acea atmosfera sa-l fi zdruncinat".
Daca acea atmosfera nu a lasat urme in memoria sa, in schimb va
fi influentat stilul sau de viata.
"Oricum, inainte de faliment copilul era ascultator, lini~tit ~i
dragastos ..."
Aceasta inseamna ca era foarte ata~at de mama sa.
" ... ~i 0 mare tandrete 11lega de mama sa foarte tanara, dar nu
intotdeauna ~i foarte dreapta, ~i inca ~i mai mult de tatal sau, bland ~i
bun".
Daca aceasta observatie este exacta, trebuie sa subliniem
indeosebi expresia "nu intotdeauna ~i foarte dreapta". Mama nefiind
poate in stare sa-~i indeplineasca in mod corect prima sa functie, copilul
s-a indreptat spre 0 alta persoana. In pofida frecventelor sale absente de
acasa, tataI a putut ca~tiga afectiunea copilului care, intr-o a doua faza
a dezvoltarii, s-a ata~at mai mult de dansul.
In primavara familia ~i-a schimbat domiciliul ~i tatal a fondat 0
casa de comert pentru sotia sa ~i pentru unul dintre fratii acesteia" .
Faptul il interpretam in felul urmator: intrucat mama a fost
implicata intr-o noua ocupatie, situatia s-a agravat pentru copil, pentru
ca ea nu mai dispunea, ca inainte, de timp spre a se ocupa de dansul ~i
a-I rasfata.
"Probabil ca baiatul a intrat in carda~ie cu indivizi de 0 conditie
dubioasa".
Informatia aceasta confirma ipoteza noastra, potrivit careia mama
nu prea mai avea timp de consacrat copilului, care dorea sa aiba pe
cineva langa el.
"EI a furat cravate din magazinul parintilor sai..."
172
PSIHOLOGIA $COLARULUI GREU EDUCABIL
Probabil ca acest copil are sentimentul de a fi fost deposedat.
Tatal este pe drumuri, mama la magazin, iar el este privat de ingrijirea
ce i se cuvine, situatie care ii da sentimentul frustrarii. Trebuie vazut ce
a facut el cu cravatele. Poate ca le-a diiruit unor copii, spre a Ie ca~tiga
caldura afectiunii, acele sentimente pe care nu Ie mai gasea la propria-i
mama.
" ... Spre a Ie face cadou ucenicilor mindirigii din acea casa de
cornerf'.
Faptul confirma pe deplin conceptia noastra.
"A furat trandafiri dintr-un pare de prin imprejurimi, fie spre a-i
oferi unei matu~i foarte frumoase ~i care 11iubea mult, fie spre a-i aduce
acasa".
Ca multi copii care se simt deposedati, elincepe sa-i corupa pe
altii, pentru a Ie ca~tiga dragostea, tandretea. Avem aici unul dintre
motivele cele mai frecvente care ii determina pe copii sa fure. Este un
motiv complet necunoscut la tribunalele pentru minori, de exemplu,
unde nimeni nu-~i bate capul cu acest punct de vedere.
Jntr-o zi, baiatul, care in acel timp avea opt ani, ie~ea de la ~coala
impreuna cu colegii lui; pe cand ace~tia I-au salutat politicos pe abatele
intalnit in drum, el i-a aruncat acestuia 0 necuviinta nemaipomenita".
A~adar, iata-l un liber-cugetator! Ba chiar trebuie sa ducem ~imai
departe deduqiile noastre: baiatul acesta, care dore~te atat de mult sa
se afle in centrul atentiei, prezinta probabil 0 neinfranta tendinta de a se
face remarcat. Cum pe 0 cale normala nu are nici 0 ~ansa de succes,
incearca alte cai.
"De ce?" se intreaba acela care a redactat referatul din care
extragem citatele. "EI nu a avut niciodata de-a face cu acel abate". Care
era deci motivul acelei conduite incalificabile? ... Dupa 0 ora el a fost
adus la ~coala, pentru a saruta mana abatelui ~i a-i cere iertare, dar a
refuzat".
Ayeti aici, iara~i, 0 imagine a intregului sau caracter: el, care
intotdeauna a vrut sajoace un rol dominant, nu concepe sa se pIece in
fata nimanui, nid prin cap nu-i trece sa recunoasca faptul di nu are
dreptate. Personal nu indin sa Ie cer copiilor sa-~i ceara iertare ~i sa
recunoasca a nu avea dreptate. A~ prefera sa se procedeze in modulin
care s-a procedat 0 data cu mine. A veam varsta de ~ase ani cand Ie-am
jucat un renghi parintilor mei. Mama mea, vanata de manie, mi-a cerut
173
 ALFRED ADLER
socoteaHi, pe cand eu eram foarte jenat, fiind cat se poate de con~tient
de vinovatia mea. Tatal meu, care statea langa diinsa, tacut, a sfiir~it prin
a ma lua de mana, zicandu-i: "Las a-I" . Scena aceasta m-a impresionat
profund ~i imi amintesc mereu de ea. Ii sunt recunoscator tatiHui meu
pentru atitudinea lui de atunci. M -a influentat mai mult decat daca mi-ar
fi cerut sa-mi pun cenu~a in cap sau daca mama mi-ar fi tras 0 palma.
Nu vlid de ce ar fi buna metoda care consta in a-I sili pe copil sa-~i ceara
iertare. Este in afara de orice indoiala faptul ca bliiatul despre care
discutam ~tie ca a gre~it. De ce sa-i cerem 0 marturisire publica? Pentru
ce sa-l umilim in mod public, demonstriindu-i ca a trebuit sa se supuna?
"A primit 0 nota proasta la purtare ~itot restul anului ~colar a fost
obligat sa ocupe banca din fundul c1asei".
Putem face prezicerea ca masma aceasta nu va putea sa exercite
o influenta pozitiva asupra lui, deoarece prin aceasta el va ramane in
centrul atentiei c1asei. Se va face remarcat intr-un mod neplacut ~i 0 va
face pe eroul ~i pe martirul.
"Institutorul nu 11trata cu rautate".
lata, in mod cert, 0 circumstanta atenuanta, aducatoare de roade
bune. Daca institutorul ar fi aratat 0 atitudine du~manoasa, baiatul s-ar
fi razvratit in continuare, inca ~i mai vartos.
"Un eveniment banal din acea perioada s-a fixat pentru totdeauna
in memoria lui. Copilul, umbland prin curte, i-a dat unui lucrator care
dulgherea acolo 0 bucatica de azima din care ciugulea el. Lucratorul a
pus bucatica aceea pe bancul sau ~i, cu ciocanul, a facut-o mici ffuame,
spunand: «A~a ar trebui sa-i zdrobim pe toti jidanii!».
Dupa cum vedem, era yorba de un baiat evreu. Este firesc ca 0
astfel de replica sa fi zguduit profund pe acest copil avid de blandete,
de afeqiune ~i bunavointa. Nici pe noi acea replica nu ne-ar face sa
zambim, vazand in ea expresia unei tendinte generale; iar dadi ar fi sa
o examinam mai in profunzime, am cauta in primul rand rlidacinile
acestui sentiment. Sa vedem ce alte urmari a avut asupra copilului
aceasta intamplare.
"Nu ne-a stat in putinta sa stabilim daca aceasta intamplare s-a
petrecut inainte sau dupa incidentul cu abatele. Nu ar fi fost lipsita de
interes ~i de importanta stabilirea acestui fapt. Se poate ca respectiva
intamplare sa fi dec1an~at la el 0 atitudine de du~manie ~i ca ofens a
adusa abatelui sa fi fost rezultatul unei astfel de atitudini.
174
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
... In primavara anului urmator, tatal a lichidat cas a de comert ~i
l
I
1
i
s-a mutat din nou in arondismentul IX. Ceva mai tarziu tatal a inceput
sa-~i ispa~easca pedeapsa cu inchisoarea, la care fusese condamnat ca
urmare a falimentului sau".
Din nou 0 zdruncinare a sufletului acestui copil insetat de
afectiune ~i atat de ata~at de tatal sau. A trebuit, deci, sa-~i vada
sarmanul tata bagat la inchisoare. Nu m-a~ mira ca acest copil sa fi
manifestat 0 puternica opozitie fata de legislatia no astra ~i sa fi sfidat
intreaga societate. Se poate ca acea zguduire emotionala sa fi impiedicat
cu totul manifestarea interesului crescand fata de semenii sai ~i sa fi
ruinat orice rudiment al unui atare interes. Copilul va afi~a tendinta de
a se asocia cu indivizi care pun in pericol ordinea sociala;probabil ca 0
va apuca ~i pe calea crimei.
"Nimeni ~i niciodata nu a putut discuta despre acest fapt cu
copilul".
Este extrem de greu sa-i ascunzi un fapt ca rec1uziunea tatalui.
Evident, mai bine ar fi fost ca niciodata sa nu fi ~tiut nimic despre
aceasta. Dar ne indoim ca, in cazul dat, ar fi fost posibila 0 tainuire a
ade vlirului.
"Mai tarziu, ca adolescent ~i ca adult, a evitat sa abordeze 0
discutie pe aceasta tema. EI a trait faptul ca pe 0 umilire ~i 0 vexatiune
profunda. Se preface a intotdeauna ca ignora acel fapt, des pre care nu
le-a vorbit niciodata nici macar prietenilor lui intimi".
Ne aflam in fata unui fapt extrem de interesant, pentru ca, daca
baiatul era revoltat, daca ar fi simtit ca pe 0 injustitie ceea ce s-a petrecut
cu tatal sau, pe buna dreptate ar fi trebuit sa insiste asupra ipotezei ca
tatal sau fusese inchis pe nedrept. Dar, pesemne, era puternic influentat
de traditie ~i de conceptiile burgheze ~i nu a putut domina aceste
conceptii, spre a discuta lucrurileintr-un mod deschis ~i liber. Nu se
poate sa vorbe~ti despre to ate cele; exista lucruri despre care ar fi
nesabuit sa vorbe~ti. La baiatul acesta, care incepe sa iasa din cadrul
societatii, inscriindu-se intr-o mi~care de revolta, putem decela limpede
o anumita ezitare in atitudinea sa. Evenimentele exterioare au 0
importanta capitala in structurarea atitudinilor. Probabil ca el ar fi pa~it
pe calea cea buna daca tatal sau nu ar fi fost bagat la inchisoare ~i daca
nu s-at fi simtit oprimat din cauza religiei sale.
175
j
 ALFRED ADLER
"Reca1citranta sa din ultimii doi ani a disparut bruse, copilul
cople~ind-o cu 0 tandrete fara seaman pe mamica lui, atat de tanara ~i
de frumoasa, fata de care se arata ascuItator ~ipotolit".
V edem aici manifestarea trebuintei de a se ata~a de cineva, nu de
un cere de oameni mai larg, ci de 0 persoana unica. Structura sa este de
a~a natura incat nu se poate ata~a decat de 0 singura persoaniL Daca i se
ia pentru un anumit timp tatal, eli~i cauta altul. Daca mama lui era
ocupaHi, incerca sa di~tige simpatia ucenicului; are mereu nevoie de
cineva fata de care sa se ata~eze.
Dupa ce tatal a fost eliberat, printr-o munca neincetata a putut
depa~i greutatile materiale generate de absenta sa. Dar acea indelungata
opresiune care planase asupra familiei disparuse ea, oare?
Dificultatile materiale prin care trecuse 11facusera pe Miat sa
simta iara~i povara circumstantelor exterioare.
"Copilul s-a reanimat".
Inca nu suntem cu totul satisfacuti, deoarece nu ~tim ce semnifica
aceasta reanimare, nu cunoa~tem de ce ea s-a produs. Copilulinca nu
~tie ce atitudine sa adopte, intrucat in memoria sa tataI sau traie~te ca
acea fiinta care I-a rasfatat.
"In primii ani de ~coala era printre cei mai buni elevi; ulterior, s-a
situat printre submediocri, pentru ca acum sa-l vedem inviorat ~ivesel".
Aceasta coincide cu perioada intoarcerii acasa a tatalui sau.
"Fiind ascultator ~i sarguincios, curand s-a numarat printre
frunta~ii c1asei" .
Este cu putinta sa fi avut ~i un institutor pe care 11simpatiza.
"A fost laudat in repetate randuri, pentru rezultatele bune, de catre
institutorul pe care elil stima mult, iar aceste laude I-au stimulat".
lara a gasit 0 persoana care sa se ocupe de dausul. Pare sa fi fost
salvat de dragostea ~i afeqiunea ce is-au aratat.
In toamna, la liceu, a avut un start bun".
Singurele noastre temeri se refera la evolutia lui pe mai departe:
ce se va intampla daca nu reu~e~te sa ocupe la ~coala 0 pozitie in care
sa fie stimat? S-ar putea sa aiM un diriginte care sa nu-i fie pe plac sau
sa aiM greutati legate de religia sa ~i astfel sa se simta dezavantajat. S-ar
putea sa dea peste uneleobstacole sau sa nu giiseasca metoda potrivitii
pentru munca sa ~colara. Mai tarziu, in viata, de asemenea va putea
176
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
cunoa~te situatii in care caldura afectiva sa-i lipseasca. Sunt rezervele
noastre cu privire la viitorul evolutiei baiatului.
"In luna noiembrie, tatal sau a cazut gray bolnav".
Experienta pe care am acumulat-o ne vine in ajutor, arataudu-ne
ca in cazulin care un asemenea copil pierde contactul cu cei care Ii
asigura caldura afectiva, pierdere cauzata de boala tatalui, ca ~ide faptul
ca mama trebuie sa se ocupe in primul rand de bolnav, nemaiputandu-~i
disfata copilul, acesta poate trece printr-o situatie noua, adesea foarte
grea pentru dansul. Tocmai in astfel de conjuncturi au loc e~ecurile.
Pentru noi faptul este de inteles: tatal e bolnav grav, mama trebuie sa se
ocupe de dansul, iar copilul este din nou izolat. Daca ar avea ~ansa ca
in aceasta perioada sa aiM la ~coala un diriginte care sa se poata ocupa
de dansul, dificultatea ar fi u~or de depa~it; dar, pentru moment, nu
cunoa~tem nimic in aceasta privinta.
In timpul unei caIatorii, tatal, in varsta acum de 40 de ani, a facut
un ictus ~i a ramas hemiplegic".
Intelegem prea bine ce inseamna, intr-un camin, imbolnavirea
capului familiei, a sustinatorului acesteia, mai ales cand este yorba de
o familie unita. Intelegem, de asemenea, consecintele acestui eveni-
ment.
"La faliment I-au dus marile sacrificii materiale pe care a trebuit
sa Ie faca pentru numero~ii sai frati ~i surori, mai nevarstnici, precum
~i pentru parintii sai".
lata explicatia care ar fi trebuit data copilului, ceea ce i-ar fi
infati~at in propriul sau tata un barbat drept ~i cinstit.
"Nervii incordati din cauza procesului, care a durat mai multi ani,
vexatiunile, regretul de a nu-~i mai putea ajuta parintii, fratii ~i surorile,
surmenajul ~i acea particularitate nefericita de a nu se fi putut confesa
altuia, nici chiar sotiei sale, pe care, de altfel, 0 alinta mult, grijile care
ilimpovarau, toti ace~ti factori au pricinuit desigur prabu~irea fizica a
acestui barbat, pana atunci perfect sanatos".
Aici se termina referatul din care am extras citatele pe care vi
Ie-am expus, iar de aici incolo trebuie sa recurgem la supozitii. Daca
baiatul se simte in apele lui la ~coala, el va depa~i situatia dificilii in care
se gase~te. Daca va abandona ~coala, va fi nevoit sa se supuna destinului
sau ~i sa se multumeasca cu 0 funqie de subaltern, situatie in care va
suferi nespus.
177
 ALFRED ADLER

~tim di are un stil de viata automatic, care se manifesHi prin

nevoia de a gasi 0 persoana de care sa se ata~eze. Nu yom fi surprin~i XVIII. ENURETICUL (PI~ORCOSUL)
sa constatam di din nou reinvie in el acea revolta pe care am mai
intiilnit-o la dansul, in cazul in care se va simti iara~i dezavantajat sau
daca il incearca un puternic sentiment de inferioritate. Dadi, insa, are
parte de 0 situatie favorabila, cineva ocupandu-se de el, este posibil ca
baiatul sa-~i urmeze drumul in viata in a~a fel incat nimeni sa nu aiba
a-i repro~a nimic.
Mai tarziu poate ca va progresa intr-un mod satisfaditor. Daca se
va gasi intr-o situatie care sa-i convina, nu va intampina dificultati
deosebite in exercitarea profesiunii sale. Mai grea pentru dansul va fi
solutionarea problemei afectiunii, dat fiind faptul ca va cauta mereu sa
se faca rasfatat. Va fi mereu in cautarea unei femei care sa se poarte cu
el intruditva ca mama sa, la care, cum am vazut, gasea implinirea
tuturor dorintelor lui de copil. Dar 0 astfel de situatie nu s-ar putea ivi
"Emil are 12 ani ~i sufera de enurezie"l.
decat printr-o fericita coincidenta.
Cand auzim vorbinduse de enurezie, putem presupune, bazan-
Nu ne supara faptul di a trebuit sa exersam pe marginea unui
du-ne pe propria-ne experienta, di avem de-a face cu 0 dinamica psihica
fragment de referat, etalandu-ne paleta de cuno~tinte in materie de
al direi scop este stabilirea unui contact cu mama, de~i pe 0 cale mai
psihologie individuala. A$ dori sa profit de prilej ca sa subliniez ca este
putin obi~nuita. Baiatul despre care discumm aici ne vorbe~te prin inter-
mai putin important de a ~ti dadi am ghicit tot ceea ce ar putea avea loc
mediul enureziei lui. Este ca ~i cum el ne-ar vorbi in "jargonul vezicii
ulterior. Ne satisface fie ~inumai faptul de a fi putut scoate in evidenta
urinare". Putem considera ca toate formele de exprimare ale unui
detaliile cazului respectiv cu mai multa precizie ca de obicei. La fel
procedam ~i in viata, intiilnind fiinte omene~ti din a caror existenta nu subiect sunt varietati de limbaj. In cazul pe care il avem in vedere,
sesizam decat un fragment ~i in leg1ltura cu care restul suntem nevoiti respectivullimbaj semnifidi: "Nu sunt destul de mare, trebuie inca sa
sa-l ghicim. Niciodata nu ne este dat sa gasim un portret perfect, iar fiu supravegheat!" In general, mama este obligata sa se trezeasca de
concluziile trebuie sa Ie tragem noi in~ine, cu osteneala de rigoare. doua sau trei ori pe noapte, sa supraveghere copilul ~i, la nevoie, sa-l
trezeasca. Copilul i~i incarca mama cu 0 treaba suplimentara.
Enurezia nu este 0 maladie organica ~i ~tim di enureticul i~i poate
foarte bine controla vezica in timpul zilei. Problema care se pune este
de a ~ti de ce nu poate face acela~i lucru in timpul noptii. Motivul consta
in faptul di se afla intr-o tensiune psihica, tensiune care ii face
imposibila retinerea de la actul de a urina.
De unde provine aceasta tensiune? ~tim cu ce constanta persista
copiii in enurezia lor. Prin aceasta ei cauta un contact uman, doresc
ata~area de cineva, doresc sa-l incarce pe acel cineva cu 0 activitate
suplimentara (remarca unui bolnav: "ei vor sa-~i creeze un fel de
sucursala la unul din semenii lor"). Din nou avem de-a face cu tipul
copilului rasfatat. Daca descoperim un asemenea efort spre a se face ~i

179
 ALFRED ADLER
mai rasfatat, ~tim ca este yorba de un copil care intampina oarecare
dificultate in mentinerea ata~amentului in care este interesat. Suntem
destul de stapani pe domeniul nostru de investigatie ca sa putem spune
ca enurezia reprezinta probabil un atac care rezulta dintr-o atitudine
adoptata de un copil in scopul monopolizarii cuiva. Aceluia~i tip ii
apaqin ~i copiii care nu au astampar noaptea, care scot tipete in timpul
somnului (pavor nocturnus) ~i care, prin zgomotul facut, incearca sa
stabileasca legatura cu ceilalti. Este un limbaj exercitat de un alt organ.
Semnificativ este modul in care reu~e~te copilul sa faca aceasta. Exista
aici un raport cu 0 inferioritate a vezicii urinare ~icu centrii nervo~i care
o comanda. Am fost cel dintai care (in 1907) a aratat ca la enuretic
gasim 0 slabiciune a coloanei lombare. Am subliniat, de asemenea, ca
enurezia se gase~te in raport cu spina bifida2 sau cu un neg congenital
al acestei zone anatomice (profesorul Fuchs imparta~e~te aceasta
parere). Pe de alta parte, trebuie sa intelegem cum reu~e~te copilul sa
vorbeascii in acest "jargon al vezicii urinare". Constatam acest fapt
indeosebi la copiii carora Ii s-a atras atentia asupra importantei functiei,
ca ~i atunci cand mama ~i-a dat osteneala sa-l tina pe copil curat
noaptea, ea supraestimand importanta suprimarii enureziei. In felul
acesta copilul ajunge in mod automat la ideea: aici e ceva de facut in
favoarea mea, este un punct in care a~ putea ataca. Se intelege ca la toti
ace~ti copii sunt totdeauna de descoperit semnele rasfatatului.
Sa nu ramanem la dogme ~i sa vedem cum stau in continuare
lucrurile, care este realitatea.
Deci Miatul are 12 ani. Nu trebuie sa pierdem din vedere ca avem
de-a face cu un copil rasfatat care, de cand este enuretic, are impresia
ca nu este suficient de iubit. Se pot deduce de aici cateva elemente.
Baiatul are, probabil, un frate sau 0 sora mai mici de cat dansul. Sunt
motive care 11determina pe un copil rasfatat sainceapalupta, ori el i~i
acuza parintii in mod manifest, prin deficienta sa, ca il rasfata mai
putin. a acuzatie este identica cu un atac; deosebirea este nula. Copilul
se socoate expulzat din pozitia pe care 0 detinea. Poate ca are un tata
vitreg sau 0 mama vitrega. Nu avem 0 regula fixa; important pentru noi
este sa ~tim ce se petrece; trebuie sa descoperim de ce copilul este
actualmente mai putin rasfatat. Baiatul are un scop ideal fictiv (idealul
sau se identifica cu intentionalitatea sa); idealul este acela de a fi
rasfatat, de a avea pe cineva care sa-i stea la dispozitie. Se impune sa-i
180
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
schimblim acest scop, sa-i indicam un alt scop, a~a incat sa se poata face
folositor semenilor.
"Niciodata noaptea, ci exc1usiv ziua".
Este 0 informatie care influenteaza puternic maniera noastra de a
gandi. Ziua copilul traie~te 0 mare tensiune, pe cand noaptea pare
multumit. Ne putem face tot felul de idei ~i sa presupunem ca adesea,
noaptea, copilul doarme cu mama sa, pe cand ziua dore~te sa se faca
remarcat intr-un mod dezagreabil, ca ~i cum ar voi sa spuna: "Ocu-
pati-va mai mult de persoana meal" Ziua lupta lui este mai intensiL
"Adesea enurezia se insote~te cu emisia de materii fecale" .
Din acelea~i motive el se face, de asemenea, remarcat prin
murdarirea cu materii fecale. Lupta 0 duce intr-o stare de completa
descurajare. Stabilirea, in acest caz, a diagnosticului de imbecilitate
depinde de ideea pe care ne-o facem despre tulburarile lui. Ne intrebam:
de ce n-o face noaptea? Nu de putine ori vedem ca, absorbiti cu totul de
joe, copiii i~i pierd orice control asupra functiilor fiziologice. Pornind
de la aceste detalii, putem constata ca avem aici de-a face cu ofunctie
sociala. Or, trebuie sa consideram ca fiind anormaIa 0 functie care i~i
da curs in afara oricarei conduite legitimate din punct de vedere social.
"Baiatul este ilegitim".
S-ar putea ca acest copil sa fi crescut fara dragoste, fara caldura
afectiunii, fara acea atmosfera de tandrete creata in mod normal in jurul
copiilor in primii lor ani de existenta. Dar ~iprintre ilegitimi gasim copii
rasfatati. Va trebui, prin urmare, sa obtinem c1arificari in aceasta
privinta.
"Tatal sau a cazut pe campul de onoare, in razboi, iar mama sa s-a
recasatorit" .
Ipoteza se confirma: copilul are un tata vitreg.
"Din aceasta a doua casatorie s-au nascut doi copii: un Miat, care
are vflrsta de opt ani, ~i 0 fetita, care are ~ase ani".
Amintindu-va ca am pomenit mai inainte de 0 acuzare, va yeti
convinge ~i mai mult ell modul nostru de a interpreta cazul de fata este
judicios. Probabil ca baiatul are motive pentru acuzatia sa, motive pe
care elle resimte. Imi amintesc de cazul unui biliat care i~i pierduse
mama pe cand avea numai doua saptamani. Tatal se recasatorise
imediat ~i nimeni nu ~tia ca baiatul are mama vitrega. Nici lui nu i s-a
spus, niciodata, cum stau lucrurile. Mai tarziu s-a nascut un al do ilea
181
 ALFRED ADLER
copil. Cu prilejul unei consultatii, baiatul mi-a spus ca pana la varsta de
14 ani a trait cu ideea ca acea femeie nu era mama lui buna, ci 0 mama
vitrega ~i ca aceasta impresie se confirmase. Acest fapt va arata j'n ce
masura copiii deslu~esc realitatea, chiar daca sunt bine tratati. Ei percep
distinct nuantele unui comportament; daca au frati vitregi, simt ca
ace~tia se bucura de mai multa atentie ~ij'ngrijire din partea mamei care
pentru ei, cei mai putin cocoliti, este mama vitrega.
"Copilul se comporta fata de fratii ~i surorile sale j'ntr-un mod
absolut satisfiicator".
Deci nu constatam 0 lupta j'ntre ace~ti copii. Adesea am remarcat
ca un copil poate fi invidios ~i ca, j'n pofida acestui fapt, j'~iiube~te fratii
~isurorile. Se poate simti dezavantajat, pentru ca, pe de alta parte, sa se
j'nteleaga cu dan~ii. Un astfel de sentiment poate avea consecinte
diferite. 0 fetita j'n varsta de cinci ani, copil unie la j'nceput, avea 0 sora.
Mai tarziu s-a aflat ca acea fetita a uds trei fetite nou-nascute, ca ~icum
ar fi vrut sa spuna: "Toate fetele trebuie sa dispara". Fata de sora ei,
dimpotriva, s-a comportat impecabil. Omorurile le-a savar~it cu 0
abilitate deosebita, nefiind descoperita decat j'n timp ce comitea cea de
a treia crim~i3.
"Tatal vitreg era, la j'nceput, foarte sever fata· de dansul".
Baiatul a trait 0 perioada trista; situatia lui s-a agravat din·
momentul j'n care a avut un tata vitreg, moment din care a j'nceput ~i
acuzarea sa.
"Insa, datorita interventiei mamei, situatia lui s-a imbunatatit".
Dupa cum ne putem j'nchipui, aceasta j'mbunatatire nu era de 0
asemenea natura incat biiiatul sa beneficieze de ea j'n mod permanent.
In general, copilul a trait departe de casa, fie la 0 matu~a..."
La inceputul existentei sale el trebuie sa se fi simtit bine. La
matu~i sau la bunici copiii sunt, j'n general, bine tratati.
" ... fie la orfelinat" .
Nu a~ putea afirma ca lucrurile au stat la fel j'n orfelinat. Nu am
cele mai bune piireri despre aceste institutii. Domne~te aici 0 anumita
disciplina, care interzice ca vreun copil sa-~i ude a~ternutul sau sa se
murdareasca. Disciplina aceasta era prea severa pentru copilul despre
care discutam. Probabil ca ~i matu~a sa a acordat prea mare importanta
acestor lucruri. Am putut observaca in cazul j'n care se incearca sa i se
demonstreze unui copil importanta alimentiirii, copilul va manifesta
182
PSIHOLOGIA $COLARULUI GREU EDUCABIL
dificultati in aceasta privinta. Cei care vor sa fie stapani pe functiile lor
organice sau pe miidularele lor, vor refuza sa primeasca ordine
referitoare la acestea. Vom putea vedea cum, noaptea, se scoala j'ntr-o
stare de semisomn, a~ezandu-se pe olita lor, fara a avea nevoie de
asisterita. Dar cand este trezit ~i pus pe olita, intervine refuzul, insotit
de crize de furie.
Nu ne este indeajuns de c1ar unde s-au comis erori in educarea
acestui copil. Probabil ca, de la 0 situatie pliicuta, el a trebuit sa treaca
la una prea putin agreabila pentru dansul.
"Copilul frecventeaza j'n prezent prima c1asa de liceu".
Cred ca este earn tarziu pentro varsta lui. Clasa aceasta el ar fi
trebuit s-o urmeze la varsta de zece sau unsprezece ani. Putem admite
ca sigur faptul ca, din moment ce a ajuns sa frecventeze liceul, nu este
nici idiot, nici imbecil ~i nici macar debil mintal. Este verosimil faptul
ca ar fi fost un elev mai bun in cazul j'n care nu ar fi avut de suferit j'n
permanenta acea tensiune psihiea pe care 0 cunoa~tem.
"A trebuit sa repete prima ~i a treia c1asa la ~coala primara".
Aceasta se coreleaza cu ipoteza noastra, potrivit ciireia el a suferit
de pe urma unei anumite tensiuni ~i ca nu s-a putut consacra indeajuns
activitatii la ~coalii; mai ales daca a avut de-a face ~i cu un institutor
sever. Ceea ce I-a descurajat ~imai mult. Desigur ca aceste circumstante
nu i-au adus nimic bun nici acasa.
In prezent face progrese multumitoare la invatatura."
Probabil ca dirigintele este un om cumsecade.
"Are prieteni".
Incepe sa-~i recapete speranta ~i sa priveasca viata cu mai mult
curaj.
"Adesea, la ~coala sau pe strada, face grimase".
~i grimasele prezinta 0 forma dinamica pe care 0 putem considera
un limbaj. Ce vor sa spuna strambaturile lui decatdi baiatul cere sa fie
privit, sa sara j'n ochii celorlalti? Eljoaca un rol, un rol de comedie, spre
a atrage atentia semenilor. Fenomenul este analog cu acela al enureziei
~i cu murdiirirea cu excremente. EI ar dori sa se situeze cat mai j'n prim
plan. Are impresia ca nu este luat in seama ~i lupta spre a se face
remarcat.
"Din informatiile ce ne stau la dispozitie, ar fi j'nceput sa mearga
la varsta de 11luni ~i a j'nceput sa vorbeasca destul de tarziu".
183
 ALFRED ADLER
Exista copii a dum dezvoltare a limbajului este reglaHi de
imprejurarile exterioare (mutism). Am fi avut intelegere chiar ~ipentru
cel care ar fi sustinut ca acest baiat este imbedl, cu toate eli nu este
cazul.
"Are, pe deasupra, un defect de pronuntare a cuvintelor. Cand
vorbe~te, limba i se impiedica de dinti".
Este ceea ce numim "a fi peltic". Nu inteleg de ce nu s-a trecut la
remedierea unui asemenea defect de vorbire; ar fi trebuit sa i se arate
copilului, cu blandete, cum trebuie sa-~i tina limba cand vorbe~te sau
sa fie pus sa se foloseasca dispozitivele destinate remedierii acestei
metehne. Este lesne de inlaturat acest defect care, in cazul pe care 11
discutam, trebuie sa fi accentuat sentimentul de inferioritate. Fara
indoiala ca pelticia a fost tinta unor reflemeli ~ica aceste zeflemeli i-au
macinat curajul.
"Tatal sau ar fi prezentat acela~i defect de pronuntie".
Nu defectul de pronuntie s-a transmis pe cale ereditara, ci forma
limbii sau conformatia maxilarului. Orice defect de pronuntie este
favorizat de 0 dispozitie organica speciala. La gangavi constatam foarte
adesea fie 0 conformatie anormala a boltii maxilarului sau a laringelui,
fie anomalii dentare. Toate acestea contribuie la stanjenirea meca-
nismului pronuntiei normale ~i deschid calea unui defect de vorbire.
"Boli ale copilariei: rujeola, varicela, precum ~i pneumonie.
Ablatia unor vegetatii adenoide ~i amigdalectomie, acum trei ani".
Asemenea informatii nu trebuie trecute cu vederea.
"Copilul este plapand, astenic ~i lasa impresia ca este timid ~i
anxios".
Nici nu ne a~teptam sa ne dea impresia unui copil curajos. Daca
in ultimul timp starea lui psihica s-a imbunatatit pe acest plan, este
probabil pentru ca este in progres la invatatura.
"Din cauza ca maxilarullui superior este mai proeminent decat
cel inferior ~ica tine gura aproape in permanenta deschisa, lasa impresia
de prostanac".
Vedeti, a~adar, ca prezinta anomalii ale osaturii fetei. Aspectul
de nerod trebuie sa fi contribuit la insingurarea copilului.
"Examen organic general: nimic de semnalat, reflexe normale;
inca nu s-a efectuat 0 examinare din punct de vedere neurologic; nici 0
184
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
examinare rinolaringologica. Un frate al mamei copilului a suferit de
nefrita".
Este extrem de interesant, din punctul de vedere al psihologiei
individuale, faptul ca la enuretici gasim 0 inferioritate a intregului
sistem urogenital (de exemplu, inferioritatea unui rinichi), fapt asupra
caruia am ~i insistat in studiul meu asupra "inferioritatii organelor"4.
Aceste inferioritati sunt uneori cauza unor maladii, ceea ce nu inseamna
ca enurezia este ea insa~i consecinta unei maladii organice. Exista 0
inferioritate embrionara care favorizeaza aparitia enureziei. La enuretici
se mai constata ~i 0 debilitate a tractului digestiv, precum ~i a aparatului
genital. Slabiciunea aparatului genital este prezenta aproape in
totalitatea cazurilor.
Sa vedem acum in ce mod putem discuta cu mama copilului ~i sa
stabilim daca acest copil este un caz cu adevarat disperat. Vom incerca,
pe de alta parte, sa ne dam seama daca situatia baiatului s-a imbunatatit
in ultima perioada, dat fiind faptul ca avem semne pozitive in acest
sens, cum ar fi acela ca ~i-a facut prieteni ~i ca randamentul sau ~colar
este mai bun. Se pune ~i problema de a 0 determina pe mama sa-l faca
pe copil sa inteleaga ca el are valoarea sa ~i sa-i demonstreze ca nu este
neglijat. Ar trebui, de asemenea, sa 0 facem pe mama sa obtina de la
sotul ei 0 conduita mai benefica fata de copil, sa-i faca acestuia uneori
placerea, de exemplu, de a-llua cu ella plimbare, duminica. In aceste
conditii copilul va renunta la atitudinea lui acuzatoare ~inu va mai strica
buna dispozitie din familie.
Va trebui sa-l incurajam pe baiat sa obtina succese, sa-i propunem
un scop de care sa fim siguri ca poate fi atins. Vom incerca sa-i
conturam cu precizie acest scop ~i il yom intreba daca este capabil sa
stabileasca raporturi amiabile cu parintii. Daca yom reu~i sa-l facem
mai prietenos, el insu~i va face eforturi de a evita sa Ie faca altora
necazuri. Putem presupune ca nu-~i va pata cinstea in fata dirigintelui;
el nu se terfele~te decat in cazurile in care este complet descurajat.
Vedeti, prin urmare, care sunt punctele cele mai importante ale
demersului nostru: sa obtinem din partea parintilor 0 atitudine mai
favorabila fata de copil ~i sa-l incurajam pe acesta, facandu-l sa
inteleaga importanta pregatirii pentru 0 profesie.
Dr. A. (adresandu-se mamei): Am dori sa discutam referitor la
baiat. Cum merge el cu ~coala?
1SS
 ALFRED ADLER
Mama: In ultimul timp ~i-a dat silinta sa mearga mai bine.
Dr. A: ~i-a exprimat pana aeum vreo dorinta cu privire la ceea ee
ar vrea sa faca in viata?
Mama: Ar vrea sa se faca electrician.
Dr. A: Inseamna ca are ambitie. Pricepe cate ceva din meseria
aceasta?
Mama: Da, dovede~te ceva interes pentru aeeasta meserie.
Dr. A: Acasa, pune el mana sa va ajute?
Mama:Da.
Dr. A: Este bucuros cand i se reeunosc meritele ~i este laudat?
Mi-ar placea sa fie laudat mai des copilul acesta. E insetat dupa laude,
ar vrea sa fie tratat cu tandrete ~i sensibilitate. Cum va intelegeti
impreuna?
Mama: E ascultator. Te poti bizui pe dansuI.
Dr. A: Are grija de ceilalti copii? Se intelege eu ei? Nu este prea
izolat?
Mama: Cel de al doilea baiat a1nostru nu se uita la ee spune el, il
lasarece.
Dr. A: Secunzii sunt mult mai indrazneti, mai iuti, mai rapizi in
actiune. Cum doarme?
Mama: Sforme de zangane ferestrele. A avut vegetatii adenoide.
Dr. A: Unde doarme?
Mama: In aeeea~i incapere cu mine. Cred ca Ii este teama de tatal
sau vitreg; de altfel e foarte fricos. Inainte a stat la rude ~i matu~a lui a
fost foarte buna cu diinsuI. Pe urma a intrat la orfelinat.
Dr. A (punctul de cotitura al situatiei copilului a fost orfelinatu1):
Nu I-am putea face pe sotul dumneavoastra sa priceapa ea trebuie sa se
comporte in a~a fel ineat eopilului sa nu-i mai fie teama de el? E un
baiat de treaba, care are nevoie de un tratament tandru, de amabilitate.
In aeest sens se poate face cate ceva. Daca sotu1 dumneavoastra ar
consimti sa-l ia intr-o duminica la plimbare, facandu-i 0 pIaeere, ar fi
cat se poate de bine. Baiatul nu trebuie batut, ~inici sa se strige la eI. A
pomit-o pe calea cea buna ~i se va dezvolta bine. Ce pozitie ia cand
doarme?
Mama: Doarme culcat pe burta.
Dr. A: lntoarce vietH dosul; se ascunde.
186
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Mama: I~i trage ~icuvertura pe cap. Este temator de cand a fost la
orfelinat.
Dr. A: Incereati sa nu-i mai faceti morala, sa nu-l mai mustrati
pentru orice fleae. Cat despre mine, i-a~ spune: "E~ti un baiat capabil!"
L-a~ lauda ~i i-a~ dovedi ca tin la eI. Un astfel de copil are nevoie de 0
dovada de afectiune. Daca ar avea-o, totul ar merge mai bine in ceea ce
i1 prive~te. Nu are tendinta de a va abandona?
Mama: Cand ii spun ca i1 voi duce din nou la orfelinat se
ingroze~te.
Dr. A: Eu nu l-a~ ameninta cu a~a ceva. Are acela~i comportament
la ~coala ca acasa?
Mama: La ~eoaIa ii este fricapentru ca nu poate ie~i din c1asa
oricand. ~i nu indrazne~te sa ceara voie de la profesor.
Dr. A: Poate ca ar fi bine ca profesorii sa fie avertizati din partea
spitalului ca este yorba de un enuretic. (Mama pleaca.)
Dr. A (adresandu-se lui Emil): Buna ziua! E~ti sUitor la
invatatura? Ce-ai vrea sa te faci?
Emil: Mecanic.
Dr. A: Bravo! E~ti in stare? Cum merge cu scrisul?
Emil: Nu prea bine!
Dr. A: Dar cu desenul?
Ami1: Destul de bine.
Dr. A: Poti sa te faci mecanic, dar pentru asta trebuie curaj, cu
frica nu faci nimic. Nimeni nu-ti vrea rauI. Ai putea sa inveti sa nu-ti
mai fie frica? Nu trebuie s-o faci pe pu~tiul in fata profesorilor! E~ti
de-acum baiat mare, nu mm e~ti un sugaci. Chiar daca mai iei ~i note
rele, gata cu frica! ~i eu luam uneori note rele, dar majnver~unam sa
invat mai bine ~idupa aceea luam note bune. Niciodata nu trebuie sa-ti
fie frica! Cand te apuca frica, te commporti ea un pu~tiulica. Cat timp
mai ai de freeventat ~eoala?
Emil: Inda doi ani, apoi intru ucenic.
Dr. A: La gimnastica cum merge?
Emil: Am luat nota 2!
Dr. A: Ai multi prieteni?
Emil: Am ~iprieteni rautaeio~i, care ma bat.
Dr. A.: Te certi eu dan~ii?
Emil: Cateodata.
187
 ALFRED ADLER
Dr. A: Nu trebuie sa Ie faci altora rau. Poti sa te certi flira sa riine~ti
pe cinevaDisputele sunt, Intr-un fel, exercitii de gimnastica. Te certi ~i
cu fratele tau?
Emil: Are opt ani.
Dr. A.: Atunci Inseamna ca tu e~ti eel mare. E frumos sa te certi
cu dansul?
Emil: ~i el e rautacios. El se cearta cu mine!
Dr.A: Se pare ca nu e atat de fricos ca tine. Trebuie sa Incerci sa
faci progrese la Invatatura. Daca el, la cei opt ani ai lui, se po ate purta
ca un om mare, cu atat mai mult ai putea sa 0 faci tu. Sa revii aici peste
o luna ~i sa-mi spui cum merg lucrurile, daca ai prins curaj ~i daca te
porti ea un blirbat In toata firea ~i nu ca un mucos. Incearca, apoi Imi vei
povesti cum ai reu~it. (Baiatul iese.)
Deocamdata ne aflam In faza Ineurajlirii. Daca i-am vorbi de
defectele lui, am fi departe de a-I Ineuraja. Daca revine dupa 0 luna ~i
constatam ca a facut progrese, atunci yom putea sa abordam ~i
problema defeetelor lui.
NOTE
1 Urinare involuntara, in timpul somnului, care in cazul unor copii poate
capata caracter sistematicoUnii autori utilizeazatermenul enurezis. Se int1ilnesc
~icazuri de enurezie diuma. (Nota trad.)
2 Malformatie congenitala a canalului spinal, constand in absenta sudarii
arcurilor vertebrale la una sau mai muIte vertebre; malformatia se intalne~tein
special in zona lombosacrala. (Nota trad.)
3 Cazul respectiv este pe larg infati~at in Alfred Adler, Cunoa$terea
omului, capitolul "Trasaturi de caracter de natura agresiva", paragraful
consacrat geloziei. (Nota trad.)
4 Studiu dat publicitatii in 1907. (Nota tTad.)
188
XIX. ENUREZIA - MIJLOC
DE COMUNICARE
"F., In varsta de 12 ani, s-a prezentat la eonsultatie pe motiv de
enurezie".
Este, pesemne, un eopil bataios, desigur rasfatat mai Inainte ~i pe
care anumite evenimente I-au faeut sa piarda privilegiul aeestui
tratament. De atunei nu se mai simte In apele lui ~i Incepe sa-~i ataee
mama In a~a felincat sa 0 oblige sa se oeupe de dansul chiar ~iIn timpul
noptii. Este neeesar sa identificam semnele care sa ne permita sa
sustinem ea avem de-a face cu un copil rasfatat, anume: deseurajarea,
invidia din partea unui eopil mai mic, mofturile In eeea ee prive~te
alimentatia, Ineercarea de a se situa In eentrul atentiei, cautarea
simpatiei altora.
" ... enurezie pe care adesea 0 manifesta ~iIn timpul zilei ..."
Cand descoperiti di un copil manifesta enurezie diuma, este semn
al unei lupte de 0 extrema violenta. Nu se multume~te sa-i deranjeze pe
cei din juru-i noaptea, ci 0 face ~i In timpul zilei.Trebuie neaplirat sa
stabilim daca nu cumva prezinta deficiente psihice. Bolile organice care
provoaca asemenea enurezii sunt foarte rare.
" ... din cand In dnd ~i noaptea".
Lupta violenta 0 duce ziua, probabil pentru ca In timpul noptii se
gase~te Intr-o situatie mai favorabilii, calmandu-se. Nu ne-ar mira sa
auzim ea lupta aceasta 0 duce Intr-un mod con~tient ~i ca trasatura
dominanta a caracterului sau este arogall!a. Pentru ca aroganta este 0
forma de lupta evasicon~tienta.
189
 ALFRED ADLER
"Daca la'lga dansul se gase~te mama, ori cand baiatul este la
~coala, niciodata nu urineaza pe el".
Este semnul ca enurezia lui este motivata de elemente psihice.
Daca mama copilului se afla in preajma-i, nu are nevoie sa caute sa ~i-o
apropie. Jar la ~coala probabil ca se simte bine. Poate ca e un elev bun
sau poate ca vrea sa evite 0 exmatriculare.
"Mama este divoqata".
Neintelegerile din farnilie au 0 influenta cat se poate de rea asupra
copiilor. Sotii care se eearta se ocupa, in general, putin de copiii lor ~i
i~i manifesta indispozitia fata de ei. Este de subliniat faptul ca printre
copiii-problema, delineventi, nevrotici, perver~i sexual, betivi se gasese
adesea copii din casniciile nefericite, dezorganizate. Vom cauta sa
vedem daca nu cumva baiatul de care ne ocupam a fost supraincarcat,
supraincarcarea fiind totdeauna motiv de agravare a starii copiilor.
"Ellocuie~te la bunici" .
Se cuvine sa ne amintim ca bunicii se poarta adesea foarte
afectuos eu nepotii. Nu intotdeauna, pentru ca in cazul in care mama
rasfata copilul, bunica ii face fiicei sale repro~uri pe aceasta tema, iar
daca mama nu rasfata pe copil, atunci bunica este aceea care face lucrul
acesta.
"Mai inainte copilul dormea in aceea~i incapere cu parintii".
Aceasta dovede~te ca baiatul este rasfatat, fie pentru ca, datorita
propriilor eforturi, s-a putut ata~a de mama, fie pentru ca parintii tineau
ca baiatul sa Ie stea aproape.
"Acum copilul doarme singur".
Circumstanta aceasta nu ne este indiferenta ~ijoaca un anumit rol
in etiologia enureziei. Daca copilul ar dormi in patul mamei sale, el nu
ar uda a~temutul.
"Copilul este puternic ata~at de mama sa".
Se confirma ideea ca baiatul este puternic legat de mama sa. El
incearca sa-~i reca~tige mama ~i s-o foloseasca spre binele sau.
"Este foarte rasfatat de catre bunici".
Supozitiile noastre ~i-au gasit, deci, confirmarea.
"In urma cu patru ani, a zacut pe un pat de spital timp de ~apte
luni, din cauza unei osteomielite la ~old ~i femur".
Este yorba de 0 maladie cronica, caz in care eopiii sunt nespus de
rasfatati. Astfel de imprejurari provoaca, de obieei, dupa insanato~irea
190
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
acestor copii, 0 teribila senzatie de carenta afectiva in comparatie cu
modul in care erau tratati pe parcursul bolii. Niciodata un copil nu va fi
atat de rasfatat ca in cazul spitalizarii pentru 0 maladie de felul
osteomielitei.
"Intr-un timp se propusese 0 amputare, dar copilul s-a vindecat,
ramanand totu~i cu 0 anchiloza importanta" .
Are, prin urmare, ~i 0 deficienta organica. Aceasta contribuie la
trezirea ~i la mentinerea la ace~ti copii a unui putemic sentiment de
inferioritate. Copiii rasfatati au din start un asemenea sentiment,
indoindu-se de propriile lor aptitudini. Cum baiatul prezinta 0
anchiloza, sentimentul sau de inferioritate se amplifica, el incercand sa
se sprijine ~i mai mult pe altii. Din cauza bolii, a intrerupt ~colarizarea
timp de trei ani, intre varsta de 7 ~i 10 ani. Evident, anii ace~tia i-a
petrecut langa mama sa.
Clasele auxiliare au accentuat ~i mai mult sentimentul de
inferioritate, ceea ce se intampla de regula, eu excePtia cazurilor de
imbecilitate sau de debilitate mintala. In asemenea cazuri copilul nu-~i
da seama ca se afla printre copiii arierati. La Viena, de exemplu, se
vorbe~te in mod curent de "clase de imbecili" in aceste cazuri. Un copil
normal are impresia unei degradari daca, din nefericire, nimere~te intr-o
clasa auxiliara. Copilul nostru are, deci, destule motive sa se simta
inferior ~i dezavantajat.
"Activitatea lui la ~coala este buna".
Nu ne mira sa aflam ca face progrese la invatatura, din moment
ce este normal din punct de vedere psihic. Nu-i mare lucru sa fii chior
printre orbi 1•
"Intiimpina greutati la aritmetica" .
Daca intr-o buna zi va descoperi metoda potrivita lucrului cu
numerele, va face progrese ~i la aritmetica, situandu-se la inaltimea
celorlalti.
"Cand Ii se pun intrebari altor elevi, tocmai el se gase~te sa
intervina cu voce tare, anticipand raspunsurile".
De aici putem deduce ca avem de-a face cu un copil inteligent.
Acest copil rasfatat ar voi sa le-o ia inainte celorlalti. Enurezia lui este
un mijloc de atingere a acestui scop. La ~coala ocupa 0 pozitie
satisfacatoare; poate fi multumit de el insu~i; dar ~i aici ar vrea sa-i
intreaea pe altii ~i tocmai de aceea raspunde mereu neintrebat.
191
 ALFRED ADLER
"Chiar dind este yorba de amuzamente, i~i impune sa joace
primul rol".
Are propriu-i stil, ceea ce nu yeti gasi la prostanaci ~i putem face
afirmatia ca locul sau nu este la ~coala ajutatoare. ~tim ca, din cauza
bolii sale, nu a putut fi suficient de pregatit pentru 0 c1asa normala ~ica
i-ar fi greu sa urmeze 0 astfel de c1asa. Ar fi necesar sa se deschida 0
~coala pregatitoare speciala pentru astfel de elevi.
"Are un frate, cu patru ani ~i jumatate mai mare dedit el, care
altadata fusese foarte rasfatat de catre tatal sau".
Tragem conc1uzia ca nu are nici un frate sau 0 sora care sa-i
urmeze. Probabil ca el traie~te cu ideea ca fratele mai mare 11intrece.
Cel mare este rasfatat de ditre tatal sau ~i nu frecventeaza 0 ~coala
ajutatoare.
"Fratele mai mare este tare chipe~. A fost nevoit sa repete c1asa
intai primara, dar acum e frunta~ la invatatura, fiind foarte serios ~i
cumpatat in ce face".
Ori de cate ori auzim vorbindu-se de doi frati, din care eel mare
se dezvolta bine ~i este imbatabil, secundul, in general, este un copil-
problema. Daca secundul este acela care progreseaza, ca1ca pe urmele
celui mare ~i chiar il intrece, atunci primul-nascut va deveni un copil-
problema. Aceasta conceptie se confirma, 0 data in plus, in cazul de
fata. Probabil ca primul-nascut nu se jeneaza sa sublinieze faptul ca
fratele sau urmeaza ~coala ajutatoare.
"Copilului nostru ii place mult sa 0 faca pe mascariciul".
Manifestare frecventa la copiii care au un putemic sentiment de
inferioritate, care nu se prea ostenesc, dar vor sa se situeze in centrul
atentiei. Adesea la ace~ti copii gasim trei manifestan paralele: enurezie,
nevoia de a-i intrerupe pe altii ~ibufonerie. Toate acestea sunt forme de
exteriorizare a unei fiinte slabe ~i ambitioase. Acela care are incredere
in sine nu se va manifesta in acest fel.
"Noaptea, adesea, scoate tipete".
Cauta ~i in cazul acesta un contact. Sa strigi, sa 0 faci pe
mascariciul sunt dovezi ale inteligentei lui; el procedeazajudicios, face
ceea ce, fara indoiala, ~i noi am fi facut daca -fie-mi permis sa ma
exprim a~a - ne-am fi gasit in aceea~i situatie ~i daca am fi inteles
gre~it aceasta situatie, care cere curaj.
"La mas a nu face greutati, nu este mofturos la mancare".
192
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
Semn ca in aceasta familie nu s-au facut erori de educatie pe acest
plan, nepunandu-se un prea mare accent pe importanta hranei. Dar
copilul a facut in aceasta privinta 0 eroare: trebuia ~i aici sa creeze
dificultati. Nu trebuie sa ne mire daca, in structura unui stil de viata,
constatam absenta anumitor simptome care, data fiind experienta
noastra, ar fi trebuit sa se manifeste.
"I~i face toaleta ~i se imbraca singur" .
In aceasta privinta s-a procedat, probabil, in mod satisfacator.
"Parintii ~i bunicii dinspre tata sunt consangvini" .
Nu are, in fond, importanta, deoarece acela~i fapt se semnaleaza
la multi copii. Meteahna copilului nu poate fi imputata factorilor
ereditari. A~ dori, insa, sa subliniez ca descopar intotdeauna casatorii
intre consangvini incazul unor oameni lipsiti de curaj. Ei cauta un fel
de securitate in alegerea partenerului de viata. ~i 0 gasesc mai curand
la persoanele pe care Ie cunosc din copilarie. Este indiciul unui slab
sentiment de comuniune sociala, familia lor reprezentand pentru dan~ii
intreaga societate. Nu vreau sa neg ca aceste casatorii intre consangvini
dau copii care prezinta inferioritati organice (inferioritatea vazului sau
auzului). Dar, dupa cum am putut constata pana in prezent, aceasta se
intampla numai in cazul in care la ambii parteneri se gasesc inferioritati
identice. lar, pe de aHa parte, gasim copii perfect sanato~i acolo unde
nu exista astfel de inferioritati paralele. Ne opunem mariajului intre
consangvini pur ~i simplu pentru ca sentimentul de comuniune sociala
cere un vast amestec de sange. Indivizii care fac 0 deosebire atat de
mare intre persoanele din propria lor familie ~i alte familii nu au un
sentiment de comuniune sociala prea dezvoltat.
"Copilul a suferit de varicela ~i de tuse convulsiva".
Parintii ii rasfata mult pe copii atunci dind ace~tia sunt bolnavi.
Veti observa ca exista 0 serie de boli ale copilariei care ii fac in mod
automat pe parinti sa-~i rasfete copiii. Astfel sunt, de exemplu,
scarlatina, tusea magareasca, urmate adesea de unele dificultati
caracteriale, pe care tindem sa Ie imputam bolii. Invers, veti putea
constata uneori ca un copil-problema i~i imbunatate~te comportamentul
dupa ce a trecut printr-o boala grava. Nu yom merge totu~i pana la a
sustine ca scarlatina ar putea sa exercite 0 influenta favorabila asupra
caracterului copilului.
"A invatat sa mearga la varsta de 16 luni".
193
 ALFRED ADLER
Dadi mama nu se in~aHi, atunci poate ca baiatul a fost rahitic.
Evident ca, in asemenea imprejurari, copilul a beneficiat de 0
supraveghere speciala din partea mamei, supraveghere de care acesta
nu ar fi avut parte in imprejurari normale.
"Abia la varsta de trei ani a invatat sa pronunte corect unele
cuvinte".
Aceasta dovede~te ca nu a avut in mod deosebit nevoie de limbaj,
deoarece daca limbajul i s-ar fi parut necesar, ar fi invatat sa vorbeasca
mai repede. Trebuie sa i se fi satisfiicut toate dorintele fara ca el sa fi
avut nevoie sa vorbeasca. La fel se intampla cu mutii care au auzul
intact. Astfel de copii sunt, in general, foarte rasfatati ~inu au nevoie sa
vorbeasca. Adesea vedem marne care se mandresc cu faptul ca ele
previid intotdeauna dorintele copiilor lor; ace~tia vor sa fie intele~i fara
a se obosi sa scoata vreo yorba, dupa cum vor ca cineva sa Ie stea mereu
la dispozitie. Dat fiind insa faptul ca ace~ti copii nu vorbesc ~ica, pe de
alta parte, persoana aleasa executa totdeauna munca sup limen tara cu
care ei 0 insarcineaza, devine inteligibil modul in care se constituie
structura psihica a acestor muti care aud ~i inteleg. Mai ~tim ca ei pot
sa-~i structureze ~i sa-~i regleze funqiile potrivit cu anturajul.
Cunosc cazul unui copil nascut intr-un menaj de surdomuti, el
fiind insa perfect normal; el auzea ~i vorbea ca toti copiii. Dar daca se
lovea, pHingea fara sa scoata nici un sunet; lacrimile ii curgeau pe
obraji, fata ii era trista, dar de auzit nu se auzea nimic, el ~tiind ca
zgomotul era inutil. A~adar, functiile se dezvolta intr-un mod diferit.
Puteti apela in cazul acestor consideratii la psihologia instinctelor,
deoarece instinctele se dezvolta exc1usiv in conformitate cu anturajul.
Acest copil a fost scutit de necesitatea de a vorbi ~i astfellimbajul sau
nu s-a putut dezvolta la timpul potrivit.
"In prezent el vorbe~te earn pe nas. S-a procedat la ablatia
amigdalelor ~i a vegetatiilor adenoide, cu patm ani in urma, dar poate
ca in scurt timp interventia la cavitatea nazala va trebui repetata. Tip
u~or mongoloid" .
Suntem intrucatva surprin~i sa aflam ca este yorba de un tip
mongoloid. Este cazul sa ne temem ca nu cumva, in cele din urma,
copilul sa nu apartina grupului debililor mintal. Eu nu l-a~ c1asa cu atata
certitudine in categoria copiilor de tip mongoloid. Pana acum nu s-a
gasit nici un copil de acest tip care sa nu fi fost debil mintal; sa nu uitam,
194
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
insa, ca unii copii seamana cu mongoloizii, fara ca din cauza aceasta sa
fie debili mintal.
"Are 0 riidacina a nasului lata, urechi c1apauge, buza inferioara
proeminenta. Examenul sistemului nervos nu prezinta nimic aparte, iar
inteligenta este normala. Piciorul drept este rigid. Baiatului ii place sa
faca gimnastica ~i a putut obtine autorizatia de a lua parte la exercitii in
masura in care piciorul i-a permite, pe dnd la inceput orice gimnastica
ii era interzisa".
Am constatat deseori ca acei copii care prezinta deficiente ale
membrelor superioare sau inferioare se consacra cu mult zel gimnas-
ticii. Astfel se confirma, 0 data mai mult, una din tezele fundamentale
ale psihologiei individuale, potrivit careia cele mai bune randamente se
obtin atunci cand se manifesta un interes special, provocat de existenta
la individ a unui organ care prezinta 0 anumita inferioritate anatomo-
functionala2. Acum cativa ani, in ora~ul nostru3, dansa in fata publicului
un individ care nu avea decat un singur picior.
Dupa cum va puteti inchipui, in putinul timp care ne sta la
dispozitie, nu putem pune in valoare toate potentele copilului despre
care discutam. Daca cineva s-ar oferi sa-i ajute pe mama ~i pe copil,
atunci munca noastra psihopedagogica ar fi mult inlesnita. Trebuie sa
incercam sa facem copilul mai independent ~imai curajos ~i, prin lectii
suplimentare, sa-l facem in stare sa frecventeze ~coala destinata celor
normali. S-ar impune sa-i propunem un scop, spre a-i deschide ochii
asupra modalitatilor de a ajunge la realizan mai stdilucite pe latura utila
a vietii. In masura in care el va inregistra succese, obi~nuintele sale
negative nu vor mai avea ratiunea de a exista; ultimul sau refugiu este
enurezia. Daca, insa, ii propunem un scop util, fara a 0 avea de partea
noastra pe mama, copilul nu va ie~i din impasul dificultatilor sale.
Vreau sa-i demonstrez mamei care este adevarata structura a
personalitatii copilului ~i sa incerc sa 0 influentez.
Dr. A (adresandu-se mamei): Spuneti-mi, copilul dumneavoastra
este unul dintre cei mai buni elevi ai c1asei?
Mama: Nu a~ putea-o spune.
Dr. A: Este el unul dintre cei mai buni elevi din c1asa ajutiitoare?
Mama: Aici merge destul de bine, in afara de aritmetica. Sunt in
clasa copii mai buni decat el. Institutoarea spune ca daca nu s-ar grabi
la citit ar fi bine ...
195
 ALFRED ADLER
Dr. A: Ce meserie ar vrea sa imbrati~eze?
Mama: Tamplar.
Dr. A: Tatal sau ce este?
Mama (cu mandrie): Tehnician dentar. Bunicul sau tine un
magazin de mobila. Tatal meu spunea ca ar dori ca baiatul sa se faca
tamplar, ca sa poata confeqiona mobile.
Dr. A: Deci vrea sa se faca tamplar. Are prieteni?
Mama: Desigur, dar mereu copii mai mici decat dansul.
Dr. A: Are tendinta de a se afla impreuna cu alti copii?
Mama: Nu vrea sa se joace deciit cu copii mai mici ca el.
Dr. A: Frecventeaza vreo institutie de binefacere?
Mama: A frecventat "Amicii copiilor". Acolo, intr-o zi, copiii
s-au luat la cearta, iar institutoarea i-a tras de urechi ~i i-a pus la colt.
Dr. A: Spune el totdeauna adevarul?
Mama: Uneori mai in~ira verzi ~i uscate, dar de mintit nu minte.
Dr. A: ~tie sa-~i chibzuiasca banii?
Mama: Da, e foarte serios. Poate sa lucreze in comer! - are capul
pe umeri. Raspunde la telefon ~ii se pot incredinta mici sarcini. Dar este
foarte naiv.
Dr. A: Cum se simte la ~coala?
Mama: Se simte foarte bine la ~coala. Mai inainte a frecventat un
curs privat. Credeam ca acolo va progresa cu adevarat, dar nu s-a ocupat
nimeni serios de dansul. Un neurolog a stabilit ca Miatul e normal ~i
ne-a sfatuit sa-l dam la ~coala ajutatoare.
Dr. A: Cum ii gasiti pe copiii de la ~coala ajutatoare?
Mama: Sunt inspaimantatori, dar nu preocupa pe nimeni. Am
vazut acolo copii foarte intiirziati la invatatura. Daca a~ fi fost sigura ca
baiatul este capabil sa se descurce singur ...
Dr. A: V-ati indoit uneori?
Mama: Institutorii m-au asigurat intotdeauna ca el va deveni un
bun comerciant. Se intereseaza de toate, ~tie sa discute despre 0
multime de lucruri ~i lasa impresia ca este independent. Dar e ciit se
poate de naiv.
Dr. A: Urineaza des pe el?
Mama: Da. Am fost la institutoare ~i m-am interesat cum se
comporta la ~coala. Ea s-a plans doar de faptul ca vorbe~te cu voce tare
in timpullectiilor, fara a fi intrebat, ca ar trebui sa se dezbare de acest
196
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
obicei. ~i la ~coala urineaza pe el. Institutoarea spune ca ar fi yorba de
o slabiciune (organic a) .In ultima vreme acest defect s-a agravat.
Dr. A: Situatia ~colara i s-a inrautatit?
Mama: Face progrese. Mai inainte nu-~i facea singur temele, pe
cand acum ~i Ie face.
Dr. A: Nu a fost depreciat pe nedrept in ceea ce prive~te
aritmetica?
Mama: La aritmetica sunt altii mai buni ca dausul.
Dr. A: Ar fi bine daca ar putea sa progreseze la aceasta materie.
Nu ati vrea sa va trimiteti copilulla un camin de zi? (dr. Ada adresa).
Poate ajunge acolo singur?
Mama: Da, ~tie sa ia tramvaiul. La ~coala merge singur, nu-l
conduce nimeni.
Dr. A: In acel camin de zi vor reu~i sa-l convinga ca poate face
mult mai mult ~i ca are putinta sa freeventeze ~coala pentru copiii
normali.
Mama: ~i la "Amicii copiilor" a obtinut rezultate frumoase. A
eonfectionat seena unui frumos teatru. Are ceva ce lipse~te multor
copii, cum spune institutoarea: con~tiinciozitatea.
Dr. A: Ar fi mult mai profitabil pentru copil sa frecventeze ~eoala
pentru copii normali. Celalalt baiat cum este?
Mama: E nemaipomenit.
Dr. A: Cum se poarta cu fratele mai mie?
Mama: In prezent tin unulla altul. Nu se vad deciit rareori. Eu
locuiesc la parintii mei. Baiatul eel mare sta la bunica-sa. Fratii nu se
vad prea des.
Dr. A: Fratele mai mare il taehineaza pe eel mie?
Mama: Se arata interesat de el, chiar tremura pentru el, sa nu i
se-ntample ceva rau.
Dr. A: Se comporta ea un tata. Aceasta trasatura de caraeter se
intalne~te adesea la primii-naseuti care ies invingiitori din lupta cu
seeunzii lor.
Mama: Cel mare e bine dezvoltat.
Dr. A: Pare sa fie ~ifoarte popular.
Mama: Mai popular e eel mie. Baiatul eel mare este orgolios.
Dr. A: Nu-l tachineaza pe eel mie pe tema ~eolii ajutiitoare?
197
 ALFRED ADLER PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL

Mama: Pe tema asta nu, dar i~i rade de dansulin ceea ce prive~te NOTE
piciorul, iar asta e ingrozitor!
Dr. A: Asta se va rezolva ~i, de asemenea, faptul ca urineaza pe
1 "Printre orbi, chiorul este imparat", sunao cunoscuta zicala. (Nota
el. V-a~ sfatui sa-i dati curaj copilului, sa nu-l supuneti criticilor, sa nu-l
trad.)
raniti ~i sa-l exersati sa faca totul prin elinsu~i.
2 Ceea ce Adler nume~te "Minderwertigkeit van Organen", adicii
Mama: Familia mea este aceea care il sadie, 11critica, 11rane~te
inierioritatea organelor. (Nota trad.)
in permanenta in amorul sau propriu.
3 Referire la ora~ul Viena. (Nota trad.)
Dr. A: Transmiteti-le celor din familie bunele mele sentimente ~i
spuneti-le ca ar trebui sa-~i mai franeze pornirea spre critica, repro~uri
~ijigniri. In ceea ce ne prive~te, yom incerca, cu metoda noastra, sa-i
amelioram comportamentul.
(Mama i~i ia ramas bun, multumind.)
Dr. A: Este foarte important sa se ~tie dacii un copil este, in
familie, tinta permanenta a atacurilor. Nu ~tiu daca ati vazut, la gradina
zoologica, vreun tapir. Acest animal are particularitatea ca, atunci dnd
cineva 11sadie, sa-i intoarca saditorului dosul ~i sa urineze. Este
uneori foarte jenant sa-l mu~truluie~ti pe cineva cand nu este vinovat.
Dr. A: (adresandu-se copilului): Cum 0 duci cu ~coala?
Copilul: Bine.
Dr. A: Tu e~ti un baiat bun ~i ai putea sa fii ~i un elev bun. Cred
ca nu prea ai incredere in tine, ti-a intrat in cap ca nu poti reu~i la
aritmetica. Este un fleac. 0 sa vezi ca vei reu~i cu u~urinta. Te voi ajuta
eu sa devii bun la aritmetica! Atunci yom reu~i sa urmezi aHa ~coala,
unde iar a~ vrea sa te ajut. Vom porni-o cum se cuvine, te vei bucura ~i,
deodata; vei vedea, 0 sa se spuna despre tine: "Ia uite ce progrese face!"
A~ dori sa frecventezi caminul de zi pentru copii, pe care 11conduc eu;
te potijuca acolo,iti poti face temele, vei fi fericit intre copiii din camino
~i eu 0 duceam rau cu aritmetica, cineva mi-a aratat cum sa procedez ~i
a~a am ajuns eel mai bun la aceasta materie. Ce-ar spune institutoarea
sa vada ca ai ajuns eel mai bun la aritmetica?
Copilul: Ar fi fericita.
Dr. A: Vrei sa-i faci placerea aceasta?
Copilul: Da.
Dr. A: Revin-o in dteva zile ~inu te mai mahni daca vreun baiat
iti spune ceva rautacios, pentru ca 0 face din prostie. Daca acasa e~ti
criticat, nu trebuie sa te superi ~i sa faci pipi pe tine. Trebuie sa-mi dai
o mana de ajutor. Se poate conta pe tine?
(Baiatul iese.)

198

xx. IN UMBRA FRATILOR
, SI
, "Copilul despre care discutam a suferit de multe boli ale
SURORILOR CU 0 DOTARE
SUPERIOARA
Sa continuam seria de explicatii prin care a~ dori sa va demonstrez
cum procedez in tratarea unor cazuri de copii greu educabili. Am sub
ochi 0 serie de referate asupra unor copii-problema, referate pe care nu
Ie-am examinat de mai multa vreme. A~ dori sa supun analizei,
impreuna cu dumneavoastra, un anumit subiect, spre a va arata cum,
beneficiind de experienta pe care am acumulat-o, luam in considerare
amanuntit fiecare aspect, spre a descoperi relatiile ~i a ingloba toate
manifestarile intr-un ansamblu arrnonios. Veti vedea ce intelegem noi
prin "a explora", ca ~iprin "a interpreta", notiuni despre care au discutat
multi autori, insa care - sustin eu - nu au fost suficient de bine
intelese. Daca, eventual, citim expuneri privitoare la psihologia
individuala, constatam ca unii cred ca au inteles aceasm psihologie daca
vorbesc despre "tendinta de a se pune in valoare" sau folosesc expresii
ca "sentimentul de inferioritate" ~i "tendinta de dominare". Nu se uita
deloc ca aceste notiuni au fost folosite de Nietzsche. Toti cred ca sunt
stapani pe psihologia individuala. In ultimii ani s-a afirmat un curent
psihologic numit curentul caracterologic, curent care practica intr-un
mod dezmatat caracterologia. ~i in cazul acesta este invocat, fara
exceptie, Nietzsche. Nu trebuie sa ne lasam pacaliti, deoarece nu
suntem obligati sa atribuim finete psihologica acelora care ii citeaza
numele. Oricine citeaza din vanitate numele lui Nietzsche, imediat este
etichetat drept suspect.
200
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
copilariei" .
Inainte de a face mentiunea ca un copil care a suferit de multe boli
ale copilariei inseamna ca a fost rasfatat, a~ dori sa subliniez faptul ca
psihologia individuala ~i-a trasat ca sarcina principala explorarea ~i
interpretarea felului in care un individ se comporta fata de semenii sai,
dat fiind ca nici nu exista pentru dansul alt mijloc de exteriorizare. ~tim
numai ca este necesar ca el sa stabileasca raporturi cu semenii sai ~i
trebuie sa vedem cum 0 face. Pornind de la aceasta regula, suntem in
stare sa identificam date perceptibile. Cfuld spun ca cutare copil a suferit
mult de pe urma bolilor copilariei, vad conturandu-se tabloul unei
corelatii sociale. In ce mod a intrat acest copil in relatie cu anturajul
sau?
"A avut difterie ~i is-au facut injectii".
Daca referatul din care citam a fost redactat de catre padnti, atunci
putem spune eli injectiile i-au impresionat puternic, ei vazand in acest
tratament medical ceva inspaimantator. Fara indoiala ca nu este un ileac
sa ai difterie ~i sa ti se faca injectii, dar avand in vedere felul in care este
redactat referatul, tragem conc1uzia dl autorii sunt parintii copilului,
care vor sa ne inculce impresia ca odrasla lor a suferit nespus de mult.
In perioada de convalescenta au survenit tulburari nervoase:
copilul i~i scutura umerii, i~i freca coapsele ~ivorbea foarte precipitat".
Putem considera aceste manifestari drept tulburari nervoase, dar
complicatiile nervoase pe care Ie identifica medicul, ca urmari ale
difteriei, sunt altele. Acestea constau in paralizii ale valului palatin, ale
anumitor grupuri musculare, in unele leziuni cerebrale, despre care in
cazul pe care il prezentam nu se spune nimie. Credem ca aici este yorba
fie de un tic, fie de 0 mi~care voluntara care urmare~te un anumit scop.
Scopul acesta il putem intrevedea ~i in cazul unui tic, insa nu la fel de
evident. In cazul in care vedem eli un copil i~i freaca cu mainile
coapsele avem confirmarea conceptiei noastre, potrivit careia nu avem
de-a face cu un substrat organic. Comportamentul copilului este suspect
~i trebuie sa ne amintim ca astfel de manifestari apar in faza de debut a
dementei precoce1• Oar din referat se pare ca aceste manifestari ~i-au
facut aparitia la 0 varsta la care ne este imposibil sa admitem aparitia
unei asemenea maladii psihice. Trebuie sa ne gandim la altceva, lufuld
in considerare tema noastra principala: ce efect are asupra celor din
jurul copilului manifestarea respectiva. Avem de-a face cu 0 modalitate
201
 ALFRED ADLER
de exteriorizare, dadntr-un mod nesatisfacator. Frecarea coapselor,
scuturarea umerilor, - iata gesturi care, in mod sigur, au atras atentia
parintilor ~i, in general, a anturajului copilului. Este de presupus ca
exista 0 stare conflictuaIa intre copil ~iparinti, intrudit in mod obi~nuit
nimeni nu se comporta astfel. ~tim, din propria experienta - ~ioricine,
de altfel, nu se poate sa nu ajunga la aceea~i concluzie - ca asemenea
comportamente sunt menite sa atraga atentia. Dupa ce am stabilit ca
acest copil trebuie sa fi fost rasfatat, yom presupune ca, ulterior, el ~i-a
amplificat eforturile de a-~i asigura afectiunea din partea anturajului.
Modalitatea de a se situa in centrul atentiei nu este din cele mai
curajoase, copilul pare a nu fi sigur pe dansul, pentru ca altfel ar fi
recurs la mijloace mai curente: ar fi invatat cu mai multa seriozitate, s-ar
fi purtat politicos, s-ar fi prezentat sub un aspect amiabil, pIkuL Ar fi
progresat pe latura utila a vietii. Se pare ca 0 asemenea idee nu i-a venit,
probabil pentru ca nu are incredere in el insu~i. Daca baiatul vorbe~te
precipitat, el de asemenea incearca sa atraga atentia anturajului printr-o
maniera speciala de a se exprima, a~a cum se intampla atunci cand este
yorba de un accentuat sentiment de inferioritate. Ni se cere sa intelegem
de ce copilul a recurs la modalitati atat de spectaculare. Dat fiind faptul
ca s-a gasit intr -0 situatie psihica foarte agreabila - a fost bolnav, is-au
facut injectii ~i, din aceasta cauza, afost peste masura de rasfatat - este
de a~teptat ca el sa nu renunte la privilegiile de care se bucura. Dar
desfa~urarea vietii ~i destinul acestor copii fac ca la un moment dat
situatia lor sa se schimbe, caz in care au impresia ca au fost detronati.
Data fiind tendinta de a se pune in valoare, tendinta care anima toata
lumea, este firesc ca ei sa incerce prin toate mijloacele sa reintre in
centrul atentiei anturajului. In prezent, de~i Insanato~it, subiectul nostru
incearca mereu calea care ar putea sa-l dudi din nou la tandretea cu care
a fost inconjurat in perioada in care a fost bolnav . Inca nu am temeiuri
sa afirm ca aceasta ar constitui singurul motiv care il imbolde~te pe
copil sa rein vie situatia agreabila de altadata. Poate ca exista ~i alte
cauze. Sa nu ne lasam indu~i in eroare constatiind ca alti copii prezinta
acelea~i manifestari fara sa fi suferit de boli grave, deoarece aproape
toti copiii traverseaza 0 faza in care doresc sa fie rasfatati. In primii doi
sau trei ani orice copil va putea contracta obinuinta de a se lasa rasfatat,
daca parintii nu adopta metoda care consta in orientarea interesului
copilului asupra altor lucruri ~i asupra altor persoane. Tocmai de aceea
202
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
este necesar sa cautam alte motive care ar fi putut sa intareasca acest
sentiment de inferioritate.
"Medicul care a fost consultat afirma ca aceste manifestari vor
disparea in perioada pubertatii".
Din aceasta informatie cred ca putem deduce in mod sigur ca
baiatul nu ajunsese inca la viirsta pubertatii. De altfel, aceasta explicatie
a medicului nu este mai exacta, in general, decat to ate acele conceptii
fantastice, a~ spune nelini~titoare, pe care unii psihologi Ie formuleaza
cu privire la importanta pubertatii. Credinta lor este ca pubertatea
reprezinta 0 faza inspaimantatoare, ca sexualitatea ii degradeaza pe
copii ~i ca in aceasta faza de dezvoltare se produce in organism 0
transformare fundamentala. In realitate nu avem de-a face decat cu
faptul ca puberul obtine mai multa libertate, mai muIta energie, mai
muIte posibilitati, in aceasta perioada in cugetul sau rasunand un fel de
apel de a se comporta ca ~i cum nu ar mai fi copil. Acestui apel copilul
ii da un raspuns intotdeauna excesiv. In epoca noastra se face puternic
simtita tendinta de a intelege actele individului prin prisma dezvoltarii
glandelor sale genitale. In curand nu ne va mai fi ingaduit sa ne indoim
de faptul ca sediul inteligentei noastre se afla in glandele genitale.
Pubertatea este prezentata potrivit cu scopul urmarit: daca se constata
o agravare in conduita copilului, vina este a pubertatii ~i, tot a~a, daca
se constata 0 ameliorare pe plan comportamental, cauza este pubertatea.
Actualmente pubertatea este mai degraba un Asylum ignorantiae2 decat
un teren de cercetare.
"Tatal baiatului a suferit ~i el de timiditate in copilarie, dar intr-o
masura mai mica".
Intelegem, printre randuri, ca ~i copilul sufera de timiditate. Nu
~tiu ce inteles dau timiditatii caracterologii care fac referiri la Nietzsche.
Daca aplicam aici modul nostru social de a vedea lucrurile, timiditatea
dovede~te 0 subestimare a propriei persoane sau, ceea ce inseamna
acela~i lucru, 0 supraestimare a celorlalti; altfel spus, baiatul se simte
slab. SIabiciunea lui se exprima prin gesturi frapante,prin aroganta fata
de parinti. Nu suntem uimiti constatand ca, dat fiind sentimentul sau de
inferioritate, atunci cand se love~te de forte mai puternice, la indivizi
straini de anturajul sau, apare cu claritate adevaratul continut al
mentalitatii sale. Timiditatea semnifica "tine-te deoparte" , lipsa vointei
de ate asocia cu semenii. Avand in vedere gesturile lui, putem stabili
203
 ALFRED ADLER
despre ce este yorba: copilul nu se crede in stare de nimic. Dadi
timiditatea este fapt sigur, nimic nu ne va putea surprinde, totul se va
desfa~ura cum este de a~teptat sa se desfa~oare. Avem posibilitatea sa
stabilim cum se va comporta in cutare sau cutare fenomen social; in
ceea ce prive~te prietenia, de exemplu.
"Ceilalti copii nu sufera de timiditate".
A~adar, in familie sunt ~i alti copii. Daca auzim ca ceilalti copii
nu sunt timizi, putem stabili ca ei nu au un atilt de marc at sentiment de
inferioritate. Impovaratorul sentiment de inferioritate poate proveni din
faptul ca baiatul a fost extrem de razgaiat ~ica timp prea indelungat s-a
bazat pe alte persoane, situatie care la un momenfdat a incetat. Afland
de existenta altor copii in familie, suntem indreptatiti sa gandim ca
baiatul acesta a putut trai ~i un alt moment tragic pentru dansul. Poate
ca pentru un anumit timp a detinut situatia de mezin. Nu indraznesc sa
spun ca a fost copil unic. Mezinul se afla mai mult decat toti in centrul
atentiei, iar daca, mai tarziu, un altul ii ia locul, se intelege ca traie~te 0
agravare a intregii lui situatii. Daca ni se certifica faptul ca exista un
Praslea care se afla acum in favorurile anturajului, yom pricepe
numaidecat de ce acest baiat este inclinat sa se faca remarcat.
"Primul-nascut este aproape de incheierea studiilor universitare".
Daca, intr-o familie, unul termina studiile universitare ~i altul nu,
aceasta deosebire dec1an~eaza intotdeauna 1a"muritorii de rand" 0 furie
turbata. Altminteri, poate ca nu fara motiv, intrucat secundul ar fi
indreptatit sa spuna: "De ce nu m-ati stimulat sa devin un om
remarcabil?" Vom cerceta, in cele ce urmeaza, daca aceasta nu
semnifica indoiala ca baiatul ar putea sa ajunga ~i el atat de departe.
Daca, intr-adevar, acestea sunt simtamintele baiatului, yom dispune
atunci de materialele necesare stabilirii, in final, a cauzei sentimentului
sau de inferioritate.
"Mezinul era un copil deosebit de dotat".
Este 0 observatie care intare~te foarte mult supozitiile noastre.
"Acum doi ani el a murit, pe nea~teptate, la varsta de 15 ani, din
cauza unei meningite" .
Acum suntem informati asupra varstei pacientului nostru: el are
peste 17 ani. Putem, a~adar, sa elucidam chestiunea studiilor
universitare. Am vazut ca mezinul era un copil foarte dotat. Imagi-
nati-va situatia in care baiatul nostru ar fi trebuit sa obtina succese:
204
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
primul-nascut era student, mezinul era dotat, iar el se afla la mijloc. Nu
~tim nimic despre aptitudinile lui; ~tim numai ca el recurge la mijloace
de 0 mica valoare. Este limpede ca baiatul nu s-a dovedit capabil sa faca
studii universitare, caci in caz contrar nu ar fi scuturat din umeri, nu
~i-ar fi frecat coapsele cu palmele ~i nu ar fi fost timid. Nu vrem ca prin
aceasta sa sustinem ca timizii nu ar fi apti sa urmeze studii universitare,
dar pe acest plan referatul urmare~te sa ne faca sa intelegem ca baiatul
se afla in intarziere, ca nu poate suporta comparatia cu ceilalti.
Dispunem de elemente cu adevarat minime in motivarea simptomelor
aratate, dar daca I-am avea pe baiat in fata noastra am gasi altele 0 suta.
"Baiatul nu se prea omora cu invatatura la ~coala".
Pot spune de pe acum ca nu yom afla nimic nou despre acest baiat.
Experienta pe care 0 avem ne permite sa spunem ca nu avem de-a face
cu un debil rnintal. Totul se desIa~oara in functie de stilullui de viata,
cum am ~iprevazut; nu este lipsit de inteligenta ~ide motivatie rationala
in ceea ce intreprinde.
"A ramas repetent de doua ori".
E~ec care nu a fost de natura sa-l incurajeze. Exista copii care
daca repeta c1asa se pun pe treaba, ajung elevi buni ~i fac progrese
rapide la invatatura. In general, insa, un astfel de e~ec apasa timp
indelungat asupra copilului. Cred ca trebuie sa chibzuim bine inainte
de a Iasa repetent un copil ~i sa ne intrebam daca nu am putea folosi alte
mijloace.
"Obtinandu-se 0 autorizatie speciala, el a putut frecventa ~coala
pana la varsta de 16 ani, ceea ce i-a permis sa absolve gimnaziul".
Vedem, prin urmare, in ce masura este el ramas in urma fata de
fratele sau mai mare. Trebuie sa subliniez ca avem de-a face cu un
secund, adica cu unul care prin toate mijloacele cauta sa dobandeasca
drepturi de prim-nascut (a se vedea istoria lui Iacob ~iEssau). Nu exista
pentru dansul decat 0 singura cale de a-I detrona pe un frate mai mare
atat de capabil: sa se ata~eze mai strans de parinti, incercand sa-i atraga
de parte-i prin mijloace, in fond, lipsite de valoare. A~a se manifesta
cele aratate de noi ~i ramase fara explicatie din partea altor autori, in
pofida cercetarilor lor. In cazul in care secundul reu~e~te sa tina pasul
cu primul-nascut ~i nu-~i pierde speranta ca intr-o buna zi il va egala,
dezvoltarea are loc lara conflict ~i secundul va avea particularitatile sale
caracteristice. Se va afla mereu sub presiune, va avea un dinamism
arzator, va alerga. Daca va izbuti sa-~i mentina intacte speranta ~i
205
 ALFRED ADLER
curajul, dezvoltarea ii va fi asiguratlL Daea nu reu~e~te, dadi i~i pierde
speranta, devine un "copil-problema". Trebuie sa retinem faptul ea
secundul prezinta trasatura de caracter de a avansa ca intr-o competitie
perpetua. Pe parcursul cercetarilor mele am constatat mereu acest
aspect in cazul unei prabu~iri totale.
Putem identifica, in cazul pe care 11 studiem, semnele unei
asemenea competitii? Copilul vorbe~te extrem de precipitat. Cel putin
in acest simptom puteti sa constatati un dinamism care ne dezvaluie 0
stare de certa presiune; vrea sa-i depa~easca pe ceilalti prin ritmul
vorbirii.
"Dupa terminarea ~colii, a intrat ucenic la 0 patiserie".
Dupa cum vedeti, 0 noua deosebire de situatie. Trebuie sa pricepi
ce inseamna sa ai un frate student, iar tu sa fii ucenic la 0 patiserie. Nu
este 0 situatie u~or de suportat ~i trebuie muM maretie sufleteasea spre
a 0 face, de a auzi ca e~ti "mediocru" ~itotu~i sa-ti pastrezi calmul. Dar
daea nu am avea sa-i oferim decat aceasta consolare, mai degraba am
renunta la munca noastra.lar el ar avea tot dreptul sa abandoneze totul.
"Potrivit informatiilor date de patronul sau, baiatul trece prin
teribile stari de anxietate atunci cand este confruntat cu probleme
dificile" .
Vedeti cat de accentuat este sentimentul sau de inferioritate, cat
de mare Ii este descurajarea; ce mare distanta 11desparte de problema
sociaIa a muncii. Nu-l yom descifra decat daea il yom aborda pe
dimensiunea sociala. Daea credeti cumva ca aceste fapte sunt in raport
cu secretiile sale endocrine, atunci putem dezarma; va trebui sa apelam
din nou la injectii.
"Incepe sa tremure ~ite vezi obligat sa-lla~i in plata Domnului".
Ce inseamna aceasta decat ea intreaga lui viata sociala ~i-a
c1adit-o pe ideea ea altul trebuie sa lucreze pentru dansul. Este stilul de
viata al copilului rasfatat, care nu concepe sa faea nimic singur ~i care
este mereu in cautarea cuiva care sa-l ajute.
"S-a aratat foarte dotat la aritmetica".
Nu ~tiu ce vor sa spuna cu aceasta parintii, dar deoarece putem
stabili ca acest billat a urmat ~coala cu mult zel, putem presupune ea are
suficiente cuno~tinte de aritmetiea, eel putin cele cerute de nivelul ~colii
primare.
206
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
"I se puteau incredinta sume mari de bani, nu a pierdut niciodata
nici un creitar ~i niciodata n-a dat prilej de critici".
Aceasta inseamna ea niciodaHi nu a furat, nu a tri~at, nu a ratacit
nici un banut. Ii lipse~te doar increderea in sine, spre a realiza ceva prin
el insu~i. Traie~te ca un parazit. Este, trebuie sa 0 recunoa~tem, 0 critic a
necrutatoare; felul sau de a fi nu este decat 0 tragiea eroare. Pentru ca
in felul acesta este imposibil sa stabile~ti un raport social.
"Baiatul are 0 inima de aur" .
Freudienii ar aduce aici urmatoarea obiectie: fara indoiala ca
subcon~tientul sau este plin de ura, ura pe care a refulat-o; iata, prin
urmare, mecanismul bunatatii lui. Daca ar fi fost plin de ura impotriva
semenilor - resentiment care se pare ea este negat in caz de
descurajare -, atunci ar fi c1ar ca ura ar proveni din subcon~tient
(complexullui Oedip) ~i ea nu ar fi posibil sa-l ajutam; va ramane un
baiat inearcat de pofte criminale, de dorinta de a ucide. In ceea ce ne
prive~te, credem ea avem de-a face cu un baiat docil, cu siguranta un
copil bun, earuia i-ar fi fost pIacut sa se ata~eze de semenii sai. Prin
timiditatea lui, prin slabiciunea lui ostentativa el a incercat sa
extorcheze un sentiment de bunavointa fata de propria-i persoana. A!i
auzit ca 11apuea tremuratul in a~a hal incat trebuie sa-l scute~ti de 0
treaba in care l-ai angajat. Noi credem ea trasatura sa de caracter
dominanta, atat in con~tientul, cat ~iin incon~tientullui, este docilitatea.
"Este bun de tot in ceea ce prive~te socotitul in minte ~iinvatarea
pe de rost".
Aceasta ultima observatie ne da de gandit. Ii place sa citeasca, sa
viziteze muzeele ~i, totodata, aflam despre el ea asista la conferinte, pe
care Ie poate relata in mod corect, ceea ce inseamna ca el incearea sa-~i
imite fratele, despre care ~tie ca cite~te mult ~i ca asista la conferinte.
Vedem ca nu se lasa invins ~i ea, chiar daca este numai ucenic la 0
patiserie, nu se da batut ~i prezinta 0 mi~care ascendenta; este punctul
care ne-ar permite sa intram in actiune ~i sa-l aducem la un nivel mai
inalt. Intelegem ca tremurul sau anxios exprima tendinta de a eauta 0
ocupatie intr-un alt domeniu, nefiind multumit cu meseria de patiser.
Nu are decat 0 singura dorinta, - altul sa 0 faca pentru dansul; el
prefera ocupatiile intelectuale. La muzeu nu tremura, ci se arata capabil.
Probabil ca aceasta cale i se pare barata, dat fiind ca nimeni nu-l intelege
~i poate pentru ea a trebuit sa repete de doua ori c1asa.
207
 ALFRED ADLER
"v orbe~te atilt de precipitat ca te sperii de el".
Am mai discutat despre acest lucru; ar vrea sa fie primul.
"Are privirea fugara ~i ochii lui cauta in jos".
Este cautatura care ne dezvaluie timiditatea, repulsia de a stabili
un raport cu ajutorul privirii. Parra ~iorganele noastre de sim! - cu atilt
mai rau pentru psihologii de alte orientari - au functii sociale; ele cauta
o relatie, ca ~i organele limbajului.Limbajul reprezinta tentativa de a
stabili un contact cu vecinul nostru. In al sau "jargon al privirii", baiatul
i~i exprima sentimentul slabiciunii sale, cum ar face-o prin tehnica
limbajului propriu-zis. Slabiciunea ~i-o arata ~i prin vorbirea
precipitata, ca ~i cum s-ar teme sa nu-l atace cineva daca nu vorbe~te
atilt de repede.
"Sportul nu-l intereseaza".
Evident.
"A fost scutit de gimnastica in perioada ~colarizarii, din cauza
unei adenopatii inghinale" .
In aceasta se reflecta, 0 data in plus, tandretea deosebita cu care a
fost inconjurat in copilarie. Pentru ca mi se pare exagerat ca din cauza
unei adenopatii cineva sa fie definitiv scutit de exercitiile de gimnastica.
Acea adenopatie s-a datorat pesemne unei mici plagi pe care 0 va fi
contractat intre degetele de la picioare. Asemenea accidente se vindeca,
in general, foarte repede.
"Cu ocazia unui examen general, la care se supun toti elevii
~colilor profesionale, medicii au constatat 0 boala nervoasa ~i baiatul a
trebuit sa fie supus unui tratament special. Tratamentul nu a putut avea
loc, deoarece patronul nu se putea lipsi de el din cauza lipsei de personal
~i din cauza cre~terii momentane a comenzilor".
Trebuie, a~adar, sa presupunem ca, in pofida tuturor aparentelor,
el a reu~it sa se faca util.
"Actualmente baiatul ~i-a trecut cu mult succes examenul de
ucenic; totu~i, parintii privesc cu nelini~te viitorul sau. Ei sunt convin~i
ca baiatul nu este la inaltimea cerintelor meseriei, a muncii pe care
aceasta 0 cere".
Aceasta in pofida reu~itei la examenul de ucenic, reu~ita insotita
de 0 mentiunc! Desigur, nu se vor gasi multi parinti care sa-~i faca griji
in asemenea cazuri. Copilul pare sa fi fost dintotdeauna obiectul solici-
tudinii parintilor. Probabil ca ~i aceasta atitudine a contribuit la
208
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
descurajarea baiatului. Niciodata nu a fost crezut capabil de ceva;
viitorul sau a fost mereu privit cu nelini~te; atitudine care nu mi se pare
justificata. Baiatului i-a lipsit incurajarea. Cel mai important mijloc de
remediere a acestei erori pedagogice este sa-llamurim pe copil cu
privire la aceasta gre~eala. Nu ~tiu daca putem numi aceasta 0 teorie,
deoarece nu poate fi pusa pe acela~i plan cu alte teorii psihologice. Nu
am fi deloc stingheriti daca un profan care s-ar ocupa de acest copil ar
ajunge la acelea~i concluzii ca acelea la care am ajuns noi. Pe de alta
parte, nu ar trebui sa ni se repro~eze daca descoperim mai bine dedt
altii, datorita experientei noastre, asemenea fenomene. Se cuvine sa
aratam ca 0 aprofundare a psihologiei ~i filosofiei i-a facut pe veci
miopi pe toti cei care ~i-au facut din psihologie ~i filosofie meseria lor.
Este un fapt cu totul regretabil, dar gre~eala nu este a noastra. Ultimele
noastre consideratii ne vor arata in ce masura este supraestimata
sexualitatea in zilele noastre.
"Trebuie notat ca nu s-a observat nici cea mai mica tendinta
sexuala la acest baiat" .
Are varsta de 17sau 18 ani. S-ar putea obiecta ca parintii, poate,
nu ~tiu nimic in legatura cu viata sexuala a baiatului lor. Daca avem
dreptate, am putea sustine ca parintii ~i-au caracterizat bine copilul.
Daca, intr -adevar, era curajos in raporturile sale sociale - iar tendinta
sexuala reprezinta ~iea un raport social -, atunci ne-am gasi pe terenul
unei inexplicabile contradictii. Organizarea vietii lui instinctive
prezinta, insa, acelea~i modificari ca intreaga lui viata. S-ar putea ca
acest baiat sa fi mo~tenit un instinct care sa depa~easca toate
inchipuirile, s-ar putea ca in mod congenital sa aiba instinctele cele mai
perverse, instincte de 0 putere ie~ita din comun, sau, dimpotriva,
instinctele cele mai slabe. Dar acest fascicul de instincte va trebui sa
asculte de scopul major al acestui copil, adica tinerea la distanta ~i
eschivarea de la solutionarea problemelor sale, determinilnd pe altii sa
actioneze pentru dilnsul. Arundnd 0 privire in viitor, nu suntem
indreptatiti sa nu Ie dam dreptate parintilor, caci dificultatile se vor
accentua ~icopilul nu-~i va schimba stilul de viata. Putem prevedea care
vor fi dinamica ~i distanta care ii vor interzice mereu solu!ionarea
problemelor sale. Cand va gasi sprijin, la ~coala, nu se va face remarcat,
iar dnd va trebui sa se comporte ca un barbat, cum bine ne dam seama,
nu-~i va lua in serios propriul sau rol de barbat.
209
 ALFRED ADLER
Atitudinea educatorului fata de acest baiat se deduce din cele
spuse mai sus. Modul de educare decurge in chip automat din
explorarea stilului de viata al copilului ~i din erorile pe care Ie-am
identificat in acesta. Baiatul trebuie incurajat. Nu putem face lucrul
acesta dedit atragandu-i atentia ca trebuie sa-~i inteleaga bine punctele
slabe. Trebuie sa priceapa ca, deoarece a fost rasfatat, nu face progrese
in viata. Aceasta lasa sa se subinteleaga ca va infrunta toate
evenimentele cu intrebarea: ce profit voi avea din aceasta? Pentru ca el
cauta caldura afectiva ~i aprecierea semenilor, precum ~i ajutorullor;
nu exista, de altfel, lucru mai dificil decat sa izbute~ti sa faci pe cineva
sa inteleaga astfel de notiuni. Daca abordam problema cu tact
psihologic ~i 0 sesizam cu intuitia proprie arti~tilor, yom izbuti. Va
trebui sa renuntam la ideea ca baiatul are mai putin talent decat fratele
sau. Este necesar sa-i ariitam ca totul ii poate reu~i, cu conditia de a se
mobiliza in suficienta masura. De asemenea, se impune sa-i netezim
drumul. Tatal ~i mama baiatului nu trebuie sa-i mai spuna acestuia ca
nu se va alege nimic de capullui. Folositor ar fi ca baiatul sa nu creada
o iota din asemenea aseqiuni ~i ca, de~i a cunoscut e~ecuri, sa priceapa
ca acestea au fost posibile numai pentru ca a abordat viata pe 0 cale
gre~ita, cu ideea nefericita ca altcineva ar putea face totul pentru el.
Toate acestea trebuie sa i Ie facem inteligibile ~i sa-llamurim asupra
faptului ca inca nu a atins limita posibilitatilor pe care Ie are. Trebuie
sa-i spunem ca se intereseaza de conferinte ~iIe audiaza pentru ca a fost
un elev bun, avand avantajul ca ~i-a exersat creierul in sensul acesta.
Putem reu~i sa-l incurajam in a~a masura incat el sa ajunga sa-~i "bata"
fratele. Sub acest drapel trebuie sa inaintam: superioritatea apartine
aceluia care triumfa.
Tactul pedagogic ~i interpretarea printr-o intuitie de tip artistic,
cu care trebuie sa cuprindem problemele, sunt functii sociale. Tactul
pedagogic se aplica atitudinii unei fiinte umane fata de semenul sau.
Tactul este determinat de dorinta de a ameli ora starea psihica a
semenului nostru prin prisma. bunavointei. Cum se explica 0 atare
atitudine? Nu este greu de aratat: trebuie sa producem in noi in~ine acea
stare psihica ~is-o punem in raport cu semenul. Trebuie sa putem vedea
cu ochii altuia, sa auzim cu urechile sale, sa simtim cu inima sa, intr-un
cuvant, sa ne identificam cu dansul. Este un cu totul alt proces decat
acela care corespunde conceptiei lui Freud. Este yorba mai degraba de
210
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
acela desemnat in psihologie cu termenul de identificare. Nu poate fi
invatat deeM in societate, atunci ciind ne-am dezvoltat intr-un mod util
raportul Eului cu anturajul ~i cand am urmiirit idealul unei dezvoltiiri in
sensul fiintei sociale. Integrarea nu se realizeaza in vid, ci pe terenul
raporturilor Eului nostru cu semenii. Trebuie sa gustam din toate
formele de raporturi sociale, din camaraderie, din interesul fata de
ceilalti. Ar trebui sa ne cultivam tendinta de a deveni ceea ce dorim sa
fie copiii no~tri; nici mai mult, nici mai putin.
Stau pe un vulcan cand abordez problema artistului ~i a muncii
artistice. Multi psihologi de mana a doua i~i fac iluzia ca sunt foarte
avansati, estimand cu atata orgoliu arta ca arta ~i sustinand ca noi "nu
am intelege nimic din aceasta". In ceea ce ne prive~te, am putut observa
ca ori de cate ori ne-am apropiat de un artist cu modul nostru de
intelegere, i-am ridicat demnitatea. Ori de cate ori supunem observatiei
pe arti~ti, nu-i consideram fiinte incomprehensibile, imposibil de
cunoscut, ci Ie atribuim cea mai mare demnitate: aceea de a fi prietenii
~i calauzele umanitatii! Ei sunt aceia care ne-au invatat cum sa vedem,
cum sa gandim ~i sa simtim. Lor Ie datoram bunurile cele mai de pret
ale umanitatii. Subliniem, inca 0 data, ca, daca recurgem la
dimensiunea sociala, luam aminte ca artistul indepline~te in cea mai
larga masura 0 functie sociala. Altadata oamenii ~i-au dat seama de
lucrul acesta, pe cand azi I-au uitat. Imi vin in minte cuvintele
introductive adresate de Lessing lui Schiller, cu prilejul deschiderii
teatrului din Hamburg: "Scena socotita ca 0 institutie morala". Artistul
nu ar trebui sa tinda la altceva decat la imbogatirea umanitatii, la
deschiderea de drumuri noi, pentru 0 mai bun a intelegere ~i 0
sensibilitate mai profunda. lar acolo ne yom gasi din nou pe un teren
ferm, pe temelia insa~i a psihologiei individuale.
NOTE
1 Termen dat initial schizofreniei de catre Morel. (Nota trad.)
2 In limba latina, in original = "loc de scapare al nei?tiintei". (Nota trad.)
211

XXI. CUM SA DIALOGAM
v atitudini ~iurmarirea acestui proces sunt absolut necesare. Sim!ul critic
CU PARINTII
, al psihologilor ~ipedagogilor are radacini putemice. Este recomandabil
Cred di este important sa Ie vorbe~ti in mod corect parin!ilor
elevilor. Dar nu-i lucru u~or sa explicitezi tehnica dialogului cu parin!ii.
Ar fi util ca to!i consilierii de psihopedagogie sa dezbata intre ei, din
timp in timp, aceasta chestiune.
In primul rand pe parin!i trebuie sa-ica~tigi de partea ta; sa nu-i
bruschezi. Daca parin!ii vin la noi pentru consultari, 0 fac dintr-un
anumit sentiment de incompletitudine. Ei se a~teapta sa critic am slabul
lor sim! de responsabilitate. De aceea trebuie, inainte de toate, sa-i
eliberam de aceasta povara a culpabilita!iL Intotdeauna Ie spun: "Dupa
cum constat, sunte!i pe calea cea buna". Le spunaceasta chiar ~i atunci
cand sunt convins de contrariul. Daca doresc sa aqionez eficient,
trebuie sa ~tiu sa aleg metoda potrivita. Intr-o veche biografie a lui
Benjamin Franklin, am vazut ca el proceda in acela~i mod, dispen-
sandu-se de orice dogma. Ca un aspect de detaliu, am observat ca nu
este bine sa transformam convorbirea cu mama intr-un interogatoriu.
In ceea ce prive~te problemele ~colare, am apelat la institutori, care au
in!eles importan!a unor asemenea consulta!ii psihopedagogice. Noi,
psihologii, .ne aflam intr-o situa!ie relativ privilegiata, pe cand
institutorul ~i mama traiesc restul zilei laolalta cu copilul: ei sunt cei
care duc greul.
Este foarte important sa sesizezi punctul-cheie al cazului, dar la
fel de important este sa nu arunci pe capul mamei imediat tot ceea ce ai
in!eles. Trebuie sa pastrezi pentru tine anumite informa!ii ~i sa faci
212
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
aluzie la ele cand se ive~te cea mai buna ocazie. Adoptarea acestei
sa folosim termenii expletivi "po ate" sau "cred ca aceasta ar fi eficace".
Nu suntem in situa!ia de a-i trata ~ipe pann!i; lor Ie putem da, eventual,
ideL Este imposibil sa modifici prin cateva cuvinte un sistem bine
inradacinat. De altfel este de prisos, din moment ce ne putem asigura
increderea copiilor, sa Ie aratam ca nu trebuie sa ia dificulta!ile in tragic,
ca mai important este sa aiM curaj. Un consilier dispune de mijloace de
a incuraja intr-o jumatate de ora un copil care se simte aproape de
prabu~ire.
Pe de alta parte, situa!ia noastra este avantajoasa: avem de-a face
cu copii care au fost critica!i. Ei intra deodata intr-o atmosfera noua,
unde i~i pot da seama ca nu sunt considera!i cazuri disperate.
Ar fi bine sa ne aflam timp mai indelungat in contact cu ace~ti
copii ~i sa putem dispune de un numar suficient de educatori. Din
nefericire, nu putem publica statistici, dar institutorii ne raporteaza
rezultate incurajatoare.
Deci, mai intai trebuie sa-i ca~tigam pe parin!i. Grice consilier
poate dezvolta la gradul cel mai inalt 0 metoda in acest scop. In primul
rand suntem obliga!i sa ne comportam cu multa blande!e. Anumi!i
pedagogi au atins 0 adevarata maiestrie in practicarea tratamentelor
caracterizate prin blande!e. Aceasta maniera este necesara mai ales
atunci cand ave!i in vedere defecte cum este furia. Dar sa nu uitam
niciodata ca bIande!ea nu este decat aspectul exterior al problemei ~i ca
important pentru noi este sa clarificam punctul esen!ial, sa scoatem la
lumina stilul de via!a al subiectului in chestiune. Acesta este marele
avantaj care ne deosebe~te de al!ii. Aceasta tehnica trebuie sa 0
practicam fiind con~tien!i de misiunea noastra ~i, mai ales, sa 0
practicam cu inteligen!a. Nu dorim sa ob!inem ameliorarea compor-
tamentului copilului prin rasfa!area lui, ci vizam problema centrala care
se refera la lipsa de curaj, la defectele copilului, la faptul ca el s-a
condamnat singur pe sine. Aici este cheia problemei, restul nefiind
decat introducerea. lata de ce metoda contactului trebuie sa preceada
restuI. Acela care, insa, se va margini la stabilirea acestui contact se
in~ala. I~i imagineaza ca prin aceasta va ob!ine 0 vindecare, dar daca 0
ob!ine, faptul se va datora hazardului ~i nu terapeuticii administrate.
213
 ALFRED ADLER
ExisHi conjuncturi in care copilul intelege ceea ce pedagogului i-a
dimas neinteles. Nu este indeajuns sa fii un prieten al genului uman, un
consilier binevoitor; toti procedeaza in acela~i fel. Asemenea educatori
Ie fac copiilor viata agreabila, nu contenesc cu laudele, inchipuindu-~i
ca vor ajunge la rezultate prin farmecul personalitatii lor.
Este inutil sa evocam controversa asupra chestiunii daca trebuie
sa folosim bHindetea sau severitatea. Numai prin modestie yom reu~i sa
avem acces la sufletul omenesc. Tine de arta sa-l ca~tigi pe cineva de
partea ta, sa treze~ti in el anumite sentimente, sa-l faci sa asculte ~i sa
inteleaga ceea ce i se explica, iar aceasta arta este indispensabila acelora
care lucreaza cu copiii. Amauzit spunandu-se: "La consultatie copilul
este adesea bland ca mielul, dar acasa este mai rau decat diavolul".
Daca i-am deschis ochii, este primul pas catre intelegere. Nu putem
mentine in permanenta un copil in imprejurari care sa-i fie favorabile.
Rasfatandu-l, nu putem obtine eliminarea defectelor lui; trebuie insa sa
izbutim sa-l facem sa inteleaga ceea ce are gre~it in dezvoltarea lui, iar
aici ne conducem dupa legile de fier ale psihologiei individuale. Uneori
ii sunt suficiente zece minute unui consilier pentru ca el sa fie complet
edificat asupra unui caz. Arta consta in a-I face pe cineva sa inteleaga
ceea ce am inteles noi. Exista oameni toba de carte, dar incapabili sa-~i
comunice didactic ~tiinta. Cei care beneficiaza de un anumit contact cu
oamenii vor avea 0 sarcina mai u~oara, dat fiind faptul ca in relatiile
cotidiene cu oamenii ei au invatat sa se explice. Aceasta este sarcina
primordiala a consilierului de psihologie individuala.
XXII. MISIUNEA GRADINITEI
,
DE COPII
Consideratii finale
" Un lucrueste cert, anume ca nu este nevoie sa va atrag atentia
asupra marii importante pe care 0 are educarea unui copil aflat la varsta
~colarizarii. Noua psihologie pe care 0 reprezint - psihologia
individuala - a insistat asupra faptului di educatia primita la ~coala
este cea mai'importanta ~i marcheaza intreaga viata a copilului. Este
sigur ca, dupa al patrulea sau al cincilea an de existenta, stilul de viata
al copilului este de-acum atat de bine definit incat influentele exterioare
nu-l mai pot schimba. S-a crezut mai inainte ca, potrivit cu situatiile ~i
cu varsta, comportamentul unui copil este diferit. Un fruct verde pare
diferit de unul copt. Cu to ate acestea, un cunoscator va putea prezice
cele ce se vor intampla cu fructul verde, necopt. A~ adauga, chiar, ca
fructul care se coace este mai mult decat 0 gramada celulara care se
dezvolta. Este yorba de un lucru viu, care tinde spre ceva, este yorba de
un dinamism al psihicului care tinde catre 0 forma ideala care dore~te
~i care trebuie, in configurarea sa definitiva, sa se explice cu datoriile
vietii. Fiecare mi~care este mecanizata la copil inca din primii ani de
viata. Aceste mi~cari nu mai sunt succint meditate sau analizate, ci,
dimpotriva, sunt raspunsuri vii la toate problemele existentei, in funqie
de stilul de viata structurat.
Ii putem diferentia pe copii in functie de comportamentullor
psihic. Adevaratul cunoscator se va in~ela rareori stabilind ca un copil
este timid sau inchis in sine, sau ca cutare copil pus in fata unei sarcini
ova aborda din primul moment sau se va indep1irta cat mai mult posibil,
215
 ALFRED ADLER
va ezita sau va incerca sa se eschiveze. Acestea nu sunt decat mici
detalii, dar din care putem extrage 0 multime de invataminte. Nu ne este
ingaduit sa-l consideram pe copilin afara societatii omene~ti. In al
patrulea sau al cincilea an de viata, bazele individualitatii
personalitatii sunt de-acum 0 realitate. Daca ceva este de la inceput
defectuos instituit, nu mai putem schimba nimic aici cu ajutorul unor
influente exterioare.
Viata no astra interioara nu este facuta dedit din forme de relatie.
In fiziologie ~iin biologie este extrem de interesant sa cercet~m, avand
in vedere anumite componente, ce sunt mi~carile, ce sunt instinctele. In
psihologie, insa, ne gasim pururea in domeniul relatiilor. De la un copil,
de exemplu, nu yom obtine un raspuns coerent daca nu-i punem
intrebiiri. Nu ~tim cum va reactiona decat daca 11yom pune in fata unei
sarcini. Aflat intr-o situatie pW.cuta, copilul nu va fi tradat de diavolul
pe care 11ascunde intr-insul. Dar de indata ce copilul este confruntat cu
o situatie dificila, acel diavol11 va trada. Starea de spirit a unui copil nu
ni se va dezvalui decat intr-o atare confruntare. Suflet ~i psihism
inseamna pentru noi relatie ~i mi~care sociala. Sa vedem de unde
provine aceasta relatie sociala ~i de ce este ea atat de variata.
Toate facultatile pe care Ie yom putea observa la copil exista inca
din momentul na~terii. Nu putem examina viitorul capacitatilor
copilului ne~tiind in ce masura se vor putea ele dezvolta. Aplicand 0
metoda adecvata, este po sibil sa facem sa genereze ceva prodigios,
pornind de la forte foarte limitate. Helen Keller, de exemplu, surda ~i
oarba, a ajuns 0 personalitate eminental. Deseori am constatat ca unii
copii prea putin dotati s-au dezvoltat intr-o masura incredibiHi, pur ~i
simplu pentru ca s-a gasit metoda de educatie potrivita. Dezvoltarea
facultatilor unui copil este in funqie de antrenament, mult mai mult
decat de forrele pe care Ie poseda. Sa apeliim la 0 comparatie: cineva
este proprietarul unei mari averi, 0 risipe~te ~i se afla la ananghie; un
altul, care nu dispune decat de resurse limitate, nu cunoa~te nici un
necaz.
Datoria educatorilor consta in indepartarea obstacolelor, in
deschiderea ciiii in a~a felincat personalitatea dobandita de copilla
patru sau la cinci ani sa se dezvolte de 0 a~a maniera incat sa-i permita
mai tarziu sa-~i duca la indeplinire toate indatoririle ce-i revin. Inainte
de toate trebuie structurat un ideal, nu pentru ca el sa fie atins, ci pentru
216
, PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
a-i arata copilului calea de urmat. Educatia in vederea formarii de fiinte
sociabile nu este doar 0 idee teoretica. Trebuie sa-l facem pe copil sa
inteleaga ca lipsa de sociabilitate este cea mai mare eroare in conditiile
~i vietii pe care 0 va duce in mijlocul adultilor. '
Cum se pun bazele acestei relatii primordiale? Cu ajutorul
nemijlocit al mamei copilul realizeaza cea dintai experienta a unei
relatii sociale. Interesul copilului este monopolizat mai intai de catre
mama; este eel dintai pas al lui spre interesul pe care 11va arata
semenilor. Aceasta prima experienta are 0 semnificatie esentiala pentru
copil. Modul in care traie~te aceasta prima experienta este de 0
importanta oapitalii.
La griidinita de copii educatoarele 0 inlocuiesc pe mama ~itrebuie
sa exercite rolul acesteia. Daca este cazul, trebuie sa corecteze erorile
" pedagogice ale mamei, calauzindu-i in a~a fel pe copii incat sa Ie dea
acestora posibilitatea structurarii de relatii cu semenii lor. Raportul
"tu - eu" indepline~te un rol capital in functionarea tuturor facultatilor
importante ale individului. Limbajul, bunaoara, este un raport "tu - eu".
Voce a este liantul unui individ cu alt individ. Daca legatura inter-
individuala nu este bine dezvoltata, nici limbajul nu se va dezvolta cum
se cuvine. Grice copil al dirui limbaj se dezvolta eu greutate ~i care, pe
de alta parte, nu are deficiente organice care sa explice acest fapt,
inseamna ca nu a fost suficient de pregatit, in majoritatea cazurilor, in
vederea relatiilor "tu - eu". Veti putea trage concluzii in acest sens
pornind de la saracia sau bogatia vocabularului unui om, care nu poate
fi achizitionat ~i exersat dedit intr-un mediu soeialin care a contractat
relatii cu semenii ~iin care el accepta aceste relatii.
Comprehensiunea nu este 0 afacere privata. A-lintelege pe altul
inseamna a gandi, ajudeca, a trage conc1uzii etc., a~a cumpresupun ca
fiece om rezonabil gande~te intr-un mod absolut identic in imprejurari
similare. Valoarea ratiunii este universalii. Imi este imposibil sa 0
modelez dupa un punet de vedere personal.
Este de remarcat faptul ca copiii-problema au idei personale de
ordinul acelora pe care nu Ie consideram rezonabile. Aceste idei nu
eorespund simtului comun (common sense)2; la fel stau lucrurile cu
notiunile de frumos ~i urat. Ceea ce noi numim frumos reprezinta de
asemenea 0 valoare generala.
217
 ALFRED ADLER
Cea dintai datorie a mamei consHi in a trezi la copil simtul vietii
sociale, cultivandu-i ideea existentei semenilor sai. Yeti intalni destui
copii care, neprimind de la mamele lor aceasta idee, ignorii faptul ca au
semeni. Printre ace~tia se numara indeosebi orfanii ~i copiii ilegitimi.
Regula nu este absoluta, deoarece printre astfel de copii yeti identifica
~i din cei care dovedesc simt social.
Copiii lipsiti, de obicei, de simtul vietii sociale cresc fara a se
orienta in societate. Absenta simtului socialii caracterizeaza ~ipe copiii
sluti, pe cei nedoriti ~i pe cei infirmi. Trebuie sa intelegem efectul
produs asupra lor de aceste particularitati nefericite: ei sunt in
permanenta respin~i ~i niciodata nu aud 0 yorba buna la adresa lor.
Cresc ca ~i cum s-ar afla intr-o tara du~mana. Educatoarele trebuie sa
Ie cultive ideea ca sunt semenii altora ca ei. Ele au 0 misiune de 0 inalta
frumusete morala. Daca admiteti acest punct de vedere, nu yeti comite
prea multe erori.
Rolul mamei este legat ~i de 0 altii functie esentiala.ln perioada
primilor ani de educare a copilului, ea trebuie sa stimuleze interesul
nascand al acestuia pentru semenii sm, ferindu-se sa fixeze acest interes
asupra ei. Copiii rasfatati, de exemplu, nu manifesta interes decat fata
de mama lor sau fata de persoana care ii ingrije~te, excluzandu-le din
sfera lor de interes pe to ate celelalte persoane. Cand observati aceasta
tendinta, puteti conchide ca va aflati in prezenta unui copil riisfatat, care
pretinde ca totul sa-i fie adus pe tava.
Institutoarele trebuie ~i ele sa stimuleze simtul social al copilului
~i sa 0 avertizeze pe mama sa dirijeze acest simt ~i asupra tatalui,
piirintii fixand impreuna modul de viata al copilului. In afara de aceasta,
copilul trebuie pregatit in ceea ce prive~te posibila aparitie in familie a
unor fratiori sau surioare. Este un lucru adesea neglijat ~i care are 0
mare influenta in structurarea stilului de viata al copilului.
Griidinita de copii este 0 prelungire a familiei. Ea trebuie sa faca
~i sa corecteze ceea ce in familie, ca urmare a unei comprehensiuni
deficiente ~i a unor traditii imbiitranite, nu a fost facut. Educatoarele iau
in primire copii pe care nu-i putem compara cu 0 tabula rasa3. La
aceasta varsta copiii au deja 0 individualitate pe care experienta
dobandita ulterior nu 0 vor schimba. Datorita superioritatii lor intelec-
tuale, educatoarele izbutesc poate sa-l determine pe copil sa renunte la
cutare sau cutare proiect; stilul de viata al acestuia va ie~i la lumina,
218
PSIHOLOGIA $COLARULUI GREU EDUCABIL
totu~i, cu to ate ascunzi~urile care sunt de strabatut. Daca se dore~te
corectarea sau eliminarea defectelor copilului, se impune exercitarea
celor doua functii definitorii ale mamei. Copilul care va con~tientiza
propriile sale defecte se poate corija elinsu~i. Unii copii, carora li s-a
atras atentia asupra metehnelor lor, i~i depreciaza in consecinta stilul
de viata ~i trag, in felullor, concluzia ca acesta nu corespunde simtului
comun (common sense), ratiunii. Un copil riisfatat se va striidui fie sa
devina un punct de atractie pentru anturajul sau, fie sa se eschiveze.
Intalnind dificultiiti in calea sa, un astfel de copil nu va reu~i sa Ie
depa~easca, iar daca ii luati ceva, va trage invariabil concluzia: "Nu sunt
la locul meu, era mai bine la mama acasa!" Asemenea copii i~i vor
dezvalui totdeauna angoasa existentiala ~i ne vor arata ca nu se simt in
apele lor. Daca, inlocuind-o pe mama, yeti exercita cele doua funqii de
baza ale ei ~i yeti fi stabilit contactul social necesar, yeti inregistra
reu~ite remarcabile in educatia copilului. Copilul va infrunta
dificultatile fara tulburari ~i va face eforturi sa Ie depa~easca pe latura
utilii a vietii. Yeti constata aparitia curajului la copil.
Curajul este 0 functie sociala. Nu poate fi curajos decat acela care
se considera parte integranta a unui tot. Optimismul, activitatea, curajul,
sociabilitatea sunt functii ale unei educatii desfa~urate in cadrul
societatii. Dezvoltarea individului nu poate fi garantata decat daca
simtul sau social este suficient de mare. Daca ma intereseaza
prosperitatea celorlalti, daca ma pot face util altora, atunci ~i
individualitatea mea este asigurata. Daca nu ma gandesc decat la mine,
atunci sunt absolut incapabil de a rezolva problemele acestei lumi.
A~ dori sa va atrag atentia asupra unui fapt care nu este inca
suficient inteles. Rezolvarea oricarei probleme cere un simt social
dezvoltat. Sociabilitatea unui copil se manifesta in felul in care el
intampina na~terea unui fratior sau a unei surori. Misiunea griidinitei de
copii este una de socializare. $coala, camaraderia, dragostea, casatoria,
pozitia politica, realizarile artistice sunt, toate, sarcini sociale. Arta,
~tiinta, sunt pentru noi realizari utile societatii. In absenta sociabilitatii,
nimeni nu poate sa-~i defineasca drumul pe care trebuie sa se angajeze;
iata de ce se impune sa dezvoltam sociabilitatea copiilor.
Cum se explica faptul ca atatia copii ~i atatia adulti prezinta
lacune ale simtului social? Psihologia individuala a descoperit
obstacolele care stau in calea dezvoltarii corecte a sentimentului social.
Am putut stabili ca copiii rasfatati sau detestati triiiesc ca striviti de 0
219
 ALFRED ADLER
povariL In cazul copiilor detestati aceasta afectiune este de inteles. Cum
sa ne-o explicam, insa, in cazul copiilor rasfatati? Intreaga noastra viata
sociala vizeaza sa-i impiedice pe copii, pe cei care au fost atat de mult
rasfatati in primii lor ani de viata, de a mai fi rasfatati in continuare.
Incetul cu incetul chiar mama inceteaza de a mai fi atat de tandra ~imai
tarziu socoate ca pretentiile copilului sunt exagerate. Copilul traie~te
experienta unor contestari permanente, incercand in acela~i timp sa-~i
pastreze atat de placuta pozitie initiala. Cre~te intr -un climat ostil. Prima
reactie a unui asemenea copil este sa se intereseze mai mult de el insu~i
decat de ceilalti.
Yeti putea constata, de exemplu, ca la gradinita de copii 0
asemenea reactie poate sa degenereze uneori in panica. Copiii
respectivi au varsaturi, nu mai mananca ~i manifesta semnele vizibile
ale unei tensiuni interioare vecine cu starea morbida. Simt ca pozitia Ie
este amenintata. Ace~tia sunt egoi~tii. Este 0 stare bolnavicioasa. Cand
vor avea de rezolvat vreo problema sociala, ei nu vor dispune de
antrenamentul necesar spre a-~i face prieteni sau spre a se ata~a de
institutor. Sunt incapabili sa se concentreze, pentru ca ii macina frica.
Daca luati vreo masura punitiva impotriva unui astfel de copil, el se va
simti inca ~i mai oprimat ~i amenintat. Daca ace~ti copii sunt aroganti,
inseamna ca se simt mici ~i slabi. Actioneaza ca ~i cum s-ar inalta in
varful picioarelor, ca sa para mai mari decat sunt.
Un al treilea tip de copii ii include pe cei care, in majoritatea lor,
sunt incapabili sa dezvolte vreun interes fata desemeni. Sunt cei nascuti
slabanogi, firavi sau care au din na~tere 0 inferioritate organica4. Ei i~i
privesc sIabiciunea, suferinta ca pe 0 povara ~i de aceea sunt la fel de
marcati ca ~icopiii care apaqin celorlalte tipuri, lncercand sa cucereasca
o pozitie mai lesnicioasa. Ca urmare a debilitatii organismului lor,
curajulle este deficitar ~i nu au nici 0 incredere in ei in~i~i. Arata un
interes exagerat pentru infirmitatile lor corporale. Unii incearca sa-~i
depa~easca aceasta slabiciune, pe cand altii se cufunda in disperare.
Copiii a caror vedere este slaM, de exemplu, sunt in majoritatea lor mai
bine antrenati in perceperea lucrurilor vizibile decat cei al caror vaz este
bun. Ei manifesta un interes aparte pentru a putea recunoa~te lucrurile
din campul vizualului, observa cu mai multa atentie culorile, umbrele,
perspectivele. Din aceasta slabiciune a vazului ia na~tere 0 mare forta.
Asemenea fapte sunt la fel de valabile ~i in cazul altor infirmitati care
privesc urechile, respiratia, aparatul digestiv etc.
220
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
GrMinitele de copii cuprind pre~colari al caror grad de curaj este
foarte variabil. In unele cazuri, orice gand, orice sentiment devine, un
semn care ne permite sa intelegem ceea ce se petrece in sufletul
copilului. Este extrem de important sa stabilim daca un copil este sau
nu debil mintal. In caz de idiotie sau imbecilitate dezvoltarea nu poate
atinge un nivel normal. Ace~ti copii trebuie educati intr-un mod foarte
diferit, ei neatingand niciodata nivelul copiilor normali. Nu este deloc
u~or sa se determine daca un copil este debil mintal. Diagnosticul poate
fi pus numai prin colaborarea dintre institutori, psihologi ~i medici.
Anumite defecte vor fi de imputat debilitatii mintale. Cazurile cele mai
benigne cer 0 mare experienta din partea medicului.
Un mare numar de anomalii nu afecteaza in nici un fel inteligenta.
Ca sa tragem concluzia ca un copil este debil mintal nu este suficient sa
stabilim ca este hidrocefal sau microcefal5. In primul rand este necesar
sa se stabileasca daca un copil a suferit sau nu de pe urma unor erori
pedagogice. Poate ca mai intai ar trebui sa Ii se administreze copiilor
teste. Debilii mintal nu au 0 personalitate definita.
Veti putea prevedea comportamentul unui debil mintal in fata
cutarei sau cutarei sarcini, precum ~i dupa ce l-ati antrenat in scopul
indeplinirii acesteia. EI este incapabil sa tinda la un stil de viata coerent,
lipsindu-i acea unitate a vietii psihice omene~ti pe care 0 recunoa~tem
la ceilalti copii in maniera lor de a fi. Este necesar inainte de toate de a
stabili daca un copil este sau nu debil mintal, intrucat, dupa caz, va
trebui sa procedati diferit. Se impune sa fie explorata in profunzime
viata psihica a copilului ~i numai dupa intelegerea coordonatelor
acesteia se va stabili ca de la sine forma de educatie adecvata.
Educatoarele au de-a face in grildinite ~i cu stangaci, particula-
ritate pe care toata lumea 0 trece cu vederea. Sunt copii neindemanatici,
care scriu sau citesc cu greutate. Trebuie sa-i examinati din acest punct
de vedere. Declaratiile parintilor nu au relevanta. Un copil stangaci i~i
pierde u~or curajul, simte slabiciunea mainii sale drepte ~i se crede
detestat. De asemenea, copilul se descurajeaza daca este luat in ras, daca
este mereu necajit. Pierzandu-~i curajul, devine un timid. Trebuie sa
~tim ca 0 educatie severa pricinuie~te mari neajunsuri. Ar fi cu neputinta
ca 0 astfel de fiinta omeneasca slaM sau neglijata sa indrazneasca sa se
integreze in randul celorlalti daca ~i-a pierdut in intregime curajul
existential. Veti intalni copii pentru care totdeauna a vorbit mama. Se
constata ca mama I-a ferit pe copil de orice dificultate, acesta devenind
221
 ALFRED ADLER
total dependent de altii. Se mai poate ca astfel de copii sa aiM defecte
de pronuntie sau sa nu se poata concentra pentru ca nu Ii s-a dezvoItat
gandirea a~a cum se cuvine. Exista ~i copii care se opresc la mijlocul
frazei; pe ace~tia mama ii intrerupe mereu, fara a Ie ingadui sa spuna ce
au de spus, ceea ce ii va marc a uneori pe toata viata. Trebuie sa
intelegeti toate aceste forme de expresie, spre a putea determina gradul
de curaj ~i de optimism al copilului.
Un rol extrem de important in dezvoItarea copiilor 11 are
rivalitatea dintre frati ~i surori. Este I1ecesara cunoa~terea varstei fratilor
~i surorilor unui copil dat. Nu poate fi negIijat faptul ca un copil este
prim-nascut, secund, mezin sau copil unic, dupa cum nu poate fi trecut
cu vederea faptul d 0 fata cre~te singura in mijlocul Mietilor, un Miat
in mijlocul fetelor etc.
Fiece copil poate fi comparat cu un arbust care face parte dintr-o
padurice: toti cauta sa iasa la lumina.
Situatia unui prim-nascut este cu totul diferita de aceea a
secundului. Catva timp el a fost in situatia de copil unic, pentru ca apoi,
deodata, spatiul sau vital sa fie redus prin na~terea unui aIt copil. Este
o tragedie pentru dansul. Ulterior asemenea copii se comporta ca ~icum
s-ar teme ca un altul sa nu Ie ia locul. Vor sta mereu la panda ca sa vada
daca nu cumva aItul este preferatul. Se vor mghesui totdeauna pe primul
plan. Secundul, in schimb, niciodata nu a fost singur, deci niciodata nu
s-a situat in centrul atentiei. Situatia sa este mai buna, dispunand de un
"pathmaker"6 care, in muIte privinte, ii faciliteaza rezolvarea proble-
meloL A~a cum se intampla intr-o competitie, secundul se comporta ca
~i cum ar voi sa-l intreaca pe cel care 11 preceda, chiar dad nimeni nu-l
impiedica s-o faca. Mezinul cre~te intr-o cu totul alta situatie; nimeni
nu-i urmeaza, ci, dimpotriva, mai multi 11 preceda. Desigur, el este eel
mai avantajat,joaca la scena deschisajocul aspiratiilor sale ~ivrea, mai
presus de toate, sa demonstreze ca el este acela care trebuie sa fie in
frunte (Iosif biblicul era mezin). Stradaniile lui sunt recompensate,
deoarece un astfel de copil este deosebit de bine inarmat in lupta cu
dificultatile.
Ca~tiga acela care lupta. A~adar, trebuie sa avem grija sa Ie dam
copiilor "materialul" care sa Ie permita sa invinga. Este necesar sa Ie
dam curaj, dreptul eel mai important pe care Ii-I da educatia.
Descurajarea unui copil este extrem de periculoasa. Multe probleme ale
222
PSIHOLOGIA ~COLARULUI GREU EDUCABIL
vietii copilului sunt dificile, rezolvarea lor cere curaj ~i de aceea acesta
nu trebuie sa-~i piarda curajul.
In concluzie: niciodata sa nu combatem un copil, dat fiind faptul
ca el este eel mai puternic. Copilul nu are nici 0 responsabilitate. Acela
care i~i asuma 0 responsabilitate nu este niciodata eel mai puternic.
Adevarata noastra opera 0 constituie practica. Nici un fel de
educatie nu poate construi in vid. Aveti de luptat cu dificultatile care
rezuIta din diferitele interpretari ale cercetarii ~tiintifice. Suntem pentru
tolerarea comparatiei. Trebuie sa luati cuno~tinta ~i de aIte teorii ~i
puncte de vedere. Comparati-Ie cu grija ~i sa nu credeti pe nimeni pe
cuvant: nici pe altii, nici pe mine.
NOTE
1 Helen Adams Keller, nascuta in 1880 in statuI american Alabama, a
devenit la vlirsta de un an ~i~apteluni surdomuta ~ioarba, pentru ca la vlirsta
de ~apteani sa fie incredintata unei educatoare foarte pricepute, care a invatat-o
nu numai limbajul mimicogesticular, ci ~isa citeasca ~isa scrie. Pana la urma,
Helen a frecventat ~icursuri universitare, s-a specializat in pedagogie ~ia scris
instructive carti autobiografice, printre care Lumea in care triiiesc (1908).
Arthur Penn a turnat ~iun film a carui eroina este Helen Keller: Miracol in
Alabama (1962). (Nota trad.)
2 In limba engleza, in original. (Nota trad.)
3 "Unbeschriebenes Blatt", in textul original. (Nota trad.)
4 Faimoasa "Minderwertigkeit von Organen", concept-cheie al psiho-
logiei individuale profesate de Adler. (Nota trad.)
5 Hidrocefalia este rezultatul acumularilor de lichid cefalorahidian in
ventriculii cerebrali, ori in spatiile subarahnoidiene, avand drept consecinta
comprimarea ~iatrofierea tesutului cerebral, insotite de tulburari neuropsihice
~ideficiente mintale care pot ajunge pana la idiotie, adidi paua la cea mai grava
forma de arieratie pe planul inteligentei. Sunt indicate interventii neufO-
chirurgicale reparatorii. Cat prive~temicrocefaIia, aceasta reprezinta redueerea
drastica a dezvoltarii eraniului, implicit a ereierului, din cauza unei rigidizari
eu mult inainte de termen a suturilor oaselor craniene, eaz in care au mult de
suferit dezvoltarea psihomotorie, avand loc manifeste modifieari de compor-
tament, eonvulsii ete. Rareori microcefalii pot fi recuperabili Iiinumai in mica
masura. (Nota trad.)
6 In limba engleza = taietor de partie. (Nota trad.)
223

ALFRED ADLER - UN
"CURRICULUM VITAE"
Alfred Adler s-a nascut acum 125 de ani, in ziua de 7 februarie
1870, intr-o familie evreiasca de mic-burghezi, stabilita la periferia
Vienei. Tatal sau se ocupa cu comertul de cereale, avand de crescut
patru biiieti ~i doua fete. Intre copii, Alfred era cel de-al doilea nascut
("secundul", cum avea el sa-l numeasca pe cel venit pe lume dupa
primul- nascut), un baiat foarte plapand, rahitic. De rnic I-au impresionat
puternic boala ~i moartea. Nu avea mai mult de patru ani cand unul din
fratii sai a murit langa dansul, in patul pe care 11imparteau. Acest fapt
cutremurator, ca ~i sanatatea mereu ~ubreda a mamei sale, pe care el
dorea din toata fiinta sa 0 poata insanato~i, i-au trezit de timpuriu un
interes statornic pentru medici ~i medicina. De altfelchiar el precizeaza
ca inca de pe atunci luase decizia de a deveni medic, deciziecare a
ramas definitiva. In anull895 absolvea cu succes facultatea de medicina
din ora~ul natal, specializandu-se in oftalmologie.
Inca din anii studentiei a venit in contact cu mi~carea socialista
austriaca, fiind insa influentat mai mult de ideile lui Friedrich Nietzsche
I "visiting professor"la Long Island College for Medicine. Trei ani mai
decat de ale lui Karl Marx. In 1898, ca urmare a preocuparilor sale
socioeconomice, a scris ~ipublicat 0 bro~ura de sfaturi medicale pentru
croitori (Gesundheitsbuch filr das Schneidergewebe), in care sunt
semnificative relatia pe care 0 descopera intr~ starea de sanatate ~i
224
ALFRED ADLER - UN "CURRICULUM VITAE"
"starea economicii" a populatiei, dar mai ales concePtia sa despre om
ca "produs social" ("als Gesellschaftsprodukt").
Un rol cu totul aparte in evolutia pe plan profesional a tanarului
oftalmolog vienez I-a avut insa Sigmund Freud, caruia intre anii 1902-
1908 i-a fost un discipol mai mult sau mai putin credincios ~i de care in
1911 s-a separat cu mare valva, impreuna cu adeptii sai, respingand
viziunea exagerat sexualista a freudienilor "ortodoqi" ~itrasand treptat
coordonatele a~a-numitei "psihologii individuale comparate", pe care
Adler a propagat-o cu 0 rara ravna parra la sfar~itul vietii.
Din anu11912, Alfred Adler a inceput sa organizeze, in zeci de
~coli vieneze, centre de consultatii psihopedagogice, bazate pe propria
sa conceptie asupra naturii ~i devenirii umane, asupra educabilitatii
copiilor.
Dupa ce, ca reactie imediata la ruptura cu psihanaliza de orientare
freudiana, constituise de urgenta 0 Asociatie pentru Psihanaliza Libera
(Verein fur freie Psychoanalyse), ulterior a creat Societatea de
Psihologie Individuala (1912), iar doi ani mai tarziu (1914)
IntemazionaIe Zeitschrift filr Individualpsychologie, publicatie care a
contribuit asiduu la cristalizarea ideilor noii ~coli psihanalitice,
ad1eriene.
Trecand la punerea in practica a planului "cuceririi Americii" ,
unde Freud calcase victorios inca in anul1909 ,inceparrd din anul19l5
Alfred Adler a intreprins tot mai frecvente calatorii peste Atlantic,
tin and conferinte in mai multe ora~e din State1e Unite ale Americii,
unde in cele din urma s-a ~i stabi1it. Din 1917 i s-a oferit posibilitatea
de a tine un curs de psihologie medicala la Columbia University ~i la
New York Medical Center, pentru ca in anul1932 sa ocupe un post de
tarziu, cand a devenit cetatean american cu drepturi depline, a fondat
Joumal otIndividual Psychology.
S-a stins din viata la 28 mai 1937, la Aberdeen, in Scotia, unde
venise sa conferentieze pe teme de psihologie individual a aplicativa. A
decedat in plina strada, nu departe de hotelul unde trasese, rapus de un
fulgerator atac de apoplexie.
225
 LEONARD GA VRILIU

Principalele sale scrieri sunt: Studiu asupra infenoritiitii organelor

INDICE DE NUME
(1907), A vindeca $i a educa (1914,in colaborare cu Carl Furtmiiller),
Practica $i teona psihologiei individuaIe (1920), Cunoa$terea omului
(1927), Psihologia individualii in $coalii (1929), Psihologia $colarului
greu educabil (1930) ~i Sensul vietii (1933). Mai este de amintit ~i
volumul Religie $i psihologie individualii (1933), scris in colaborare
cu Ernst Jabn.

Dr. LEONARD GA VRILlU

ADLER, Alfred: 7, 8,9,10,15, LESSING, Gotthold Ephraim:

27, 37, 38, 71, 155, 188, 211
224-226 dr. LEVY: 64
EMERSON, Ralph Waldo: 22 MARX, Karl: 224
ESSAU: 132,205 NIETZCHE, Friedrich: 200, 203,
FRAISSE, Paul: 53 224
FREUD, Sigmund: 7,8,9,207, NOICA, Constantin: 226
210,225 REBECA: 135
FUCHS,K.: 180 SOCRATE:1O
FURTMOLLER, Carl: 15,225 SCHILLER, Friedrich: 211
GARCIA, Calixto: 24,27 WEXBERG,Ermin: 15
GA VRILIU, Leonard: 10,38
HERODOT:71
IACOB: 132,135,205
IOSIF: 83
ISAAC: 135
JAENSCH, Erick: 145
JAHN, Ernst: 226
JUNG, Carl Gustav: 7
KAUS, Otto: 37,38
KELLER, Helen: 216, 223

227
Tiparul executat la Regia Autonoma "Monitorul Oficial"